2010 Februarie

Archive for Februarie, 2010

Evoluţie spre nicăieri….

Experţii şi oamenii de ştiinţă ai zilelor noastre încearcă în mod tot mai disperat, să găsească răspunsurile lumii: din ce s-a format specia umană, spre ce vom evolua şi mai ales ce fel de concept reprezentăm? Răspunsurile vin bineînţeles de la aceiaşi inşi, care reuşesc astfel să ridice confuzia umanităţii la limite. De fiecare dată când desluşesc un răspuns plauzibil, care să ne explice enigmele existenţei noastre, aceiaşi experţi dau iarăşi totul peste cap şi născocesc o nouă sumedenie de întrebări fără răspuns şi alte teorii de neînţeles.

Cu toate că adesea dăm crezare acestor teorii excentrice şi ne imaginăm cum de este posibil să fi fost formaţi din lut sau să provenim din cimpanzei, iată că totuşi trăim o viaţă reală – sau poate nu – în care ne lăsăm ghidaţi de „minunăţiile“ create tot de noi, simpli muritori.
Ultima tendinţă în ceea ce priveşte evoluţia omului sau chiar soarta lui este „teoria anului 2012“, care ne explică rar şi cu litere de o şchioapă că peste vreo doi ani de zile ne vom transforma, cu tot cu lumea în care trăim în altceva….Întrebarea este: în ce ne-am mai putea transforma? De nenumărate milenii suntem la fel, cu excepţia faptului că omul şi-a mai schimbat coafura, a învăţat ce e igiena, a inventat câte ceva (spre exemplu cum să distrugă natura şi cum să îşi folosească tot mai puţin forţa fizică pentru a supravieţui), şi-a mai mobilizat creierul şi a inventat chestii revoluţionare, iar acum iată că tot minunatul om spune că în anul 2012 îşi va schimba AND-ul şi numaidecât lumea.

La fel ca şi acum sute de mii de ani, necesităţile noastre sunt aceleaşi – avem nevoie de aer, hrană, adăpost, reproducere şi uneori de afecţiune. Diferenţa este că acum avem nevoie şi de ce nu avem nevoie: foarte multă bogăţie materială, care bineînţeles nu se va transforma cu noi cînd vom muri, în nimic.

Bineînţeles, este de luat în considerare că de-a lungul mileniilor omul şi-a chinuit creierul spre a ajunge la mai mult şi chiar a reuşit, dar există o oarecare enigmă la mijloc. Dacă am evoluat atât de mult, dacă viaţa omului a devenit atât de modernă ca în prezent, atunci de ce spiritul omului, aş spune, a devenit atât de superficial? Ne hrănim spiritul cu tot felul de concepte negative, care sunt adevăratele distrugătoare sau schimbătoare ale omenirii. Omul a descoperit tehnologia, arta, sportul sau studiile din dorinţa de a crea moduri de încântare a spiritului, dar nu a inventat prostituţia, terorismul sau bolile din aceeaşi dorinţă.

Natura umană reprezintă îmbinare de bine şi mai puţin bine, dar oare partea de 80% a creierului nostru, care nu este folosită, ce ascunde? Lucruri negative sau pozitive? Răspunsul acestei întrebări se află probabil tot la experţii în ale omenirii, care mai mult ca sigur ar spune că partea accea misterioasă a creierului uman va face lumea în care trăim, un Rai pe Pământ. Părerea mea este alta – se pare, după cum se prezintă oamenii din jurul nostru, că partea aceea nu ne va aduce fericirea mult căutată, sau mai bine zis, nu pe cea spirituală. Inventarea de noi tehnologii va fi un adevărat fleac – maşini, avioane, super aparaturi cu care vom colinda prin infinitul Cosmos vor fi floare la ureche. Concomitent cu acestea va creşte şi superficialitatea şi prostia omului. Criminalitatea şi violenţa vor atinge cote tot mai mari iar competiţia interumană va fi una de-a dreptul materială, lipsită de valori reale.

Se poate sesiza cu ochiul liber că omul nu mai dă doi bani pe competenţele şi valorile semenilor lui, ba chiar îşi canalizează existenţa pe lucruri lipsite de sens şi valoare, dar pline de egoism, în condiţiile în care inteligenţa noastră este în evoluţie. Dar oare, nu puţina spiritualitate trează a „omului modern“ crează haosul de astăzi? Majoritatea oamenilor sunt la fel, trăiesc aproximativ în aceeaşi lume, dar speranţa omenirii creşte în momentul în care unii semeni de-ai noştri crează „revoluţii“ şi noutăţi. Trăind într-o lume care nu ne satisface în profunzimea naturii noastre, inventăm şi descoperim refugii care mai de care mai excentrice, spre exemplu, drogurile, alcoolul sau arta modernă în diversele ei forme.

În afară de acestea, căutând disperat printre exponatele fără de sensibilitate din jurul său, omul a început de curînd aă îşi mai preţuiască semenii, fapt destul de rar totuşi. Nevoia de a fi mai bun decât toţi ceilalţi nu a pălit, însă defularea spiritelor noastre se mai întâmplă din când în când – unii îşi mai iubesc apropiaţii, foarte puţini mai se gândesc şi la semenii suferinzi, dar toţi – absolut toţi privesc la tragediile prezentate de mass-media, cu o oarecare mulţumire în priviri. Îi condamnăm pe cei care greşesc dar nu ne condamnăm pe noi, care prin simplul fapt că urmărim pasiv aceste evenimente negative, le alimentăm continuitatea.

Câteva suflete rătăcite îşi permit, din când în când să iasă din comun şi trezesc celorlalţi sentimente de milă sau rareori admiraţie, în fond falsă. Vorbele exprimă trăiri pozitive dar oare gândurile exprimă aceleaşi tipuri de trăiri? Pictori de geniu, muzicieni valoroşi, scriitori inovativi, sportivi de performanţă sau pur şi simplu oameni de bine există şi astăzi, dar prea puţin ne interesează de ei pentru că mai mult îndrăgim violenţa şi necazul altora.
De câte ori nu vedem programe în care scandalurile şi ura sunt la ordinea zilei? De câte ori vedem campanii pozitive, dedicate semenilor noştri sau programe dedicate celor deosebiţi? În fiecare clipă a vieţii noastre…dar asupra cărora ne oprim? Asupra primelor desigur, pentru că avem nevoie să îi judecăm pe alţii, pe când faptele noastre lasă de dorit.

Acţiunile noastre care nu dau satisfacţie spirituală nici nouă înşine, nici celor din jur, nu vor duce la o adevărată evoluţie, dar mai există speranţe. Se pare că, de curând oamenii puternici ai lumii au dat „lege“ scrisă şi nescrisă că trebuie să luptăm din greu pentru salvarea lumii noastre dragi, după ce am reuşit să o distrugem. Mii de manifestanţi de prin toată lumea s-au adunat grămadă la Copenhaga să strige cât pot ei de tare că trebuie să salvăm lumea. Da, trebuie salvată dar va fi foarte greu pentru că reconstruirea unui lucru distrus este o mare dificultate. Din prostia-i caracteristică, omul „a dat foc“ la tot petrolul, cărbunele, gazul şi lemnul din lume, iar cu „fumul şi cenuşa“ lor nu a făcut altceva decât să distrugă întreaga natură şi pe el însuşi.

Soluţia este să ne luăm toţi de mână, să ne folosim minţile şi să refacem planeta, înainte să rămânem cu maşinării ultra moderne şi fără aer de respirat. Câţi dintre oameni vor face acest lucru este destul de greu de apreciat, însă cert este că rezultatul acţiunilor noastre necugetate se răsfrâng grav asupra noastră şi majoritatea specimenelor umane nu prea realizează aceste lucruri, ba chiar dau vina pe altceva, cel mai adesea Dumnezeu, spunând „asta este voia lui Dumnezeu“, fiind uşor de-a dreptul să nu îţi asumi propriile acte.
Alarmant este faptul că nu ne dă nimeni certitudinea că vom reuşi să refacem ceea ce am distrus, nici măcar marii experţi, care se declară sceptici cu privire la noile idei.

Totuşi, primii paşi ai evoluţiei noastre, după simpla-mi părere ar fi să încetăm a fi inutili comunităţii în care trăim. Inutili nu înseamnă că nu muncim, sau că nu creăm ceva, ci pasivitatea care o manifestăm faţă de realităţile fiinţei umane. Decât să privim intens captaţi de nimic, la falsele valori ce apar pe la televizor, mai bine ne-am deschide ochii, minţile şi sufletele la suferinţele şi necesităţile oamenilor de lângă noi. În cazul în care pragmatismul şi altruismul lipsesc cu desăvârşire în identitatea noastră, atunci mai bine ne canalizăm existenţa pe lucruri care să nu dăuneze nici oamenilor, nici lumii.
Materialul este indispensabil dar totuşi nu atât de important – poate fi îmbinat cu spiritualitatea şi astfel omul poate evolua armonios. Măsurarea propriilor acţiuni este cheia omenirii, dar care deocamdată nu este posedată de foarte mulţi dintre noi.
Unele negativităţi ar trebui să dispară definitiv din habitatul nostru însă fără de ele nu am putea cântări corect lucrurile, aşa că sunt necesare într-o oarecare măsură. Important este ca omul acestor vremuri să realizeze limitele pe care singur şi natura i le impune, astfel încât să poată transforma negativ în pozitiv, lucru aproape imposibil momentan.

În simpla noastră ţărişoară, cu oameni la fel de simpli în gândire se petrec lucruri destul de stranii – tinerii au învăţat ce este emanciparea şi creativitatea, o atmosferă cu iz de evoluţie. Oameni care fac umbră pământului există la fiecare pas, dar printre ei există (şi mă bucură nespus acest lucru), români valoroşi, care pun bază pe esenţa reală a lucrurilor lumeşti, dar pe aceştia nu îi vom vedea prea des la televizor, pentru că nu au loc de mulţimea de bogătani hoţi lipsiţi de onestitate şi de prostimea tinerească bolnavă de vedetism.

De apreciat este că există aceşti oameni, în contextul în care societatea încă mai încurajează evoluţia falsă spre cocalari şi pitzipoance. Oamenii aceştia – „ciudaţii“ societăţii realizează minusurile sau plusurile fiinţei umane şi mai scriu o carte (adevărată), crează o muzică „hrănitoare“ de mesaje, pictează o sumbră trăire, întâmplare sau dau o mână de hrană unui copil orfan sau unui bătrân fără puteri.
Evoluţia omului nu va consta în tehnologii nemaivăzute, ci în puterea unora dintre noi de a ne uni cu cei diferiţi de noi. Nu toţi oamenii au puterea sau conştiinţa de a fi raţionali şi deschişi la „durerile“ lumii, dar ceilalţi care au aceste puteri au obligaţia morală de a reconstrui umanitatea, deci omenirea. Faptul că nu putem deţine controlul total asupra evenimentelor este un lucru evident, dar minţile noastre şi mai ales spiritul pot munci laolaltă pentru a îndrepta măcar câteva din multele deficite cu care ne confruntăm în fiecare clipă a existenţei noastre.

Spre ce ne îndreptăm nu putem ştii pentru că întreaga omenire decide, dar individualitatea poate controla oarecum acest proces. Viaţa unui om este mult prea limitată pentru a întoarce lumea cu susul în jos, dar munca fiecăruia dintre noi va determina schimbarea viitoarelor generaţii, poate spre bine. Refuzând superficialitatea, încurajăm evoluţia omului în sine, astfel că dintr-o evoluţie spre nicăieri, vom putea trasa liniile pentru o evoluţie spre ceva.

