Când ne vom fi pierdut puterea de a protesta, ne vom fi pierdut libertatea. Şi mă bucur să văd azi, aici, atâţia oameni liberi. Se zvoneşte că am fi manipulaţi, şi aşa este: libertatea este manipulatorul nostru, libertatea ce strigă după demnitate. Dar am fi putut fi şi mai mulţi. Am îmbătrânit, oare, cu toţii atât de mult? Am murit, oare, cu toţii atât de mult? Ne-am dezbinat în 20 de ani de libertate atât de mult? Atât de mult încât să nu ne mai pese de viitorul nostru, de viitorul copiilor şi nepoţilor noştri? Ce se întâmplă cu noi? Când ne vom trezi cu toţii? Când îi vom trezi şi pe ceilalţi? ORADEA, TREZEŞTE-TE! ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE! TREZEŞTE-TE ŞI PROTESTEAZĂ!
Ai noştri, aleşii noştri ne vor muţi şi ne vor morţi până la următoarele alegeri. Pe tăcerea noastră îşi construiesc ei fericirea lor, pe care o confundă cu bunăstarea şi cu banul furat uşor din buzunarul nostru. Pentru ei, un om nu e mai mult decât aurul pe care-l are la el. Asta se întâmplă pentru că noi îi lăsăm să facă asta, prin tăcerea noastră complice, prin condamnabila noastră tăcere. Dar acum, aici şi în toată România ne-am trezit şi le spunem răspicat : opriţi-vă, fie-vă îndeajuns, căci vom veni peste voi şi vă vom călca în picioare ca pe nişte năpârci! Ce faceţi, ce mai faceţi voi pentru ţară? V-am ales ca s-o păstoriţi ca buni păstori şi nu ca să staţi cu colţii înfipţi în beregata noastră până nu vom mai avea suflare. Căci acum, cu Roşia Montană, voi asta faceţi: staţi cu colţii voştri înveninaţi cu cianură înfipţi în inima Ardealului, în inima României şi vreţi s-o omorâţi spunându-ne că asta trebuie pentru popor! Nu, stimabililor, nu e bine decât poate pentru voi, dar nu o să vă lăsăm să sugrumaţi România pentru comisioanele voastre, după cum nu o să vă lăsăm să sugrumaţi nici Roşia Montană! ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!
V-am schimbat rând pe rând, aţi fost toţi la putere şi fiecare-n parte v-aţi dovedit şosete găurite, unii încă de la început, alţii mai târziu; toţi aţi fost o apă şi-un pământ: cianură, ar trebui să spun, atât aţi fost de nocivi pentru ţară şi popor. Şi vreţi încă să ne mai băgaţi cianură pe gât? Voi ne sunteţi destul pe post de otravă, dar şi asta trebuie să se schimbe. Avem nevoie de-o a treia forţă! Neliniştiţi-vă, domnilor, neliniştiţi-vă, căci va veni în curând. Noi suntem acea a treia forţă, noi, cei din stradă, cei care îndurăm mult şi multe. Până acum, frica ne-a ţinut în loc, frica de nu-ştiu-ce şi de nu-ştiu-cine; frica ne-a făcut să uităm că suntem nişte oameni liberi. Sau poate doar ruşinea: ne-a fost nouă ruşine de neruşinarea voastră.
Fraţii şi surorile noastre au murit pentru libertatea pe care o clamăm astăzi, iar astăzi ne-am adus aminte. Şi ne lepădăm de frică, aici şi acum, după cum ne lepădăm de voi şi de Satana. Datorită vouă – din cauza voastră, dacă vă place mai mult – ne-am botezat de-o săptămână bună încoace în Roşia Montană: ea ne-a fost Iordan şi Libertatea ne-a fost botezător. Temeţi-vă de noi, temeţi-vă de această a treia forţă, căci vă va mătura, aşa cum ar putea mătura toată inima Ardealului, apele pline cu 200 milioane kg de cianuă, ale lacului pe care ni-l doriţi la Roşia Montană.
Ce vreţi voi să ne faceţi acolo, în inima Ardealului? Să ne scoateţi inima? Acea inimă a fost apărată de un Avram Iancu, de Horea, de Cloşca, de Crişan, iar voi vreţi să o măcinaţi, să o ardeţi cu cianură şi să o vindeţi – şi vă mulţumiţi, pentru noi, cu cenuşa ei şi cu spuza otrăvii ce a ars-o. Comisionul să fie îndestulător, căci restul, pe voi nu vă interesează. Ori pe noi, nu doar că ne interesează, dar ne şi doare. Ne doare şi că v-aţi gândit la aşa ceva, darmite dacă aţi şi face-o! Cum credeţi voi, cum v-aţi putut imagina voi că noi, a treia forţă, cei până mai-ieri muţi vom sta cu mâinile în sân uitându-ne cum ne ciopârţiţi pe noi, pe ţară?! Roşia Montană ne doare, domnilor, după cum ne doare România văzând halul în care aţi adus-o de la înălţimea costumelor şi cravatelor voastre de mătase. Iar în ce-i priveşte pe înaintaşii noştri, nu ştiu dac-or fi fost mari sau mici, dar voi cu siguranţă nu-i meritaţi şi sunteţi nedemni de ei.
