Archive for Februarie 25, 2010
Unplug the Signal: The Truth Will Not Be Televised
A flow of information is constantly streaming from the television set; a bombardment of words and pictures. The speed at which this information is communicated makes it easy for the signal to take control, switching the viewer’s brain to stand-by as information is absorbed without analysis or question. Today the television’s constant signal shapes the conclusions of the masses and produces the collective norm. The signal prescribes what is news and what is truth through the words of so-called experts and authorities, gelding the consciousness and independent thoughts of those subjected to it. Through television, the masses can be made to accept the most monstrous distortions of reality. The signal is a chill wind of continuous oppression over the minds of the masses. It controls the management of society and culture, creating uniformity across all subjects.
The fuel for this vehicle of mass deception is a technique known as perception management where an array of psychological techniques are used to alter the truth, leading the viewer to a desired conclusion. Some call this spin or propaganda while others know it as lying. According to Joseph Goebbels, Propaganda Minister for Adolph Hitler, “If you tell a lie big enough and keep repeating it, people will eventually come to believe it… It thus becomes vitally important for the State to use all of its powers to repress dissent, for the truth is the mortal enemy of the lie, and thus by extension, the truth is the greatest enemy of the State.” Most of what can be found on the nightly news is nothing but advertisements selling more government and a false reality that benefits only those in control. Television is the dictator of information; newspaper and radio are the whisper campaign of the television’s message.
It is expected that Americans will consistently prescribe to the doctrine of the television. It is subtly communicated that one should stay within the collective and never challenge the message, for doing so may be considered an aggression towards culture. The message is, “Be a good consumer; always obey authority; you know nothing; listen only to experts; be content and never question or express new ideas.” This signal is being broadcast across millions of screens, indoctrinating the unconscious minds of those who choose this as their only reality. Self-censorship occurs when these individuals become so deeply indoctrinated that they are afraid to discuss any information outside the paradigm of television-created culture; they police their thoughts to ensure they won’t conflict with this culture. Sadly, many people’s reality today does not allow any outside information to process, instead it is written off as conspiracy or blatant lies. Our consciousness has been destroyed so much that fiction has become reality. An entire lifestyle of poisonous foods, pharmaceuticals, and fluoridated water are accepted as safe and sold to us at the cost of our health and well being.
Those of the establishment are using the incredibly powerful weapon of mass psychology as a method of controlling the minds of the masses and altering the behavior of individuals. Edward Bernays, a pioneer in the field of public relations in the 20th century, applied Sigmund Freud’s theory of psychoanalysis to manipulate the masses by engineering consent. According to Bernays, “If we understand the mechanism and motives of the group mind, it is now possible to control and regiment the masses according to our will without them knowing it.” Advertisers and psychologists of the billion dollar culture creation industry manufacture trends through the proliferation of insecurities; and manipulating desires and emotions. These concepts are also employed to control how individuals think about politics, as well as the possibilities and limitations within society. Those welding power within our streams of mass communication market their plans into each generation as individuals adopt specific ways of thinking and never suspect that all the major events and trends within their lifetime are actually planned by an elite few before they are even born. In our society today, culture is created from the top down. Virtually all forms of culture are created by the ruling class to build a false sense of reality, ensure social compliance, and control the future course of cultural evolution.
Predictive programming is a tool used by the establishment to acclimate the public to new ideas, trends, beliefs, and threats. It is used through television by including certain situations or ideas within the plots of many fictional shows, familiarizing the viewer with these concepts no matter what they may be watching. When similar situations occur or like ideas are circulated in the world we think that these particular things are quite natural for we have unknowingly been made familiar with them through television. By viewing nearly any popular show on television, one can see the same propaganda that will be aired on the nightly news. Propaganda on a wide array of subjects has been interwoven into a great number of television shows. Just a few of these subjects include global warming, vaccinations, torture, terrorism, national security, the militarization of police, and the degradation of the family unit. Through predictive programming, television shapes culture and prevents individuals from asking questions.
Crisis’ are created on a daily basis and broadcast across the airwaves to keep individuals in a state of panic and fear. Whether it be the threat of a pandemic or terrorism, the constant state of crisis has created a form of mental illness as we are slowly acclimated into an age of crisis. By using Hegelian dialectic, the television promotes the problem, guides our reaction, and presents the solution. The problem of terrorism was exclaimed, a strong emotional response was evoked, and it was stated that our rights need be sacrificed in order to protect us from the threat. We’ve lost personal sovereignty under the guise of terrorism; we’re stopped and searched; we’re watched by cameras as we go about our lives; and we’re encouraged to spy on our neighbors. We have been trained to accept the life of a prisoner.