Daniel Mitre

sursa: voxpublica.realitatea.net

	Coruptia Unii spun că puterea corupe. Nu sunt un fan al acestei teorii, dar în vremuri precum acestea, pe care le trăim, când sistemul însuşi este corupt...
	Arhitecţii euro s-au aşteptat la criză, ca etapă în formarea Statelor Unite ale Europei Politicienii şi eurocraţii care au gândit structurile zonei euro s-au aşteptat ca uniunea fiscală să intre în criză la un moment dat, dar au considerat...
	Rentabilitatea capitalului uman sau exploatarea omului de către om? Un fascinant studiu a întocmit şi publicat recent reprezentanţa din România a marii companii de audit şi consultanţă PricewatershouseCoopers (PwC)....

Filed under: General | evolutie, Gandeste, generatie, putere, semeni, viitor|No Comments

Octavian Paler : “Suntem o tara de oameni singuri”

Octavian Paler poate constitui un model pentru generatia tanara. Aceasta generatie tanara, trebuie sa demonstreze ca schimbarea in Romania nu este un vis.

sursa: youtube.com

	Cum se falimeteaza o tara Romania astazi! Din pacate suntem o tara de somnambuli, profitori si egoisti: stam si ne uitam latelevizor sau mai rau, mergem la Mall si-n cluburi...
	De ce ni s-a refuzat intrarea in familia Schengen Avem un renume mondial de... infractori. Aproape zilnic aparem in presa occidentala cu cate un caz grav de incalcare a legilor in Europa si nu numai....
	OAMENI BUNI! “AVEM TIMP PENTRU TOATE”! Ni s-a spus in repetate rinduri, ca noi, romanii am fi niste “timpiti” si ca nu invatam nimic din “intelepciunea” strainilor. Dar nu-i nimic. Vom...

Filed under: General, Puncte de vedere | adevar, Gandeste, hotie, Octavian Paler, România|1 Comment

Pretending We Are Not in a Depression

I’m going to write today about a very somber subject. It will be, as it usually is here in one form or another, about math.

First, some background. If you believe that we have “escaped” from the mess that gripped this nation in 2008 and 2009, or that said mess “suddenly appeared” and “nobody saw it coming”, stop reading now and have your Thorazine dosage checked. It’s way off.

Assuming you accept the truth - that this mess was 20 year or more in the making, that it involved creating credit (that is, debt) which the debtor could never pay, and that it still exists because our government policy has been to extend, pretend and allow lies that should be considered accounting fraud and result in prison sentences, then you’re on the right page to understand the rest of this missive. Again, if not, go check your Thorazine dosage.

Yes, I know all about the stock market rally from last March. I know all about the claimed GDP “improvement.” But I also know that we got both by adding more than $2 trillion in debt to the United States - or roughly 14% of GDP - over the space of the last 18 months. That’s about 10% of GDP annualized, and incidentally, a 10% GDP contraction is the common economist’s definition of an Economic Depression.

So let’s cut the crap - we are in a Depression right now. We are pretending we are not, just like you can pretend you didn’t really lose your job so long as your credit card does not reach its limit. We have been in that depression for about 18 months and there is no evidence that we will exit it, as we have yet to find a way to pull back the deficit spending without an instantaneous collapse in the economy.

Yet at some point we must and will stop. We will either do so of our own volition, or we will do so when the cost of borrowing skyrockets, as others get tired of funding our profligacy. If we attempt to “print” our way out of it the cost of petroleum products will shoot the moon and destroy our economy anyway.

You haven’t seen the half of what happened though - not yet. It appears that AIG - the company we have bailed out (thus far) to the tune of some $100 billion plus, in fact isn’t done. It appears they may have written credit protection on Greece. If this allegation by the German equivalent to The New York Times is true Americans are going to be asked to pay billions of dollars - or more likely, hundreds of billions (since Greece is almost certainly not the only place - try Spain, Portugal, Ireland, etc) to bail out a bunch of FOREIGN NATIONS.

Do you both think Americans can and will pay that bill? A bill that has been forced on us, and yet benefits not The United States economy, but foreigners?

Wars - big wars - start over much less, my friends.

Oh, and let’s not forget - some 30% of Greece’s workers went out on strike to protest their “austerity measures.” That’s right - one in three.

The Fed and our fabulous Treasury Secretary already gave tens of billions of our hard-earned money to foreign banks to prop them up via AIG. That was just a down payment; now we all get to - quite literally - buy all their houses over in Europe. They get to keep living in them.

If you do not believe it is going to get much worse than it is now, economically and otherwise, you once again need to go have that Thorazine dosage adjusted.

A recent Rasmussen poll disclosed that only 21% of the voters in this country believe that the government enjoys the consent of the governed. Put another way, only 21% of the voters in this nation consent to what Washington is doing.

More ominously, 61% say the government does NOT have consent. The remainder (18%) are not sure.

May I remind you that in 1776 less than that 21% of the population (19%, actually) were loyal to Britain?

If you do not believe this nation is wound tighter than a clock spring, you need to have that Thorazine dosage checked again.

You are in denial.

After denial comes anger, then bargaining, and finally acceptance.

Let’s not do anger on a mass scale in this country, ok?

Neither I or my daughter will appreciate it if it happens; shall we skip that and go right to “acceptance”?

Let’s assume your answer is “yes.”

Now let’s talk numbers.

There are approximately 150,000 federally-attached law enforcement personnel. Another 750,000, roughly, state and local cops are employed by our various government arms. Of those various officers well more than half sit behind a desk and haven’t left one gram of shoe leather on a street or in a cruiser in the last year. The majority of you fire your weapons for periodic qualification and they have never been warm or dirty besides. You’ve never faced death, you’ve never had a weapon pointed at you in anger, and you’ve never drawn your service weapon in the line of duty. Those are facts.

Now consider the “bad side” of America. The Justice Department estimates there are at least one million gang members - active gang members - in America. These people, mostly young males, have nearly all drawn or fired weapons in anger. They are responsible for more than three quarters of all crime in this country, and some eight out of ten violent crimes. Those gang members have families - younger males who are “coming up”, “friends” (if you can call a murderous thug a friend) and others. Between all of those “loosely attached” folks and the hard-core inner circle itself we probably have somewhere between 5 and 10 million people in this nation who, given the wrong sort of provocation, might decide that “Zombieland” wasn’t just a movie.

Our politicians created most of these monsters so the “finest” would have something to do. A nearly-100-year obsession with what consenting adults put in their bodies is largely responsible for this, and an intentional policy of allowing an effective invasion of illegal aliens over our southern border provides some the most-violent core of this group. The illegal drug trade has fueled international wars, international gangs, and virtually all of the organized violent crime in this nation going back to Prohibition. Essentially every automatic weapon in the hands of criminals (and there are plenty of them) comes into the US through this same intentionally-left-open border as do the gangbangers, lies of this (and previous) administrations notwithstanding. Those of you in the Law Enforcement business may not want to accept these facts, but if you reflect on it you cannot escape reality: weapons, ammunition and other means of street thuggery all cost money, and without these drugs being illegal there would be no profit in it, and thus a huge part of the criminal gangland element would not exist. You’ve cheered on the War on Drugs as it has meant more cops being hired and more, better, fancier toys for you to play with, along with $200,000+ pensions (in some areas.) You’ve been fools and even self-destructive assholes for having done so. But that, today, is water over the dam - the bad guys are here, they’re not leaving, and there’s no evidence that the political class is going to suddenly legalize these substances tomorrow, cutting the source of funds for the thugs off at the knees - after all, you won’t rise up and demand it happen. So we must deal with reality on the ground as it is (and as you have cheered on the creation of), whether we like it or not.

As I’m sure you’re aware all of America sees some of our “finest”, not to mention our politicians, in various forms of misbehavior virtually on a daily basis. A girl beaten on a train platform while uniformed rail security stands and watches. A young man who appears to have been executed by a different rail security officer, even after he was subdued, face-down, without a weapon and easily able to be cuffed. The infamous Rodney King incident. The false accusations against the Duke Lacrosse team that threatened young men with many years behind bars for something that never happened. Our current Treasury Secretary who cheated on his taxes, not to mention the chair of the House Ways and Means Committee who did as well (that’s the committee that writes tax law, if you’re not up on your American Government.) And now, in the latest bit of ignobility we’re expected to swallow, we have accusations that a school district has been taking pictures of kids in their bedrooms using state-issued laptops that said kids were required to accept in order to pass their high school classes.

Here’s the problem: We the people increasingly don’t trust you, the law enforcement community, and we definitely don’t trust Washington. It’s not just beating a black man within an inch of his life, or shooting a prone, subdued suspect in the back.

Oh that’s bad enough, don’t get me wrong, but it gets worse.

Much worse.

See, our economy wasn’t ruined by accident. These crimes of economic activity were every bit as destructive, if not more so, than the bank robber, rapist or even murderer is. These economic offenses have literally dispossessed millions of Americans of everything they once owned. They have destroyed the hopes, dreams, and lifestyles of entire cities, sent tens of millions of jobs overseas into slave labor camps and stripped off the wealth of our nation through the issuance of securities that were worth nothing, just to add insult (and yet more profit for these banksters) to injury. Take a drive through Detroit if you doubt me, if you dare, and are appropriately armed to defend yourself (you’ll need the latter, especially if you’re white.)

As I noted above the bad news is nowhere near being over. We’re denying as a nation, as corporations, as politicians and as people. You’ve drank your coffee and eaten your donuts, but what you haven’t done is taken the initiative and marched down onto Wall Street and K Street (in DC), along with the myriad bankers, mortgage brokers and yes, even borrowers who were lying and cheating at the same time. You should have broke out the handcuffs by the crate-load and frog-marched these people into the dock en-masse over the last two decades, but you didn’t. You should do it today, but you won’t.

I know, you don’t make the laws and you just follow orders from above.

But you’re who we see. You’re “The Badge” or “The Squad.” And what we, the people don’t see is perp walks of those people who richly deserve it - who have in fact broken the law and destroyed our nation’s economic vitality for their own personal profit.

Remember, ladies and gentlemen, no matter what branch of law enforcement you hail from, your primary oath was not to a person. It is not to your commander, your captain or your squad.

Your oath is to The Constitution. You swore to defend that Constitution against all enemies, foreign and domestic. You swore to God and countryman alike, and your oath does not have a “use by” date at which point it expires.

Now consider this: the unspoken “social contract” says that the good guys go about their business without harming other people, and the occasional miscreant commits some offense, gets arrested and put in the dock by you. There they face their twelve, and in many cases subsequently do their time.

But what really inhibits the miscreant from his deed? Is it that you will show up and take a report after the stereo is stolen, the car burgled or the bank robbed, and attempt post-hoc to have them face the music?

No.

It is the possibility that he will break into or attempt to rob a home or business that has an armed citizen in it who is prepared and willing to defend him or herself. Armed not only with the ability to fight back but the weapon of familiarity of surrounding, said homeowner or shopkeeper might well splatter the brain of said felonious thug all over the far wall - in righteous and perfectly-legal defense of one’s person (except in places like Chicago, of course.) The truth of this is clear on its face - those places where citizens are “restricted” (illegally, I might add, under the clear language of our Constitution) from mounting their own defense to rape, robbery or murder the bad guys pretty much take turns “at will”, as opposed to places like Kennesaw Georgia which mandate instead that every homeowner have a firearm and ammunition.

One last thing to consider, and I will leave you be, as I have others to address this fine day.

