În imaginarul românului mediu și peste mediu intelectual, România de dinainte de comunism era un soi franță idilică, Bucureștiul era un mic paris în care jumătate din populație umbla desculță că așa e cool, iar nevoile și le făceau în fundul curții pentru că așa e eco….
Toți românii înainte de comunism erau, în acest imaginar intelectual, ciorani, noici, eliazi, chiar și țuți, care când nu filosofau la o bere la Gambrinus îi puteai găsi făcând teologie la o ceafă de porc de post, la Capșa….
Când a venit comunismul, după aceeași imaginație, comuniștii, care știm că sunt răi, au stricat totul.
Lumea a fost sărăcită, redusă la nivelul suburban, vulgar și ticăloșit.
Acesta este anticomunismul românesc.
Cu asemenea anticomunism, cum ai putea să înțelegi tot ce se întâmplă în jurul tău?
Sau cum ai putea scăpa de amestecul de ură de sine și filo-occidentalism pervers ce domină clasa noastră de mijloc?
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Adauga comentariu