Toate țările pe care, de regulă, le maimuțărim fac testare gratuită pe scară largă. De ce refuză România să fie maimuță tocmai în acest caz de viață și de moarte? De ce noi am început prin a-i pedepsi pe cei care voiau testare largă? Ce fel de personalitate a ieșit ca de nicăieri din maimuțoii care totuși suntem? Cine (ce) a încurajat la noi acest fel necaracteristic de a fi? Și de ce nu bagă nimeni de seamă că netestarea înseamnă non-izolarea celor mai mulți transmițători de virus? Au prins frică medicii să spună adevărul medical despre testare? Au prins gustul banilor care vin în bugetul spitalelor per cap de bolnav cu COVID-19? Tac medicii pentru că le corupe curajul bănetul acesta? Dar de ce tace media? De ce tace intelighenția cea civică? De ce tace pseudointelighenția cea oengistă?
Ce se întâmplă? Problema testării, o dată ocolită, e fix ca ocolirea problemei originii virusului. Nu ai suspiciuni cu privire la originea sa? Totul devine o problemă strict medicală. La fel, dacă n-ai mirări cu privire la non-testare, totul devine o chestiune de terapie ori, în cel mai rău caz, de sufocare a sistemului spitalicesc. Dacă am avea testare largă, non-stop, mai ales când nu avem contagiuni, ceea ce ar rezulta ar fi că nu am avea contagiune când apare o versiune nouă a virusului. Nu facem asta. De ce? Ce se întâmplă cu noi, românii?
Hai să zicem că suntem din nou un pilot experimental… Ce se experimentează? Cât de proști putem fi?
Am auzit un argument userist în contra testării largi: „Domʼle, îi testezi, apoi trebuie să-i izolezi pe pozitivi la domicilii, dar cum controlezi dacă izolații nu umblă brambura? N-ai atâta poliție!”
Rațional ar fi să gândești că și dacă numai 10 la sută dintre izolabili rămân izolați, tot ai avea un câștig. Useriștii însă se gândesc direct la iraționalitatea noastră, care am în stare să sufocăm și poliția, nu doar spitalele. Așa arată pseudointelighenția oengistă.
Dar cea care se mândrește că reprezintă mintea noastră cea mai educată? De multă vreme susțin că partea aceasta din națiune e grav ruptă de realități ori că are un simț fals al lor. Nu mai trebuie să insist: niciun intelectual așa-zis civic n-a înțeles folosul vital al testării pe scară largă, nici nu se miră că toate țările civilizate o practică, iar noi o ocolim.
Știți ce? Fac un apel către cei care se consideră lichele (dar cine s-a considerat vreodată așa?) să fie liniștiți: mai mari lichele sunt cei care au făcut apelul către lichele, inclusiv, așadar, subsemnatul, care tocmai ce făcui unul.
Autor: Ioan Buduca
Sursa. cotidianul.ro
Adauga comentariu