If it gets bad, and I believe both history and the math says it will, who’s going to help you? Do you really think the entirety of the 150,000 Federal Officers will come to your aid? Or will they sit in Washington DC and in their big black Suburbans (armored, of course) issuing orders for you to go into the streets in your (unarmored) Crown Vics and die in their place? Remember that the “bad guys” in such a circumstance outnumber you 10 or even 20:1 and not only are they probably armed as well as you are, they’ve actually shot - offensively - at other human beings. Unless you’re one of the “bad cops” you’ve never done that, and few of you have had to fire in self-defense. Your only realistic advantage in such a situation is that most of the gangbangers are pretty poor marksman.

What’s the outcome of such an event likely to be? Remember, we may distrust you, but the bad guys hate you to the core and would BBQ and eat you for dinner if they thought they could get away with it. If things get bad they might deduce - en-masse - that they can get away with it.

Let’s face facts: while today we all count on being able to pick up the phone and call “911″ if we need an officer to take a report on our stolen stereo, if the bad times come you will need us, not the other way around. We the people will, under such a circumstance, have the luxury of determining whether your oath of office has been faithfully discharged, or whether the only difference at that instant between you and the gangbanger is that you’ve got a fancy hat and a nicer car.

Most of us, should we determine that you’re just the thug with the fancy hat will hide under the desk. We won’t shoot at you - that’s not our way. We’re law-abiding citizens, for the most part, and while we will shoot back, we won’t shoot first. But what we won’t do is help you, because your time - your opportunity to help us prevent this catastrophe - will have expired. We will protect our neighbors, our friends, our fellow citizens.

But that’s all.

You will get to deal with Zombieland, and in the back of your mind as you’re literally consumed will ring that old saw you laid on us for the last two decades: “I just follow orders; I don’t make the rules.“

Be honest with yourselves: Is this where you want to be, or would changing things now be worthwhile? Would regaining the trust of the people be a good thing? Would replacing the large percentage of law-abiding citizens who now would spit on your shoes with those who will stand shoulder-to-shoulder with you, weapons facing the oncoming zombie hoard, be a good thing?

If so you have some work to do and there’s still time left to accomplish it.

To the politicians who are reading this, your Thorazine dosage needs adjustment as well. The math is irrefutable. If, in point of fact, AIG has entangled itself with the European Continent there is no escape from what is to come. There is only destruction, and our only two choices are to cause as much of it as we can to occur there, by pulling the plug on these clowns now, or risk a literal World War. We may get one anyway, but if we bring the bulk of the damage here we’ll be dealing with a civil collapse at the same time, and have no chance of being able to deal with the geopolitical implications. We must not allow that to happen. You must not allow that to happen.

We understand you give the orders to the people I’ve been talking to (mostly) up above. But you have less excuse than they, when it comes to oaths. You all took an oath to uphold The Constitution as well. You’ve used it as toilet paper, and that’s on a good day. The rest of the time we see you gleefully burning it in the Wells of the House and Senate, dancing around the smoke and fire like some odd pagan ritual.

It’s time to stop. Not because you want to, not because you fear us (even though you should - after all, we’re your employers and can fire you) but because if you don’t there won’t be a nation worth governing left. You know who the crooks are - including those among you.

Let’s talk taking this nation back.

It starts with declaring all CDS written against sovereign debt, directly or indirectly, void as contrary to public policy. Yes, that cuts Europe off from any prospect of a US bailout. So be it.

Next, all the banksters who were involved in these bogus securitizations need to be hauled into the dock. Now. William Black and his merry men sent over 1,000 people to the slammer in the S&L crisis. There are ten times that many who need to go this time.

Third, force all credit-default swaps onto a public exchange with published bids, offers, last trades, open interest and nightly margining. In public, where we all can see it. Either that or ban these obscenities outright. Choose one, and only one of those two options, and do it now. Yes, I know the banksters will howl. Too damn bad, and while you’re at it, make it unlawful for any institution that does business in this country to transact in any way in any instrument that does not comply with that rule. This monster, as I’ve been writing about for almost three years now, must be caged.

Fourth, reinstate Glass-Steagall. Yeah, I know, the Senate doesn’t want to do it. The Senate wants a nation that’s worth governing though, right? We won’t have one if this crap isn’t stopped. Mssrs. Glass and Steagall had it right in the 1930s. Put it back.

Fifth, stop lying to the people - and this includes lies told through deficit spending. We don’t have the money and can’t keep borrowing it. If you don’t stop we will find the “knee point” the hard way, at which point once again, you won’t have a nation worth governing. Remember the four steps above - neither I or my daughter, nor most of the 330 million Americans in this country, want to see the “anger” phase. Our country is like a powder keg and every time you lie you’re playing with matches in the room. Stop it before you blow us all up.

Sixth, we’re in a Depression, like it or not, and we’re not going to get out of it until the bad debt is defaulted and cleared from the system. Your job is to make that happen and get it over with. That’s deflationary. Sorry; this is math, not politics. The housing bubble was a hyperinflationary event - one hidden from the people by bogus government statistics and outright lies. Deflation always follows hyperinflationary credit booms - it’s either that, or the destruction of the government, political system and currency. You choose, but if you do not decide, destruction it will be.

Seventh, close the damn border and declare all the illegal immigrants as what they are - invaders. Tell them to either leave or will expel them - and mean it. Declare “LaRaza” a terrorist organization and lock ‘em all up. Americans need the jobs and we cannot afford to have five or ten million thugs just waiting for opportunity in the smallest loss of civil order to swoop in and take advantage of us all. At the same time, drop your insane “War on Drugs” and replace it with a taxation, regulation and legalization structure. Yes, I said legalize - federally. While we still have time we must cut off the chief funding source for the murderous thugs who otherwise, given the opportunity, will feast on you after they BBQ the local and state law enforcement crowd in our major cities. Don’t BS me or anyone else with your claims that such isn’t a real risk - I don’t see you strolling around in your fancy suits through the bad parts of Washington DC sans security details. Gee, I wonder why not……

Finally, to President Obama. You can’t serve both the banksters and The American People. You took the oath of office too. Now you have to choose. Not only will you lose in 2012 (badly) if you don’t start locking up the jackasses that got us into this mess but if you don’t ram the above seven points down the throats of these banksters and others in the next couple of months your party will be decimated in the November elections. Some of your oldest allies in the Democratic Party are resigning; Senator Bayh, for example. Illinois’ State financial health is akin to someone with terminal pancreatic cancer, and that’s where you’re going home to in 2012 if you don’t quit being nice-nice with people who have played rape-rape to the American people and economy for the last two decades. You didn’t make the mess (you weren’t around long enough to do it) but you had damn well better clean it up, or what will be left of this nation is unlikely to be worth governing by the time your term expires.

Health care may be important but not until the above is taken care of. Fixing the financial system is the issue you must confront and fix in its entirety. Not half-way, not by compromise - you simply must fix it. The seven points above are not options, they’re not discussion points - they’re mandatory. All of them. Don’t believe me if you don’t want to - believe Charlie Munger, one of the wisest investment professionals ever to live, and, in my opinion, the smarter half of Berkshire Hathaway (with no disrespect intended to Warren.)

The choice is yours Mr. President, but the consequences will belong to all of us.

Choose wisely.

sursa: The Market Ticker

	The lies are no longer working. We must choose truth "This entire mess (and it's a big mess) is fundamentally about lying. Lying to ourselves, lying about solvency, lying about balance sheets, lying about...
	The World Has No Money, And The Emperor Has No Clothes Most of us are aware of the very old fairly tale by Hans Christian Andersen in which two weavers promise an emperor the finest suit of clothes imaginable,...
	Should We Kill the Fed? For the financial crisis that has wiped out trillions in wealth, many have felt the lash of public outrage. Fannie and Freddie. The idiot-bankers. The...

Filed under: Politica, Puncte de vedere, USA | bubble, currency, discussion, opinion, political system, President, statistics|No Comments

John F. Kennedy - Inaugural Address

[AUTHENTICITY CERTIFIED: Text version below transcribed directly from Audio mp3 of Address

[Taking the oath of Office]: Vice President Johnson, Mr. Speaker, Mr. Chief Justice, President Eisenhower, Vice President Nixon, President Truman, reverend clergy, fellow citizens:

We observe today not a victory of party, but a celebration of freedom — symbolizing an end, as well as a beginning — signifying renewal, as well as change. For I have sworn before you and Almighty God the same solemn oath our forebears prescribed nearly a century and three-quarters ago.

The world is very different now. For man holds in his mortal hands the power to abolish all forms of human poverty and all forms of human life. And yet the same revolutionary beliefs for which our forebears fought are still at issue around the globe — the belief that the rights of man come not from the generosity of the state, but from the hand of God.

We dare not forget today that we are the heirs of that first revolution. Let the word go forth from this time and place, to friend and foe alike, that the torch has been passed to a new generation of Americans — born in this century, tempered by war, disciplined by a hard and bitter peace, proud of our ancient heritage, and unwilling to witness or permit the slow undoing of those human rights to which this nation has always been committed, and to which we are committed today at home and around the world.

Let every nation know, whether it wishes us well or ill, that we shall pay any price, bear any burden, meet any hardship, support any friend, oppose any foe, to assure the survival and the success of liberty.

This much we pledge — and more.

To those old allies whose cultural and spiritual origins we share, we pledge the loyalty of faithful friends. United there is little we cannot do in a host of cooperative ventures. Divided there is little we can do — for we dare not meet a powerful challenge at odds and split asunder.

To those new states whom we welcome to the ranks of the free, we pledge our word that one form of colonial control shall not have passed away merely to be replaced by a far more iron tyranny. We shall not always expect to find them supporting our view. But we shall always hope to find them strongly supporting their own freedom — and to remember that, in the past, those who foolishly sought power by riding the back of the tiger ended up inside.

To those people in the huts and villages of half the globe struggling to break the bonds of mass misery, we pledge our best efforts to help them help themselves, for whatever period is required — not because the Communists may be doing it, not because we seek their votes, but because it is right. If a free society cannot help the many who are poor, it cannot save the few who are rich.

To our sister republics south of our border, we offer a special pledge: to convert our good words into good deeds, in a new alliance for progress, to assist free men and free governments in casting off the chains of poverty. But this peaceful revolution of hope cannot become the prey of hostile powers. Let all our neighbors know that we shall join with them to oppose aggression or subversion anywhere in the Americas. And let every other power know that this hemisphere intends to remain the master of its own house.

To that world assembly of sovereign states, the United Nations, our last best hope in an age where the instruments of war have far outpaced the instruments of peace, we renew our pledge of support — to prevent it from becoming merely a forum for invective, to strengthen its shield of the new and the weak, and to enlarge the area in which its writ may run.

Finally, to those nations who would make themselves our adversary, we offer not a pledge but a request: that both sides begin anew the quest for peace, before the dark powers of destruction unleashed by science engulf all humanity in planned or accidental self-destruction.

We dare not tempt them with weakness. For only when our arms are sufficient beyond doubt can we be certain beyond doubt that they will never be employed.

But neither can two great and powerful groups of nations take comfort from our present course — both sides overburdened by the cost of modern weapons, both rightly alarmed by the steady spread of the deadly atom, yet both racing to alter that uncertain balance of terror that stays the hand of mankind’s final war.

So let us begin anew — remembering on both sides that civility is not a sign of weakness, and sincerity is always subject to proof. Let us never negotiate out of fear, but let us never fear to negotiate.

Let both sides explore what problems unite us instead of belaboring those problems which divide us.

