Gheorghe Piperea: „Am toate motivele din lume să detest corupții. ”

În primul rând, pentru că există. Corupții sunt cei care vând, cumpără sau intermediază un loc în față la contractele mari, un start furat, un monopol, o rentă, un privilegiu, o lege facilitatoare, o sentință salvatoare sau blândă etc. Mituitorii, traficanții de influență sau mituiții nu sunt hoți. Sunt mult mai răi decât hoții. Competiția onestă, valoarea, meritul – toate sunt negate sau neutralizate prin corupție. Strădania onestă, încrederea în viitor, atașamentul față de țara sau comunitatea ta, toate par a fi inutile în ”competiția” cu coruptul, care excelează la ”școala vieții”. Cinicii spun că, în marile economii ale lumii, corupția înseamnă 5% din PIB și că această cifră reprezintă mecanismul prin care se reduce presiunea care se creează în economie ca urmare a competiției capitaliste. Mă tem că în România procentul este de peste 25%. Pe de altă parte, una este să lași să iasă din oala de fierbere sub presiune 5% din 4,5 trilioane de euro (PIB-ul Germaniei) și alta este să arunci pe fereastră 25% din 225 mld euro (PIB-ul Romăniei). Ca să nu mai vorbim că felia de 25% din PIB, la noi, e protejată de întregul sistem – la noi, doar câțiva țapi ispășitori sunt pedepsiți pentru corupție, cu toate sutele de milioane de euro pompate anual în lupta anti-corupție.

Prin existența lor, corupții au determinat apariția și proliferarea unui mare biznis, financiar și ideologic – lupta anti-corupție, care nu este decât o ridicolă punere în scenă, pentru care se cheltuiesc inutil resurse financiare, umane și materiale. Sub presiunea ideologică a ONG-urilor care au făcut din ”lupta” anti-corupție un job/biznis, competențele obișnuite și resursele umane oneste ale sistemului judiciar au fost înlocuite cu ”specialiștii” în anti-corupție, care ar fi trebuit să fie vaccinul sistemului, dar au sfârșit prin a deveni chiar virusul. Vârfurile justiției nu se mai desemnează pe merit, ci pe bază de implicare ideologică și de ”certificate de bună purtare” de la ONG-urile globaliste și militante. CEDO, CJUE, CSM, chiar și ÎCCJ, sunt împănate cu magistrați școliți de aceste ONG-uri, ”specializate” pe lupta anti-corupție. Așa-zisa societate civilă, promotoare a ”statului de drept”, a scrutinizat permanent justiția, a oferit seminarii, stagii de practică, tribune politice și ideologice, europene sau americane, tuturor celor care s-au constituit în rețeaua de sens (meaningfull network) a ”luptei” anti-corupție. Exact așa cum corporațiile Big Tech, Pharma sau Finance fac un permenent schimb de executivi/birocrați cu administrația americana sau europeană (după ”principiul” revolving door), tot așa aceste ONG-uri foarte lucrative au furnizat și continuă să furnizeze resurse umane sistemului judiciar al ”luptei” anti-corupție. A rezultat un cerc vicios auto-generat – cu cât mai multe astfel de ”vaccinuri” au fost administrate societății, cu atât mai multe temeri de extindere la infinit a cazurilor de corupție au apărut. România, chiar dacă nu este, statistic, cea mai coruptă țară din Europa, este pictată ca atare, iar finanțarea ”luptei” contra corupției a crescut an de an, ajungând la bugete mirobolante, direct alocate organelor ”luptei” anti-corupție, sau orientate către ”ajutorul” primit de acestea de la serviciile secrete.

Apropo, corupții oferă serviciilor secrete ocazia perfectă de a se implica, în mod anti-constituțional, în actul de justiție. Așa-zisul sistem al luptei anti-corupție oferă politicienilor aflați în grațiile serviciilor secrete arma perfectă de nimicire a adversarilor politici (sau de reducere a lor la o opoziție de mucava, dusă în genunchi, cu teamă și umilință).

Corupții sunt și rămân în fruntea ”bucatelor” politice dacă se situează din timp de partea ”corectă” a establishmentului, adică acolo unde ușile ambasadelor importante și ale birocrațiilor suzerane se pot deschide, bicisnicii vătafi ai coloniei cumpărându-și privilegiile și libertatea cu cedări corespunzătoare de suveranitate, de interese naționale, de resurse, de piețe de desfacere etc. Nu aceeași mângâiere pe creștet e acordată corupților situați pe partea greșită a flautului. Pentru ”ăștia” nu există prezumție de nevinovăție, ei sunt ”penali” din născare. Este dubla măsură cu care ne-am obișnuit în cei 13 ani de membership UE și în cei 16 ani de membership NATO. Este dublul standard care permite disonanța cognitivă în care se află militanții anti-corupție, care văd corupție peste tot, minus în comportamentul propriu (în viața de zi cu zi, acest militant practică bacșișul, mica ”atenție”, peșcheșul, cadouașul etc., dar când se privește în oglindă vede un mare erou al luptei anti-corupție).

Dar corupții și corupția sunt detestabile mai ales pentru că oferă paravanul aproape perfect pentru camuflarea conspirației liberticide și anti-democratice pe care o reprezintă capitalismul de supraveghere, arma perfectă de supunere a lumii de care dispune binomul servicii secrete – corporații Big Tech, Pharma sau Finance. Fenomenul corupției, amplificat artificial de parteneriatul dintre ONG-urile globaliste și militante, pe de o parte, și vârful politizat al justiției, pe de altă parte, a deschis larg fereastra Overton a neutralizării, pas cu pas, a drepturilor omului și a libertăților cetățenești și a permis totalitarismului de tip chinezesc, acceptat cu zâmbetul (artificial) fericit pe buze țin Vest, să ne acapareze organizarea statală, emoționalitatea (reacționăm din frică, panică, angoasă psihologică) și rațiunea. Nu știu dacă e un drum cu două benzi pe sens. E mai degrabă ireversibil.

O să întrebați – bine, așa o fi, dar există soluții de stârpire a corupției?

Există, dar soluțiile nu sunt deținute de cele trei blocuri politice care își dispută locurile în viitorul Parlament, la alegerile viciate din 6 decembrie – acestea sunt, de fapt, fațete oarecum diferite (sau, mai bine zis, sucursale) ale PUSBR – a/v (partidul unic al securiștilor de bine din România, acoperiți sau la vedere).

Notă : cele de mai sus nu sunt o înșiruire inutilă de considerații, ci potențiale teme de dezbatere, chiar dacă suntem într-o campanie electorală care nu suscită niciun interes; de altfel, intenționez să organizez, pentru ziua de marți, la ora 11, o discuție live pe facebook, de cca 30 de minute, pe aceste teme. Vă dau detaliile la timpul potrivit.

*pandemia este chiar mai bună, dar se presupune că ar fi temporară, totuși, chiar dacă unii politicieni își imaginează că frica, masca, distanțarea socială, acceptabilitatea populară pentru toate greșelile, corupția, iatrogenia, distrugerea economică, socială și antropologică aferente pandemiei vor ține pentru totdeauna…