Nu o ducem mai bine, dar măcar ne-am trezit, domnule Băsescu, ne-am trezit, domnule Ponta, ne-am trezit, domnule Antonescu, ne-am trezit, domnule Voiculescu, ne-am trezit, domnilor care veţi mai fi: şi dacă ne-am trezit, acum n-o să vă mai lăsăm noi să dormiţi. Şi vă spunem: bună dimineaţa! ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!
Credinţa doar, domnilor guvernanţi şi care v-aţi mai înscris pe lista de comisioane, credinţa doar poate muta munţii. Legile voastre strâmbe, care calcă peste popor şi peste Constituţie sunt prea puţin, şi prea puţin în faţa credinţei noastre că până şi nepoţii nepoţilor noştri vor hălădui, şi încă în oameni liberi, prin Cetate, prin Cârnic, prin Jig, prin Orlea, prin toată Roşia Montană şi prin toată România aşa cum o ştim şi noi şi voi astăzi. Voi nu vindeţi doar nişte munţi, aducând pustiul sterp în inima Ardealului, voi vreţi să ne vindeţi trecutul, astfel încât nici noi şi nici urmaşii noştri să nu mai ştim cine suntem : fără trecut vom fi şi vor fi stafii pe pământ ; fără trecut nu vom mai avea nici prezent şi nici viitor. Ori atunci, mai simplu: decât să dispară munţii, mai bine dispăreţi voi, cei care oricum nu aveţi niciun trecut şi niciun viitor : stafii sunteţi voi, adunătură de lepădături ce ne vreţi binele din patru-în-patru ani. Fie să vă rămână vouă binele pe care ni-l tot aduceţi de vreo 20 de ani încoace!
Vor veni, în curând, alegeri, domnilor. Şi veţi veni cu toţii la cerşit de voturi. Amintiţi-vă, atunci, de ziua de azi, amintiţi-vă de Roşia Montană ! Vă vom trimite să cerşiţi acele voturi, poate ca şi comision, celor de la RMGC. România, aţi vrut să-i ardeţi inima, dar atunci, vă va arde ea pe voi. Începând de acum, de când vedem şi ştim că suntem o a treia forţă viitorul este al nostru !
Nu am avut nici cizme, nici lampă cu carbid şi nici bâtă pe-acasă, dar am găsit o carte şi aş vrea să vă împărtăşesc din ea câteva versuri. Rugă de tânăr, A.E.Baconski: “Dă-mi, Doamne, odihna vântului care umblă/ Cântând seara prin Transilvania/ Nu mă lăsa să lâncezesc uitat,/ Ci poartă-mă-ntruna prin lume… Scoate-mă, Doamne,-n drumul tuturor,/ Dar nu mă îndepărta niciodată prea tare de neaua Carpaţilor/ Ca să mă pot întoarce liniştit,/ Târziu, când obosit de umblet m-aş clătina-n lumină./ Pentru că numai aici, la picioarele ţării,/ M-aş risipi în pulbere de raze/ Pentru că numai aici, plecându-mi capul pe-o piatră,/ Vegheat de semeni, aş dormi visând.”
Cine vine in piata? Statistic, se spune că decizia de a avea copii se asociază cu un fel de responsabilitate socială. Tinerii părinţi îşi doresc să le ofere copiilor lor nu doar mâncare bună, un cămin confortabil, accesul la instituţii de învăţământ prestigioase, ci şi un climat social în care să se poată simţi bine. Tineri din stradă, deţin acum şansa să construiască o nouă clasă politică. Cu condiţia să adopte soluţia radicală. Noua generaţie poate schimba ceva cu adevărat mergând la vot, oprind generaţia părinţilor şi bunicilor să decidă mereu în locul lor cine şi cum să-i conducă. Dar votarea unei noi generaţii de politicieni în cadrul actualelor partide ar fi calea cea mai sigură către eşec. Să se ducă la vot, să aleagă pe Ponta in locul lui Nastase, pe Antonescu în locul lui Iliescu, sau pe Neamtu și MRU în locul lui Blaga si Băsescu, este ca în bancul prost cu deţinuţii cărora li se dă în sfârşit posibilitatea să-şi schimbe lenjeria: între ei. Până acum, tinerii din stradă au dovedit că ştiu ce au de făcut.