Let both sides, for the first time, formulate serious and precise proposals for the inspection and control of arms, and bring the absolute power to destroy other nations under the absolute control of all nations.

Let both sides seek to invoke the wonders of science instead of its terrors. Together let us explore the stars, conquer the deserts, eradicate disease, tap the ocean depths, and encourage the arts and commerce.

Let both sides unite to heed, in all corners of the earth, the command of Isaiah — to “undo the heavy burdens, and [to] let the oppressed go free.”¹

And, if a beachhead of cooperation may push back the jungle of suspicion, let both sides join in creating a new endeavor — not a new balance of power, but a new world of law — where the strong are just, and the weak secure, and the peace preserved.

All this will not be finished in the first one hundred days. Nor will it be finished in the first one thousand days; nor in the life of this Administration; nor even perhaps in our lifetime on this planet. But let us begin.

In your hands, my fellow citizens, more than mine, will rest the final success or failure of our course. Since this country was founded, each generation of Americans has been summoned to give testimony to its national loyalty. The graves of young Americans who answered the call to service surround the globe.

Now the trumpet summons us again — not as a call to bear arms, though arms we need — not as a call to battle, though embattled we are — but a call to bear the burden of a long twilight struggle, year in and year out, “rejoicing in hope; patient in tribulation,”² a struggle against the common enemies of man: tyranny, poverty, disease, and war itself.

Can we forge against these enemies a grand and global alliance, North and South, East and West, that can assure a more fruitful life for all mankind? Will you join in that historic effort?

In the long history of the world, only a few generations have been granted the role of defending freedom in its hour of maximum danger. I do not shrink from this responsibility — I welcome it. I do not believe that any of us would exchange places with any other people or any other generation. The energy, the faith, the devotion which we bring to this endeavor will light our country and all who serve it. And the glow from that fire can truly light the world.

And so, my fellow Americans, ask not what your country can do for you; ask what you can do for your country.

My fellow citizens of the world, ask not what America will do for you, but what together we can do for the freedom of man.

Finally, whether you are citizens of America or citizens of the world, ask of us here the same high standards of strength and sacrifice which we ask of you. With a good conscience our only sure reward, with history the final judge of our deeds, let us go forth to lead the land we love, asking His blessing and His help, but knowing that here on earth God’s work must truly be our own.

	Nigel Farage: A new democratic revolution is sweeping northern Europe • European Parliament, Strasbourg - 28 September 2011 • Speaker: Nigel Farage MEP, UKIP, Co-President of the EFD Group in the European Parliament...
	Joe Biden: ‘We Have to Go Spend Money to Keep From Going Bankrupt’ Vice President Joe Biden told people attending an AARP town hall meeting that unless the Democrat-supported health care plan becomes law the nation will...
	Could the great recession lead to a great revolution? For the first time in generations, people are challenging the view that a free-market order – the system that dominates the globe today – is the destiny...

Filed under: Discursuri celebre | fellow, freedom, God, liberty, New World Order, weakness|No Comments

3 greşeli care au compromis 3 generaţii

Pensii anticipate, pensii medicale, pensii speciale. Mai munceşte cineva? Sau mai punem un impozit, ca să trăiască toată lumea bine-mersi? Istoria tristă a 20 de ani de prostie:

Anii ‘90. Când a devenit clar (cuvânt al cărui sens se va desluşi mai târziu) că economia produce pentru nu-se-ştie-cine iar fabricile sunt echipate cu trei angajaţi per coadă de lopată, statul a decis primele restructurări. Şomaj? Blasfemie!!!

Prima supapă, bugetul de pensii. La început, opt milioane de salariaţi susţineau două milioane de pensionari, aşa că… se putea. Cu foarte puţină bunăvoinţă, bărbaţii de peste 57 de ani şi femeile de peste 52 au putut trece într-un şomaj prelungit, dulceag botezat pensie anticipată.

Ei au fost prima generaţie sacrificată, dar aveau să afle asta mult mai târziu, când din pensiile lor mari inflaţia a mai lăsat doar nişte mărunţiş.

Au fost, în schimb, păstrate în producţie braţele tinere, în jurul a 30 de ani. Încă tinere şi încă bucuroase de ce li se întâmplă. Însă peticeala n-a ţinut decât 7-8 ani

Anii ‘97-’99. Economia a ajuns într-o criză şi mai gravă. Între timp, “braţele tinere” mergeau spre 40, făcuseră copii şi nu mai aveau aproape nicio şansă să înceapă ceva nou. Ce s-a ales din “privilegiul” care le fusese oferit altă dată? Un şomaj urât. Ei au fost a doua generaţie sacrificată.

Iar sacul se apropia de fund. Devenise limpede (clar a fost mai devreme şi, vezi bine, asta n-a ajutat la nimic) că vârsta de pensionare este mică şi trebuie mărită la loc.

Însă era deja prea târziu pentru cei care rataseră startul tranziţiei şi sperau într-un singur lucru: să-şi încheie cariera cât mai repede. Presiunea socială s-a scurs printr-o altă supapă, la fel de nocivă ca prima, dar de data asta semiclandestină: pensia medicală.

Anii 2000. Deja, cu un raport pensionari/salariaţi care depăşise 1 la 1, a devenit din nou clar (că nici ”limpede” n-a ajutat la nimic) că viaţa de pensionar e nasoală. Şi că trebuie să existe o cale de scăpare măcar pentru câţiva, adică exact pentru generaţia de politruci (şi pentru zonele din administraţie care le-au apărat autoritatea) care se pregătea să îşi încheie cariera triumfală de tranziţie. Premizele: muncă grea, răspundere mare. Concluziile: pensii care să fie calculate prin altă metodă decât a prostimii, numai să iasă mari: Pensia Specială.

De data asta, influenţa în sistem n-a mai fost decisivă. După două catastrofe, a treia n-a mai avut ce dărâma. Însă a fost semnul că totul e pierdut, că doar câţiva aleşi încearcă să se pună la adăpost şi că tu, cel care plăteşti un leu pentru pensiile lor enorme şi încă 100 de lei pentru prostia lor epică, eşti a treia generaţie sacrificată.

E limpede ce au în cap Specialii pentru copiii tăi?

sursa: riscograma.ro

	BM: Sustenabilitatea restructurării sistemului de pensii e pusă în pericol de promisiuni de majorare Restructurarea sistemului de pensii din România se încadrează în reformele care au avut succes, dar sustenabilitatea acestui proces este pusă în...
	Explozia buteliei cu pensii Deficitele îi împing pe guvernanţi să alerge ca nişte găini fără cap - impozitând, inept, tot ce mişcă. Petrecându-ne timpul cu flecăreli...
	Romania - Argentina 2? In octombrie 2008, Cristina Kirchner (presedinta Argentinei) a furat nationalizat 30 miliarde de dolari din fondurile private de pensii, pentru a salva...

Filed under: Analize, Politica | economie, efect, eficienta, Gandeste, generatie, pensie, tranzitie|No Comments

Austeritate si (noi) generatii de sacrificiu

Si in 2010 combatem criza prin lupte pentru Putere. Nu avem guvernare, nu avem Opozitie. Totul merge din inertie, iar consecintele economice se vad la tot pasul. Noul guvern Boc orbecaie prin cotloanele recesiuniii mimand stangaci actul guvernarii. Austeritatea este aruncata exclusiv in spatele unei populatii care si-a pierdut speranta in mai bine. Singurul drept al cetatenilor este acela de a strange din dinti, de a pune umarul la scoaterea Romaniei din criza. Ce conteaza ca tot acest efort financiar pe care il face fiecare dintre noi nu este sustinut de masuri economice concrete. Conteaza doar ca se creeaza iluzia echitatii sociale, a sanctionarii drastice a celor cu pensii speciale. La randul lor, partidele din Opozitie sunt ocupate cu reglarile de conturi din interior. Taberele se lupta pentru a prelua suprematia, uitand ca menirea unui partid de Opozitie este sanctionarea esecurilor guvernarii. Nu poate fi vorba ca PNL si PSD sa reprezinte, cel putin in acest moment, o alternativa la dezastrul actualei guvernari.

De altfel, pe haosul din Opozitie mizeaza si liderii din Modrogan. Acestia stiu ca guvernul va rezista politic, atata timp cat Opozitia este sfasiata de lupte interne. In tot acest timp, numarul parlamentarilor independenti continua sa creasca. Vor sa puna chiar bazele unui partid, care sa conteze si mai mult in ecuatia Puterii. Nemultumiti de statutul de parlamentar de Opozitie, acestia sunt atrasi de mirajul guvernarii. Functii caldute, afaceri cu statul, salvarea firmelor unor apropiati fac parte din conditiile care se pun in momentul acceptarii unei migratii in barca Puterii. Devine evident ca actuala clasa politica nu poate salva Romania.

Compromisuri, interese, orgolii si o iresponsabilitate crasa. Asa ar putea fi caracterizati, cu putine exceptii, politicienii ultimilor 20 de ani. Nici in acest an situatia nu este diferita. Aceiasi actori politici jalnici recita discursuri in care nu mai cred nici chiar ei. Noi, ceilalti nu putem depasi faza generatiilor de sacrificiu. Ne-am castigat in decembrie 1989 “dreptul” de a fi umiliti, pacaliti si furati in fiecare zi. Pentru ca alesii nu vor intelege niciodata ca menirea lor este alta. Ca populatia nu trebuie privita doar ca o masa de votanti utila numai in campaniile electorale.

De altfel, recentul Congres din PSD si alegerea lui Victor Ponta drept presedinte al partidului pot fi percepute ca un inceput de reforma a clasei politice. Este greu de crezut, insa, ca tanarul politician va avea forta sa se rupa de influenta unor lideri marcanti ai PSD, lideri ce nu vor ezita sa conduca, de altfel, prin deciziile acestuia. Lipsa alternativei la actuala guvernare reprezinta una dintre marile probleme ale Romaniei anului 2010. O Romanie inca departe de iesirea din criza.

Iulian BADEA
sursa: cronicaromana.ro

	De ce arata Romania ca o tara neguvernata… Explicatia devine simpla, in contextul in care realitatea anului 2009 demonstreaza cu varf si indesat impotenta actualei puteri. De sase luni, de cand...
	Un spectacol jalnic Jalnic spectacolul pe care alesii ni l-au oferit (si) ieri in Parlament, pe marginea revocarii lui Geoana din fruntea Senatului. O lupta oarba pentru Putere,...
	Coabitarea minciunilor Zeci de mii de noi concedieri si reducerea pensiilor. Aceasta este singura strategie prin care guvernul Boc vrea sa combata criza. Reducerea cheltuielilor...

Filed under: Analize, Politica | clasa politica, Criza, Gandeste, opozitie, partid, putere, speranta|No Comments

Profetia dupa Krugman

La peste doi ani dupa declansarea celei mai grave crize economice globale din ultimele sapte decenii lectiile acesteia par ca si inexistente. Nimic nu s-a schimbat in mod consistent in circuitele intime ale mecanismului financiar.

Intr-o celebra povestire a lui Hemingway personajele unei drame convin sa se comporte ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Dupa criza ce a ravasit economia globala, jucatorii majori - atit cei statali, cit si cei nonstatali - par sa fi adoptat aceeasi filozofie.

Unul din marii “profeti” ai analizei de astazi - laureatul Premiului Nobel pentru Economie in anul 2008, Paul Krugman - crede ca aceasta stare de fapt nu face decit sa genereze viitoarele crize, tot mai ample ca efecte.

