Archive for Martie, 2010
Pentru cine bat clopotele?
Atentantul de la Moscova demonstreaza odata in plus ca terorismul international nu este o “chestiune americana” - asa cum multi au fost tentati sa creada mai ales dupa 9/11 si actiunile care i-au urmat - ci o problema globala.
Dupa cel mai cumplit atentat din istorie - cel care a distrus Turnurile Gemene, a lovit Pentagonul si era cit pe ce sa distruga Capitoliul la 9 septembrie 2001 - Administratia Bush jr. a avut o mare problema in a indentifica GEOGRAFIC inamicul care umilise cel mai puternic stat din lume.
Al Qaida avea celule teroriste in peste 40 de state. Vorba dlui Turner - fost director al CIA - trecusera vremurile in care inamicul sedea la Kremlin iar daca voiai sa ripostezi, stiai cu precizie unde trebuie sa ataci.
Daca este dificil - daca nu chiar imposibil - sa identifici acest dusman cu un spatiu geografic anume, este la fel de dificil sa-l cauti intr-un spatiu spiritual si/sau religios.
Jihadisitii nu reprezinta Islamul. Si din acest punct de vedere, lectiile istoriei sunt limitate. La Pirinei, in secolul al Vlll-lea, Carol Martel si armata lui de franci i-au oprit pe arabii in expansiune. In doar un secol dupa aparitia Profetului, acestia cucerisera nordul Africii, trecusera in Spania unde zdrobisera armata vizigotilor si amenintau toata Europa.
La Lepanto, opt sute de ani mai tirziu, flota crestina condusa de Don Juan de Austria oprea expansiunea otomana, dupa cum Eugeniu de Savoia a oprit armatele otomane pe uscat, la portile Vienei (dupa caderea Constantinopolelui - 1453 - Mehmet al ll-lea Cuceritorul a fost oprit la Belgrad de Iancu de Hunedoara).
Toate acestea au fost episoade ale infruntarii intre civilizatii revendicate si de la spatii religioase (mahomedanism si crestinism). Reprezinta actualele conflicte ciocniri intre state? Nu. Reprezinta ciocniri intre civilizatii, ca sa ma refer la teza lansata de Huntington?
Nu, de vreme ce curentul jihadist este doar o minuscula fractiune a Islamului, pe de-o parte, iar lumea crestina, la rindul sau, nu poate fi considerata un bloc omogen; “jucatorii” din aceasta tabara au puncte de vedere dramatic diferite in ceea ce priveste abordarea acestei chestiuni.
Singura trimitere istorica ce poate, oarecum, sa ofere un instrumentar plauzibil de lucru este ascensiunea celor doua totalitarisme care, fiecare in felul sau, au transformat secolul al XX-lea intr-unul dintre cele mai crunte din istorie din punctul de vedere al conflictelor militare.
Este vorba, fireste, de comunism si de fascism, in variile lor expresii politice ulterioare. Militantii comunisti de la finele secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea nu se revendicau de la un anume spatiu geografic/cultural/religios.
Gaseai in acel cocktail exploziv italieni, spanioli, americani, olandezi, rusi, etc, etc. Ne referim la ambele tabere, atit la extrema dreapta, cit si la extrema stinga.
Ambele curente pretindeau ca au vocatie globala si incercau sa loveasca oriunde, oricind, in numele unei ideologii care condamna, in bloc, indiferent de geografie, “burghezia” (comunistii) sau “dusmanul national” (fascistii).
Cind Hitler a fost numit cancelar de catre Hindenburg, la inceputul anului 1933, sentintele pronuntate de instantele germane impotriva militantilor nazisti insumau peste 40.000 de ani de inchisoare; asta ne da imaginea amplorii actiunilor de destabilizare in care fusesera implicati acestia, in doar un deceniu, pina la preluarea puterii.
Una dintre marile erori strategice pe care le-au comis cei doi corifei ai Razboiului Rece dupa 1990 a fost aceea ca au continuat, ani buni, sa gindeasca in aceeasi logica a perioadei post WW ll, privindu-se cu suspiciune si consumindu-si resursele si energiile in virtutea unor rationamente strategice redundante.
Intre timp, alti doi “actori” de putere (atipici) au crescut pe scena globala: crima organizata si terorismul de extractie islamista.
Din 1990 si pina in anul 2000, acestia doi si-au consolidat retele internationale, au dobindit o putere economica covirsitoare si chiar s-au intersectat acolo unde interesele o cereau (traficul de droguri, de arme, etc). Recent, au capitalizat si criza economica.
Pe de-o parte propagandistic (au prezentat SUA drept principalul vinovat pentru turbulentele financiare globale) si pe de alta parte financiar (au zburdat ca pestele in apa in vremurile tulburi, cind vigilenta autoritatilor scade).
Iar puternicii zilei au procedat cu aceeasi condescendenta cu care puternicii de ieri priveau comunismul, de pilda, sau care a permis consolidarea regimului nazist in Germania.
Cind si-au dat seama de forta noului inamic/noilor inamici, era prea tirziu si a fost nevoie de un razboi mondial si de patru decenii de razboi rece pentru ca democratia sa-si reintre in drepturi.
Imperiul Britanic, Franta sau SUA nu si-a dat seama ca inamicul nu este Germania, ci nazismul, nu este Rusia, ci bolsevismul. Intrebarea retorica pe care Hemingway o pune ca motto in romanul sau “Pentru cine bat clopotele” - citindu-l pe poetul John Donne - este mai actuala ca niciodata.
Cind bombele explodeaza la New York, Moscova, Londra sau Madrid, este o chestiune de timp ca acestea sa explodeze si in orasul in care locuiesc cei care sunt la mii de kilometri distanta.
Si poate se apropie momentul in care lumea, in ansamblul sau, va accepta ideea ca terorismul si crima organizata sunt inamicii globali in acest (atipic) al treilea razboi mondial.
PS. Conjunctia astrelor face ca in acest an Pastele ortodox, catolic si iudaic sa fie sarbatorite in aceeasi zi. Este un semn al ramurii de maslin, al pacii. Chiar daca, iata, insingerat de o noua lovitura a intunericului.
Dincolo de acestea, PASTE FERICIT, ROMANI, ORIUNDE VA AFLATI.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro
Related Posts: |
![]() |
Aria minciunilor bine temperate Niciodata ca azi, marile minciuni oficiale nu au fost mai bine aparate de media. Cartelul media atlantiste niciodata mai mult decat azi nu a fost promotorul... |
![]() |
Structurile religioase Raportul de putere dintre Biserica si puterea seculara a fost subiect de controversa mereu in istorie. Nici lumea contemporana nu face exceptie. Daca bisericile... |
![]() |
Strategia pentru securitatea nationala a Rusiei: NATO si SUA reprezinta amenintari pentru Moscova si pentru intreaga lume NATO si politica externa si miltara a SUA reprezinta o amenintare puternica la adresa Stabilitatii internationale si la adresa puterii Moscovei, potrivit... |
Nocivitatea diagnosticului fara tratament
Actuala clasa politica a devenit experta in diagnosticarea tuturor “bolilor” cu care se confrunta democratia autohtona. De peste 20 de ani, toti sefii de stat si cei de guvern, alaturi de ministri si liderii Opozitiei s-au remarcat prin constatarea unei stari dezastruoase de lucruri la nivel national. Nici in 2010, situatia nu sta altfel. Sistemul educational este la coada Uniunii Europene. Cel de Sanatate se confrunta cu o subfinantare cronica Justitia este incapabila de o reforma reala, care sa ii redea prestigiul pierdut printre interesele politice si coruptia din sistem. Administratia publica este politizata iresponsabil. Cercetarea se afla la un pas de colaps. Terenurile agricole sunt, intr-o proportie uriasa, lasate in paragina. Somajul a scapat de sub orice control.
De aproape sase ani, presedintele Basescu iese in fata opiniei publice, la diferite reuniuni, seminarii si bilanturi si devine acuzatorul de serviciu al Romaniei, in timp ce tara se ingroapa in criza prin neputinta si aroganta guvernantilor sai. Avem nevoie de solutii, de masuri ferme care sa combata criza, nu de discursuri care se rezuma la acuzatii generale. Ce sunt aduse tuturor si nimanui. Din pacate, “boala” aceasta a avertismentelor fara finalitate a inceput cu primul mandat al lui Ion Iliescu si pare a nu se incheia prea curand. Daca Educatia, Sanatatea, Justitia sunt atat de puternic decredibilizate de ce nu se iau decizii in consecinta? De ce premierul Boc si ministrii din Modrogan au fost numiti inca o data si sunt sustinuti in functii care le depasesc cu mult competenta? Asta este marea drama a Romaniei. A unei tari ce se indreapta spre un viitor ce ii va rezerva multe surprize neplacute.
Decidentii se multumesc sa vorbeasca. Sa tina cuvantari demagogice care, poate, prind la electorat. Basescu este nemultumit de toti si de toate, mai putin de vasalii din PDL si de grupurile de interese din jurul acestora. De cei care au cotizat serios si bineinteles “dezinteresat” la o campanie costisitoare ce i-a adus presedintelui un nou mandat. Acuzele sunt aruncate, insa, in vant. Nu poti poza in responsabilul de serviciu, in avocatul celor multi si necajiti, cat timp esti principalul responsabil de problemele pe care le resimt in fiecare zi milioane de romani. Boc, Berceanu, Udrea, Videanu, Blaga, liota de profitori ce se ascunde in spatele sintagmei de independenti se afla la Putere doar in urma aprobarii venite de la Cotroceni.
Boc este o creatie suta la suta basesciana. Iar esecurile guvernarii sunt generate de aroganta, incompetenta si dispretul unor decidenti ce se indeparteaza tot mai mult de nevoile cetatenilor, de interesul national. Cat timp discursurile inutile din cadrul unor seminarii cu aplaudaci docili nu vor fi inlocuite cu decizii radicale luate la varful Puterii, nu vom merge in directia dorita de fiecare dintre noi.
Liderii vor continua sa ne amageasca, in functie de interesele lor marunte, evident politice, in timp ce populatia va continua sa simta efectele nocive ale unei austeritati tot mai nemiloase. Ale carei efecte se vad la tot pasul si care nu ne va parasi prea curand…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Related Posts: |
![]() |
Victimele razboaielor politice Cetatenii sunt de 20 de ani victimele luptelor pentru Putere dintre partidele politice. Obsesia guvernarii - a pastrarii sau a ajungerii la privilegiile... |
![]() |
Avertismentele nu tin loc de solutii Romania merge din rau in mai rau. Optimismul de fatada, inconstienta electorala, deciziile economice rupte de realitate, lupta pentru putere, diversiunile... |
![]() |
Inevitabilul drum spre…revolte sociale De 20 de ani, in fiecare zi, populatia este amagita, mintita si sfidata de o clasa politica incompetenta si aroganta. De 20 de ani, milioane de romani... |
60 Minutes Exposes United States Financial Collapse
In this 60 Minutes report, you’ll learn about a handful of Wall Street outsiders who realized the subprime mortgage business was a house of cards and found a way to bet against it. Michael Lewis talks about the current situation on Wall Street, the large bonuses still being paid and his predictions for the future of the industry.