E mai mult decât salvarea Roşiei. E salvarea Naţiei. Când spun Naţie, nu mă refer aici doar la etnicii români. Mă gândesc şi la cetăţenii de etnie maghiară, ţigănească, secuiască, slovacă, lipoveană, germană, evreiască, turci, tătari şi la toate celelalte etnii care, atunci când vorbim despre soarta României înţeleg că nu e vorba doar despre soarta românilor, ca etnie. E vorba şi despre soarta lor, a copiilor lor. Dragi concetăţeni din etnii minoritare, dacă vă deranjează cuvântele naţie, naţiune, popor sau neam, putem să le înlocuim cu expresia „Societatea noastră comună”. Este societatea în care ne-am dori să trăim cu toţii. Împreună. Nu separaţi, nu segregaţi, ci laolaltă. Uniţi, solidari, înţelegându-ne unii pe alţii putem construi un viitor mai bun. Mai puţin încrâncenat. Mai echitabil. Corect. În devinitiv, frumos. Este datoria noastră pentru generaţiile viitoare. Şi o spune unul care nu are (încă) vlăstare proprii. Ce rost mai are să ne batem cu cărămida-n piept că suntem români, unguri, ţigani sau evrei atunci când înotăm cu toţii în acelaşi rahat?
Sunt convins că imensa majoritate din ţara asta e formată din oameni de bună credinţă. Oameni care ne dorim Binele, chiar dacă se întâmplă des să ne împiedicăm de „meandrele concretului”, debusolaţi fiind de ceea ce vedem în jurul nostru. Intoxicaţi cu ştiri care, iată, de prea multe ori miros a manipulări. De altfel, acesta este rezultatul ultimilor 22 de ani, în care societatea românească nu a fost condusă, ci manipulată. Experimentul continuă în formele sale agravante. „Zâmbeşte, mâine va fi mai rău” – spune un proverb defetist. Aşa e. Va fi mai rău. E grav dacă nu înţelegem că cei ce protestează împotriva cianurilor de la Roşia Montană nu o fac doar pentru ei. O fac pentru noi toţi. Nu o fac pentru că sunt plătiţi, aşa cum încearcă să ne inoculeze caracatiţa politico-mediatică. Da. S-a ajuns şi aici. Hoţii au început să strige „hoţii!”. Politicienii pe care îi ştim cu toţii de corupţi au început, prin mass-media controlată, să acuze că protestatarii, ONG-urile, sunt, de fapt, cei plătiţi! Această generaţie de politicieni, despre care ştim că ne-a amanetat viitorul, vânzând pe bani de nimic industria, resursele şi ne-a furat banii plătiţi pe impozite şi taxe, fără să lase mai nimic bun în urmă, vine acum să ne fure şi natura. Tupeul nu mai are margini, iar aceşti politruci, prin uneltele lor mediatice, au îndrăzneala să-i acuze pe aceşti tineri admirabili, conştienţi de importanţa momentului, că sunt corupţi! Ironic, nu?
Pe cine să credem, oare? „România nu uita, Roşia e inima!” – s-a strigat zilele acestea, şi la Oradea, de lângă statuia lui Mihai Viteazul. Roşia Montană e inima de la care sângele societăţii româneşti se poate curăţa. Se poate împrospăta. Sunt convins că tot mai mulţi realizăm faptul că actuala clasă politică, cu tot cu păpuşile ei mai tinere (vezi cazurile Victor Ponta şi Dan Şova) şi-a dat arama pe faţă. Şi-a epuizat potenţialul. Nu are ce să ne mai ofere. În afară de otravă. Doar activismul civic mai poate salva ţara asta. Cum? Ieşind în stradă şi arătându-le că existăm. Că ştim ce fac şi că nu-i mai lăsăm să-şi bată joc de noi. Câteva mii nu-i sperie. Câteva zeci de mii pe piepturi o vor face. Viitorul ne va da o Românie solidară şi frumoasă sau o Românie otrăvită, divizată, sfâşiată de interesele altora. E momentul să ne hotărâm. Ce alegem?
PS: Ziua 18 – Dumitru Cornel Vîlcu – VĂ DECLAR RADICAL: dacă legea va trece, dincolo de curtea constituţională şi de atitudinea preşedintelui, eu unul voi începe lupta prin toate mijloacele imaginabile pentru alegeri anticipate – iar la Roşia vor fi, tot timpul, sute de oameni care vor face gardă ‘cu propriile lor trupuri’ în aşa fel încât să nu se poată face exproprierile, nici proiectul.
Autori: Catalin Popa si Călin Corpaș
JOS MAFIA POLITICA TRANSPARTINICA !