Insa nimanui nu pare sa-i pese; nici macar de opiniile celui care a prevazut, printre altele, “gripa galbena”(criza din Asia de sud-est - 1997) si “guturaiul rusesc”(criza financiara din Federatia Rusa - 1998).

In vreme ce observatorii se contrazic - inca - asupra cauzelor reale ale declansarii crizei, economia globala pare sa-si reia, incet dar sigur, dincolo de lozincile politice, tabieturile/naravurile anilor de inceput ale noului mileniu.

Bonusuri de milioane continua sa curga in buzunarele celor care s-au distins printr-un defectuos management al riscului si, eventual, au jonglat cu miliarde fictive in susul si in josul unei planete tot mai mici. FMI& World Bank Group se erijeaza in rolul pompierului care a ajuns la locul incendiului dupa ce focul mistuise (cam) tot, insa face fotografii de grup eroice cu bietii supravietuitori.

Acordul Basel ll, putin cosmetizat, ramine virful de lance al reformelor bancare menite sa limiteze riscul de contaminare in sistem. Spatiul inadmisibil de riscant dintre economia reala si cea virtuala ramine nepermis de mare, viitoarele “bule” fierbind deja in cazan.

Cu totul altfel au mers lucrurile dupa criza din 1929-1933. Economia s-a schimbat atunci atit de consistent - mai ales datorita teoriilor lui J.M. Keynes - incit la finele anilor ‘40 deja nu mai semana deloc cu cea anterioara. Nu are rost sa insiruim mutatiile esentiale produse atunci, cunoscute inclusiv de publicul larg.

Aceste mutatii au fost suficient de solide incit sa permita prosperitatea postbelica si o stabilitate destul de solida pentru citeva decenii.

De ce acum nu se intimpla la fel? In primul rind, cred eu, pentru ca spre deosebire de atunci, statul, ca pivot al constructiei sociale, nu mai este capabil acum sa traseze o linie coerenta de reforme si nici sa le implementeze.

Intreaga America statea cu urechea ciulita la radio cind se transmitea celebra emisiune a lui F.D.Roosevelt, “La gura sobei”.

La Casa Alba sedea aproape Bunul Dumnezeu, credeau cei care ascultau (pentru prima oara in istorie, informatia era accesibila si analfabetilor - majoritatea locuitorilor din toate statele lumii, in acea perioada). Politicienii de astazi nu mai conving si nu mai au pirghiile pe care administratia le avea atunci.

Politica, in ansamblul ei, a devenit mai mult un circ mediatic decit o solida dezbatere de idei, oriunde in lume. Marii ginditori, atitia citi mai sunt, par a se fi refugiat in mediul univeristar iar vocile lor sunt de mult coplesite de cele ale unor “staruri” de varii facturi.

In al doilea rind, jucatorii nonstatali (de tipul multinationalelor) au o alonja net superioara deceniilor trecute. Teddy Roosevelt isi permitea, la inceputul secolului al XX-lea, sa se ia de piept cu giganti de talia J.P. Morgan sau Vaderbilt.

Astazi asemenea situatii sunt greu de imaginat, in conditiile in care acesti condotieri ai finantelor au acaparat halci intregi din puterea rezervata altadata doar statului-natiune.

Campaniile electorale costa si nimeni nu finanteaza idei si viziuni care nu aduc (si mai multi) bani in buzunarele celor care dispun de capital. Publicul larg nu mai percuteaza la impulsuri ideologice de o natura sau alta, ceea ce reduce aproape la zero arsenalul politicienilor servitori ai statului-natiune.

In al treilea rind, lipsesc insasi viziunile novatoare de care vorbeam in cazul lui Keynes. S-au facut - inclusiv in domeniul economic - progrese teoretice importante in chestiuni de “nisa”, dar absenteaza aproape cu desavirsire conceptele integratoare, care pot schita noi pattern-uri pentru viitor.

In aceste conditii, este posibil ca “profetiile” sumbre pe care domnul Krugman le facea in urma cu un an-doi - si anume acelea ca actuala criza nu este decit inceputul unei lungi perioade de instabilitate cronica - sa se dovedeasca in urmatorii ani dezamagitor de precise.

Chiar daca aceasta succesiune de crize poate fi presarata cu episoade de macar aparent reviriment.

Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro

	Castigatorul Premiului Nobel Paul Krugman: Economia mondiala a evitat o catastrofa cumplita Economia mondiala a evitat "o catastrofa cumplita", a declarat laureatul Premiului Nobel pentru Economie in 2008, Paul Krugman, citat de AP. Profesorul...
	Inceputul sfarsitului recesiunii? Ce sanse avem sa iesim din criza in 2009 Rezultatele economice din Statele Unite, Germania si Franta anunta o posibila iesire mai rapida din criza, inca din acest an, dovada ca indicele increderii...
	2010: anul revenirii din criza? Nimeni nu a prevazut intensitatea crizei care in ultimii doi ani a ravasit finantele mondiale. Mecanismele, cauzele si efectele predictibile pe termen...

Filed under: Analize, Politica | Asia, bonus, concept, Criza, gripa, ipoteza|No Comments

Banii „falşi“ ai guvernanţilor

Reformele din sectorul public, cerute de excesele din trecut, îndeosebi în ce priveşte cheltuielile cu salariile, sporesc riscul unor conflicte sociale. Sindicatele pregătesc o primăvară fierbinte, cu pichetări, demonstraţii de stradă şi greve. Dincolo de zarva politică apare însă clar conturată o realitate dramatică: sărăcia. Mulţi dintre români nu-şi pot acoperi din salariu, şi cu atât mai puţin din pensii, nici măcar minimul necesar traiului zilnic. După ‘89, România a căzut, pur şi simplu, de pe scara veniturilor. Nici celelalte ţări ex-comuniste nu au putut să evite un asemenea accident. Dar, spre deosebire de alte ţări est-europene, care au reuşit să se ridice destul de repede şi să înceapă cursa de recuperare a terenului pierdut, România a rămas multă vreme acolo unde a căzut. Oricât de neverosimil ar părea, ceea ce ne-a împiedicat cel mai mult să ne ridicăm de la pământ a fost tocmai politica salarială. Cum? De câte ori au crescut nemulţumirile românilor, şi nu au fost puţine cazurile în ultimii 20 de ani, de atâtea ori guvernanţii au astupat gura protestatarilor cu câţiva lei în plus la salariu. Bucuria oamenilor a fost însă de scurtă durată. Pentru că, sporurile de salarii, care nu aveau susţinere economică, au fost aruncate de şefii întreprinderilor în costuri, a căror creştere a dus la majorarea preţurilor. Inflaţia, care muşca astfel şi mai mult din puterea de cumpărare, determina noi cereri salariale, iar satisfacerea lor urca şi mai mult preţurile.

Românii au dreptate când se vaită că muncesc mult, dar câştigă puţin. Economia noastră are o mare hibă: îi lipseşte eficienţa, fără de care nu poţi să ai bunăstare. Nouă ani la rând (2000-2008) indicatorii economici au arătat bine, uneori chiar foarte bine. Dar, ce păcat! Românii nu mănâncă indicatori, ci pâine, lapte, carne, alimente pe care însă le producem scump, iar preţurile lor ridicate contrastează cu veniturile reduse din cauza slabei productivităţi a muncii. Degeaba ne tânguim că avem preţuri ca în Vest şi salarii ca în Est, dacă nu băgăm de seamă că nu poţi trăi ca în Vest, cât timp munceşti ca în Est. Salariile mici din România sunt un simptom al întârzierii reformelor capabile să facă economia competitivă. Banii adevăraţi nu vin decât dintr-o activitate performantă. Guvernanţii dau numai bani “falşi” pe care azi ţi-i oferă cu mare pompă, mâine ţi-i ia pe şest. În 2008, salariile în sectorul public au crescut cât pentru patru ani, dacă judecăm după posibilităţile economiei de a le susţine. În 2010, aceleaşi salarii sunt îngheţate şi roase de inflaţie pentru că, în absenţa readucerii lor la nivelul pe care îl poate suporta economia, există pericolul încetării plăţilor. Câtă vreme creşterile de salarii se vor face pe baze politice, nu economice, românii nu vor trăi mai bine, ci mai prost. Cercul vicios al sărăciei poate fi totuşi rupt prin crearea unei noi structuri economice, cu valori adăugate care să exprime eficienţă, competitivitate şi profit. Numai astfel este posibil să crească atât economia, cât şi bunăstarea populaţiei. Din păcate, mulţi dintre cei care ar trebui să pună umărul la realizarea unui asemenea obiectiv sunt preocupaţi doar de a intoxica populaţia cu utopii stângiste, ce nu fac altceva decât să agraveze o situaţie socială deja precară.

Gheorghe Cercelescu
sursa: gandul.info

	Lecţia Estoniei Criza zonei euro, provocată de derapajele financiare ale Greciei, nu a descurajat pe cei care doresc, cu adevărat, să adopte moneda unică europeană....
	România, în menghina crizelor "Trăim momente cu adevărat dramatice", declara preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, în opinia căruia economia continentului...
	Ce face statul cu banii mei? Sindicatele comuniste grecesti au ocupat ieri Ministerul de Finante de la Atena, pe care au afisat un banner in care le cereau grecilor sa se ridice la...

Filed under: Analize, Politica | fals, Gandeste, inflatie, majorare, performanta, reforma, România|No Comments

Un sictir pe un obraz porcin

Un medic fără morală e ca un popă fără gură. Poa’ să ştie Biblia la perfecţie, poa’ să fie în conexiune directă cu ĂldeSus, dacă harul său nu e decât un instrument de jupuit babele cu frică de moarte ce vin duminica la biserică, atunci e cazul să ne amintim că judecata de apoi e mult prea îndepărtată, iar teoria cu raiul şi iadul de pe pământ se cere cu iminentă aplicabilitate.

Eu nu ştiu cât de bun medic este profesorul Adrian Streinu Cercel, dar în ochii mei acest om nu mai are nici măcar un dram de credibilitate. Mai ţineţi minte când ziceam să nu ne isterizăm cu gripa asta nouă? Colegii de la antena3.ro au pus cap la cap declaraţiile ultimelor şase luni şi le-au coroborat cu un raport oficial, venit de la ministerul sănătăţii ce arată că autopsiile nu au confirmat decât şapte decese cu cauză certă gripa porcină. Asta înseamnă că domnul Streinu Cercel a umflat de cel puţin 11 ori rapoartele oficiale într-o încercare malefică de a băga spaima în populaţie. Vă mărturisesc că nu înţeleg de ce. La început am sărit toţi ca arşi că e pe mână cu giganţii farmaceutici şi că vrea să cumpărăm de la ăia. Într-o coincidenţă greu de acceptat, Streinu Cercel a demisionat chiar după demisia CSAT de a cumpăra vaccinul de la Cantacuzino, pentru a reveni apoi asupra deciziei. Seara mergea la Gâdea pentru a declara că în România virusul va face 20 de mii de victime, asta într-un scenariu optimist. Dar după ce statul a luat vaccinul de la Cantacuzino n-am mai înţeles ce i-a ieşit lui Streinu Cercel din umflarea numărului morţilor mai ceva ca la Revoluţie.

În orice ţară civilizată, domnul Streinu Cercel ar intra în atenţia serviciilor speciale, fiind considerat un pericol grav la adresa siguranţei publice.

Nu mă obosesc să îi cer demisia din două raţiuni – prima e că dacă nu a reuşit un ambasador american să îl tragă pe dreapta, ce şanse am eu? Am verificat informaţia la cel mai înalt nivel, americanii chiar îl documentau acum şase-şapte ani pe Streinu Cercel. Şi totuşi el s-a dovedit mai puternic. Cine îl ţine? Nu ştiu, dar impresia mea este că dacă statul român n-ar fi tot timpul dator industriei farma, nu l-ar mai ţine nimeni.