Michael Lewis was also interviewed on Charlie Rose on March 16th. To see that video, please see this link.
The second video details the tactics employed by Lehman Brothers to effectively hide their crumbling financial status.
I’d like to note that the 60 Minutes report was sponsored by Pfizer, and features a prominent ad for Lipitor off to the side of the Web page. Isn’t it interesting that one of the largest industries responsible for the collapse of the economy is sponsoring this?
This is the company that has distorted and manipulated the truth so that people will pay hundreds of dollars for worthless and dangerous drugs that in no way, shape or form address their health issue, yet they are hoodwinked into believing that if they don’t take them their life is at stake.
So they have to sacrifice, in many cases, being able to purchase wholesome foods and even pay their mortgage, as they believe they will suffer if they fail to take their drugs.
The ad claims that “when diet and exercise are not enough, adding Lipitor can help lower cholesterol.” Of course, adding Lipitor also doubles your risk of a deadly stroke.
I’ll stick with diet and exercise, thanks.
Dr. Mercola
sursa: cbsnews.com
Related Posts: |
![]() |
“Enough is enough!” NYC rallies against Wall Street Thousands of workers and trade union leaders have marched in anger over lost jobs and ruined lives in the largest anti-Wall Street rally since the... |
![]() |
Even Goldman Sachs Secretly Believes That An Economic Collapse Is Coming Goldman Sachs is doing it again. Goldman is telling the public that everything is going to be just fine, but meanwhile they are advising their top clients... |
![]() |
Central Bank Hid Housing Market Crash Forecast New revelations concerning how the Irish Central Bank hid data in a 2006 report indicating that a housing market crash was imminent underscores once again... |
Cand ipocritii predau lectia umilintei…
Romania. Sfarsit de martie al anului 2010. Sufocati de neajunsuri, pensionarii au iesit in strada. Vor pensii decente, respect din partea celor care ii condamna la umilinta si saracie. Profesorii au inceput a treia saptamana de proteste. Nu putine sunt judetele in care cadrele didactice refuza sa puna note in catalog. Haosul este generalizat intr-un sistem de Educatie puternic afectat de lipsa acuta a fondurilor publice. Guvernantii se ascund in spatele crizei. Lasitatea face casa buna cu aroganta si incompetenta. Nu sunt bani pentru proiecte. Pentru infrastructura. Pentru combaterea somajului. Pentru sustinerea firmelor aflate in pragul falimentului. Pentru o Justitie credibila, capabila sa redea speranta romanilor intr-un act de judecata impartial. Pentru o Administratie sufocata de politizarea excesiva. Pentru un sistem de sanatate in care numarul paturilor din spitale se reduce pana la cote alarmante, iar fondurile pentru compensate s-au epuizat dupa nici doua luni.
Nemultumirile sunt la ele acasa in Romania, tara unde prezentul provoaca veritabile cosmaruri, iar viitorul suna si mai ingrijorator. Premierul Boc sustine, insa, ca mergem pe drumul cel bun. Ca austeritatea la care suntem supusi este o datorie a fiecaruia dintre noi. Ca toti trebuie sa punem umarul. Insa ei, alesii, se exclud si de aceasta data. Ei joaca in liga mare a politicii. In liga profitorilor, a celor care se amagesc ca nu au obligatia de a da explicatii nimanui pentru scenariul de groaza pe care il scriu in aceasta guvernare. Gastile politice din jurul Modroganului si al Cotroceniului nu simt efectele crizei. Pentru acestea, sunt mereu bani. Chiar si din putinul bugetului de stat pe 2010. Ele au un alt statut in aceasta societate a neajunsurilor. Au imunitate, au dreptul de a frauda cu legea in mana statul, sub protectia razelor violet si a guvernarii portocalii.
In doar trei luni, guvernul resapat Boc si-a demonstrat, cu varf si indesat, incompetenta. De aceasta data nu mai poate arunca vinovatia in spatele ministrilor PSD. Diversiunile care vin dinspre Putere nu pot masca o realitate cruda. O realitate in care populatia se scufunda din ce in ce mai adanc. O realitate a problemelor ce par fara rezolvare. O realitate in care luptele politice tin locul solutiilor. Parlamentul a fost transformat in taramul bataliilor electorale. Puterea si Opozitia nu mai au timp de populatie, de combaterea crizei. Scandalurile se tin lant. Raportul SRTv, Legea Educatiei, infiintarea comisiei de revizuire a Constitutiei, statutul asa-zisilor independenti, revocarea lui Geoana reprezinta doar cateva motive care arunca in derizoriu interesul national. Actuala clasa politica face parte din alt film. Un film horror, in care dispretul fata de cetatean si obsesia obtinerii Puterii se afla in rolurile principale. Guvernantii ridica din umeri cand sunt intrebati de solutii. Sindicatele nu primesc, in schimb, decat noi promisiuni. Criza nu va fi combatuta prin discursuri demagogice si scuze penibile in care nu mai crede nimeni. Demisia nu a reprezentat, insa, o solutie de luat in calcul pentru guvernele postdecembriste. Pentru Boc, Udrea, Berceanu, Videanu si ceilalti sefi si sefuleti din PDL, pierderea privilegiilor, a controlului asupra Justitiei si Administratiei este de neconceput. Ei vor tine cu dintii de Putere, vor ramane pe baricadele guvernarii, indiferent cat de mult s-ar acutiza drama Romaniei.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Related Posts: |
![]() |
Complicitati si consecinte Nemultumirile sunt generalizate in Romania anului 2010. Sute de profesori au refuzat sa participe la una din probele de Bacalaureat, ingrijorati de directia... |
![]() |
Consecintele duplicitatii Duplicitatea alesilor guverneaza Romania. De peste 20 de ani. Ca si incompetenta. Si aroganta. Si coruptia. Toate coabiteaza, exclusiv, in slujba unei... |
![]() |
Victimizarea vinovatiei Pe langa un tupeu urias, liderii dovedesc in perioade de restriste pentru ei o capacitate de victimizare efectiv de invidiat. Daca privim la criza Coalitiei,... |
BNR – ce faci cu dobânda noastră?
M-am gândit să încep cu această întrebare parafrazând imperfect titlul cărţii lui M. Rothbard „Ce le-a făcut statul banilor noştri?” Totuşi, rata dobânzii este în esenţă un fenomen social; ea izvărăşte din preferinţa indivizilor pentru prezent, din preţul pe care ei îl pun “aşteptării” sau amânării consumului. Nimeni nu este dispus să renunţe la 1 leu pe care îl are astăzi; dar dacă ni se oferă un preţ acceptabil, adică o dobândă, atunci putem decide să ne amânăm cheltuielile pentru o vreme.
Este important de înţeles că rata dobânzii nu este un fenomen monetar. Dobânda există independent de contextul monetar. Dacă mâine ne-am trezi fără bani, economisirea-investirea respectiv relaţiile de creditare tot ar exista. E drept, apariţia monedei a facilitat mult dezvoltarea pieţei creditului, însă la fel de mult a facilitat extinderea diviziunii muncii în general. Poate e inutil să accentuez acest lucru, însă mi se pare că atât de mulţi oameni echivalează dobânda cu preţul banilor încât trebuie spus clar şi limpede: dobânda este un fenomen real, nu monetar.
În sistemul monetar-financiar actual – bazat pe monedă discreţionară şi monopol asupra producţiei de bani – rata dobânzii este manipulată permanent prin politica monetară. Atunci când autorităţile cred că creditul este prea scump, ele decretează ieftinirea dobânzii. Aşa s-a întâmplat şi astăzi, când BNR a redus rata dobânzii de politică monetară la 6,5%. Motivul? Ea crede că dobânzile la depozite şi credite sunt prea ridicate. Mai exact, aşa cum Mugur Isărescu a precizat în mod repetat, rata dobânzii la depozite ar trebui să fie doar cu 1% peste rata inflaţiei.
Ceea ce ridică două mari probleme. În primul rând, este în întregime justificat să reacţionăm la aserţiunea de mai sus cu un simplu What? De unde până unde o rată reală a dobânzii de 1% este considerată normală? Poate că eu nu am citit suficient sau poate că domnul guvernator este un prea talentat ghicitor (deşi maniera în care a ratat ţinta de inflaţie în ultimii ani nu prea ne îndeamnă să credem aşa ceva). În orice caz, am aştepta de la guvernatorul BNR să ne spună şi de ce rata reală a dobânzii trebuie să fie fix 1%. În absenţa acestei motivări, cred că e bine să vă înştiinţez în legătură cu maniera în care mi-a explicat acum câţiva ani un membru al CA al BNR, la un curs de politică monetară, factorii care stau la baza modificării acestei politici: a ridicat din umeri. Imaginaţi-că că această persoană vota scăderea/creşterea ratei dobânzii!
În al doilea rând, nu pot trece cu vederea că Mugur Isărescu este inconsecvent, lucru pe care l-am explicat aici. Nu mai demult de acum câţiva ani rata dobânzii era cu aproape 10% peste rata inflaţiei, iar de la BNR nimeni nu ţinea cursuri despre rata corectă a dobânzii.
În al treilea rând, când vorbeşte de rata inflaţiei guvernatorul se referă la IPC. Însă IPC este doar o medie, o estimare a creşterii preţurilor, complet ridicolă pentru mulţi români. Eu unul nu am impresia că scăderea puterii de cumpărare a leului este de doar 3,5% (ţinta de inflaţie pe anul în curs), nici măcar 4,5% (ţinta plus marja de eroare), ci mai mult. Aşa că dacă băncile ajung să îmi remunereze economiile cu o rată a dobânzii de 4,5%-5,5% le voi spune simplu „Adio!” Adevărul este că chiar şi o rată a dobânzii de 6% este real-negativă pentru foarte multă lume, mai ales (cred) pentru românii care locuiesc în mediul urban, plătesc întreţinere, merg cu maşina şi se aprovizionează cu brânză-lapte-carne-ouă de la hipermarket, nu de la animalele din gospodăria proprie (din balcon, eventual).
