Spiritul dacic renaşte

Rezultatele obtinute in urma “studiului de paleogenetica realizat in Germania de domnul prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umana si Antropologie al Universitatii din Hamburg, si doamna dr. Georgeta Cardos, cercetator stiintific biolog, specialist in genetica” determina revizuirea si schimbarea informatiei actualelor manuale de istorie.

“Potrivit acestui studiu populatia actuala a Romaniei este clar inrudita cu populatiile care au locuit pe teritoriul Romaniei in Epoca bronzului si a fierului, adica acum 2 500 – 5 000 de ani, fapt care scoate in evidenta continuitatea acestui popor…si rastoarna teoria romanizarii Daciei ca si a descendentei romane” a poporului nostru.(sursa: autor Daniel Roxin – “Spiritul Dacic renaste” Editura Vidia 2012)

“In toamna anului 2001, in urma unei discutii purtate intre domnul Decan al Facultatii de Biologie (Universitatea Bucuresti), prof.univ.dr. Calin Tesio si domnul prof.univ.dr.Alexander Rodewald, se naste ideea realizarii unui studiu de paleogenetica, avand ca scop determinarea originii poporului roman. Un astfel de demers presupunea compararea genetica a unor ramasite osoase, apartinand populatiilor vechi care au trait pe teritoriul Romaniei, cu situatia genetica actuala a populatiei acestei tari, pentru a verifica gradul de inrudire.” Paleogenetica este “un domeniu de studiu al ADN-ului vechi si degradat” ce “poate aduce informatii importante despre originea si evolutia omului si a genomului uman, despre migratiile populatiilor umane si relatiile de inrudire dintre populatiile umane vechi si cele actuale. Adadar, ea ne poate spune, printre altele, cine sunt stramosii nostri reali. Iar stramosii nostri reali nu sunt romanii, ci traco – geto – dacii.”(sursa: autor Daniel Roxin – “Spiritul Dacic renaste” Editura Vidia 2012).

Materialul osos a fost pus la dispozitie de catre fostul Institut de Tracologie al Academiei Romane, dorim sa-i multumim pe aceasta cale doamnei dr. Alexandra Comsa, si de catre Institutul de Antropologie “Francisc I.Rainer” al Academiei Romane, astfel multimiri se indreapta si spre antropologii Andrei Soficaru si Nicolae Miritoiu. Cumulat, au fost supuse acestui minutios studiu genetic “material osos din peste 20 de situri din Romania (bazinul carpato – danubiano – pontic), de la 50 de indivizi apartinand populatiilor vechi (22 de indivizi din Epoca Bronzului, respectiv 28 de indivizi din Epoca Fierului).” Cat privesc probele de sange de la populatia actuala a Romaniei, au fost oferite cu bunavointa de prof.dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiesti si al Muzeelor de Stiinte Naturale din Regiunea Prahova, si de doamna dr. Dorina Banica de la Institutul “Marius Nasta” si de la Clinica de Fiziologie din Bucuresti.

Multumiri pentru finantarea studiului revin in mod special Institutului de Biologie Umana si Antropologie al Universitatii din Hamburg, Germania si directorului acestuia prof.univ.dr.dr. Alexander Rodewald, prin DAAD, Germania, si prin Programul Socrates – Erasmus al Uniunii Europene. Multumim si doamnei Georgeta Cardos pentru profesionalismul desavarsit cu care s-a implicat, avand in vedere “conditiile stricte de siguranta ale probelor genetice”.

