Cartea îți salvează viața.
Nu mâncarea și nici clubul.
Nu șampania și nici drogul.
Când ești la pământ, câteva rânduri scrise de un om mai bun și mai deștept decât tine, care a trecut prin ce treci tu, care înțelege ce simți tu, te salvează.
Poate de aceea cei ce conduc, vremelnic, lumea asta, urăsc cu atâta patos cartea.
Pentru că doar ea ne poate deschide mintea și ne poate ajuta să vedem micimea acestei lumi.
Micimea lor.
Un om care citește nu mai poate fi mințit sau amăgit.
Nu îi mai poți spune că este o calamitate că sunt 39 de grade vara sau că îngheți de frig în februarie.
Un om care citește va zâmbi condescendent când îi vei cere să creadă că mama poate fi un bărbat și te va pune la punct când îi vei spune că o adolescentă de 16 ani se crede băiat și tu trebuie să îi tai sânii.
Nu am fi unde suntem dacă școala nu ar fi fost târâtă în cele mai mizerabile experimente, menite să o anihileze.
An după an, școala a fost trecută tot mai jos în clasamentul priorităților, fiind azi pe ultimul loc la rubrica ”și altele”.
Școala este dușmanul nr. 1 al unei pseudo elite care își vrea poporul îndobitocit și murdar, prostit și manipulat.
Pe măsură ce trece timpul va fi tot mai greu să îi recuperăm și să îi aducem înapoi pe cei ce azi își iau lumină de la cei mai proști dintre noi, căci prostia are darul de a se multiplica și a deveni infinită.
Așa că, voi, cei ce citiți, voi sunteți speranța!
Cei care buchisiți, voi puteți salva lumea!
Cei care stați ascunși prin biblioteci umbroase, scoțând la iveală comorile lumii, doar voi o puteți apăra!
Da, sunt mulți și agresivi cei ce urăsc cartea, dar voi, cei ce citiți, sunteți mult mai puternici.
Doar cartea ne mai poate salva.
Și CARTEA…
Autor: Adriana Stoicescu
…”cei ce conduc”, ”pe cei ce azi”, ”cei ce citiți”, ”voi, cei ce citiți”, ”cei ce urăsc”…
…”om care citește”, ”Cei care buchisiți”, ”Cei care stați”…
…scriind despre carte, scoala, cultura in modul de mai sus este o impietate… ori ipocrizie… ori, ceea ce este mult mai aproape de realitate, o adevarata dovada de incultura sau, cum spun de multe ori, de ”urechism”, de scoala facuta ”dupa ureche”, invatare nesigura si aproximativa… nu este un ”reflex” constant de exprimare ci o simpla simpla aproximare a acesteia… mai simplu, denota carente grave de cultura si, implicit, de exprimare… repet a nu stiu cita oara: cind este vorba de FIINTE se foloseste CARE… lucrurile sint apelate cu CE, desi se poate utiliza si CARE in anumite contexte… dar NICIODATA nu poate fi INVERS… exemplele citate mai sus arata tocmai acea ”aproximatie” de care vorbesc… restul este o simpla ”caterinca” sub fatada unei teme importante… idei bune declamate in limbaj agramat… adica mesaj ”pierdut” si inutil, bun de cosul postarilor…
Pentru cei care scriu fără diacritice (- redactarea cu diacritice este o exigență ortografică învățată în primul an de școală) de la diacritica citire: „Umblă o vorbă prin târg cum că pronumele relativ care se referă la ființe și ce se referă la lucruri. Cum e de fapt? Vorba umblă, da’ e incorectă. Ce se referă numai la lucruri atunci când e pronume interogativ, nu relativ. Însă ca pronume relativ, ce este sinonim cu care, și deci se poate referi și la ființe. ” Pentru lămuriri vă rog urmați legătura: https://diacritica.wordpress.com/2009/03/24/venite-pe-mail-1b/