Criza datoriei publice a Greciei tulbură tot mai mult apele în Europa. Retrogradarea Atenei cu trei trepte de către agenţia de rating Standard & Poor’s, care a adus-o la categoria de investiţii speculative, a semănat panică pe pieţele financiare europene, care a cunoscut căderi abrupte. Pieţele ignoră total veştile bune care vin de la întreprinderi pentru a se focaliza asupra crizei de încredere care afectează Grecia şi ţările cele mai fragile din zona euro, cum este Portugalia, care a fost, de asemenea, depunctată de amintita agenţie de rating.
Deficitul bugetar mediu din zona euro a atins 6,3% din PIB în 2009, faţă de 2% în anul precedent, după cifrele comunicate de Eurostat. Situaţia Greciei e mai rea decât s-a anticipat. Este vorba de un deficit de 13,6% din PIB, faţă de o estimare iniţială de 12,9%, dar agenţia europeană de statistică şi-a exprimat rezerve faţă de calitatea datelor declarate de Atena. Datoria publică a atins 78,7% din PIB în 2009, în raport cu 69,4% în 2008. Cea mai îndatorată ţară este Italia (115,8% din PIB), iar pe locul secund se află Grecia (115,1%).
Unii analişti consideră noile cifre comunicate, zilele trecute, de Eurostat atât de proaste, încât se îndoiesc că Atena va putea să-şi plătească datoriile în anii care vin, chiar cu ajutorul Uniunii Europene şi FMI. Îngrijoraţi sunt şi liderii europeni care au, în prezent, intense schimburi de vederi în scopul convocării, la 10 mai, a unui summit extraordinar al Eurogrupului care să declanşeze dispozitivul de ajutor pentru Grecia. În acelaşi timp, FMI negociază la Atena creşterea împrumuturilor pentru Grecia de la 15 la 25 de miliarde de euro. Directorul general al Fondului, Dominique Strauss-Kahn, a recunoscut că este necesar să se susţină Grecia, astfel încât să nu ajungă într-o situaţie nesustenabilă.
Situaţia financiară deosebit de grea din Europa trebuie să dea mult de gândit partidelor politice, sindicatelor şi opiniei publice din România. E drept, avem o datorie publică mică, dar dimensiunile ei nu ne feresc de riscuri foarte mari. În 2009, am fost surprinşi de cât de virulent au acţionat pieţele internaţionale la criza din România şi de cât de puternic ne-au penalizat la începutul anului trecut. Cum se explică faptul că şi datorii mici sunt sancţionate?
Studiile realizate pe plan internaţional arată că, în cazul ţărilor dezvoltate, penalităţile încep să vină când datoria publică ajunge la 80-90% din PIB, iar în cel al ţărilor emergente depunctările se fac simţite de la 50-60%. Există însă şi o a treia categorie, aceea a ţărilor cu intoleranţă la datoria publică, unde reacţia negativă a pieţelor internaţionale se poate manifesta chiar de la o datorie publică de 20-25% din PIB. Intoleranţa înseamnă o neîncredere a pieţelor în capacitatea autorităţilor din ţara respectivă de a stăpâni procesele economice. Numai aşa se poate explica de ce România, la o datorie publică de 21% din PIB, a fost penalizată mai rău decât alte ţări emergente, cu datorii de peste 50%.
Asta nu înseamnă că trebuie să creştem datoria, ci să recâştigăm încrederea pieţelor financiare, iar aici avem foarte mult de lucru, îndeosebi în ce priveşte creşterea salariilor mai lent decât productivitatea muncii. Sunt necesare ajustări, pe care sectorul privat le-a făcut. În 2008, deficitul extern era de 12% din PIB, din care 5 procente erau ale statului şi 7 – ale sectorului privat. Anul trecut, deficitul contului curent a fost de 4% din PIB, din care deficitul statului a fost de 7 procente, ceea ce înseamnă că sectorul privat a făcut un surplus de 3 procente. De la -7 procente în 2008 la +3 procente în 2009, sectorul privat a făcut o ajustare de 10 procente.
Sectorul public însă nu s-a ajustat. Cu toate bunele intenţii ale premierului Boc, Guvernul pe care îl conduce nu a reuşit să taie capetele balaurului, cu corupţia şi interesele clientelei politice, cu salarii mari şi nelegate de productivitatea muncii. Cât timp nu vor exista analize serioase, politicieni credibili şi o opinie publică informată, care să înţeleagă că nişte guvernanţi incompetenţi au făcut mari excese, ce trebuie corectate, nu vom avea o altă soartă decât cea a grecilor de azi.
Gheorghe CERCELESCU
sursa: gandul.info
Se pare ca situatia e mai albastra in alte parti decat in Romania, dar acest lucru nu justifica lipsa masurilor care se impun din partea guvernului Boc, care nu doreste sa-i “deranjeze” pe cei cu salarii si pensii nesimtite, obtinute ilegal pe baza de legi speciale si favoritisme politice. In loc sa taie acolo unde trebuie si sa puna ordine in legislatia muncii si a pensiilor, guvernul intarzie inexplicabil aplicarea masurilor necesare.Mi-e frica de bumerangul imprumutului de la FMI prin care ne ipotecam viitorul, la fel ca pe vremea comunismului cand fiecare generatie era o generatie de sacrificiu. Cred ca tot mai multi romani vor dori sa plece spre alte zari. Poate acest lucru se doreste ? Ar trebui sa intrebam la Washinton….. sau la Bruxelles !