Îndatorarea publică a atins “cote de alertă” în cele mai multe ţări europene, după un raport al FMI, care recomandă “viguroase eforturi de reechilibrare”. După Grecia şi Spania, Portugalia a anunţat, zilele trecute, noi măsuri de austeritate în vederea reducerii deficitului bugetar. De altfel, miniştrii de Finanţe din zona euro, care se vor reuni, pe 18 mai, la Bruxelles, vor examina măsurile luate de cele două ţări iberice în vederea evitării extinderii crizei din Grecia şi la alte state din Euroland. Este vorba nu numai de o criză a datoriilor, ci şi una de neîncredere, de vreme ce se vehiculează tot mai mult ideea că bugetele naţionale ar putea fi pregătite în viitor la Bruxelles. Parisul a propus de mai multă vreme să se dea posibilitatea Consiliului de Miniştri să reformeze un buget naţional care nu respectă marile orientări de politică economică adoptate în comun. Berlinul spunea însă, la vremea aceea, că Parisul sare cam repede peste parlamentele naţionale. După criza datoriilor Greciei, şi germanii au ajuns la concluzia că “cei 16” trebuie să meargă mai departe pe calea integrării politice, deoarece episodul elen a scos brutal în evidenţă absenţa unui guvern economic şi politic al zonei euro.
Comisia Europeană cere statelor din Euroland să aibă curajul să spună dacă vor sau nu o Uniune Economică şi Monetară. Dacă nu vor o uniune economică, trebuie să uite de uniunea monetară, le-a spus tranşant preşedintele Comisiei, José Manuel Barroso, în opinia căruia, pentru a ataca problema la rădăcină, adică indisciplina bugetară şi politicile contradictorii, este nevoie de întărirea coordonării politicilor economice, care ar fi şi primul pas spre crearea unui guvern economic. Un asemenea obiectiv nu va putea fi însă realizat cât timp Pactul de stabilitate şi creştere nu va avea “dinţi puternici”. S-a văzut clar că, fără sancţiuni, disciplina bugetară nu este respectată. De aceea, Bruxelles-ul evocă două piste: condiţionarea acordării de ajutoare regionale de respectarea Pactului şi un sistem de amenzi, dacă politicile fiscale sunt inadecvate.
Pentru România, reformele care se preconizează acum în zona euro, dar care, nu peste mult timp, vor deveni o realitate, îndepărtează foarte mult momentul adoptării monedei unice. Ceea ce este deosebit de îngrijorător, pentru că numai într-un Euroland în care uniunea monetară este bine articulată cu cea economică, România s-ar disciplina financiar şi ar putea evita “curbele de sacrificiu”. Uitaţi-vă la politicienii noştri, care se ceartă ca la uşa cortului pe la televiziuni, dând vina unii pe alţii, când toţi au făcut aceleaşi greşeli. Să ridice mâna un parlamentar care a votat împotriva creşterii punctului de pensie la 45% din salariul mediu net pe economie sau a majorării cu 50% a salariilor cadrelor didactice. Fireşte, niciunul nu poate face aşa ceva. Toţi, chiar şi cei care mai cunosc economie, au votat pentru, deoarece nu i-au interesat consecinţele unor erori atât de grave, ci doar interesele personale, adică reînnoirea mandatului în alegerile care se prefigurau la orizont. Creşterea unei pensii nu o faci pentru un an sau doi, ci pentru tot restul vieţii beneficiarilor unor asemenea măsuri.
Altfel spus, când sporeşti cheltuieli permanente, trebuie să te asiguri că ai şi surse de finanţare permanente, care provin din taxe şi impozite, nu din creştere economică, pe care azi o ai, dar mâine poţi să nu o mai ai. Guvernanţii de atunci nu au ţinut însă seama de avertismentele bancherilor centrali şi ale economiştilor independenţi în sensul că nu poţi duce punctul de pensie la 45%, când contribuţia la fondul de pensii – atât a angajatorilor, cât şi a angajaţilor – este în jur de 30%. De unde iei diferenţa? De la bugetul de stat, cum se procedează şi în alte ţări, a fost răspunsul. Aşa este, numai că astfel de transferuri şi le permit economiile conduse de profesionişti, nu de amatori, care, în loc să umple sacul cu bani publici, îl golesc.
Măsurile de austeritate anunţate sau cele aflate pe drum sunt foarte dureroase, dar, dacă nu ar fi luate, România ar risca să scape de sub control datoria publică. FMI şi Uniunea Europeană nu ne-ar mai da următoarele tranşe din împrumut. Statul ar trebui să iasă pe piaţa privată, care taxează scump incompetenţa. Drama măsurilor de austeritate constă în faptul că nota de plată este suportată de oameni nevinovaţi, nu de cei care au greşit. Demonstraţiile de stradă şi grevele, care sunt justificate în asemenea condiţii, nu rezolvă însă nimic. Dimpotrivă, pot agrava şi mai mult situaţia. Singura modalitate eficientă de a pedepsi o clasă politică de toată jena este să vă duceţi masiv la urne şi să deschideţi bine ochii pe cine votaţi.
Gheorghe CERCELESCU
sursa: gandul.info
“Singura modalitate eficientă de a pedepsi o clasă politică de toată jena este să vă duceţi masiv la urne şi să deschideţi bine ochii pe cine votaţi.”
Pai avem pe cine vota ? Cand vrei sa cumperi icre,de ex.,si la magazine nu se gasesc decat ICRE TARAMA (icre de proasta calitate)ce faci ? Cumperi TARAMA sau nu ? Ca alta alternativa nu ai !N-am crezut in viata mea ca voi apuca timpuri in care sa mi se serveasca in fata minciuni drept adevaruri,spuse cu un tupeu fara margini. Minciuna a ajuns la rang de politica de stat in Romania.Stai si te crucesti cata mizerie morala trebuie sa suportam numai pentru ca unii sa se poata imbogati pe spinarea noastra.Nici nu-mi vine sa ma gandesc la metode de a scapa din aceasta situatie deoarece daca as spune ceva ati zice ca sunt comunist sau fascist !