Aş mai putea adăuga multe. Bunăoară, cine poate crede că rata dobânzii la leu poate să fie egală cu rata dobânzii la euro (guvernul risk-free Boc s-a împrumutat recent cu 5%)? Dar poate că nu e bine să insist. Cu cât BNR pompează mai mulţi bani şi scade mai mult rata dobânzii, cu atât eu câştig mai mult la bursă. Leii pe care îi adaugă la masa monetară sunt lei adăugaţi la valoarea portofoliului pe care îl deţin. Cu cât expansiunea creditului este mai mare, cu atât omul de rând este expropriat prin inflaţie, cu atât eu câştig. Banii emişi de BNR ajung în buzunarele pensionarilor sau ale minerilor prea târziu, abia după ce eu îmi voi fi marcat câştigul. Creditul bancar ieftin va genera două consecinţe: pe de o parte, unii vor trăi cu impresia că devin stăpâni pe vreo maşină de spălat, televizor sau locuinţă (până când vor creşte ratele); pe de altă parte unii chiar se îmbogăţesc fără să mişte un deget, în virtutea faptului că inflaţia e în favoarea lor. Cei care „produc” sunt impozitaţi, cei care „deţin” sunt avantajaţi. Go ahead.
Bogdan Glăvan
sursa: logec.ro
Related Posts: |
![]() |
De ce nu se poate dezvolta Romania Romania se straduieste sa iasa din criza in baza unei retete FMI - nu-i discutam aici adecvarea sau eficienta! - care spune asa: tot ceea ce a fost majorat... |
![]() |
Criza rezolvata “din pix” Desi exista o definitie relativ arbitrara a recesiunii economice (doua trimestre consecutive de scadere a PIB), incheierea oficiala a recesiunii nu poate... |
![]() |
Hiperinflaţie sau naţional-socialism? Tot mai multe companii din state capitaliste dezvoltate nu ezită să apeleze la serviciile unei pieţe a muncii lipsite de concurenţă cum e cea a Chinei... |
Sunteţi pregătiţi să fim nemţi?
Programul de convergenta remis de Guvernul Romaniei Comisiei Europene a fost primit cu scepticism la Bruxelles, oficialii UE exprimandu-si indoiala ca tintele de deficit bugetar previzionate de Romania vor putea fi si atinse. Exercitiul de evaluare a capacitatii Romaniei-stat membru cu derogare al Uniunii, deoarece nu a adoptat inca moneda euro-de a indeplini criteriile de convergenta necesare va fi din ce in ce mai dificil pentru autoritatile de la Bucuresti, pe masura ce 2015 se apropie.
Intelegerea dintre Franta si Germania privin modalitatea de salvare a Greciei, oaia neagra si ratacita a zonei euro de la sfarsitul anului 2009 incoace, pune odata in plus disciplina inaintea solidaritatii europene fata de un stat membru. Faptul ca mecanismul inchipuit de readucere a Greciei pe linia de plutire se va pune in functiune doar in caz de inec iminent aduce aminte de situatia tarii noastre din anii 90. Atunci FMI ne trimitea sa cautam bani pe pietele private de capital inainte de a putea accesa resursele financiare ale organismului international al carui membru eram. Acum Grecia ar putea, daca va fi cazul, sa intre intr-un aranjament multilateral asemanator celui in care ne aflam si noi, cu un parcurs supravegheat de FMI si CE. Deosebirea majora intre cele doua, sa le zicem, situatii, este ca, in vreme ce mecanismul inovat pentru Grecia urmareste sa pastreze statul in zona euro, in cazul nostru pare singura solutie sa intram in club.Din acest punct de vedere, programul impus de acordul Romania cu FMI si CE, este nu numai singurul autentic anti-criza, ci si unul menit sa ghideze pasii autoritatilor spre obiectivul adoptarii euro.
Daca acceptam ca intrarea Romaniei in euro-zona nu este atat un drept, cat o obligatie asumata odata cu aderarea la Uniune, atunci unul dintre marile lipsuri de comunicare consta exact in a explica ce presupune aceasta obligatie. Cu alte cuvinte, este foarte probabil ca un eventual sondaj de opinie in randul romanilor cu privire la adoptarea cat mai curand a monedei europene sa dea un rezultat covarsitor pozitiv, dar in deplina contradictie cu sentimental popular de nemultumire la masurile de austeritate necesare pentru a duce deficitul bugetar la nivelul de 3 % si sa si ramana acolo. Un alt amanunt, intre ghilimele de rigoare, cu siguranta ignorat de mare parte a populatiei, dar si de mediul de afaceri, este pierderea functiei de politica monetara a bancii centrale odata cu trecerea la euro. In prezent, BNR este vazuta nu doar ca un gardian al stabilitatii preturilor si al celei financiare ceea ce si este prin statul sau. Ci si ca instuitutia responsabila de relansarea economica ( ceea ce nu este) un mit ce trebuie urgent demolat.
Politica si regimul cursului de schimb alaturi de cea monetara ar trebui sa iasa treptat din rolul atribuit de opinia publica de jolly-joker pentru orice trasnaie a politicienilor. Cum obisnuinta este a doua natura, insa a cam ramas de la sine-inteles ca unde gafeaza politicienii poate repara fara probleme BNR. Mai mult decat atat, analisti si oameni de afaceri se asteapta ca banca centrala sa rezolve cumva iesirea din recesiune miscand dobanda de referinta sau cursul de schimb nu in conformitate cu obiectivul de inflatie sau de mentinere a stabilitatii financiare, ci pentru a substitui lipsa de eficienta. De la inceputul crizei datoriei grecesti, din abundenta de informatii pe tema, ar fi trebuit sa se vada foarte clar ce inseamna pentru un stat nepregatit sa fie lipsit de parghia politicii monetare. Clubul euro inseamna prin definitie disciplina bugetara si competitivitate. Dobanda se stabileste la Frankfurt, constructia zonei euro se bazeaza pe disciplina si eficienta germana, pe deficit strans si inflatie scazuta, iar mecanismul imaginat pentru sustinerea grecilor pare mai degraba o concesie a Germaniei. De aceea, poate inainte de a intreba romanii, intr-un imaginar referendum, daca-si doresc adoptarea rapida a euro, ar trebui sa ne intrebam cu totii daca suntem pregatiti sa fim nemti.
Daniel Oanta
sursa: voxpublica.realitatea.net
Related Posts: |
![]() |
Aderarea Romaniei la euro in 2015: cand interesul personal poarta fesul public Din declaratiile recente ale decidentilor si din programul anual de convergenta, se pare ca Romania insista sa adopte euro in 2015. In aceste conditii,... |
![]() |
Aderarea la zona euro, noua tinta a Romaniei Romania a avut cateva tinte majore, pe care intreaga clasa politica, dar si aproape toti romanii le-au imbratisat cu entuziasm: aderarea la Uniunea Europeana... |
![]() |
Criza financiara din Grecia este cel mai sever test de credibilitate pentru zona euro Criza financiara din Grecia este cel mai sever test de credibilitate pentru zona euro de la crearea monedei unice, punand la incercare capacitatea autoritatilor... |
Când vor vedea şi ei ce au făcut
Nu ştiu de ce suntem noi timizi în problema felului în care vom trăi. Tot felul de oboseli istorice ne încearcă, în faţa marilor şi zguduitoarelor soluţii înnoitoare ale existenţei. În ocazii mici, parcă îndrăznim mai mult. Când, însă, e vorba de schimbarea de mentalitate, când ne-am putea bucura de îmbunătăţiri radicale, ne crispăm. Şi greşim. Vizionarii lumii şi ai ţării ne arată calea, dar noi nu vrem să o urmăm. Ne domină soluţiile vechi. Şi probabil că nici nu există şanse de înnoire, în actuala conjunctură mondială.
Pornit spre soluţii noi, care de care mai îmbietoare, Guvernul actual al României se izbeşte de neputinţa poporului său de a vedea cu limpezime viitorul. Gesturile executivului nu sunt prăpăstioase. Ele au, în formula lor, doar un pic de risc şi un pic de a manevra norocul. Această ţară n-a mai trăit reforme adevărate de decenii şi secole.
Cetăţenii înşişi au în ecuaţia lor de viaţă un anumit scepticism, o anumită neîncredere, un regret al trecutului. Cine ar putea să le spună în mod credibil că n-au nevoie nici de locuri de muncă, nici de locuinţe, nici de familii, nici de siguranţa zilei de mâine? Lor le trebuie această genială stare de nelinişte în care nimeni nu mai e sigur de nimic.
Societatea românească încearcă soluţii radicale, cum ar fi creşterea preţurilor la combustibili, obligarea pacienţilor să-şi plătească vizitele medicale, resetarea iubirii ca afacere. O critică severă se cuvine făcută şi guvernului nostru. De ce nu încearcă el cu stricnina? Nu se înţelege, în sfârşit, că-n epoca noastră grăbită nimeni nu mai are timp de ezitări, de amânări, de corcoleli? Doze bine cântărite de stricnină pot rezolva radical această problemă care zăpăceşte toate puterile statului.
Din toată încurcătura, din toată tensiunea, din toată nenorocirea, rămâne un biet domn general care anunţă vizionar ce vremuri vor veni.
La ce foloseşte această confuzie? Până când vor continua forţele oarbe să atace societatea, nelăsându-i nici şansa unei stricnine discrete? Cum, nici găşti nu se mai pot face? Păi, atunci, din ce să îşi mai recruteze armatele regulate luptătorii pe viaţă şi pe moarte, dacă le lipseşte acest imbold, această încărcătură de zi cu zi, această vocaţie mafiotă? Marile ţări din ce s-au întărit? Din răsădirea de flori prin parcurile centrale? Sau din frecventarea gherilei permanente cu vardiştii? Trăim vremuri de restrişte.
Telefonul a devenit o armă chimică, de intoxicat apa, aerul şi cariera tuturor. El salvează demnitatea omului, nemaiobligându-l să stea pe la colţuri, pe după perdele şi să strângă informaţii de la cei care-l interesează. E mare lucru că nu se mai recurge atât de frecvent la membrii familiei, la copii, la amante, la vecini, la prieteni, la colegi, ca să se afle ce gândeşte un anumit individ, căruia valoroasa tehnică recentă îi dă posibilitatea să se exprime integral.
Şi toate acestea de ce? Pentru ca statul să-şi intre şi el în rol şi să stăpânească pe toţi cei care pot înţelege eronat democraţia şi-şi pot închipui că folosirea tehnicii pentru captarea convorbirilor telefonice atentează în vreun fel la lărgimea şi puritatea democraţiei noastre auditive. Din cele mai vechi timpuri şi până azi, preşedintele a fost obligat să afle ce gândesc despre el colaboratorii şi supuşii lui. Cât sânge inutil ar fi curs dacă nu s-ar fi implementat această splendoare a tehnicii pretutindeni pe pământ.
Inspirat îşi amintea preşedintele Băsescu despre activitatea, în acest sens, a celor care-i ascultau pe cetăţeni. Dar dumnealui a ţinut să nuanţeze: una era folosirea tehnicii de ascultare în socialism, alta e, acum, în feudalism. Însă, dincolo de acest obicei în sine, se profilează o acţiune şi mai concretă, şi mai radicală: scumpirea a tot şi a toate. A învăţat bine lecţia veştilor rele, care se anulează între ele, Traian Băsescu.
