Plânge sufletu-n mine și-mi fierbe sângele de revoltă. Acum, la Kaufland, în Bucureștii Noi, unde s-au făcut țarcuri. În față, o mamă cu fetița, cam de 5 ani. Copila plângea cu lacrimi șiroaie, dar fără a fi isterică. Din ochii-i luminoși și blânzi se revărsau puhoaie, iar ea își ținea mâinile sub bărbie, ca pentru a le strânge. Mama a îngenuncheat în fața ei. „Haide, mergeam în altă parte, aici nu avem voie”. „Dar de ce nu avem voie? Uite, oamenii intră. Noi nu suntem oameni?”, suspina copila. Eu stăteam la câțiva metri. A venit o cucoană. De lume bună. Pălărie, mănuși din dantelă. De fapt, bănuiesc, că o panaramă care a avut noroc în viață. „Dar de ce plânge, dragă, copilul?”. Femeia, care-i săruta fetiței obrajii și-i sorbea lacrimile nu a zis nimic. Copila a privit-o ca pe o salvatoare. „Noi nu putem intra”. Și a început matracuca să o facă troacă de porci pe mamă: „Dragă (ton de parcă ar fi vorbit cu servitoarea), îți place ce-i faci copilului? De ce nu te vacc, inconștiento? O să ajungeți pleava societății, nu vă mai primește nimeni nicăieri. Voi ca voi, nu aveți decât să crăpați, dar nu vă dați seama ce le faceți copiilor, cum îi chinuiți, cum le distrugeți viitorul?”. Fetița s-a oprit din plâns și o privea contrariată. Mama s-a ridicat și i-a spus: „Hai să mergem!”. Copila a prins-o cu putere de mână și au plecat, dar se tot întorcea să privească în urmă. Privirea ei, speriată, parcă voia să o îndepărteze pe scorpie de mama ei. Nemernica se întoarce spre mine și câțiva oameni care mai priviseră, absenți, scena: „Nu am dreptate?”. „Cucoană, ești o jigodie!”, i-am spus eu și am plecat să le ajung pe mamă și fetiță. M-am oprit în spatele lor. Amândouă cântau „Rățuștele mele”. Am zâmbit și m-am întors din drum.
Autor: Cora Muntean
…am spus-o mereu… lipsa de reactie creaza monstri… panarama a avut bafta… dadea de unu’ sau una ca mine… pai ma urcam pe ea cu tractoru’… indiferent de consecinte… stiu aia de la un supermagazin din Vitan ce au patit cu nebunu’… si la lidl… adicatelea tu sa dai cu clanta la mine si eu sa tac? sa suport? da’ nu-i mai bine sa suporti tu de la mine? da! pierd timp, politie, sectie, declaratii si alte alea… dar garantez ca agresorii aia, in viata vietilor lor, nu mai procedeaza asa intr-un loc public… daca numai 10% dintre ”cetateni” ar reactiona, mereu si peste tot, nu ar fi proliferat in tara asta nici aia cu ceafa lata, nici pirlitii de ”politicienii” care fac falci pe banii nostri, nici panaramele care-si expun smart-urile prin ochii tuturor… si, poate, nu ar avea unii curaju’ sa jefuiasca oameni, ziua in amiaza mare… toate ”stirile” alea de umplu ecranele ar fi mai putine daca romanu” meu ar avea o reactie de OM…
Nu mai este mult si multi care s-au vaccinat vor avea zile grele. Sa nu uitam ca ei trebuie sa se vaccineze in fiecare an.