America is in a state of enlightened despotism where most individuals live only to satisfy selfish inner desires and remain ignorant of the state of the world around them. In most public places one can find a television transmitting propaganda around the clock ensuring the masses remain focused on trivial matters. From birth we take the world as it’s presented on television. We don’t question it and any serious criticism of TV is becoming psychologically impossible in society. Who would suspect getting born into a world where everything around you is a continuous lie? The youth of today are convinced that the experts and personalities on television are the authority of credible information while parents and older generations are foolish with dated ideas. Children are conditioned to disconnect from what is truly important to their well being and instead focus on mindless trivia, sports, celebrity gossip, and buying an array of material things. They invest their psychological worth in fantasy characters on television while ignoring or even scorning individuals contributing to the betterment of humanity. They are discouraged from getting involved in their local community and often lack the ability to think independently or to resist corruption. As their children’s minds are molded by television, there is barely a murmur from the public.
For over half a century, our society has lived under this signal of mental programming and conditioning. The message is clear: don’t be a leader, don’t engage in critical thinking, and don’t care about the people in your life. Until individuals become aware of the current information war, our standard of living and our liberties will continue to be degraded and we will continue to lose communities and meaningful relationships between people. Currently, pockets of resistance are beginning to spring up everywhere as some unplug the signal and regain control of their own thoughts. Informed individuals are canceling their cable and satellite subscriptions and instead spending time with their families and children while participating in meaningful experiences. They are seeking alternative news sources. They are reading about those who weld incredible influence over culture like Edward Bernays, Zbigniew Brzezinski, Charles Galton Darwin, Plato, Bertrand Russell, and Aldous Huxley. However, it is a continuous battle to educate the masses for the television remains our greatest threat to individual sovereignty and the largest obstacle to becoming a truly informed individual. Fortunately, unplugging from the signal is easy. The television can simply be turned off. Through doing so, you may realize nearly our entire world is now a hoax; things once known as truth are fake. We have been trained like dogs to be obedient to our television; our master has had our minds on a tight leash. Let us never forget the truth will not be televised.
Nathan Janes
sursa: Pupaganda
Care este singura metoda de iesire din criza?
Majoritatea economistilor sunt de acord ca masurile de stimuli financiari, nemaintalnite in timp de pace, era neaparat necesar pentru scoaterea din recesiune atat a tarilor dezvoltate, cat si a celor emergente, crezand ca si strategia de exit va fi simpla.
Insa acest lucru nu este posibil, neexistand metode usoare de a renunta la pachetele de stimuli, fara efecte negative importante, crede analistul Martin Wolf.
Trebuie luat in considerare faptul ca sectorul privat cheltuie, in prezent, mult mai putin decat castiga. Astfel, potrivit Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), in sase tari dintre statele membre - Olanda, Elvetia, Suedia, Japonia, Marea Britanie si Irlanda - sectorul privat va avea un surplus ce va reprezenta 10% din produsul intern brut, in acest an.
De asemenea, in alte 13 tari, surplusul se va situa intre 5 si 10% din PIB, Statele Unite avand 7,3%, iar zona euro 6,7%. Per total, tarile OCDE vor avea un surplus de 7,4% din PIB.
Nu in ultimul rand, deficitele bugetare au crescut ametitor in ultimii ani, iar, daca guvernele ar fi incercat sa le mentina sub control in timpul recesiunii, criza ar fi devenit cel putin la fel de grava precum cea din anii 1930.
Prin urmare, ce strategie de exit am putea adopta, se intreaba Martin Wolf, intr-un comentariu pentru Financial Times.
O mare parte din raspuns se afla in faptul ca dezvoltarea economica din ultimii 30 de ani s-a bazat pe asa-numitele “baloane”. La baza lor s-a aflat creditarea masiva, un balon care s-a spart in 2008. Acesta este motivul din cauza caruia cheltuielile mediului privat au implodat, iar deficitele fiscale au explodat.
