De astazi intra in vigoare toate majorarile de taxe si impozite decise in ultima vreme de Guvern. Pe unele le vom simti imediat, de exemplu cresterea TVA, pe altele in cateva saptamani, cum ar fi scaderea salariilor bugetarilor si impozitarea dobanzilor, altele isi vor arata efectele de-abia la depunerea fisei fiscale, asa cum este in cazul modificarii regulilor pentru drepturile de autor.
Iar ar perspectivele nu sunt bune. Ministrul Finantelor a facut o declaratie de maxima gravitate, ramasa insa mai degraba neobservata in zgomotul si furia inundatiilor: este in discutie eliminarea cotei unice incepand de anul viitor. Aceasta ar fi lovitura finala data mediului de afaceri din Romania si ingroparea singurei reforme autentice facuta vreodata in Romania.
Dar dincolo de spaime, lefuri mai mici si scumpiri, daca facem un pas in spate, imaginea de ansamblu este chiar mai rea. Daca toate aceste neajunsuri ar fi doar temporare, pentru a trece un moment economic greu, dar cu sanse reale si bine definite de redresare, nici macar nu ar fi cu adevarat insuportabile. Dar aceste sanse nu exista pentru ca nu exista politica economica din care sa rezulte.
Guvernul Romaniei, in frunte cu ministrul Finantelor, se comporta exact ca agentul care vine cu “fonciirea” si in fata caruia oamenii ascund, asemeni lui Moromete, tot ce au. Iar banii adunati par a se scurge intr-o gaura neagra de unde nu mai iese apoi nimic. Pe buna dreptate contribuabilul roman socoteste ca banii dati statului prin taxe si impozite sunt pierduti, nu investiti, in diverse forme, in binele public, asa cum ar trebui.
Peste tot in lume guvernele aduna bani si numanui nu-i place sa-i dea. Americanii au chiar o vorba amara cu moartea si taxele de care nu scapa nimeni. Dar banii colectati se regasesc apoi in societate unde aduc beneficii cuantificabile cat mai multor oameni, mai ales prin investitii publice. In Romania, banii sunt risipiti pe tot felul de ajutoare cu si fara rost, 200 in total, adica pomeni electorale, pe cheltuieli menite sa imbogateasca clientela politica in toate formele ei de manifestare sau pe tot felul de erori manageriale generate de incompetenta sau indolenta.
Apoi, platitorii de “fonciire” nu beneficiaza de serviciile statului pe masura contributiei lor. De exemplu, in cazul asistentei medicale, asiguratul care are un salariu mare sau cel care de-acum va mai plati CAS si pentru drepturile de autor incasate va primi aceleasi servicii medicale ca omul care are salariul minim pe economie, ceea ce este frustrant si inechitabil.
Cam la fel si cu indemnizatia pentru cresterea copilului. Mamele care au contribuit masiv la bugetul asigurarilor sociale sunt plafonate intai la 4.000 de lei si mai sunt jumulite de inca 15% din acest plafon, in timp ce acelea care au avut contributie minima raman cu cei 600 de lei neatinsi. Ambele situatii trimit la principiul comunist: de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi.
Chiar si in acest moment de cumpana Guvernul nu reuseste sa-si depaseasca mentalitatea de perceptor. Va propun o comparatie cu alte doua tari care au decis cresterea TVA, Marea Britanie si Ungaria.
In Marea Britanie cresterea fiscalitatii nu a venit singura, ci insotita de reduceri de fiscalitate pentru firme, taieri drastice din cheltuielile publice, mai precis cu functionarii si cu alocatiile sociale. Vor fi reduceri de posturi in administratia publica, mai putin in sistemul de sanatate, care, la fel ca in Romania, este deficitar.
Ungaria, alt stat care a majorat TVA in disperare de cauza si s-a trezit cu cea mai mare inflatie din UE, iata ce face acum: introduce cota unica de 16% (noi, mai destepti, ne gandim sa o eliminam), reduce impozitul pe profitul companiilor de la 19 la 10%, elimina taxe auxiliare, acorda facilitati IMM-urilor, reduce cu 15% cheltuielile cu salariile, opreste achizitiile publice, impoziteaza cu 98% anumite sporuri.
Asta inseamna un mix de politici, care taie de unde e in plus si stimuleaza acolo unde exista potetial de crestere. Ele vin dintr-o viziune sanatoasa si clara si din capacitatea de a elabora politici autentice, atributele reale ale unei guvernari competente. Acea guvernare care nu doar vine cu “fonciirea” tot mai mare, caci de altceva nu e in stare.
Autor:Ioana Ene
Sursa: Ziare.com
Adauga comentariu