Aşa a făcut şi I.V. Stalin, într-o zi când a mărit halucinant preţul la pâine şi la alte produse de uz popular. A distras atenţia de la acest preţ, conducând spre Ararat câteva mii de armeni pe care i-a asasinat. Cine să se mai gândească la preţul pâinii? Traian Băsescu conduce, din straturi superioare, opera de sărăcire a poporului român (…)
Adrian Paunescu
sursa: jurnalul.ro
Related Posts: |
![]() |
Ce ai vedea dacă zidurile ar fi de sticlă |
![]() |
Pumni si palme de criza Invatati sa fie aplaudati si ovationati peste tot unde isi fac prezenta, sa fie adulati si stransi in brate, politicienii nostri s-au trezit weekend-ul... |
![]() |
Institutul Cultural Român ICR - o instituţie care ne reprezintă pe noi ca popor. A fost creată să vegheze şi să protejeze cultura noastră, iar oamenii care slujesc în aceasta... |
Concurență și favoritisme
Epoca economiei dependente de stat este mai tristă decât au anticipat‑o criticii doctrinari ai acestei perioade. Știm deja că nu intervenția masivă a statului va salva economia, iar incompetențele în funcții publice mai mult încurcă decât descurcă situația.
Dacă privim lista de decizii mai mult sau mai puțin legate de criză ale guvernului Boc, avem o lecție deschisă a încurcăturilor create de la prima casă la ultima plată. Rezultă o serie de perturbări ale economiei care, aproape fiecare în parte, ar trebui penalizate de Consiliul Concurenței. Nu se întâmplă așa, pentru că nu se merge până la capăt cu principiile concurenței și pieței libere sau se pleacă de la bun început de la premisa, de prea multe ori validă la noi, că piața este deja într‑un deranj concurențial manifestat fie printr‑o concurență redusă, ceea ce explică în parte tensiunile inflaționiste, fie prost regularizată.
Speranța că există decizii de politică economică ce pot schimba starea economiei românești e în bună măsură iluzorie, de vreme ce simpla și singura măsură sigură, a investițiilor publice, este aproape imposibilă. Guvernul nu are bani, nu are loc de deficite și, mai mult, nu și‑a plătit nici măcar facturile la zi. Peste un miliard de euro contraparte a unor lucrări deja efectuate sunt blocați de un guvern care se laudă cu măsurile anticriză, în timp ce economia este pe tobogan și firmele mari sau mici se închid pe capete.
În schimb, Guvernul are mereu tentația de a descoperi soluții‑minune sau prezentate ca atare printr‑un mecanism pervers de propagandă prost făcută. Prima chestiune mereu discutată și analizată la București, dar și la Bruxelles, o reprezintă ajutoarele de stat. Faptul că mai primește câte unul acordul Bruxelles‑ului sau are acordul Concurenței nu schimbă cu nimic situația de fond – o anumită apetență pentru intervenții preferențiale. Orice guvern care nu este profund impregnat de un liberalism sănătos, care vede în stat problema, și nu soluția (o idee dragă unor politicieni demodați astăzi), are tendința de a interveni, iar orice intervenție de genul acesta este abuzivă.
A interveni nu înseamnă implicit a guverna, dar, în căutarea efectelor, încălcarea regulilor concurenței este primul pas. O asemenea încălcare, chiar dacă mai mică și cu un impact limitat, este programul Prima Casă, prin generația de subprime pe care o generează. În schimb, o încălcare până la abuz este noua măsură cu care va defila guvernul Boc în zilele următoare, ca și cum în urma ei ar pune motoraș la creșterea economică: acordarea de facilități fiscale tinerilor care își înființează companii.
E drept, premisele de la care se pleacă sunt absolut corecte și reale. Una dintre ele vizează apetența redusă pentru antreprenoriat în România. Avem cele mai puține companii raportate la numărul de locuitori. A doua, la fel de reală (dar mă îndoiesc că Guvernul chiar știe de ea), este că avem o problemă cu tinerii, și nu atât cu bătrânii. Cei mai mulți săraci ai României sunt tineri, cei mai mulți șomeri sunt tineri, și privită pe termen mediu și lung, asta înseamnă prelungirea unei probleme pentru anii care vin. Dar rezolvarea nu se face cu facilități.
A‑i feri pe viitorii antreprenori de una din cele mai dificile – dacă nu cea mai dificilă – relație de afaceri, plata impozitelor și taxelor, este ca și cum am crește viitorii antreprenori în condiții de seră. Cum îi vom lăsa liberi, fără anticorpi, riscă să se îmbolnăvească. Asta dacă nu vor avea grijă de ei alți lupi bătrâni ai pădurilor întunecate din economia românească și le vor transfera câteva zeci de firme deja funcționale, pentru a scăpa de fisc. Ne vom trezi cu câțiva antreprenori care nu vor ști cu ce se ocupă firmele lor, primite brusc de la părinți, rude sau prieteni pentru a scăpa de taxe, sau în cel mai bun caz de antreprenori învățați de la bun început cu favoritisme.
Nu vom rezolva nici problema antreprenoriatului și nici pe cea a tinerilor, pentru că nici una, nici alta nu se rezolvă pocnind din degete. Ambele țin de cultură, educație, exemplu și încredere. Actualul guvern nu poate furniza nici una din aceste ingrediente, și atunci recurge la favoritisme. În fond, este același lucru atunci când acorzi contractele doar unor firme apropiate pentru simplul motiv că nu ai bani pentru toți. Și această logică a banului public este cea care a motivat în mare măsură interesul pentru politică și guvernare al multora dintre cei care acum iau decizii.
Dan Suciu
sursa: moneyexpress.money.ro
Related Posts: |
![]() |
Guvernul e prins într-un lanţ al slăbiciunilor Prins între necesitatea de a face reduceri în sectorul public, în an electoral, şi de a lua decizii încurajatoare pentru mediul de afaceri, în an... |
![]() |
Verdict: iresponsabilitate Scrisoarea de Intentie catre FMI ramane nemodificata. Pensiile, salariile bugetarilor si ajutoarele de somaj vor fi reduse. Guvernantii, in frunte cu liderul... |
![]() |
Există un model polonez? Economia României seamănă cu cea a Poloniei, atât în ceea ce priveşte dependenţa de banii de afară, cât şi în importanţa volatilităţii cursului.... |
Multi ani traiasca spaga romaneasca!
Interesanta, dar deloc de neimaginat pirueta lui Catalin Voicu. Daca in primele secunde ale fierbintelii venite din inima-i bolnava de spaima, senatorul a ridicat aratatorul si a invocat Cutia Pandorei, misterioase desfasurari au domolit ritmul cardiac la sub 90 de batai pe minut si i-au transformat atitudinea intr-un joc din buric in jurul cutiei milei.
Cum invatam noi la scoala? Artistul se aliaza cu mediul, natura participa la conflictul interior, si daca poceala se desfasoara in vazul natiunii, natiunea trebuie sa simpatizeze. Si de ce sa n-o faca? Datorita democratiei, care consacra majoritatea drept instrumentul in jurul caruia sa cladeste, putem afirma ca Romania e plina de Voicu.
Foarte micul Paris
Nu se mai poate face nimic in Romania fara o mica interventie. De la inscrierea la gradinita, la o nastere fara dureri, totul porneste natural si se termina in functie de nivelul individual de cocotare. Consacrarea depinde de trenul in care te-ai urcat. Daca ai sarit intre linii, esti ultimul penibil.
De ce am ajuns aici? De speriati ce suntem. Nu mai avem incredere unul in celalalt, prin urmare nici in institutii. Avem nevoie sa simtim ca in imediata vecinatate se afla cineva puternic, la care putem apela, care poate interveni sa ne asigure fericirea, aflata in relatie directa cu libertatea ca necesitate inteleasa.
Si din acesta cauza, nimeni nu mai face nimic ca sa rupa lantul. E un cerc vicios. Ne-am muscat deja coada si ne tot invartim. Desi ne doare, n-o lasam din gura. Am apuca si noi ceva. Ne siroaie lacrimile, dar asta-i faza. Tinem dintii stransi, deoarece nu ne permitem nici sa schelalaim, ca poate o scapam.
Exista o teorie care spune ca am putea rupe sirul datorita educatiei. Sa luam lumea de la inceput, dar altfel. Foarte bine. Prin urmare mergem la scoala. Si?
Multi ani traiasca spaga romaneasca!
Si nimic. Cine-i invata pe copii? Ca si scoala e destul de degradata. Dascalii, chiar defecti sa fie, adica convinsi ca stelele se pot atinge doar cu ajutorul aripilor, au in fisa postului sa maximizeze sansele elevilor.
Iar mititeii vin gata invatati. Daca ii pui sa deseneze, iti deseneaza un personaj dintr-un joc video despre care au aflat datorita platformelor de socializare online. Si nu oricare joc. Trebuie sa fie cel mai nou, la care daca nu au apucat, ajung la periferia societatii.
Exclus sa procedeze dascalii cu ei cum au facut-o pe vremea noastra, cand ne trimiteau la biblioteca sa citim Budulea Taichii. Curentul e atat de navalnic, incat un copil care iubeste florile va fi marginalizat. Deci trebuie sa inoate in directia curentului. Pe asta il stie deja din familie: daca mergi la ghiseu si ti se da de inteles, ai optiunea sa te faci ca ploua. Doar ca vei fi executat in gura. Iar a doua oara, vii pregatit.
Si uite asa, se va termina istoria fara ca noi sa-i fi aruncat pe fratii lui Voicu in puscarii. Sunt prea multi, la toate nivelurile, in toate domeniile, si n-au de ce sa-si schimbe modul de viata. Sa-l vad eu pe ala care de maine decide sa-si intinda de leafa pana luna viitoare deoarece i s-a facut rusine de cate spagi a luat in zece ani.
Si cum nu sunt semnale ca vom iesi curand din saracia care genereaza si intretine smecheria - nu s-a simtit ea bunaciune de viata in anii cu crestere economica de 8 la suta, cand am consacrat statul mafiot - , poate doar frica de catuse sa mai schimbe ceva. Pentru asta, insa, ar insemna ca de maine sa fim cu totii convinsi ca preferam saracia inchisorii. Iar dosarul Voicu, daca nu se termina la cutia milei, si o deschide pe cea a Pandorei, poate reprezenta nu inceput.