Potrivit lui William White, fost economist sef la Bank for International Settlements, bancile centrale au mentinut ratele dobanzii de politica monetara la un nivel scazut pentru prea mult timp, rezultand intr-o explozie a creditelor, dar si a deficitelor.
Pe langa credite, a exista un balon al imobiliarelor si al bursei, un dezechilibru al bilanturilor din sectorul financiar si o expunere prea mare la risc.
Desi nu numai politicile fiscale au fost de vina pentru recesiune, ele au avut un rol foarte important. Indiferent, acest lucru trebuia sa aiba un sfarsit, care s-a manifestat sub forma recesiunii.
Dupa implozie, au ramas doar doua alternative: succesul sau esecul. Prin succes se intelege reluarea creditarii in tarile cu venituri mari. Astfel, sectorul privat va reinncepe sa cheltuie, iar deficitele fiscale se vor miscora.
Pe de alta parte, esecul ar insemna sa nu existe cheltuieli, iar deficitele fiscale ar fi din ce in ce mai mari, pentru o perioada de timp mai lunga decat ne-am putea imagina.
Pentru a scapa de problema datoriilor, fara a intra in colaps, ar trebui fie majorate investitiile publice, fie o crestere a cererii din partea tarilor emergente.
Acest lucru ar presupune regandirea intregului sistem. In tari precum Marea Britanie si Statele Unite, ar exista un deficit fiscal pentru o perioada indelungata, dar si investitii masive. De asemenea, tarile bogate ar fi nevoite sa investeasca pe pietele emergente.
Din pacate, nimeni nu este pregatit pentru o astfel de strategie, crede analistul, toata lumea sperand ca lucrurile vor reveni la “normalul” de dinainte de criza. Dar acest lucru nu mai este posibil si nici nu ar trebui sa se intample.
Cu exceptia Chinei, care are nevoie doar de consum mai mare, restul tarilor ar trebui sa investeasca masiv, atat in mediul privat, cat si cel public. Astfel, s-ar evita cresterea economica bazata pe credite, care s-a dovedit a fi nesustenabila.
Tratatul dispretului fata de cetatean
Guvernul a gasit reteta miraculoasa a iesirii Romaniei din criza asta blestemata. Reducerea cheltuielilor publice. Cu orice pret. Austeritatea a devenit de la inceputul anului cuvantul de ordine al unei Puteri ce se indeparteaza in fiecare zi de nevoile populatiei. Nu mai exista niciun dram de responsabilitate, de decenta, de intelegere a realitatii in care traim. Jugul fiscalitatii inchide firmele una dupa alta. Numarul somerilor creste vertiginos. Pensiile si alocatiile au devenit bataia de joc a guvernantilor. Acolo, la Palatul Victoria, se testeaza rezistenta romanilor. Dar daca am taia alocatiile copiilor din familiile instarite? Daca am impozita toate pensiile, nu numai pe cele speciale? Voci razlete se aud din interiorul Guvernului. Nu exista o consultare prealabila cu colegii din executiv, nu ia nimeni in calcul faptul ca, poate, la auzul acestor ineptii, inimile multor pensionari incep sa bata mai repede. Cui foloseste, domnilor guvernanti, aceasta bataie de joc continua la adresa parintilor, copiilor si bunicilor nostri? Cine va da dreptul sa calcati in picioare ultimul strop de demnitate al unei largi plaje de categorii sociale?
Dispretul guvernarii se regaseste la tot pasul. In drama pensionarilor, profesorilor, functionarilor publici, minerilor, ceferistilor, angajatilor din sistemul privat. Destine umane sunt strivite in lupte politice absurde, ce nu servesc decat orgoliilor si intereselor liderilor. Povara neajunsurilor duce la situatii dramatice. Tineri si batrani renunta la viata, scufundati in probleme pe care le considera fara rezolvare. Nu cred ca vreunul dintre guvernantii actuali - in frunte cu Boc, Berceanu, Udrea, Videanu sau Blaga - a incercat vreo clipa sa se puna in locul unui parinte, proaspat disponibilizat, care nu are ce pune pe masa copiilor sai. Acolo, in lumea Puterii, a celor influenti care se amagesc ca au dreptul de a decide cu o singura semnatura soarta a zeci de mii de oameni, criza se vede in alt mod. Totul se reduce la cifre statistice, la obligatia “prostimii” de a mai strange inca o data si inca o data cureaua.
