Archive for Februarie 28, 2010
Datorita preturilor accesibile, studentii romani ”emigreaza” si ei in Spania
Din ce în ce mai mulţi tineri români, nemulțumiți de sistemul educațional românesc preferă să studieze în universitățile și școlile din Europa şi profită de prima ocazie pentru a părăsi băncile şcolii româneşti. “Emigrarea creierelor” a apărut ca o reacţie față de mecanismul destructiv al unui învățămant plin de deficiențe, lipsit de resurse şi de competitivitate și care pare să-i considere pe studenţi doar nişte plătitori docili de taxe în schimbul unei diplome.
Lăsând la o parte excepţiile pozitive din unele facultăţi din România, de unde se poate ieşi absolvent cu certitudinea că “dacă ai carte, ai parte”, în general studenţii români se pregătesc pentru o economie care nu le va da de lucru şi sunt consideraţi “vacile de muls” ale multor universităţi, care au de acoperit bugete cu cheltuieli uriaşe.
Într-o astfel de stare de degradare a învăţământului superior românesc, cei care vor să înveţe ceva şi să aibă o diplomă cu aplicare în piaţa muncii îşi îndreaptă privirile spre prestigioasele universităţi europene.
Spania este una dintre destinațiile preferate de tinerii români, atât datorită asemănării dintre cele două limbi, cât și datorită sistemului de învățământ modern și atractiv. În plus, sumele care se plătesc pentru o facultate în România sunt aproximativ aceleași ca la o facultate din Spania. Mihaela Rusu şi Vlad Panait se numără printre sutele de studenți români care studiază acum în Spania.
Aceștia au declarat pentru publicația noastră că a fi student în Spania este mult mai greu decât a fi student în România, că notele mari se obțin mult mai greu aici şi că pentru a trece un examen este necesară o pregătire serioasă pe parcursul întregului an. În ceea ce-i priveşte pe profesori, cei de aici știu să comunice mult mai deschis cu elevii, iar sistemul atractiv de predare face materiile mai ușor de înțeles.
“Profesorul își începe cursul, rugând să fie întrerupt pentru orice neînțelegere”
Mihaela Rusu are 20 de ani și este studentă în anul doi la Universitatea din Alcalá de Henares, Facultatea de Administración y Dirección de Empresas. Ea spune că cel mai dureros este faptul că în România, efortul elevilor sau al studenților nu este apreciat, iar admiterile nu exprimă adevărata valoare a candidatului.
„În România este apreciată doar ‘contribuția’. Facultățile oferă zeci de mii de locuri pentru înscrieri, si logic, cum toți reuşesc să treacă examenele de admitere, ne trezim că un student care chiar a învățat se va situa pe același loc cu unul lipsit complet de pregătire”, a explicat Mihaela.
În ceea ce priveşte motivele pentru care a ales să urmeze cursurile la o universitate din Spania, ea a spus că atât liceul cât și școala generală au contribuit decisiv la hotărârea de a-și continua studiile în strainătate. „Am ales să urmez o facultate în străinatate deoarece începusem să mă satur de tot ceea ce se întamplă în Romçnia, atât pe plan educațional, cât și pe plan general”. Pentru Mihaela, una dintre principalele diferențe între sistemul din țară și cel din Spania constă în faptul că dacă în România profesorul are pretenția să-i memorezi lecțiile, aici predarea cursurilor se bazează pe înțelegere.
„Nu merge nimeni la școală să scrie repede-repede tot ce îi dictează profesorul și să învețe cuvințel cu cuvințel pentru ora următoare că să ia un „zece”. Și dacă tot vorbim de zece, aici nota maxima se întâlnește mai greu; și asta nu pentru că spaniolii nu ar avea capacitate de înțelegere, ci pentru că aici notele reflectă în realitate munca și perseverența elevilor”, a mai spus Mihaela care se bucură şi pentru faptul că “aici relația profesor-student este mult mai familiară, în general, profesorul își începe cursul rugând să fie întrerupt pentru orice neînțelegere”.
Pe lângă pregătirea şi pedagogia profesorilor, în Spania cursurile sunt mult mai atractive şi predarea se face cu ajutorul unei baze didactice moderne.
“Avem acces la e-mail-urile profesorilor și putem să le solicităm informații prin care putem să clarificăm eventuale neînțelegeri. Avem acces la pagina web a facultății, dotată cu „aula virtuală” și un forum în care suntem toți înscrisi și ne ajutăm reciproc: dacă cineva are o nelămurire, îi răspunde un alt coleg care ştie răspunsul, dar de multe ori intervin chiar și profesorii înșiși. Sunt foarte deschiși la idei noi”, a explicat Mihaela Rusu.
