Alexandru Racu: „Pacea și prosperitatea facilitează dezvoltarea unor idei exagerate sau de-a dreptul delirante despre ce ni se cuvine”

Era nucleară a dat naștere doctrinei distrugerii reciproce garantate și a generat o spaimă cu totul nouă și de neconceput pentru oamenii epocilor de dinainte: perspectiva că omul ar putea să distrugă lumea, ceva ce în trecut numai Dumnezeu putea face.

Dar tot ea a asigurat una dintre cele mai îndelungate perioade de pace din istorie. Conștiente de acest risc, marile puteri au avut grijă să nu se apropie prea mult unele de celelalte, indiferent de câte motive „morale” ar fi avut ca să o facă, limitându-se la conflicte indirecte prin războaie proxy purtate în teritorii fără miză majoră pentru marile puteri.

Pacea a venit la pachet cu prosperitatea, care a atins și ea, în ciuda problemelor de distribuție, niveluri inimaginabile pentru epocile anterioare. Cel puțin în nordul bogat, căci în linii mari, Africa a continuat să fie măcinată de războaie, despre care nu știm nimic, și să se zbată în sărăcie.

Dar pacea și prosperitatea facilitează dezvoltarea unor idei exagerate sau de-a dreptul delirante despre ce ni se cuvine, ce putem face sau ce putem fi, iar oamenii dezvoltă impresia că pacea și prosperitatea sunt bunuri garantate, uitând de eforturile, compromisurile și măsurile de precauție care au fost necesare pentru obținerea și menținerea păcii și prosperității de până acum. Idei care nu rezistă prea mult la contactul cu realitatea din alte regiuni ale lumii, mult mai puțin sigure și prospere, și care tocmai d-aia au apărut în țările cele mai dezvoltate din Occident și în special în rândul elitelor din această parte a lumii.

Așa stând lucrurile, nu cred că e o coincidență că am ajuns la concluzia că trebuie să riscăm un război cu o putere nucleară și că putem să câștigăm un astfel de război în același moment istoric în care am ajuns și la concluzia că bărbatul poate să nască și că nerecunoașterea acestui drept e o crimă împotriva umanității, absolut inacceptabilă, ce nu poate fi tolerată sub nicio formă.

Iar Putin, să nu uităm, e și el un mascul toxic care nu recunoaște aceste noi drepturi și (i)realități.

Autor: Alexandru Racu