Ei nu vor renunta niciodata, de bunavoie, la privilegii, imunitate, la statutul de demnitar. Vor continua sa rezolve criza prin discursuri demagogice, tinand strans de haturile guvernarii. Sedintele de guvern au devenit locul in care se afiseaza ceasuri de zeci de mii de euro si genti de firma. Pe de alta parte, cand averea personala sau a familiei depaseste cu mult posibilitatile unui bugetar ca tine, chiar cu salariu de ministru sau parlamentar, incepi sa te temi. De pierderea Puterii, a privilegiilor, de faptul ca fara imunitate poti fi somat sa dai explicatii. Pe care, din pacate, nu le ai. Asa ca te prinzi in continuare in hora murdara a compromisurilor politice. Joci la doua capete. Incerci sa te pliezi in functie de conjunctura. Notiunea de clasa politica a fost aruncata in derizoriu de politicienii ultimilor 20 de ani. Compromisa iremediabil, clasa politica ar trebui sa se recunoasca invinsa. In fata propriilor obsesii de marire. De altfel, alesii nu inceteaza sa scrie, in fiecare zi, inca un rand si inca unul la tratatul dispretului fata de cetatean…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Evoluţie spre nicăieri….
Experţii şi oamenii de ştiinţă ai zilelor noastre încearcă în mod tot mai disperat, să găsească răspunsurile lumii: din ce s-a format specia umană, spre ce vom evolua şi mai ales ce fel de concept reprezentăm? Răspunsurile vin bineînţeles de la aceiaşi inşi, care reuşesc astfel să ridice confuzia umanităţii la limite. De fiecare dată când desluşesc un răspuns plauzibil, care să ne explice enigmele existenţei noastre, aceiaşi experţi dau iarăşi totul peste cap şi născocesc o nouă sumedenie de întrebări fără răspuns şi alte teorii de neînţeles.
Cu toate că adesea dăm crezare acestor teorii excentrice şi ne imaginăm cum de este posibil să fi fost formaţi din lut sau să provenim din cimpanzei, iată că totuşi trăim o viaţă reală – sau poate nu – în care ne lăsăm ghidaţi de „minunăţiile“ create tot de noi, simpli muritori.
Ultima tendinţă în ceea ce priveşte evoluţia omului sau chiar soarta lui este „teoria anului 2012“, care ne explică rar şi cu litere de o şchioapă că peste vreo doi ani de zile ne vom transforma, cu tot cu lumea în care trăim în altceva….Întrebarea este: în ce ne-am mai putea transforma? De nenumărate milenii suntem la fel, cu excepţia faptului că omul şi-a mai schimbat coafura, a învăţat ce e igiena, a inventat câte ceva (spre exemplu cum să distrugă natura şi cum să îşi folosească tot mai puţin forţa fizică pentru a supravieţui), şi-a mai mobilizat creierul şi a inventat chestii revoluţionare, iar acum iată că tot minunatul om spune că în anul 2012 îşi va schimba AND-ul şi numaidecât lumea.
La fel ca şi acum sute de mii de ani, necesităţile noastre sunt aceleaşi – avem nevoie de aer, hrană, adăpost, reproducere şi uneori de afecţiune. Diferenţa este că acum avem nevoie şi de ce nu avem nevoie: foarte multă bogăţie materială, care bineînţeles nu se va transforma cu noi cînd vom muri, în nimic.
Bineînţeles, este de luat în considerare că de-a lungul mileniilor omul şi-a chinuit creierul spre a ajunge la mai mult şi chiar a reuşit, dar există o oarecare enigmă la mijloc. Dacă am evoluat atât de mult, dacă viaţa omului a devenit atât de modernă ca în prezent, atunci de ce spiritul omului, aş spune, a devenit atât de superficial? Ne hrănim spiritul cu tot felul de concepte negative, care sunt adevăratele distrugătoare sau schimbătoare ale omenirii. Omul a descoperit tehnologia, arta, sportul sau studiile din dorinţa de a crea moduri de încântare a spiritului, dar nu a inventat prostituţia, terorismul sau bolile din aceeaşi dorinţă.