Cristian Mihai Chis
sursa: ziare.com
Related Posts: |
![]() |
Adevaratii mafioti ai Romaniei Cine sunt mafiotii pe care nu ii putem niciodata deovedi, dar a caror prezenta o simtim mereu in preajma, a caror putere o simtim zi de zi, a caror bogatie... |
![]() |
Europa, ne auzi?! Ne-am ratacit pe cararile democratiei. Drumul s-a dovedit a fi mai intortocheat decat ne asteptam. Si asta pentru ca in zbenguiala infantila care ne-a... |
![]() |
Sa ramanem OAMENI ! La fel ca si cei mai multi dintre voi ma intreb ce se intampla zilele acestea in tara? Ce se intampla cu clasa politica? Ce se intampla cu guvernantii... |
Revolta celor 300 din Justiţie
Numărul magistraţilor care protestează împotriva promovărilor oculte făcute de CSM a crescut în două zile de la 30 la 300. Revolta, fără precedent, capătă noi dimensiuni: ies la iveală numiri la ÎCCJ în funcţie de interesele unor grupuri, şi nu pe competenţe profesionale.
Magistraţii protestatari spun că promovarea pe incompetenţă atrage după sine corupţia, ca formă de plată a ascensiunii profesionale. Ei îşi argumentează poziţia pe exemplul concret al judecătorului Cristian Jipa, promovat în septembrie 2009 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deşi în timpul examenului (doar un interviu cu membrii CSM) nu a ştiut răspunsurile la întrebări. După numai câteva zile de la numirea la ICCJ, Cristian Jipa a apărut în dosarul penal al senatorului PSD Cătălin Voicu în calitate de învinuit de complicitate la trafic de influenţă, după cum rezultă din stenograme. De asemenea, protestatarii sunt revoltaţi de faptul că Jipa, ca şi colegul său de la ICCJ Florin Costiniu, este lăsat de CSM să intre în continuare în sălile de judecată, deşi, cei doi fiind oficial puşi sub acuzare de DNA, nu mai au autoritatea morală necesară dreptei judecăţi. Promovările oculte de la CSM nu datează de scurt timp, ci de ani de zile, spun protestatarii. De ce este important ca la ICCJ să ajungă doar judecători care ştiu carte şi sunt „curaţi”? Pentru că ICCJ este instanţa supremă unde se dau hotărâri definitive, care apoi devin modele obligatorii pentru judecătorii de la niveluri inferioare: curţi de apel, tribunale, judecătorii. Poate un judecător suprem acuzat de corupţie să fie un model de urmat pentru judecătorii de la instanţele inferioare? CSM este somat să răspundă tranşant, clar la această întrebare. Până acum nu a făcut-o.
S-au promovat între ei la ICCJ
Potrivit celor 300 de magistraţi protestatari (din numărul total de 4.000), „practicile oculte” ale CSM au început în perioada 2003-2004 - cel mai scurt mandat al unor magistraţi aleşi în CSM (alegerile au fost la sfârşitul anului 2002 pentru patru ani), întrerupt prin modificări constituţionale (revizuirea din 2003, cu legislaţia aferentă) care trebuiau aplicate începând din 2005. Potrivit magistraţilor protestatari, între 2003 şi 2004 „membrii CSM s-au promovat între ei la ICCJ şi, pe deasupra, i-au numit şi pe cei recomandaţi de fosta putere politică”. În acele împrejurări a ajuns la ICCJ Cristina Tarcea, secretarul de stat al ministrului Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu. Tarcea era doar judecător de judecătorie, nerespectându-se normele legale potrivit cărora la ICCJ pot ajunge doar judecători de la tribunale şi curţi de apel. Pe deasupra, Tarcea nu avea evaluarea din sala de judecată, deoarece era secretar de stat (evaluarea atitudinii în sala de judecată era o altă condiţie esenţială). Un alt caz de promovare fără evaluarea de judecător a fost cel al lui Iulian Dragomir, vicepreşedintele Curţii de Apel Bucureşti, detaşat la Oficiul Naţional de Combatere a Spălării Banilor, de unde a ajuns la ICCJ. De asemenea, nici procurorii Ioan Griga şi Despina Mihai, promovaţi la ICCJ, nu aveau evaluare, pentru că nu au fost judecători.
Cazuri de promovări între membrii CSM din perioada 2003-2004 sunt cele ale judecătorilor Gheorghe Buta (atunci ales în CSM de Curtea de Apel Cluj), Rodica Cosma (aleasă în CSM ca preşedinte al Tribunalului Braşov), preşedintele Tribunalului Timişoara, Silvia Nabela, şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Vasile Alecsandri. Ultima promovare similară, cu rol de picătură ce a umplut paharul, a fost cea a secretarului general al CSM, Alina Corbu, despre care România liberă a relatat deja.
Nu se ştie cum se fac promovările la ICCJ
Judecătorii protestatari nu cunosc criteriile în baza cărora CSM face promovările la ICCJ. Judecători precum Lavinia Lefterache, Francesca Vasile şi Gabriel Balaşa au răspuns perfect la întrebări, dar au fost respinşi; în schimb, spre exemplu, Cristian Jipa, acuzat acum de corupţie, nu a ştiut răspunsurile, dar a fost promovat. Trist este că nu se pot contesta aceste examene. „Putem contesta la ICCJ promovările facute de CSM, dar fără finalitate, pentru că acolo practic tot ei judecă. Dacă vrem să deducem criteriile de promovabilitate ale CSM, putem citi întrebările. Candidaţilor respinşi li se pun întrebări cu grad mare de dificultate, iar întrebările puse celor care trebuie să promoveze sunt de multe ori hilare. Chiar dacă răspunzi bine la întrebări grele, tot eşti respins şi nu ştii de ce, pentru că nu se motivează. Noi am atenţionat opinia publică asupra acestor practici încă din 2006, dar nu ne-a băgat nimeni în seamă”, spu-ne judecătorul protestatar Cristi Danileţ.
Cum a ajuns Vasile Alecsandri la ICCJ
Vasile Alecsandri a fost ales membru CSM în 2002 de către procurorii de pe raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, probabil ca rasplată pentru sprijinul dat PDSR (acum PSD) în campania electorală din anul 2000, după cum apare într-o scrisoare redactată de trezorierul PSD Bacău, Ionel Creţu.
În anul 2004, Alecsandri a fost promovat ca judecător la ICCJ (deşi nu avea evaluare pentru activitatea ca judecător în sala de judecată). Imediat după numirea la ICCJ nu mai avea dreptul să activeze la CSM, pentru că a fost trimis acolo să reprezinte interesele procurorilor, nu pe cele ale judecătorilor. Cu toate acestea, Vasile Alecsandri a activat la CSM. Mai mult, el s-a ocupat de avizarea candidaturilor la CSM pentru ultimele alegeri. Vorbind în termeni juridici, aceste avizări sunt nule de drept, ceea ce ar trebui să atragă după sine nulitatea tuturor hotărârilor CSM adoptate în ultimii şase ani, dacă ar fi să respectăm legea cu stricteţe. Vasile Alecsandri a fost judecător la ICCJ, de unde s-a pensionat. Pensia lui este de 80% din ultimul salariu, care poate fi de circa 150 milioane lei vechi.
Record CSM: dimineaţă a respins un candidat, după-amiază l-a admis
Promovarea la ICCJ a judecătorului Săndel Macavei poate defini exact criteriile în baza cărora CSM face promovările. Săndel Macavei s-a înscris la două concursuri de promovare la ICCJ anunţate de CSM. Interviurile pentru ambele concursuri au avut loc în aceeaşi zi. Dimineaţa, Macavei nu a ştiut răspunsurile la întrebările puse de membrii CSM. După-amiaza însă, a fost excepţional şi a fost admis. Parcursul judecătorului Macavei a rămas şi acum un mister pentru magistraţii protestatari. Interviurile au fost postate pe www.juridice.ro şi pot fi vizualizate de către cititorii României libere.
Sofica Dumitraşcu - de la scandal la promovare
Un alt caz neclar de promovare la ICCJ a fost cel al judecătoarei Sofica Dumitraşcu. În anul 2000, a hotărât eliberarea kurdului Mehmet Fahti Kesser, acuzat de spălare de bani. A urmat un scandal de presă, în timpul căruia Sofica Dumitraşcu a părăsit magistratura. După un stagiu scurt de avocatură, Dumitraşcu a devenit din nou judecător la Curtea de Apel Bucureşti, fiind implicată în eliberarea lui Omar Hayssam (în baza unei adeverinţe medicale), acuzat de răpirea jurnaliştilor români la Bagdad. Apoi, Dumitraşcu a fost promovată la ICCJ.
Iata mai jos textul integral al protestului judecatorilor, asa cum apare el pe blogul judecatorului Adrian Neacsu, dar si numele semnatarilor acestui protest care se constituie intr-o veritabila palatforma pentru reformarea profunda a justitiei.
“INTEGRITATE şi DEMNITATE
Protestăm împotriva încălcării normelor eticii profesionale. Fiecare judecător şi procuror este dator să asigure respectarea valorilor profesiei: integritate şi demnitate.
I. Cerem C.S.M. o poziţie fermă şi neechivocă asupra încălcării normelor de etică ale profesiei. Făcând dreptate pentru alţii, trebuie să avem puterea să facem dreptate corpului magistraţilor şi să redăm demnitatea profesiei. Obiectivitatea soluţionării unei cauze nu înseamnă tăcerea asupra motivelor care au condus la apariţia acelei situaţii.
Solicităm C.S.M. să aibă o poziţie clară privind posibilitatea de a intra în şedinţa de judecată a acelora faţă de care a început urmărirea penală.
Cerem C.S.M. măsuri ferme pentru asanarea sistemului judiciar, încălcările Codului deontologic fiind la fel de nocive ca şi faptele de corupţie. C.S.M. are datoria sa analizeze nu doar comportamentul celor care sunt subiecţi ai unei anchete penale, dar şi comportamentul celor care au încălcat normele etice fără ca prin aceasta să se comită infracţiuni.
II. Cerem suspendarea procedurii de numire la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie până la clarificarea modalităţii în care judecători ulterior anchetaţi de D.N.A. au acces la cea mai înaltă poziţie în sistemul judiciar.
Demnitatea profesiei nu permite încurajarea unui sistem netransparent şi discreţionar în care criteriile de numire într-o funcţie ce presupune demnitate şi onoare au devenit din ce în ce mai oculte.
Solicităm membrilor C.S.M. să se pronunţe asupra vocaţiei de a se înscrie pe lista de candidaţi în vederea promovării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a membrilor C.S.M. în funcţie, Secretarului General, Secretarului adjunct şi a directorilor de direcţii.
Acest protest a fost inaintat Plenului CSM in aceasta dimineata, astfel incat sa fie luat in discutie inaintea trecerii la pucntul de pe ordinea zi privind numirea judecatorilor la ICCJ.”
Către
Consiliul Superior al Magistraturii
Doamnei Florica Bejinaru,
Preşedinte al C.S.M.,
Stimată doamnă preşedinte,
Judecătorii semnatari ai prezentului protest vă solicităm să supuneţi dezbaterii plenului documentul de mai jos. Întrucât semnăturile au fost centralizate electronic, ele nu apar olograf decât pe listele întocmite local, însă acest protest este asumat direct de fiecare judecător al cărui nume apare în finalul documentului.