Demisia lui Streinu Cercel de la mininsterul Sănătăţii nu ar însemna nimic. Puterea lui stă în funcţia de la Matei Balş, căci acel institut manipuleză miliardele celor mai grave afecţiuni cunoscute (şi imaginate) de omenire.

În al doilea rând trebuie să recunosc că şi un jurnalist fără morală e chiar mai periculos decât un medic fără morală. E mai periculos decât un Streinu Cercel. Nu, nu mă simt vinovat de nimic, pentru că nu m-am băgat în povestea asta decât pentru a atrage atenţia asupra periculoasei isterii. Am făcut acelaşi lucru şi în spatele ecranului, în lungile şedinţe de sumar de la Observator, acolo unde se discută modul de abordare al subiectelor. Am făcut asta fără convingerea că AH1N1 e o minciună, iar la un moment dat luasem chiar decizia să mă vaccinez pentru a-mi proteja familia. Pur şi simplu nu-mi plac isteriile căci ele ne amputează bunul simţ şi capacitatea de a judeca lucruri simple şi evidente.

Totuşi, trebuie să mă recunosc solidar alături de toţi ceilalţi jurnalişti care nu şi-au respectat deontologia. În ochii publicului probabil suntem toţi la fel. Ştiu că în toate redacţiile din România şi din lume, subiectul AH1N1 a fost corelat nu atât cu datoria publică de a informa corect, cât cu dorinţa de audienţă născută din exploatarea acelei isterii. Acesta este al doilea motiv pentru care nu îi voi cere public demisia acestui personaj toxic, Adrian Streinu Cercel. Dar sper ca Premierul să o facă. Avem nevoie de o cură de dezintoxicare.

Moise Guran
sursa: biziday.ro

	150.000 de romani in pericol de moarte Romania a intrat in "valul doi" al gripei porcine: sapte milioane de oameni s-ar putea imbolnavi. Mortalitatea este de 2,5% "Rata mortalitatii in cazul...
	TOT SISTEMUL SANITAR MONDIAL ESTE PUS IN SLUJBA BIG PHARMA. “TOTUL ESTE UN JOC ECONOMIC MONDIAL” Dr. ADRIAN STREINU-CERCEL ii asimileaza cu infractorii pe cei care refuza vaccinarea, incercand sa ordone, ilegal, penalizarea lor financiara Dr....
	Afacerea Vaccinul In plina criza acuta de bani, Romania se pregateste sa plateasca in graba milioane de euro unei multinationale, aleasa fara licitatie. Tara e pe butuci,...

Filed under: Analize, General | cantacuzino, demisie, frauda, Gandeste, Ipocrizie, medic, preot, Revolutie|1 Comment

Martin Luther King, Jr. - “I Have a Dream”

Audio mp3 of Address

[AUTHENTICITY CERTIFIED: Text version below transcribed directly from audio. (2)]

I am happy to join with you today in what will go down in history as the greatest demonstration for freedom in the history of our nation.

Five score years ago, a great American, in whose symbolic shadow we stand today, signed the Emancipation Proclamation. This momentous decree came as a great beacon light of hope to millions of Negro slaves who had been seared in the flames of withering injustice. It came as a joyous daybreak to end the long night of their captivity.

But one hundred years later, the Negro still is not free. One hundred years later, the life of the Negro is still sadly crippled by the manacles of segregation and the chains of discrimination. One hundred years later, the Negro lives on a lonely island of poverty in the midst of a vast ocean of material prosperity. One hundred years later, the Negro is still languished in the corners of American society and finds himself an exile in his own land. And so we’ve come here today to dramatize a shameful condition.

In a sense we’ve come to our nation’s capital to cash a check. When the architects of our republic wrote the magnificent words of the Constitution and the Declaration of Independence, they were signing a promissory note to which every American was to fall heir. This note was a promise that all men, yes, black men as well as white men, would be guaranteed the “unalienable Rights” of “Life, Liberty and the pursuit of Happiness.” It is obvious today that America has defaulted on this promissory note, insofar as her citizens of color are concerned. Instead of honoring this sacred obligation, America has given the Negro people a bad check, a check which has come back marked “insufficient funds.”

But we refuse to believe that the bank of justice is bankrupt. We refuse to believe that there are insufficient funds in the great vaults of opportunity of this nation. And so, we’ve come to cash this check, a check that will give us upon demand the riches of freedom and the security of justice.

We have also come to this hallowed spot to remind America of the fierce urgency of Now. This is no time to engage in the luxury of cooling off or to take the tranquilizing drug of gradualism. Now is the time to make real the promises of democracy. Now is the time to rise from the dark and desolate valley of segregation to the sunlit path of racial justice. Now is the time to lift our nation from the quicksands of racial injustice to the solid rock of brotherhood. Now is the time to make justice a reality for all of God’s children.

It would be fatal for the nation to overlook the urgency of the moment. This sweltering summer of the Negro’s legitimate discontent will not pass until there is an invigorating autumn of freedom and equality. Nineteen sixty-three is not an end, but a beginning. And those who hope that the Negro needed to blow off steam and will now be content will have a rude awakening if the nation returns to business as usual. And there will be neither rest nor tranquility in America until the Negro is granted his citizenship rights. The whirlwinds of revolt will continue to shake the foundations of our nation until the bright day of justice emerges.

But there is something that I must say to my people, who stand on the warm threshold which leads into the palace of justice: In the process of gaining our rightful place, we must not be guilty of wrongful deeds. Let us not seek to satisfy our thirst for freedom by drinking from the cup of bitterness and hatred. We must forever conduct our struggle on the high plane of dignity and discipline. We must not allow our creative protest to degenerate into physical violence. Again and again, we must rise to the majestic heights of meeting physical force with soul force.

The marvelous new militancy which has engulfed the Negro community must not lead us to a distrust of all white people, for many of our white brothers, as evidenced by their presence here today, have come to realize that their destiny is tied up with our destiny. And they have come to realize that their freedom is inextricably bound to our freedom.

We cannot walk alone.

And as we walk, we must make the pledge that we shall always march ahead.

We cannot turn back.

There are those who are asking the devotees of civil rights, “When will you be satisfied?” We can never be satisfied as long as the Negro is the victim of the unspeakable horrors of police brutality. We can never be satisfied as long as our bodies, heavy with the fatigue of travel, cannot gain lodging in the motels of the highways and the hotels of the cities. We cannot be satisfied as long as the negro’s basic mobility is from a smaller ghetto to a larger one. We can never be satisfied as long as our children are stripped of their self-hood and robbed of their dignity by signs stating: “For Whites Only.” We cannot be satisfied as long as a Negro in Mississippi cannot vote and a Negro in New York believes he has nothing for which to vote. No, no, we are not satisfied, and we will not be satisfied until “justice rolls down like waters, and righteousness like a mighty stream.”¹

I am not unmindful that some of you have come here out of great trials and tribulations. Some of you have come fresh from narrow jail cells. And some of you have come from areas where your quest — quest for freedom left you battered by the storms of persecution and staggered by the winds of police brutality. You have been the veterans of creative suffering. Continue to work with the faith that unearned suffering is redemptive. Go back to Mississippi, go back to Alabama, go back to South Carolina, go back to Georgia, go back to Louisiana, go back to the slums and ghettos of our northern cities, knowing that somehow this situation can and will be changed.

Let us not wallow in the valley of despair, I say to you today, my friends.

And so even though we face the difficulties of today and tomorrow, I still have a dream. It is a dream deeply rooted in the American dream.

I have a dream that one day this nation will rise up and live out the true meaning of its creed: “We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal.”

I have a dream that one day on the red hills of Georgia, the sons of former slaves and the sons of former slave owners will be able to sit down together at the table of brotherhood.

I have a dream that one day even the state of Mississippi, a state sweltering with the heat of injustice, sweltering with the heat of oppression, will be transformed into an oasis of freedom and justice.

I have a dream that my four little children will one day live in a nation where they will not be judged by the color of their skin but by the content of their character.

I have a dream today!

I have a dream that one day, down in Alabama, with its vicious racists, with its governor having his lips dripping with the words of “interposition” and “nullification” — one day right there in Alabama little black boys and black girls will be able to join hands with little white boys and white girls as sisters and brothers.

I have a dream today!

I have a dream that one day every valley shall be exalted, and every hill and mountain shall be made low, the rough places will be made plain, and the crooked places will be made straight; “and the glory of the Lord shall be revealed and all flesh shall see it together.”²

This is our hope, and this is the faith that I go back to the South with.

With this faith, we will be able to hew out of the mountain of despair a stone of hope. With this faith, we will be able to transform the jangling discords of our nation into a beautiful symphony of brotherhood. With this faith, we will be able to work together, to pray together, to struggle together, to go to jail together, to stand up for freedom together, knowing that we will be free one day.

And this will be the day – this will be the day when all of God’s children will be able to sing with new meaning:

My country ’tis of thee, sweet land of liberty, of thee I sing.

Land where my fathers died, land of the Pilgrim’s pride,

From every mountainside, let freedom ring!

And if America is to be a great nation, this must become true.

And so let freedom ring from the prodigious hilltops of New Hampshire.

Let freedom ring from the mighty mountains of New York.

Let freedom ring from the heightening Alleghenies of Pennsylvania.

Let freedom ring from the snow-capped Rockies of Colorado.

Let freedom ring from the curvaceous slopes of California.

But not only that:

Let freedom ring from Stone Mountain of Georgia.

Let freedom ring from Lookout Mountain of Tennessee.

Let freedom ring from every hill and molehill of Mississippi.

From every mountainside, let freedom ring.

And when this happens, when we allow freedom ring, when we let it ring from every village and every hamlet, from every state and every city, we will be able to speed up that day when all of God’s children, black men and white men, Jews and Gentiles, Protestants and Catholics, will be able to join hands and sing in the words of the old Negro spiritual:

Free at last! Free at last!

Thank God Almighty, we are free at last!

sursa: americanrhetoric.com

	John F. Kennedy - Inaugural Address [AUTHENTICITY CERTIFIED: Text version below transcribed directly from Audio mp3 of Address : Vice President Johnson, Mr. Speaker, Mr. Chief...
	The American Dream: Founders Warned Against Current Financial System Tax Day Special Presentation - The AMERICAN DREAM is a 30 minute animated film that shows you how you’ve been scammed by the most basic elements...
	America’s Final Collapse: When History Repeats Those who do not learn from history are doomed to repeat it and America is no different. There are countless similarities today between Rome during its...

Filed under: Discursuri celebre | brotherhood, freedom, pledge, spiritual, storms|No Comments

Mai multe state europene au ascuns amploarea datoriilor şi deficitelor

Îngrijorările că Grecia şi alte state din Europa nu vor putea onora datoriile determină investitorii să se teamă că şi alte economii europene au utilizat tranzacţii financiare complexe, uneori secrete, pentru a ascunde adevărata amploare a obligaţiilor şi deficitelor, potrivit Wall Street Journal.

Statele din zona euro au o istorie bogată în ceea ce priveşte “manevrele exotice” efectuate pentru a îndeplini condiţiile necesare includerii în uniunea monetară, precum limitarea datoriilor la 60% din Produsul Intern Brut (PIB) sau un deficit bugetar anual sub 3% din PIB. În pofida criticilor, liderii europeni au catalogat aceste practici ca acceptabile, atâta timp cât acestea au avut ca scop punerea bazelor zonei euro.