Natura umană reprezintă îmbinare de bine şi mai puţin bine, dar oare partea de 80% a creierului nostru, care nu este folosită, ce ascunde? Lucruri negative sau pozitive? Răspunsul acestei întrebări se află probabil tot la experţii în ale omenirii, care mai mult ca sigur ar spune că partea accea misterioasă a creierului uman va face lumea în care trăim, un Rai pe Pământ. Părerea mea este alta – se pare, după cum se prezintă oamenii din jurul nostru, că partea aceea nu ne va aduce fericirea mult căutată, sau mai bine zis, nu pe cea spirituală. Inventarea de noi tehnologii va fi un adevărat fleac – maşini, avioane, super aparaturi cu care vom colinda prin infinitul Cosmos vor fi floare la ureche. Concomitent cu acestea va creşte şi superficialitatea şi prostia omului. Criminalitatea şi violenţa vor atinge cote tot mai mari iar competiţia interumană va fi una de-a dreptul materială, lipsită de valori reale.
Se poate sesiza cu ochiul liber că omul nu mai dă doi bani pe competenţele şi valorile semenilor lui, ba chiar îşi canalizează existenţa pe lucruri lipsite de sens şi valoare, dar pline de egoism, în condiţiile în care inteligenţa noastră este în evoluţie. Dar oare, nu puţina spiritualitate trează a „omului modern“ crează haosul de astăzi? Majoritatea oamenilor sunt la fel, trăiesc aproximativ în aceeaşi lume, dar speranţa omenirii creşte în momentul în care unii semeni de-ai noştri crează „revoluţii“ şi noutăţi. Trăind într-o lume care nu ne satisface în profunzimea naturii noastre, inventăm şi descoperim refugii care mai de care mai excentrice, spre exemplu, drogurile, alcoolul sau arta modernă în diversele ei forme.
În afară de acestea, căutând disperat printre exponatele fără de sensibilitate din jurul său, omul a început de curînd aă îşi mai preţuiască semenii, fapt destul de rar totuşi. Nevoia de a fi mai bun decât toţi ceilalţi nu a pălit, însă defularea spiritelor noastre se mai întâmplă din când în când – unii îşi mai iubesc apropiaţii, foarte puţini mai se gândesc şi la semenii suferinzi, dar toţi – absolut toţi privesc la tragediile prezentate de mass-media, cu o oarecare mulţumire în priviri. Îi condamnăm pe cei care greşesc dar nu ne condamnăm pe noi, care prin simplul fapt că urmărim pasiv aceste evenimente negative, le alimentăm continuitatea.
Câteva suflete rătăcite îşi permit, din când în când să iasă din comun şi trezesc celorlalţi sentimente de milă sau rareori admiraţie, în fond falsă. Vorbele exprimă trăiri pozitive dar oare gândurile exprimă aceleaşi tipuri de trăiri? Pictori de geniu, muzicieni valoroşi, scriitori inovativi, sportivi de performanţă sau pur şi simplu oameni de bine există şi astăzi, dar prea puţin ne interesează de ei pentru că mai mult îndrăgim violenţa şi necazul altora.
De câte ori nu vedem programe în care scandalurile şi ura sunt la ordinea zilei? De câte ori vedem campanii pozitive, dedicate semenilor noştri sau programe dedicate celor deosebiţi? În fiecare clipă a vieţii noastre…dar asupra cărora ne oprim? Asupra primelor desigur, pentru că avem nevoie să îi judecăm pe alţii, pe când faptele noastre lasă de dorit.
Acţiunile noastre care nu dau satisfacţie spirituală nici nouă înşine, nici celor din jur, nu vor duce la o adevărată evoluţie, dar mai există speranţe. Se pare că, de curând oamenii puternici ai lumii au dat „lege“ scrisă şi nescrisă că trebuie să luptăm din greu pentru salvarea lumii noastre dragi, după ce am reuşit să o distrugem. Mii de manifestanţi de prin toată lumea s-au adunat grămadă la Copenhaga să strige cât pot ei de tare că trebuie să salvăm lumea. Da, trebuie salvată dar va fi foarte greu pentru că reconstruirea unui lucru distrus este o mare dificultate. Din prostia-i caracteristică, omul „a dat foc“ la tot petrolul, cărbunele, gazul şi lemnul din lume, iar cu „fumul şi cenuşa“ lor nu a făcut altceva decât să distrugă întreaga natură şi pe el însuşi.