Jud. Lavinia Lefterache, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Francisca Vasile, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Dana Gârbovan, Curtea de Apel Cluj
Jud. Lăcrămioara Axinte, Tribunalul Botoşani
Jud. Anca Pop, Curtea de Apel Cluj
Jud. Ioana Tripon, Curtea de Apel Cluj
Jud. Sergiu Bobos, Curtea de Apel Cluj
Jud. Daniela Griga, Curtea de Apel Cluj
Jud. Cristina Mănăstireanu, Curtea de Apel Cluj
Jud. Laura Dima, Curtea de Apel Cluj
Jud. Valentin Chitidean, Curtea de Apel Cluj
Jud. Vasile Goja, Curtea de Apel Cluj
Jud. Adina Daria Lupea, Curtea de Apel Cluj
Jud. Irinel Andrei, Curtea de Apel Cluj
Jud. Liviu Ungur, Curtea de Apel Cluj
Jud. Mădălina Afrăsinie, Tribunalul Bucureşti
Jud. Amer Jabre, Tribunalul Bucureşti
Jud. Cecilia Jabre, Tribunalul Bucureşti
Jud. Alexandru Şerban, Curtea de Apel Braşov
Jud. Aurelian Câdea, Tribunalul Dolj
Jud. Cristi Danileţ, Judecătoria Oradea
Jud. Dana Erdei, Judecătoria Oradea
Jud. Mirea Loreley, Judecătoria Oradea
Jud. Florentina Sandu, Judecătoria Oradea
Jud. Marcela Teaha, Judecătoria Oradea
Jud. Florin Bendea, Judecătoria Oradea
Jud. Maria Verdes, Judecătoria Oradea
Jud. Alin Vasonan, Judecătoria Oradea
Jud. Florin Popa, Judecătoria Oradea
Jud. Ovidiu Ciuma, Judecătoria Oradea
Jud. Marian Racolta, Judecătoria Oradea
Jud. Călin Tătar, Judecătoria Huedin
Jud. Simona Jeni Matei, Judecătoria Huedin
Jud. Daniel Mirăuţă, Judecătoria Iaşi
Jud. Florin Niţă, Judecătoria Brăila
Jud. Diana Mihaela Cotoi, Tribunalul Olt
Jud. Adrian Toni Neacşu, Tribunalul Vrancea
Jud. Simona Marinescu, Curtea de Apel Oradea
Jud. Aurelia Lenuţa Stan, Curtea de Apel Oradea
Jud. Doina Trif, Curtea de Apel Oradea
Jud. Felicia Toader, Curtea de Apel Oradea
Jud. Doina Maduta, Curtea de Apel Oradea
Jud. Florica Roman, Curtea de Apel Oradea
Jud. Dana Cigan, Curtea de Apel Oradea
Jud. Alin Doica, Tribunalul Cluj
Jud. Oana Tatu, Tribunalul Cluj
Jud. Monica Trofin, Tribunalul Cluj
Jud. Alexandrina Marin, Tribunalul Cluj
Jud. Florin Lupaşcu, Judecătoria Târgu-Mureş
Jud. Mihaela Grozescu, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti
Jud. Valentina Petrescu, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti
Jud. Beatrice Ramaşcanu, Tribunalul Bucureşti
Jud. Ana Maria Puiu, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Jud. Mădălina Văduva, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti
Jud. Daniel Nicola Gheorghiu, Judecătoria Tulcea
Jud. Gabriel Bălaşa, Tribunalul Dâmboviţa
Jud. Lavinia Cîrciumaru, Judecătoria Constanţa
Jud. Tranca Anamaria, Tribunalul Bucureşti
Jud. Matei Dorel George, Tribunalul Bucureşti
Jud. Mihaela Vasiescu, Curtea de Apel Târgu-Mureş
Jud. Dan Andrei Enescu, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Falcan Claudiu Daniel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin
Jud. Cornel Dobranişte, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Sorin Vasilescu, Tribunalul Bucureşti
Jud. Liviu Zidaru, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti
Jud. Adrian Vank, Judecătoria Brăila
Jud. Gheorghe Moroşanu, Judecătoria Bicaz
Jud. Adam Raluca, Judecătoria Timişoara
Jud. Aman Maria Rodica Antoaneta, Judecătoria Timişoara
Jud. Anastasescu Anca, Judecătoria Timişoara
Jud. Balan Mihai Andrei, Judecătoria Timişoara
Jud. Bălan Ciprian Manuel, Judecătoria Timişoara
Jud. Borza Rodica, Judecătoria Timişoara
Jud. Bugarin Miliţa Judecătoria Timişoara
Jud. Burdan Adina Monica Judecătoria Timişoara
Jud. Caloianu Doina, Judecătoria Timişoara
Jud. Ciocsirescu Monica, Judecătoria Timişoara
Jud. Corobană Eduard Claudiu, Judecătoria Timişoara
Jud. Dumitrescu Gabriela, Judecătoria Timişoara
Jud. Falcan Daniela, Judecătoria Timişoara
Jud. Godean Camelia, Judecătoria Timişoara
Jud. Hantea Gianina, Judecătoria Timişoara
Jud. Isai Angela, Judecătoria Timişoara
Jud. Mandru Luminiţa, Judecătoria Timişoara
Jud. Neda Raluca, Judecătoria Timişoara
Jud. Nica Ana Maria, Judecătoria Timişoara
Jud. Nica Felix Cristian, Judecătoria Timişoara
Jud. Rotuna Alina, Judecătoria Timişoara
Jud. Tira Anişoara Corina, Judecătoria Timişoara
Jud. Sogor Lenuţa, Judecătoria Timişoara
Jud. Simona Neacşu, Judecătoria Buftea
Jud. Cătălin Chiriţă, Tribunalul Militar Iaşi
Jud. Mirela Diţă, Tribunalul Vrancea
Jud. Mihaela Corbu, Judecătoria Focşani
Jud. Luminiţa Soare, Judecătoria Focşani
Jud. Emilia Botezatu, Judecătoria Focşani
Jud. Luminiţa Duţă, Judecătoria Focşani
Jud. Oana Jelea, Judecătoria Focşani
Jud. Dinu Jelea, Judecătoria Focşani
Jud. Angelica Cruceanu, Judecătoria Focşani
Jud. Andrea Chiş, Curtea de Apel Cluj
Jud. Marta Vitoş, Curtea de Apel Cluj
Jud. Eduard Smintina, Tribunalul Timiş
Jud. Andra Andrei, Tribunalul Timiş
Jud. Alexandrina Ioja, Tribunalul Timiş
Jud. Cristina Didraga, Tribunalul Timiş
Jud. Cristina Popovici, Tribunalul Timiş
Jud. Florentina Parvu, Tribunalul Timiş
Jud. Ioan Popescu, Tribunalul Timiş
Jud. Nela-Adelia Florea, Tribunalul Timiş
Jud. Ioana-Mirela Ionescu, Tribunalul Timiş
Jud. Mircea Todor, Tribunalul Timiş
Jud. Gabriela Baragan, Tribunalul Timiş
Jud. Emilia Cioaba, Tribunalul Timiş
Jud. Zorina Horvath, Tribunalul Timiş
Jud. Lucian Marian, Judecătoria Cluj
Jud. Radu Herciu, Tribunalul Timiş
Jud. Mihaela Meauca, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Jud. Elena Simion, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Jud. Alina Loredana Popescu, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Jud. Adriana Eneache, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Jud. Savin Valentin, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Jud. Amelia Farmathy, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Dorina Zeca, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Cornel Dobranişte, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Petrică Arbănaş, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Elena Luissa Udrea, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Adela Bodea, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Lucia Uţă, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Carmen Comşa Georgiana, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Magdalena Petre, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Bianca Scrob, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Elena Daniela Opriş, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Veronica Cîrstoiu, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Liliana Bordescu, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Motolea Marius, Curtea de Apel Alba
Jud. Marius Ionescu, Curtea de Apel Alba
Jud. Lucian Ghermna, Curtea de Apel Alba
Jud. Nicolae Turbacă, Curtea de Apel Alba
Jud. Mirela Pop, Curtea de Apel Alba
Jud. Nicoleta Nanea, Curtea de Apel Alba
Jud. Monica Cismaru, Curtea de Apel Alba
Jud. Mariana Clonţa, Curtea de Apel Alba
Jud. Carmen Fit, Curtea de Apel Alba
Jud. Dumitrita Piciarcă, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Adriana Băjan, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Găgescu Risulea, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Croiu Carmen, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Damian Dolache, Curtea de Apel Bucureşti
Proc. D. Burdeja, Parchetul de pe lângă CAB
Proc. Alexa Nuţă, Parchetul de pe lângă CAB
Proc. Borlic Diana, Parchetul de pe lângă CAB
Proc. Vlad Cătălin, Parchetul de pe lângă CAB
Proc. Sorin Chinasi, Parchetul de pe lângă CAB
Proc. Ramona Elena Ruxandra, DIICOT
Proc. Laura Endi, DIICOT
Proc. Stefănescu L. , DIICOT
Proc. Iuliana Ciorcă, DIICOT
Jud. Mironescu D., Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Carmen Găină, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Cirpian Coadă, Tribunalul Constanţa
Jud. Gheorghe Valentina, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Tudose Ana Roxana, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Georgescu Cristina, ,Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Craciunoiu Lucian, ,Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Frăsinescu Paul, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Mărăcineanu Vasile, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Fieraru Ştefan, ,Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Radu Adriana, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Dinu Florentina, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Mitu Teodor, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Secreţeanu Adriana, Curtea de Apel Ploieşti
Jud. Andreea Vasile, Curtea de Apel Bucureşti
Jud. Iulia Diaconaru, Tribunalul Iaşi
Jud. Ciprian Petruş Diaconaru, Judecătoria Iaşi
Jud. Anamaria Chiroi, Judecătoria Brăila
Jud. Virgil Şerban, Judecătoria Brăila
Jud. Claudia Bouleanu, Judecătoria Brăila
Jud. Mirela Ceolpan, Judecătoria Brăila
Jud. Florin Dumitru, Judecătoria Brăila
Jud. Veronica Nae, Judecătoria Brăila
Jud. Speranţa Diaconescu Macarenco, Judecătoria Brăila
Jud. Nicoleta Dogariu, Judecătoria Brăila
Jud. Monica Niculescu, Curtea de Apel Bucureşti
ONDINE GHERGUT
sursa: romanialibera.ro
Related Posts: |
![]() |
2011 ?! “ Exista patru modalitati in care un grup conducator poate cadea de la putere. Ori cedeaza in fata unei cuceriri din exterior, ori guverneaza atat de... |
![]() |
C.T. Popescu: In loc de zece zile concediu, propun zece minute de gandire Boala de care sufera Romania este progeria, spune Cristian Tudor Popescu: tinerii din Romania imbatranesc inainte de vreme, si in gandire si in moravuri.... |
![]() |
UE nu era pregatita pentru Romania Raportul pe Justitie din aceata primavara marcheaza victoria coruptiei din Romania asupra Comisiei Europene. Monitorizarea continua, insa a trecut termenul... |
Harta neputinţei noastre
Se reface drumul parcurs de armatele otomane până la porţile Vienei.
O imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte. Iar neputinţa noastră poate fi surprinsă, într-o singură clipă, privind harta autostrăzilor din Balcani, aflate în faze avansate de finalizare. O puteţi vedea în numărul din martie al revistei „Foreign Policy România”.
Dincolo de amintirile dureroase ale anilor ‘90, fostele republici iugoslave, devenite acum state independente, încep să-şi reia legăturile comerciale, dovedind pragmatism şi viziune. Serbia pare a fi cea mai ambiţioasă, muncind intens pentru a termina porţiunea ce îi revine din Coridorul 10 pan-european, care leagă coasta apuseană a Greciei de Budapesta şi Salzburg.
Sârbii văd în această autostradă o veritabilă coloană vertebrală a statului lor şi şi-au pus în gând să finalizeze 300 de kilometri până în 2012. Costul: 1,3 miliarde de euro, bani obţinuţi de la BEI, BERD, Banca Mondială şi prin Planul de Reconstrucţie al Balcanilor (HiPERB). Observaţi costul pe kilometru: circa 4,3 milioane de euro. Şi comparaţi-l cu costul per kilometru al Autostrăzii Transilvania: 18 milioane de euro, după ultimele estimări. Coridorul 10 va concura serios Coridorul 4, care ar trebui să lege Constanţa şi Bucureştiul de Arad şi, mai departe, de Budapesta. Ar trebui, fiindcă, exceptând porţiunea Bucureşti-Cernavodă, această autostradă există doar în visele noastre.
Albanezii dau gata în acest an „Autostrada Patriotică” (170 de kilometri), de la portul adriatic Durres până la Pristina, capitala noului stat Kosovo. Macedonia inaugurează, tot în acest an, centura capitalei Skopje, timp în care centura Bucureştiului continuă să fie o ruşine. Bosnia finalizează, în doi ani, porţiunea de autostradă ce o va lega de partea estică a Croaţiei şi, implicit, de Austria şi nordul Italiei. Republica Srpska, entitate sârbă din Bosnia, se leagă de Coridorul 10 - marele pariu al Serbiei. Primii 60 de kilometri, din cei 200 proiectaţi, vor fi gata anul viitor. Bulgarii lucrează la autostrada care va lega metropola turcă Istanbul de capitala Sofia. De acolo, spre Niş, se va face joncţiunea cu autostrada sârbă.
Şi aşa se va reface drumul parcurs odinioară de armatele otomane până la porţile Vienei. Putem, desigur, să ne întrebăm cum rămâne atunci cu legenda potrivit căreia noi am fi stat pavăză Europei creştine - dar asta e o altă discuţie. Cert este că acum puntea dintre Orient şi Occident se construieşte prin Balcani. Iar pe aici nu vor mai mărşălui ieniceri şi spahii, ci vor trece mărfuri şi bani. Din păcate, noi rămânem de căruţă. Iar asta nu va face decât să ne menţină statutul de zonă marginală, prost administrată, la discreţia unor baroni abuzivi, incompetenţi şi cu gură mare.
Ovidiu Nahoi
sursa: adevarul.ro
Related Posts: |
![]() |
Grecia a ridicat problema ieşirii din zona euro în discuţiile cu CE Guvernul de la Atena a ridicat problema ieşirii Greciei din zona euro şi a reintroducerii propriei monede, drahma, în discuţiile din ultimele zile... |
![]() |
The Times: Romania este piatra de incercare pentru UE si FMI O analiza publicata ieri de cotidianul britanic The Times lauda UE pentru succesul in evitarea unei crize bancare in statele central si est-europene si... |
![]() |
BERD: Nu subestimati criza. O noua serie de efecte negative urmeaza sa apara Europa emergenta ar putea sa nu mai inregistreze cresterea economica si investitiile record inregistrate inaintea crizei, a spus vineri presedintele Bancii... |
Când şi binele ajunge să facă rău
Pe calea ce pare fără întoarcere a desfiinţării agriculturii româneşti, 2010 se conturează anul cu contribuţie crucială în ajungerea până la capăt. O combinaţie sui generis de factori purtând semnătura 2010 va da agriculturii lovitura de graţie resimţită în maximum doi-trei ani după aceea.Absolut paradoxal, 2010 este anul în care auto rităţile (nu contează cumva care sunt acelea, nici ca nume, nici ca apartenenţă de partid), odată scăpate din corsetul ultimilor trei ani de continuă campanie electorală, au găsit de cuviinţă să vină, în sfârşit, cu două măsuri aparent nepopulare, dar care ar putea, în principiu, să mişte întrucâtva lucrurile în agricultura împresurată de faliment.
Prima ar fi impozitul pe pârloagă, măsură care tre buia să opereze de mult spre a descuraja jaful în scopuri imobiliare din zonele agricole limitrofe oraşelor şi speculaţiile cu terenuri pentru opor tu nităţi încă neapărute. Se pare că vreo 40% din suprafaţa agricolă a ţării rămâne pârloagă, în timp de România trăieşte din importuri agroalimentare la cote jenant de mari. Cu acest impozit, care trebuie să fie semnificativ pentru a-şi face treaba, deţinerea de terenuri pentru speculă, şi nu pentru producţie, devine costisitoare. Iar în cazul micilor producători impozitul constituie un îndemn indirect de a recurge la diferite forme de asociere spre a-şi lucra mai eficient pământul.
A doua măsură este acordarea de subvenţii doar celor care sunt înregistraţi la Registrul Comerţului, ceea ce înseamnă, de fapt, doar celor care plătesc impozite. De asemenea, este vorba de obligarea micilor producători de a apela la forme asociative pentru lucrarea pământului, procurarea inventarului şi desfacerea produselor. Şi, în mod clar, este vorba de a forţa restructurări, în afara cărora nu poate fi concepută şi nu poate avea loc ieşirea agriculturii din marasm. Precum şi de a întreprinde o reformă reală în fiscalitate, căci aceasta este vorbă goală fără fiscalizarea zonei vaste a agriculturii, cum este situaţia în prezent!
Din păcate, ambele măsuri vin într-un moment unic probabil în istoria Europei: agricultura din România nu mai primeşte de la statul în care este practicată nici o subvenţie, ceea ce o decompetitivizează complet pe piaţa internă şi externă, pentru că toate produsele de provenienţă europeană sunt masiv competitive graţie subvenţiilor pe care le încorporează. Subvenţiile de la statul român ajutau cât de cât micii producători să-şi pornească producţia şi să reziste până la recoltare. Bruma de subvenţii primite de la Uniunea Europeană folosea la traiul peste iarnă şi la plata unor datorii făcute pentru executarea lucrărilor agri cole. Brumă, pentru că este de patru ori mai mică decât cea primită de către agricultorii din vechiul nucleu al Uniunii Europene! Venind în asemenea condiţii, cele două măsuri noi - în principiu, pozitive - nu numai că nu vor face binele preconizat şi sperat, ci mai degrabă vor pune bomboana pe coliva agriculturii. Se apreciază că efectul lor, combinat cu absenţa subvenţiilor, ar putea scoate din joc vreo 30-40% din micii producători în 2010, ceea ce ar fi absolut dramatic!
Vremea - de care recoltele depind în România nu în proporţia uzuală de maximum o treime în jos sau în sus precum în ţările normale, ci în proporţie de 3 la 1 - se pare că anul acesta va juca favorabil. S-a strâns atâta apă în sol, încât perspectiva unor recolte rezonabile mai este legată doar de condiţia ca terenul să fie lucrat. Efectul pe termen lung va fi însă pervers. La nivel imediat se va reduce mult din consecinţele dezastruoase anterior menţionate, dar, din păcate, se va putea spune: iaca, merge şi aşa! Adică fără subvenţii! Şi nimic nu se va face! Şi astfel, la primul an cu condiţii meteo opozite, va fi prăpăd!
Dumnezeul mai mic de la Bruxelles va pune şi el umărul! După ce cărţile au făcut ca un român să ajungă comisar pe Agricultură, adică tocmai în domeniul în care România este dezastrul la pătrat, totul se transformă într-un mare dezavantaj pentru România. Comisarul, dl Dacian Cioloş, suflă şi-n iaurt ca nu cumva să fie suspectat că ar favoriza România. Şi, din această preocupare, a şi ieşit deja iniţiativa sa ca plăţile directe pentru agricultură să fie acordate doar dacă pământul este lucrat. Ceea ce, în principiu, este corect, dar, ca urmare, din puţinul pe care îl au la dispoziţie din cauza menţionatei discriminări în acordarea subvenţiilor comunitare, ţăranii români vor mai pierde încă vreo 400 milioane euro.
Victoria împotriva agriculturii din România se apro pie! Pentru a o aclama, ţăranii români îşi vor ridica mâinile cât mai sus posibil. Dar nu foarte sus, căci o vor face din mormânt!
ILIE SERBANESCU
sursa: romanialibera.ro
Related Posts: |
![]() |
Domeniul public - lovitura fatala Pe cand oamenii cu scaun la cap din aceasta tara se bucurau ca, din cauza crizei, domeniul public scapase, macar pentru un timp, de sub furia dezlantuitilor... |
![]() |
Şansa ignorată a României Una dintre cauzele protestelor de stradă din Tunisia, care au dus la fuga preşedintelui, a fost creşterea explozivă a preţurilor la produse alimentare.... |
![]() |
Vine foamea? Una dintre cele mai grave probleme care au distrus agricultura românească este că proprietatea privată nu e cu adevărat protejată. Scenariul în... |
Condamnati la piticism
Producatorul chinez de autoturisme Geely va achizitiona compania suedeza Volvo pentru 1,8 miliarde de dolari. Din acest moment, putem constata ca China, bastionul economiei socialiste, si-a finalizat transformarea intr-o entitate etatist-capitalista, capabila sa concureze cu cele mai mari puteri capitaliste ale lumii. Conform unor analize, economia chineza nu este altceva decat un gigant cu picioare de lut, insa momentan, situatia pare a fi favorabila pentru China. De fapt, asistam la un trend de reimpartire a coloniilor economice din lume. Criza economica modifica harta sferelor de influenta, iar Romania, ca de obicei, este scoasa din joc.