Întrebată dacă intenționează să se întoarcă în țară, aceasta a spus că pe fondul gravelor probleme cu care se confruntă România în toate domeniile, de la sănătate la educație și transporturi, singurul motiv pentru care s-ar mai întoarce în țară este familia.
“Tot sistemul românesc de învățământ este îmbătrânit”
Vlad Panait are 21 de ani și este student în anul 1 la Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității Complutense. El a terminat în România liceul de Arhitectură, după care a intrat la Facultatea de Arhitectură “Ion Mincu” din București. S-a pregătit 4 ani pentru un examen de admitere dificil, însă a renunțat la această facultate după un semestru. “După doi ani de meditații și 4 ani la Liceul de arhitectură, am reușit să intru la Facultatea de Arhitectură, în București. Așteptările mele au fost prea mari pentru că am muncit foarte mult, iar dezamăgirea a fost imensă. Profesorii din facultate mergeau pe același sistem ca și profesori din generală și liceu, comunicarea student-profesor era practic inexistentă, iar dacă la cursuri puneam mai mult de 2 întrebări, eram privit ciudat. Așa că m-am hotărât să merg la o facultate în Spania. Aici e altfel, profesorul încearcă să comunice cât mai mult cu studentul, iar intervențiile noastre sunt încurajate”, mărturiseşte Vlad.
El s-a acomodat rapid aici, atât cu noul colectiv și noua facultate, nu a avut probleme de discriminare, ci dimpotrivă, atât colegii cât și profesorii sunt foarte amabili și îl ajută cu explicații și lămuriri suplimentare. Întrebat de ce a ales Spania, Vlad spune că a încercat să se orienteze către o țară cât mai apropiată de România, atât ca limbă dar și ca societate, a analizat oferta mai multor universități și a ales Facultatea de Arhitectură, din cadrul Universității Complutense după ce a observat că banii pe care îi plătea pentru a urma o facultate în România reprezintă cam la aceeași sumă pe care o plătește pentru o facultate în Spania.
“Tot sistemul românesc este îmbătrânit, este vorba și de profesori, și de mentalitatea elevilor, și de educație, dar și de mecanismul de predare și învățare. Nu știu care este motorul aici, însă totul este schimbat, profesorii sunt mult mai deschiși. Este adevărat că aici trebuie să înveți mult mai mult decât în România, însă și munca îți este apreciată”, a mai precizat acesta.
Întrebat dacă dorește să se întoarcă în țară după terminarea studiilor, Vlad a spus că dacă va reuși să se angajeze în domeniul pentru care se pregătește în prezent, “nu are niciun motiv” să mai revină în țară.
“Majoritatea studenților români nu doresc să mai revină în țară”
Ciprian Munteanu, reprezentantul Ligii Studenților Români în Străinătate, filiala Spania, crede că unul dintre motivele pentru care tot mai mulți tineri aleg să urmeze o facultate în Spania îl reprezintă faptul că prețurile pentru a urma o facultate în țară sunt aproximativ aceleași cu sumele pe care le plătești pentru studiile în Spania. În privinţa numărului de studenți români care sunt în Spania în prezent, nu există date exacte, însă se știe că în fiecare an, to mai mulţi studenți români aleg să urmeze o facultate în Spania.
“Din câte știu eu, majoritatea studenților români care termină o facultate în Spania nu doresc să mai revină în țară. În general, studenții români se remarcă ușor, sunt studenți străluciți care au șanse mari să prindă un loc de muncă foarte bine plătit aici. Salariul mare nu este însă singurul motiv pentru care aceștia aleg să rămână în Spania, ci și stilul de viață și aprecierea de care se pot bucura într-o țară care știe să aprecieze adevăratele valori”, ne-a declarat Ciprian Munteanu.
Costurile, în cazul unora dintre facultăţi, sunt atât de apropiate, încât opţiunea de a studia în Spania este mai mult decât o variantă accesibilă ca preţ, dar mai ales este atrăgătoare prin ceea ce se obţine studiind într-o ţară europeană. Ca să studieze Arhitectura, Vlad Panait plătea în România 900 de euro pe an, iar aici la Universitatea Complutense studiile îl costă 1000 de euro pe an. În ceea ce o priveşte pe Mihaela Rusu, dacă în România plătea 25 de milioane de lei, la Universitatea din Alcala de Henares, un an de studiu costă 600 de euro pe an.