Soluţia este să ne luăm toţi de mână, să ne folosim minţile şi să refacem planeta, înainte să rămânem cu maşinării ultra moderne şi fără aer de respirat. Câţi dintre oameni vor face acest lucru este destul de greu de apreciat, însă cert este că rezultatul acţiunilor noastre necugetate se răsfrâng grav asupra noastră şi majoritatea specimenelor umane nu prea realizează aceste lucruri, ba chiar dau vina pe altceva, cel mai adesea Dumnezeu, spunând „asta este voia lui Dumnezeu“, fiind uşor de-a dreptul să nu îţi asumi propriile acte.
Alarmant este faptul că nu ne dă nimeni certitudinea că vom reuşi să refacem ceea ce am distrus, nici măcar marii experţi, care se declară sceptici cu privire la noile idei.
Totuşi, primii paşi ai evoluţiei noastre, după simpla-mi părere ar fi să încetăm a fi inutili comunităţii în care trăim. Inutili nu înseamnă că nu muncim, sau că nu creăm ceva, ci pasivitatea care o manifestăm faţă de realităţile fiinţei umane. Decât să privim intens captaţi de nimic, la falsele valori ce apar pe la televizor, mai bine ne-am deschide ochii, minţile şi sufletele la suferinţele şi necesităţile oamenilor de lângă noi. În cazul în care pragmatismul şi altruismul lipsesc cu desăvârşire în identitatea noastră, atunci mai bine ne canalizăm existenţa pe lucruri care să nu dăuneze nici oamenilor, nici lumii.
Materialul este indispensabil dar totuşi nu atât de important – poate fi îmbinat cu spiritualitatea şi astfel omul poate evolua armonios. Măsurarea propriilor acţiuni este cheia omenirii, dar care deocamdată nu este posedată de foarte mulţi dintre noi.
Unele negativităţi ar trebui să dispară definitiv din habitatul nostru însă fără de ele nu am putea cântări corect lucrurile, aşa că sunt necesare într-o oarecare măsură. Important este ca omul acestor vremuri să realizeze limitele pe care singur şi natura i le impune, astfel încât să poată transforma negativ în pozitiv, lucru aproape imposibil momentan.
În simpla noastră ţărişoară, cu oameni la fel de simpli în gândire se petrec lucruri destul de stranii – tinerii au învăţat ce este emanciparea şi creativitatea, o atmosferă cu iz de evoluţie. Oameni care fac umbră pământului există la fiecare pas, dar printre ei există (şi mă bucură nespus acest lucru), români valoroşi, care pun bază pe esenţa reală a lucrurilor lumeşti, dar pe aceştia nu îi vom vedea prea des la televizor, pentru că nu au loc de mulţimea de bogătani hoţi lipsiţi de onestitate şi de prostimea tinerească bolnavă de vedetism.
De apreciat este că există aceşti oameni, în contextul în care societatea încă mai încurajează evoluţia falsă spre cocalari şi pitzipoance. Oamenii aceştia – „ciudaţii“ societăţii realizează minusurile sau plusurile fiinţei umane şi mai scriu o carte (adevărată), crează o muzică „hrănitoare“ de mesaje, pictează o sumbră trăire, întâmplare sau dau o mână de hrană unui copil orfan sau unui bătrân fără puteri.
Evoluţia omului nu va consta în tehnologii nemaivăzute, ci în puterea unora dintre noi de a ne uni cu cei diferiţi de noi. Nu toţi oamenii au puterea sau conştiinţa de a fi raţionali şi deschişi la „durerile“ lumii, dar ceilalţi care au aceste puteri au obligaţia morală de a reconstrui umanitatea, deci omenirea. Faptul că nu putem deţine controlul total asupra evenimentelor este un lucru evident, dar minţile noastre şi mai ales spiritul pot munci laolaltă pentru a îndrepta măcar câteva din multele deficite cu care ne confruntăm în fiecare clipă a existenţei noastre.
Spre ce ne îndreptăm nu putem ştii pentru că întreaga omenire decide, dar individualitatea poate controla oarecum acest proces. Viaţa unui om este mult prea limitată pentru a întoarce lumea cu susul în jos, dar munca fiecăruia dintre noi va determina schimbarea viitoarelor generaţii, poate spre bine. Refuzând superficialitatea, încurajăm evoluţia omului în sine, astfel că dintr-o evoluţie spre nicăieri, vom putea trasa liniile pentru o evoluţie spre ceva.