Pentru a îndeplini condiţiile cerute pentru intrarea în uniunea monetară, care au ca scop întărirea încrederii în moneda unică, unele guverne au vândut active de stat sau au transformat datoriile în titluri de valoare securizate. În cazul Greciei, autorităţile au raportat biroului de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, că o mare parte din cheltuielile militare sunt “confidenţiale” şi, de aceea, exceptabile de la calcule.

În 2000, Grecia a indicat că a cheltuit 828 de milioane de euro pentru apărare, însă ulterior a arătat că suma s-a situat în realitate la 3,17 miliarde de euro. De altfel, autorităţile de la Atena au admis că au raportat cheltuieli militare mai mici cu 8,7 miliarde de euro între 1997 şi 2003.

Portugalia

Portugalia, în schimb, a clasificat drept achiziţii de acţiuni subvenţiile acordare metroului din Lisabona şi altor companii de stat. După aflarea adevărului, Eurostat a obligat în 2002 Portugalia să recalculeze datele raportate. Astfel, autorităţile au revizuit deficitul pentru 2001 de la 2,76 miliarde de euro, sau 2,2% din PIB, la 5,1 miliarde de euro, echivalentul a 4,1% din PIB, nivel peste limita tolerată în zona euro.

Franţa

Franţa “a aranjat” în 1997 afaceri cu France Telecom, companie în curs de privatizare, prin care operatorul telecom a plătit guvernului peste cinci miliarde de euro. În schimb, Franţa a acceptat să-şi asume obligaţiile de plată a pensiilor pentru angajaţii France Telecom. Fondurile primite de la companie au ajutat Parisul să îngusteze deficitul la 40 de miliarde de euro, respectiv 3% din PIB.

Germania

Chiar şi Germania, cea mai mare economie europeană, a încercat în 1997 să reevalueze rezervele de aur, însă executivul a renunţat la plan din cauza opoziţiei băncii centrale.

“Problema Eurostat este creşterea gamei de noi instrumente financiare şi de tehnici. Statele membre vor încerca să profite de această situaţie”, a declarat James D. Savage, profesor la Universitatea statului american Virginia.

Dificultăţile autorităţilor UE sunt amplificate de insuficienţa mijloacelor prin care pot determina statele din zona euro să respecte condiţiile fiscale.

În ultimele săptămâni, atenţia investitorilor a fost atrasă de politica mai multor guverne de a recurge la tranzacţii de swap valutar. Prin astfel de înţelegeri, ţările pot face împrumuturi în monedă străină, folosind un produs derivat pentru a acoperi riscurile fluctuaţiilor valutare. Aceste instrumente pot fi folosite, însă, pentru a semnaliza artificial fluxuri de lichidităţi, luate în considerare la calcularea datoriei şi deficitului.

Guvernele din zona euro nu sunt obligate să publice natura precisă a tranzacţiilor cu produse derivate în care sunt angajate, ceea ce face imposibil pentru investitori să discearnă posibilele riscuri asociate cu aceste acorduri. Eurostat a permis utilizarea acestor tranzacţii pentru ajustarea datelor privind datoriile până în 2008.

Banca americană Goldman Sachs a intermediat 12 afaceri de tip swap pentru Grecia între 1998 şi 2001, potrivit unor surse apropiate situaţiei. În tranzacţii similare pentru Atena a fost implicată şi Credit Suisse, în aceaşi perioadă.

Deutsche Bank a executat pentru Portugalia tranzacţii de swap valutar între 1998 şi 2003, a anunţat un reprezentant al companiei.

sursa: mediafax

	Cum poate fi salvat euro? Criza declansata in Grecia demonstreaza faptul ca zona euro are nevoie de o disciplina bugetara mai severa si este o greseala din care autoritatile ar...
	Europa, sub amenintarea datoriilor Recentele probleme financiare ale Greciei si vestea ca o alta banca austriaca va fi nationalizata au condus la deprecierea monedei unice europene pana...
	Occidentul, pandit de o criza a datoriilor Cu al sau deficit bugetar de aproape 13% echivalent PIB, Grecia nu este cumva chiar cu totul si cu totul o exceptie, in aceasta perioada, intre tarile...

Filed under: General, Politica | Criza, euro, Gandeste, Germania, Ipocrizie, militar|No Comments

Bill Gates Calls for Population Reduction

In a recent TED Talk, Bill Gates has put forward the theory that mankind can reach zero carbon emissions by reducing our population, services, energy and carbon output. And yes, he’s even suggested a trendy, yet totally absurd, equation to legitimatize his eugenicist viewpoint. All I can say is, “What a crackpot!” Maybe it’s because he hasn’t noticed the systematic fraud exposed in the climate-gate debacle or maybe it’s because the mathematics of his equation are so blatantly imbecilic but I can’t help myself from truncated laughter. This guy is a genius? Really?
First and foremost, the summation equation is immeasurably misleading. No one, and especially not a world renowned computer programmer, should make the mistake of multiplying the variables of a summation. And even if you could overlook that magnitude of an inaccuracy, the number of variables that lead to a reasonable projection of a true change in any chaotic system are far more varied and complex than the four presented by Mr. Gates’ second grade presentation. Yet in typical fashion one TED attendee, Laura Trice, stated, “Bills Gates reduced the environmental CO2 issue to a simple math equation I could understand.”

So, assuming you are among the lemurs that have bought into the CO2 bogeyman storyline (during a carbon starved period of history); you still must concede that anything times zero is zero and therefore Bill Gates, even if inadvertently, called for zero human population. And though one could try to fool themselves into believing that he wouldn’t call for the expansion of the depopulation agenda, you didn’t need to wait very long to hear that directly from his own mouth. Soon into his talk he states that the world’s population is rapidly heading toward a staggering 9 billion and that, “if we do a good job on new vaccines, healthcare, and reproductive health services we could lower that by 10-15%.” Yes, you guessed it; Bill Gates is suggesting tried and tested Malthusian population manipulation to achieve the new world order’s nominal depopulation agenda.

He later states that if they can’t achieve the kind of carbon reduction necessary by their standards; then they will consider using current “geo-engineering” methods to change weather patterns and extend their timeline. But the ultimate fumble of the speech came when Gates was asked what he would say to “climate deniers”. After clumsily attempting to make a point for what seems like an eternity, Gates exclaims, “if we can make the alternatives cheaper then they won’t care anymore.” Well I for one disagree with Mr. Gates’ assertations. For one, reproductive health services is an obvious code phrase for sterilization and abortion services, as so cunningly detailed by Obama Science Czar John Holdren in his government eugenics handbook “Ecoscience”. And secondly, I refuse to take anyone serious that still considers CO2 emission standardization to be anything less than the introduction of a new highly mercenary financial exchange instrument.

However, in the typical fashion of a seasoned professional pitchman, Bill Gates does deliver one singular great point that struggles to lend credibility to all of the previously presented non-sense. The productive use of depleted uranium in a newly designed slow-burn reactor is an idea that has been long overdue. After the egregious use of DU on the battle fields of Iraq, it almost sounds like a fairytale to have the potential to steer the toxic psychosis permeated elite war mongers towards a use for DU that may actually benefit mankind. And once the perpetrators of similar War and State crimes (illegal wiretaps, illegal preemptive war, torture, etc) have been tried and sentenced; DU reactors are surly at the top of the to-do-list.

Stephen P. Fuller
sursa: Infowars.com

	Bill Gates says vaccines can help reduce world population Bill Gates wants a Billion Dead! Vaccines and Health Care will do the Job! In a recent TED conference presentation, Microsoft billionaire Bill Gates,...
	Rothschild Australia and E3 International to take the lead in the global carbon trading market Sydney, Australia - Rothschild Australia and E3 International are set to become key players in the international carbon credit trading market, an emerging...
	Clinton Connects Overpopulation to Climate Change During a visit to India in July of this year, Secretary of State Hillary Clinton revealed not only the administration’s commitment to tackle ‘global...

Filed under: Global Warming, Globalizare | agenda, carbon, Eugenics, fraud, illegal, New World Order|No Comments

De ce da BNR un milion de euro pe 12 jeepuri: “Daca nu cheltuim banii, trebuie sa-i distrugem”

Dupa ce anul trecut a inregistrat un profit net de peste 70 de milioane de euro, Banca Nationala a Romaniei (BNR) “a iesit la cumparaturi”. Parcul auto al BNR va fi imbogatit in scurt timp cu 12 masini de teren pentru care va plati 996720 de euro… mai mult in Ziarul Financiar

unghiul meu de vedere: PENIBIL !! … este una dintre cele mai penibile explicatii pentru un furt pe fata pe care am auzit-o … zice vasilescu: “BNR este o institutie unica. BNR nu poate, prin lege, sa ajute statul cu bani. Acesti bani nu sunt de la bugetul de stat, ci sunt ai bancii centrale. Noi nu putem nici sa construim poduri sau scoli, nici sa dam bani pentru pensii. Daca acesti bani nu sunt cheltuiti, ei trebuie sa fie distrusi. Banii BNR nu au voie sa iasa din interiorul BNR” …

iata un set de intrebari pentru geniile de la BNR:

de ce nu luati 840 de jeepuri si in felul asta salvati de la distrugere toti banii …?

de ce nu luati 10.000 de dacii ( costa cat 840 de jeepuri ) dupa care le distrugeti ? … in cazul in care nu vedeti diferenta ea e foarte mare … sprijiniti productia interna, etc

de ce nu renovati fatada BNR ? … zilnic … in felul asta o sa sprijiniti constructiile autohtone

de ce nu schimbati legea aia care zice ca cica va interzice sa faceti ceea ce trebuie ? … doar n-o fi costand mai mult de 70 de mil de euro ….

in plus de asta inteleg ca luati masinile in leasing… care-i treaba ? mai platiti si dobanzi desi aveti banii … de ce ati face asta ? … ca sa nu distrugeti banii de dobanzi ? …

ba baieti, are you nuts ?!? … in traducere: sunteti alune ?

mai bine ii redecorati biroul lu’ bogdan olteanu … cu 12 cadane … e la fel de moral

sursa: vala.ro

	6 intrebari (retorice) despre reducerea RMO si imprumutul FMI Anul trecut BNR declara ca reducerea rezervelor in lei a fost o greseala, acum reducerea RMO in valuta pare o mare oportunitate pentru economie. Nici imprumutul...
	Imprumutul care nu rezolva nimic Ieri a devenit oficial ceea ce spuneam inca din momentul in care BNR a decis la sfarsitul lunii trecute sa reduca semnificativ Rezervele Minime Obligatorii:...
	Si datori si cu banii luati Inconstienta cu care s-a imprumutat guvernul Boc in 2009 isi va arata efectele incepand chiar de anul viitor. Lipsa reformelor administrative si in mod...

Filed under: General, Puncte de vedere | bani, BNR, economie, furt, Ipocrizie, stat|No Comments

Reanalizarea dosarelor de pensionare pe caz de boala – o “afacere” de peste 1 miliard de euro

In sistemul de asigurari sociale exista un numar de 4.74 milioane de pensionari, dintre care 907.000 s-au pensionat pe caz de boala, ceea ce inseamna ca 19% din totalul pensionarilor au iesit din campul muncii pe baza unei decizii confirmate de un medic. In anul 2000, ponderea pensionarilor invalizi in numarul total al pensionarilor a fost de 14%, iar in 1991 de 7.4%. Evolutia in ultimii 20 de ani in graficul alaturat, click pe grafic pentru marire.