Aproape oricine poate ajunge să studieze la universităţile din Spania. Actele necesare pentru admiterea la facultățile din Spania sunt următoarele: diploma de bacalaureat, foaia matricolă și certificatul de naștere, acte care trebuie traduse în limba spaniolă și legalizate. Aceste documente trebuie depuse ulterior la UNED, un birou al Ministerului Educației, unde se va întocmi actul care reprezintă recunoașterea studiilor de către sistemul de educație spaniol. Cu acest act se poate face apoi înscrierea la facultățile din Spania, unde se ia în considerare nota de la bacalaureat.
La fel cum sistemul sanitar rămâne fără medici şi fără asistente pentru că aceştia aleg Vestul, iată că emigrarea tinerilor specialişti se face deja dinainte de a începe studiile universitare. Lipsa de competitivitate a învătământului superior românesc îi determină pe mulţi dintre tinerii români să decidă dacă vor aibă o diplomă agăţată pe perete sau realmente doresc să se specializeze şi să aplice ceea ce învaţă în lumea reală.
Articolul a aparut in ziarul El Rumano
sursa: ramonaleseanu.wordpress.com
Related Posts: |
 |
Politia spaniola se bate cu studentii la Valencia Centrul orasului Valencia a fost blocat ieri din cauza protestelor la care au participat cateva sute de elevi si studenti. Tinerii au blocat o strada... |
|
Americanii dau sfaturi economice proaste europenilor La summit-ul G20, care a avut loc in acest weekend la Toronto, Statele Unite au pus din ce in ce mai multa presiune asupra Europei sa renunte la masurile... |
|
Cum NU se dezvoltă o economie O economie NU se dezvoltă cu 280 de taxe parafiscale (aşa cum le-am prezentat în studiul Golden Mind & Spirit, îl puteţi găsi integral pe http://www.goldennews.ro/... |
“Lenesii” greci si “nazistii” germani: spre ce ne indreptam?
Spre ce ne duce criza economica mondiala? In ultimele zile ies la suprafata conflicte ingropate timp de 60 de ani, pe care insasi existenta Uniunii Europene trebuia sa le faca uitate.
Stim cu totii ca presa germana i-a facut pe greci lenesi si mincinosi. Asta, dupa ce s-a descoperit ca deficitul bugetar real al Greciei era aproape dublu fata de cel declarat oficial. Sincer, o asemenea reactie mi se pare foarte de inteles. De vreme ce „gaura” din economia Greciei urmeaza sa fie acoperita cu bani platiti in mare parte de poporul german, e normal germanii sa fie si suparati si ingrijorati de situatie. De asemenea, e normal ca UE sa puna conditii in schimbul banilor: altfel, ar ajunge sa plateasca la infinit salariile angajatilor statului grec. Deci lucrurile erau inca in planul logicii economice.
Dar faptul ca grecii au raspuns facindu-i pe germani nazisti, duce conflictul pe cu totul alt plan. Un plan al urilor istorice, al razbunarilor de tip vendeta, care se poarta pe zeci de ani si in care nimeni nu uita, si nici nu iarta. Daca va incepe o perioada de infierbintare a pasiunilor nationaliste, pe fondul saraciei si somajului provocate de criza in intreaga Europa, disponibilitatea de a ajuta un alt popor (in special pe „cersetorii” est-europeni) va scadea enorm. Toate acestea sunt complet impotriva ideii in jurul careia a fost creata Uniunea Europeana.
Si ce pot sa faca acum germanii? Daca refuza sa mai ajute Grecia si o lasa sa se prabuseasca singura, consecintele economice si politice sunt greu de prevazut. Daca totusi grecii primesc bani, cu toate ca refuza orice plan de restructurare, banii respectivi sunt irositi. Aceasta dilema va duce la o atitudine mult mai severa a UE, fata de celelalte tari aflate in dificultate.
Care vor fi consecintele asupra Romaniei, cu birocratia ei corupta si ne-reformata de 20 de ani? Pai, n-are rost sa ne mintim: imaginea romanilor in tari ca Germania, Franta, Marea Britanie sau Italia este deja foarte proasta. La nivelul populatiei cel putin, nimeni nu se simte „solidar” cu noi. Iar criza este mai grava, va dura mai multi ani, si va afecta mai multe tari decit credea anul trecut clasa politica romaneasca. Poate ca membrii vechi ai UE (desi au si ei probleme mari) vor fi dispusi sa faca un efort in 2010 pentru Spania, sau Portugalia. Dar fondurile anti-criza ale UE nu sunt sac fara fund. Iar Romania, ma tem, va fi ultima pe lista prioritatilor.