Dupa un amplu “travaliu” desfasurat pe parcursul anilor 2003 – 2006, concluziile sunt mai mult decat bulversante.
l. “Intre actuala populatie a Romaniei si populatiile care au trait pe actualul teritoriu al acestei tari acum 2 500 – 5 000 de ani exista o inrudire evidenta, ceea ce vorbeste despre o continuitate incontestabila a poporului roman pe aceste meleaguri. Chiar daca exista si urme genetice apartinand diverselor populatii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de baza dovedeste contituitatea si legatura cu populatiile vechi. Actuala populatie a Romaniei se inrudeste genetic in special cu populatiile din Grecia si Bulgaria care s-au dezvoltat intr-un spatiu locuit candva de traci;”

2. “O parte dintre italieni, in special cei din nord, sunt la randul lor inruditi genetic cu populatiile vechi care au trait in Arcul Carpatic acum 2 500 – 5 000 de ani; de unde reiese concluzia halucinanta ca nu noi suntem urmasii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmasi ai tracilor.” (sursa: autor Daniel Roxin – “Spiritul Dacic renaste” Editura Vidia 2012).

In acest sens un omagiu se indreapta spre aceia care nu si-au tradat tara si neamul: vorbitori la scena deschisa despre acest aspect au fost preotii, profesorii care apoi au fost trimisi in inchisori sau exilati in inghetata Siberie in perioada regimului comunist. Chiar daca multi dintre ei nu mai sunt printre noi sa povesteasca, “ferestre spre trecut” gasim la mostenitori precum “gugulanii”– populatie ce locuieste mai sus de Caransebes, la Valea Bistrei si Obreja pana jos, aproape de Baile Herculane, la Cornereva, unde incepe alt neam stravechi, al bacuilor.

Redactor al unei celebre reviste din Romania, Catalin Manole a pornit pe urmele pasilor dacilor in cautarea dovezilor: “Nu ma asteptam ca acei oameni ce se considera descendenti si popor al lui Zamolxe sa mai existe. Dar ei chiar traiesc, rasfirati la poalele varfului Gugu, din muntii Godeanu. Si astazi, ei spun ca pe varful Gugu, munte ce apare si dispare din drumul calatorilor, exista pestera in care marele preot Zamolxe s-a inchis si apoi a iesit dupa sapte ani, pentru a le propovadui credinta intr-un singur Dumnezeu. Ei sunt cei dintai urmasi ai dacilor, radacina neamului. Insusi Burebista, cel ce a unit pentru prima oara pe toti dacii, ar fi fost chiar din neamul gugulanilor, caci numele lui inseamna, de fapt, Boier de Bistra, apa care mai exista si astazi, de-a lungul careia gugulanii isi duceau traiul, la inceputul inceputurilor.” Preotul Sergiu Lazar din satul Bolvasnita afirma: “Asa-i gugulanul: si doineste cu jale, si munceste, si petrece cu bucurie. Toate cu voia Bunului Dumnezeu, ca cine traieste viata dupa randuiala Lui inseamna ca ii aduce multamire.” (Autor Catalin Manole – articol “Gugulanii – Urmasii dacilor, din Banatul de munte”, revista Formula AS – anul XXI, nr. 963, aprilie 2011)

Ca o concluzie ce se desprinde din aceste marturii, cercetari stiintifice si traditii oral-culturale asa-zisele izvoare istorice care atestau candva romanizarea dacilor prezentate in secolul XIX, cand Scoala Ardeleana a reusit sa impuna teza latinizarii exclusive a poporului roman si sa influenteze decisiv luarea deciziei ca noul stat sa se numeasca Romania, nu par a duce cu rafinament in eroare adevaratul demers istoric al traco-geto-dacilor?

Cine gusta mierea si cine descifreaza “veninul”? Cate drumuri si oportunitati pentru poporul nostru poate deschide acest adevar? Realizeaza populatia acestui teritoriu multitudinea de sanse de ridicare si schimbare a actualei situatii economico-financiare? In acest sens, indemn la o atentie sporita la cuvintele si intentiile frumoase cusute cu o “logica” a raului.

Voi reveni in luna martie cu un articol legat de izvoare istorice ale acestui teritoriu numit Romania, pardon Dacia.

Simionescu Andra
sursa: glaremagazine.ro // ziar15minute.net