In ultimii ani, a existat o adevarata goana dupa active subevaluate din tarile in care conducatorii au fost prea tampiti pentru a fi capabili sa obtina profit din gestionarea acestor active si prea corupti pentru
a rezista tentatiei de a vinde activele strategice unor investitori straini. Politicienii romani rareori sunt confruntati cu intrebari de genul: “De ce investitorii straini au achizitionat active strategice in Romania, dar practic nu exista companii romanesti care si-ar fi extins activitatea prin achizitii strategice in alte tari?” si e pacat. Scuza utilizata de politicienii nostri, atunci cand acestia sunt fortati sa raspunda la o asemenea intrebare, este una penibila: “Noi avem nevoie de investitii straine pentru dezvoltarea economiei, iar ca orice tara cu economie in curs de dezvoltare, mai avem mult pana la momentul in care companiile romanesti vor putea investi in strainatate”. Daca cineva le spune ca atat BCR, cat si SIDEX, cat si Petrom au fost vandute pe niste sume rusinos de joase, aceiasi politicieni incep sa povesteasca despre “plata politelor pentru aderarea la Uniunea Europeana”. Penibil si jenant.
Sa incepem cu argumentul referitor la faptul ca Romania este o economie emergenta si, prin urmare, nu ar trebui sa ne asteptam la investitii realizate de companii romanesti in strainatate. Este un argument fals. Demonstratie prin contra-exemplu: companiile din Polonia, o tara intrata destul de recent in UE, cu o economie emergenta si foarte multe dintre activele-cheie vandute pe nimic, care se deosebeste radical de Romania din perspectiva investitiilor realizate in afara tarii. Companiile polone au ajuns inclusiv in Rusia, Africa ecuatoriala si India, achizitionand companii din domeniul alimentar, minier si financiar. Evident, initiativele private ale companiilor polone au fost sustinute in modul cel mai intens de aparatul Ministerului de Externe de la Varsovia, si nu numai prin eforturi diplomatice.
Un alt contra-exemplu: Cehia. Companiile cehe, mai ales cele de stat, au fost extraordinar de agresive in preluarea activelor din alte tari. Exemplul cel mai elocvent al succeselor cehe in acest domeniu este achizitia unei parti din Electrica de catre CEZ. Ar fi interesant de stiut ce polita a avut de platit Romania pentru politicienii de la Praga?
Companiile romanesti, atatea cate au mai ramas in economia noastra, sunt condamnate la piticism. Statul, care a omorat intreaga industrie exportatoare nu doreste sa faca nimic pentru extinderea puterii economice a companiilor autohtone. In acelasi timp, nici nu se poate spune ca exista o vointa din partea grupurilor private sa cucereasca noi teritorii si piete de desfacere. Majoritatea “capitalistilor romani” sunt de fapt politruci deghizati in manageri eficienti. Problema este ca nici politrucii nostri nu sunt capabili de altceva decat sa faca afaceri cu statul sau sub protectia statului, cotizand la campanii electorale si conturi speciale din teritorii offshore.
sursa: cronicaromana.ro
Related Posts: |
![]() |
Reimpartirea sferelor de influenta De fiecare data cand o supraputere regionala sau globala ajunge intr-o situatie disperata si pierde capacitatea de a-si impune vointa altor puteri regionale... |
![]() |
Recesiunea din Balcani, sansa companiilor din China China incepe sa caute oportunitati de afaceri in Europa de Est, profitand de nevoia de capital din regiune pentru a intra pe piata din Uniunea Europeana,... |
![]() |
Piromanul mascat in pompier: Ce interese are China in Europa? China va continua sa sprijine statele europene aflate in dificultate si ramane increzatoare ca Europa va depasi criza in care se afla, a anuntat premierul... |
Solutia pentru iesirea din criza
Toate sperantele legate de iesirea din criza intr-un termen rezonabil si previzibil s-au spulberat. In lupta cu enigmele economiei se pare ca au invins scepticii, cei care vedeau criza intinzandu-se ca o molima pana la ultimul cetatean, intr-un timp nedefinit, peste care toate falsele incercari ale politicienilor vor esua.
Ele nu au avut succes si pentru ca, in realitate, politicienii nu au avut nicio idee despre profunzimea si gravitatea crizei economice. Nici economistii, dar asta este alta discutie.
Romania a fost afectata economic intr-un mod mult mai pervers decat restul tarilor Uniunii Europene. In principal si pentru motivul ca tara noastra nu a functionat niciodata, nici in cele mai bune vremuri ale sale, precum o economie normala a unei tari dezvoltate, iar apoi si pentru ca noi nu am avut propriu-zis o economie.
Iluzia de prosperitate pe care majoritatea romanilor au trait-o in ultimii cinci-sase ani s-a bazat pe un singur lucru - larghetea cu care bancile au acordat imprumuturile populatiei si relativa crestere a veniturilor salariatilor, bazate in principal pe investitiile firmelor straine (de unde si cresterea nivelului salariilor) si pe banii “capsunarilor” trimisi an de an in tara.
Basescu: Recesiunea ne-a aratat ca avem cheltuieli prea mari
In fapt, cresterea economica si ridicarea standardului de viata a romanilor nu a fost sustinut nicio clipa de o economie functionala care sa se dezvolte pe baza unor principii sanatoase si naturale, ci a fost mereu rodul unor iluzii si baloane economice. Caderea economiilor nationale ale tarilor vestice a lovit de doua ori Romania. O data prin retragerea investitiilor sau firmelor multinationale (inchiderea sau reducerea lor). A doua oara prin stoparea banilor trimisi in tara de romanii plecati la munca in occident. Acesti factori explica si de ce criza economica a lovit Romania putin mai tarziu, cu un decalaj de un an.
Alti cativa factori au contribuit la acest decalaj. Ipocrizia, populismul si neputinta politicienilor, care au preferat sa pastreze tacerea asupra adevaratei dimensiuni a crizei economice si nici nu au putut apoi sa faca nimic eficient in lupta cu efectele ei dezastruoase. Combinata cu structura populatiei Romaniei, inca ciudat de adanc rupta intre mediu rural si cel urban, unde cele doua lumi se impart in doua lumi total opuse, intr-un procent egal de 50/50%, a facut ca efectele crizei economice sa ajunga la osul romanului de rand mult mai tarziu si intr-un mod cat se poate de pervers, in comparatie cu cetateanul european.
Aici ne-am aflat pana mai acum cateva luni. Din acest punct am alunecat direct in haosul in care ne aflam cu totii in prezent. Inca nu ar fi fost prea tarziu sa ne trezim dupa alegerile din decembrie 2009. Un singur lucru ar fi putut aduce revenirea adevarata. Priceperea si inteligenta guvernantilor. In lipsa acestor doua calitati minimale, ne-am trezit lasati prada unor amatorisme, unei serii intregi de balbaieli si unor politici haotice (exprimate prin zeci de ordonante neconstitutionale sau legi anulate la doar cateva luni de la promulgare).
Inca nu ar fi fost un capat de tara. Insa din acest punct au izbucnit grevele si protestele sociale. Tot mai multe categorii sociale, tot mai suparate din cauza minciunilor celor aflati la guvernare si tot mai disperati din pricina inrautatirii situatiei lor economice au inceput sa iasa in strada si sa isi exprime tot mai zgomotos frica pentru ziua de maine. Nici acum cei aflati la putere nu au reusit sa le dea un semn de incredere. Nici macar unul. Nimic nu isi revine, nimic bun nu se anunta pentru viitor. Politicienii nu au facut decat sa ascunda criza atat timp cat s-a putut, iar cand nu s-a mai putut ne anuntau deja ca ne revenim si incepe din nou cresterea economica.
BNR: Iesim din recesiune, daca ne ajuta Dumnezeu
Datele nu au putut fi trucate prea mult, iar adevarul a iesit la suprafata. Am incercat sa pacalim pana si Europa, dar acolo ne-am impotmolit. Indicatorii economici nationali ne arata ca nici anul acesta nu ne revenim. Cel mai probabil, dimpotriva, criza va lovi si mai puternic in urmatoarele luni. In ciuda tuturor predictiilor politicienilor, anul acesta vom resimti cel mai puternic criza economica. Si cel mai adanc.
Ultimele “explicatii” ale premierului Boc pentru dereglarile si blocajele din economie, din sistemul bugetar, sunt de natura conspirationist-terorista. Premierul se simte sabotat si s-a hotarat sa puna capat terorismului functionarilor lenesi si puturosi. Cu alte cuvinte economica nu are nicio problema, statul are bani suficienti pentru toate platile, insa unii nemernici nu vor sa ii dea mai departe si ii tin blocati. Boc le-a ordonat prefectilor sa intervina acolo unde apar intarzieri cu plata indemnizatiilor sau altor drepturi salariale pentru ca, in acest moment, statul roman dispune de toti banii de care are nevoie.
Pentru a descalci insa cel mai bine adevarul despre punctul in care ne aflam, solutia este sa il ascultam pe guvernatorul Bancii Nationale care declara ca “daca nu vom lasa economia sa isi revina, singura varianta este cresterea impozitelor”. In contextul declaratiei lui Isarescu nu cred ca mai este nevoie sa precizam la cine se refera cand spune sa lase economica sa isi revina.
La aceiasi politicieni care pana acum nu au facut decat sa o infunde cu nepriceperea si amatorismul de care au dat dovada in lupta cu criza. Altfel, cu siguranta pasim deja fix pe urmele Greciei si altor tari care si-au anuntat deja falimentul. Insa, spre deosebire de Grecia, de exemplu, Romania nu are nici pe departe puterea si potentialul de a-si reveni dintr-o cadere atat de abrupta.
Ce a tinut Romania in recesiune?
In Romania totul este superficial pana atunci cand nu se mai poate si trebuie sa intervina tarile straine pentru a ne lua de mana ca sa ne indrume pasii spre salvare. Solutia in fata acestei capcane a incompetentei politicienilor, manifestata si tot mai agresiv, in care am cazut cu totii cu sau fara voie, este parasirea acestui colt de lume, pentru a-i lasa pe cei care cred ca sunt singurii smecheri sa se prosteasca intre ei.
In fata dispretului guvernantilor, singura noastra arma cu care putem lupta eficient este parasirea corabiei nebunilor, pentru a-i lasa sa continue sa se minta, sa se fure si sa se insele unii pe altii in continuare. O solutie radicala, insa singura cu eficienta maxima.
Iulian Leca
sursa: ziare.com
Related Posts: |
![]() |
Sfarsitul crizei la romani In 2010, sub presedintia lui Traian Basescu si sub administratia Guvernului Boc 4, fiecare cetatean al acestei tari, indiferent de varsta, de statut socio-profesional,... |
![]() |
Romania de la marginea lumii Stim cu totii cat de departe suntem, la propriu si la figurat, de lumea civilizata. Incepand de la infrastructura pana la comportamentul si mentalitatea... |
![]() |
Care este singura metoda de iesire din criza? Majoritatea economistilor sunt de acord ca masurile de stimuli financiari, nemaintalnite in timp de pace, era neaparat necesar pentru scoaterea din recesiune... |



Population reduction enthusiast says “a few people with authority” should run the plane