Mihai Giurgea
sursa: standard.ro
Related Posts: |
|
Bonusurile bancherilor greci, impozitate cu 90% Parlamentul Greciei a adoptat joi un plan de reduceri ale cheltuieliloor bugetare, menit sa scada deficitul bugetar. Autoritatile elene incearca sa... |
|
Pacaleala germana si solutia iesirii din criza Euro este o pacaleala germana totala, pentru ca, conform legilor normale ale economiei in absolut toate zonele monetare comune (cum sunt SUA, Franta, Elvetia,... |
|
Banca Mondiala nu va ajuta Grecia Banca Mondiala nu vrea sa se implice in situatia de criza bugetara si financiara cu care se confrunta Grecia, subiectul vizand strict Uniunea Europeana,... |
I.M.F. Chief Suggests Look at New Reserve Currency
WASHINGTON — The chief of the International Monetary Fund said Friday that the organization should reorient itself to better detect systemic risks to the global economy and quickly step in with emergency loans when financial crises emerge.
The I.M.F. leader, Dominique Strauss-Kahn, also floated the idea of creating a global reserve currency that could serve as an alternative to the dollar.
After a speech at the I.M.F. headquarters, Mr. Strauss-Kahn said in response to a question about the fiscal crisis in Greece that the fund would be “happy to help if asked” but that the European Union appeared able to resolve the crisis on its own.
“The Europeans, especially the members of the euro zone, want to try to deal with the problems themselves,” Mr. Strauss-Kahn, a former French finance minister, said. “I perfectly respect this.”
The I.M.F. has collaborated with the European Union and the European Central Bank in recent days, sending experts to Athens, but the Europeans have taken the lead on demanding that the Greek government impose cuts in public spending and other austerity measures.
In his speech, Mr. Strauss-Kahn called for a “renewed vision” for the I.M.F., which was part of the global financial architecture created in Bretton Woods, N.H., in 1944, but which faced grave questions about its relevance and survival by the time Mr. Strauss-Kahn took over in 2007.
The global financial crisis quickly turned things around. Coffers at the fund, which has 186 member nations, grew to $850 billion in the last year, an amount that Mr. Strauss-Kahn described as “sufficient to meet demand in the coming period.”
He called for the fund to improve its tools for financial surveillance and to “construct a global risk map” of nascent systemic risks. And while noting that the Federal Reserve and other central banks provided liquidity swaps during the worst of the crisis, he said that the I.M.F. should explore options like short-term credit lines for extending emergency lending in future crises.
He said the fund planned to triple its lending in low-income countries and to waive interest on loans to poor countries until 2012.
Mr. Strauss-Kahn also said it would be “intellectually healthy to explore” the creation of a new global reserve currency.
The governor of China’s central bank made a similar proposal in March 2009, arguing that “special drawing rights” — baskets of currencies issued by the I.M.F. and made up of the euro, yen, pound and dollar that have served as reserve assets — would be more stable and viable than the dollar. China’s huge holdings of dollar reserves in the form of Treasury securities have become a concern for officials on both sides of the Pacific.
Mr. Strauss-Kahn said that a new reserve currency could limit dependence on the policies and conditions of a single, though dominant, country.Few economists say they believe that the dollar’s status as the dominant foreign exchange reserve will change anytime soon. Mr. Strauss-Kahn said that while the fund might be called upon to provide a globally issued reserve asset some day, “that day has not yet come.”
Kenneth S. Rogoff, a Harvard professor and a former chief economist at the I.M.F., said the idea had been a “perennial big-think question” for decades but remained mostly hypothetical. “At the end of the day, you can’t have a currency without a fiscal policy underlying it,” he said in an interview.
Asked for a response to the remarks, the Treasury Department pointed to its most recent semiannual foreign exchange report, released in October. That report said that “as long as the United States maintains sound macroeconomic policies and deep, liquid, and open financial markets, the dollar will continue to be the major reserve currency.”
SEWELL CHAN
sursa: nytimes.com
Related Posts: |
|
The “International Community” Pushes for “Global Coordination” Never letting a good crisis go to waste, the sovereignty-hating globalists continue to argue that national governments should have less say in implementing... |
 |
Finance crisis ‘could lead to war’, IMF warns The global financial crisis could lead to social unrest and even war, the head of the International Monetary Fund warned yesterday. Dominique Strauss-Kahn... |
|
Rising Powers Challenge U.S. on Role in I.M.F. WASHINGTON — Barely six months ago, the International Monetary Fund emerged from years of declining relevance, hurriedly cobbling together emergency... |