Acum, dl Seitan doreste reanalizarea dosarelor acestor 907.000 de persoane pentru a verifica daca decizia de pensionare a fost acordata sau nu “pe bune”, autoritatile banuind ca 25% dintre decizii au fost ”influentate” intr-o masura mai mica sau mai mare de spaga acordata medicului de catre actualul pensionar. Mai mult, ministrul muncii a declarat ca cei care s-au pensionat ilegal vor fi nevoiti sa dea banii inapoi.

Pentru a intelege despre ce sume discutam, sa spunem ca in 2009, pensionarii invalizi au incasat o suma de aproape 6 miliarde de lei, respectiv 1.4 miliarde euro, iar daca 25% din pensii au fost acordate ilegal, asta inseamna ca aproximativ 350 de milioane de euro vor trebui returnati statului.

Mai departe, daca luam in considerare faptul ca multe pensii au fost incasate ilegal de-a lungul a ani de zile, probabil ca statul ar avea de recuperat mult peste un miliard de euro, pierderile la buget fiind chiar mai mari in conditiile in care s-au pierdut si veniturile ce puteau fi incasate de pe urma salariatilor care s-au pensionat ilegal.

Desi este clar ca cel putin o parte dintre cei care au iesit la pensie pe caz de boala au facut-o prin ocolirea legii, respectiv platind medicului o suma de la 500 de euro in sus, intrebarea este cine si cum va plati?

Cum ii va executa statul pe cei care nu au dupa ce bea apa, dar care au de returnat mii de euro? Cum vor fi penalizati doctorii? Daca autoritatile le vor retrage dreptul de a profesa celor care si-au pus “gresit” stampila pe decizia de pensionare, este posibil sa ajungem in situatia in care unele spitale vor ramane cu un deficit semnificativ de medici.

Nu pot sa nu constat ca in ultimele luni, guvernul Boc a reusit sa genereze o gramada de controverse prin deciziile pe care le-a luat sau intentioneaza sa le ia, ceea ce nu este un lucru neaparat rau (la urma urmei, se misca totusi ceva), insa tare ma tem ca discutiile vor ramane la stadiul de discutii si ca pana la urma nu se va schimba nimic.

Cristian Orgonas
sursa: khris.ro

	Explozia buteliei cu pensii Deficitele îi împing pe guvernanţi să alerge ca nişte găini fără cap - impozitând, inept, tot ce mişcă. Petrecându-ne timpul cu flecăreli...
	Comunism vs Capitalism: cum a evoluat numarul salariatilor si structura populatiei ocupate intre 1969 si 2010 Discutam in ultimele luni tot mai mult despre revenirea economiei, despre cresterea industriei, a exporturilor sau a incasarilor bugetare, insa exista...
	Comisia Europeană le cere oficial statelor membre UE să mărească vârsta de pensionare Comisia Europeană le-a cerut miercuri ţărilor membre UE să crească vârsta de pensionare pentru a ţine cont de îmbătrânirea populaţiei şi pentru...

Filed under: Analize, General | analiza, discutii, dosar, grafic, marire, medic, pensie|No Comments

De ce ne ia Rusia de fraieri?

Includerea Romaniei in proiectul South Stream, realizarea unui depozit de gaze la Margineni si importul direct, fara intermediari, de gaze naturale din Rusia, sunt doar cateva din promisiunile pe care Gazprom le face Romaniei, ori de cate ori vreun oficial rus vine pe la Bucuresti.

Cam doua ore au durat discutiile dintre reprezentantii Gazprom si cei ai Ministerului Economiei pe marginea problemelor amintite mai sus, dupa care, vreo doua zile s-a lasat tacerea.

Ca sa nu facem noi tot felul de speculatii, ministrul economiei, Adriean Videanu a revenit asupra subiectului, anuntand ca Gazprom a invitat oficial Romania in South Stream, probabil cu rolul de observator (n.n).

De entuziasmati ce erau dupa intalnirea cu rusii, cei de la compania Transgaz (aceasta ar urma sa reprezinte Romania in proiectul South Stream) s-au grabit insa sa anunte ca vor convoca Adunarea Generala a Actionarilor, in vederea inceperii procedurilor de obtinere a garantiilor guvernamentale pentru finantarea celuilalt proiect de transport al gazelor naturale, adica Nabucco.

Ce sa mai intelegem de aici? O fi Romania atat de potenta incat sa joace si in South Stream si in Nabucco, precum ne lasa rusii sa credem? Evident ca nu.

Inainte de a face o halta la Bucuresti, delegatia Gazprom, condusa de insusi presedintele grupului, Aleksei Miller, a poposit la Sofia, pentru a clarifica cu bulgarii toate aspectele ce tin de viitoarea conducta magistrala de gaze, South Stream.

Lucrurile par a fi fost aranjate, dovada si faptul ca rusii au promis finantarea cu doua miliarde de euro ( ca o recompensa pentru bulgari), a centralei nucleare de la Belene, fara a solicita garantii de stat.

Va reamintesc ca bulgarii au anuntat anterior ca renunta la proiectul Belene, din lipsa de bani, si tot ei au fost cei care au strambat din nas la proiectul South Stream, dupa ce initial au negociat cu rusii sprijinul pentru ambele proiecte.

La vremea respectiva, prinsa in corzi de manevra bulgarilor, Rusia s-a grabit sa anunte ca ia in calcul intrarea Romaniei in South Stream, momeala muscata cu mare pofta de oficialii de la Bucuresti.

Acum, ca si-au lamurit problemele cu bulgarii, dupa cum s-a stabilit initial, rusilor nu le ramanea altceva de facut decat sa faca un scurt popas si pe la Bucuresti, unde sa ne spuna ca “ramane cum s-a stabilit”, adica, nicicum. Sa le luam pe rand.

Proiectul de transport al gazelor naturale din Rusia (zona Caucazului) catre Europa Occidentala, respectiv magistrala South Stream, a aparut imediat ce Uniunea Europeana si-a declarat sprijinul pentru conducta Nabucco, care ar urma sa aprovizioneze cu gaze Europa Occidentala, nu din Rusia, ci din zona Marii Caspice.

Cei de la Gazprom o tin sus si tare ca cele doua gazoducte nu sunt concurentiale, ci complementare. Respectiva afirmatie e buna insa doar pentru fraieri, caci Rusia nu va accepta niciodata ca dependenta Europei de gazul rusesc sa scada, asa cum s-ar intampla daca Nabucco va fi pusa in functiune.

Nu intamplator, Rusia a cooptat in proiectul South Stream doua dintre tarile care au semnat si pentru proiectul Nabucco, respectiv Ungaria si Austria. Mai mult, rusii au semnat cu grupul ENI (Italia) memorandumul pentru constructia South Stream, invitand ulterior Serbia, Slovenia si Grecia, care aveau la randul lor o stransa legatura si cu Nabucco.

Rusii au stiut intotdeanua ce au de facut in politica externa, spre deosebire de Uniunea Europeana, care trage cand hais, cand cea, in functie de interesul vreunei tari membre (cazul Italiei sau Austriei este relevant).

In acest context, Romania nu are absolut nici in clin nici in maneca cu South Stream, fie si numai daca luam in considerare traseul stabilit al conductei, care ne ocoleste de la bun inceput. Poate ca, daca Bulgaria s-ar fi retras, am fi putut lua locul ei, dar acest lucru presupunea renuntarea la Nabucco.

Or, tara noastra este cel mai mare sustinator al Nabucco si pe acest proiect ne canalizam toate eforturile de vreo zece ani incoace.

Concret, asa zisa invitatie a rusilor de care vorbeam mai sus nu este altceva decat praf in ochi, sau o modalitate de a ne face sa acordam mai putina importanta proiectului Nabucco. Cu fundul in doua luntrii (scuzati expresia) nu putem fi.

Despre depozitul de gaze de la Margineni vorbim cu Gazprom inca din anul 1996, cand s-a semnat un memorandum intre Rusia si Romania, privind dezvoltarea acestuia. De atunci insa multe s-au intamplat si intr-o tara si-n alta, iar discutiile nu au avansat absolut deloc.

Pentru Moscova, depozitul de la Margineni, cu o capacitate de stocare de doua miliarde de metri cubi de gaze, ar fi fost interesant doar in conditiile in care Rusia ar continua sa domine piata europeana a gazelor.

In caz contrar, ce treaba au rusii sa investeasca cateva sute de milioane de euro la Margineni, doar ca sa aiba judetele Moldovei asigurata alimentarea cu gaze pe timp de iarna, fara intreruperi. In prima varianta, rusii ar fi putut stoca gaze la Margineni, pe timp de vara, la preturi mici, pe care le-ar fi vandut dupa aceea in varf de consum la preturi mari. In rest, noi vrem, ei promit.

Ajungem asadar la cel de-al treilea punct al discutiilor pe care reprezentantii Gazporm le-au avut cu oficialii romani, respectiv la posibilitatea Romaniei de a importa gaze rusesti direct, fara a mai face apel la intermediari, cum se intampla in momentul de fata.

Se spune ca eliminarea intermediarilor ar duce la un pret mai scazut al gazelor rusesti livrate Romaniei. Este o aberatie, pentru ca s-a dovedit ca si alte tari care importa direct gazul de la rusi platesc cat plateste Romania, sau chiar mai mult.

Ma rog, presupunand ca rusii nu ne amagesc, oricum, importul direct nu va putea fi realizat inainte de 2012, pana cand expira contractele existente deja.

Cum sa-i crezi pe rusi ca ne-ar putea face o asemenea concesie, in situatia in care firmele intermediare prin care importa Romania (Imex Oil si Wintershal), sunt controlate direct de catre Gazprom, in cea de-a doua grupul rus fiind chiar actionar principal?

De ce ar lasa Gazprom din mana controlul exportului, doar de dragul Romgaz, care ar urma sa preia aceasta operatiune ? Pai daca tot ar face-o, cu siguranta ca ar cere ceva in schimb.

Acel ceva este legat strict de Nabucco si de dorinta Romaniei de a se face aceasta conducta. Cu alte cuvinte, vrem gaze direct, atunci s-o lasam mai moale cu Nabucco.

Cam acestea sunt problemele adevarate ale relatiei dintre Romania si Gazprom, abordate in mare viteza saptamana trecuta la Bucuresti.

Romania nu are, cel putin deocamdata, nici un motiv sa creada in promisiunile rusilor si cel mai bine ar fi sa-si vada de problemele ei, fara a crede in “lacrimile” de duiosie ale Moscovei.

Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro

	Zanganit de arme Uniunea Europeană îndeamnă Rusia să nu pună obstacole în calea proiectului transcaspic, ameninţând, în caz contrar, cu blocarea conductei South...
	SUA nu vor permite dominaţia energetică rusă „Nu dorim ca această companie uriaşă, Gazprom, care deja a construit coridorul nordic, să controleze şi coridorul sudic, pentru că atunci nu va...
	Decizii irationale Cohortelor de strategi, analisti si suporteri inflacarati ai politicii promovate de “marele licurici” le place sa creada ca Romania are un loc aparte...

Filed under: Analize, Politica | Gandeste, Gazprom, Nabucco, România, Rusia, South Stream|No Comments

« Previous Entries||Next Entries »

Archive for Februarie, 2010

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Related Posts:

Despre

De Ce Iubesc Romania

Jean le Rond d'Alembert

Mahatma Gandhi

Emma Goldman

George Soros

Dan David

Steve Forbes

Urmarim frecvent

Oameni frumosi

Blogroll

Vizitatori

Meta

Pagini

Categorii

Postari recente

Comentarii recente