Archive for Februarie 15, 2010
Iluzia libertatii. Suntem mai liberi decat un iobag in evul mediu?
Imediat va ridicati capul cand cititi acest titlu. Cum puteti sa intrebati asa ceva? Asta e prea mult chiar si pentru voi, cei de la TOTB. Pai nu au fost atatea revolutii? Nu am creat mii si zeci de mii de legi? Nu suntem liberi sa facem tot ce vrem? Evident, in limitele impuse de societate. Asta e deja un lucru general acceptat. (Magor Csibi)
Sau nu?
Pentru ca daca e ceva interpretabil deja e si discutabil. Libertatea e extrem de relativa. Probabil libertatea din Europa nu se aseamana libertatii percepute in Africa sau in America de Sud. Sau probabil ca vecinul meu, pensionar, care traieste singur si se chinuie sa supravietuiasca, are o alta definitie a libertatii decat definitia adoptata de mine.
Asa ca, chiar daca la prima vedere o intrebare asemanatoare celei din titlu poate sa va revolte, daca ne gandim putin, ne dam seama ca poate fi o tema de dezbatere. Evident ca suntem liberi. Liberi cat ne lasa statul. Ca taxele, impozitele, obligatiile nu sunt optionale. Trebuie sa respect legile, chiar daca nu sunt de acord cu ele sau chiar daca nu stiu de existenta lor. Si in Romania se pot vota cate o suta de legi intr-o zi buna a parlamentarilor.
Libertatea obliga deseori cetatenii la multe lucruri. Iar obligatiile statului, ale autoritatilor, sunt percepute foarte lax, chiar de ei insisi.
Chiar daca avem libertati multe, avem si obligatii pe masura. Statul ne obliga, bancile ne obliga, primarii ne obliga, conturile noastre reale si virtuale ne obliga si societatea ne conditioneaza.
Pe de alta parte, cei care stiu legile pe de rost se pot elibera de obligatiile impuse de acestea. Un avocat bun, un contabil bun are putine limite in societate. Interpreteaza tot, gaseste scapari, vicii de procedura, poate sa ascunda si sa descopere sume, marfuri si fapte cu cateva ecuatii si randuri simple. Asa ca exista libertate in societate intr-un mod cert.
Suntem liberi in exprimare, chiar daca nu ne asculta mai nimeni, suntem liberi in a ne deplasa oriunde, suntem liberi in a ne alege reprezentantii, chiar daca nu prea intelegem acest drept, suntem liberi in a crea si a abroga legi. Chiar daca legile sunt stabilite deasupra capetelor noatre, nu putem spune ca nu avem puterea de a le schimba, cu putina implicare. Ceea ce nu se putea face pana-n zilele noastre.
Argumente sunt de ambele parti. Insa ramane sa raspundem la intrebare: suntem sau nu mai liberi decat un iobag din Evul Mediu? Iar ca dezbaterea sa fie mai interesanta, am pus fata in fata un jurist si un jurnalist.
sursa: think.hotnews.ro
Razboiul guvernului cu morile de vant
Economia subterana produce cu motoarele in plin. De-a lungul timpului, lupta cu evaziunea fiscala a ramas doar la nivel de declaratii. Rezultatele concrete au fost modeste.
Guvernul Boc are o preocupare tot mai pronuntata pentru combaterea evaziunii fiscale. Din pacate, este o preocupare mai degraba teoretica, declarativa. Nu este nici primul si mai mult ca sigur nici ultimul guvern care incearca sa se ia la tranta cu economia subterana.In acest moment, economia nefiscalizata este estimata la 30% din produsul intern brut (PIB) al Romaniei. Pare o estimare exagerata.
Mai exact, daca estimarea este corecta, economia romaneasca are o imensa problema pe care nici un guvern nu a reusit sa o descurajeze, ba chiar dimpotriva.
Sa facem un calcul. 30 de procente din PIB inseamna aproximativ 40 miliarde euro. In acelasi timp, 30% din PIB reprezinta totalitatea veniturilor bugetare pe care le creaza economia romaneasca.
Asadar, considerand ca 40 miliarde euro este “cifra de afaceri” a economiei subterane, impozitarea ei ar aduce la buget aproximativ 6,4 miliarde euro, adica 26 miliarde lei.
Pentru a avea o imagine a acestei sume, trebuie sa specificam ca anul acesta bugetul de stat previzioneaza venituri de 66 miliarde lei. Ceea ce inseamna ca, prin neimpozitarea economiei subterane, bugetul de stat pierde aproximativ 40% din veniturile bugetului de stat. Nu mai punem la socoteala plata contributiilor catre bugetul asigurarilor sociale.
Este limpede ca economia neagra nu va putea fi eradicata dintr-odata, iar metodele de combatere sunt diferite, de la cele coercitive, trecand prin cele de strangere de informatii si ajungand la fiscalitate.
Mica evaziune este peste tot in jurul nostru. Recent, reprezentantul Romaniei la Fondul Monetar International (FMI) a povestit in cadrul unui seminar o intamplare semnificativa: Mihai Tanasescu a cumparat din piata un buchet de flori.
A platit si a asteptat sa primeasca un bon fiscal. Nu a fost cazul. Abia dupa indelungi staruinte i s-a eliberat un document fiscal. Este doar un exemplu. Mediul economic romanesc este plin de multe alte asemenea situatii.
Un zugrav nu elibereaza un bon fiscal, la micile magazine din mediul rural si din multe orase de provincie bonurile fiscale sunt o raritate, lautarii de la nunti se tocmesc cu banii jos, transportul turistilor pe rutele estivale se face fara nici un document fiscal, in piete se gasesc de vanzare tigari care provin din contrabanda pentru ca nu au timbre fiscale si se vand sub pretul recomandat de producator; pe marginea drumurilor judetene se vand legume, fructe, vin sau tuica fara nici un document legal. Mai punem la socoteala CD-urile piratate, vandute prin piete, ciorapii, tricourile sau leucoplastul vandute in piete sau chiar in mijloace de transport.
Intr-un mesaj postat la articolul pe care l-am scris in urma cu doua saptamani intitulat “Boc pune pune birul pe micii intreprinzatori”, cititorul care semneaza sub pseudonimul “Rural” se refera la situatia grava a comertului din mediul rural.
In aceasta zona nu este vorba numai de evaziune, ci si de o viciere grava a concurentei intrucat zona comerciala este controlata in multe locuri de clientii politici ai administratiei locale.
Mica evaziune a devenit parca o a doua natura a noastra. Ne-am obisnuit cu ea, asa cum ne-am obisnuit sa respiram. Prea rar se intampla sa luam atitudine, sa avem o tresarire sau sa schitam o unda de impotrivire. Ceea ce a facut Mihai Tanasescu este un gest rar.
Solutiile de combatere a micii evaziuni nu sunt prea sofisticate. Pe de o parte, este vorba despre o asprire a controalelor si a aplicarii legii. Pe de alta parte, este vorba despre necesitatea unor ajustari legale.
Astfel, consultantul Florin Zamfir a adus recent o idee in spatiul public pe care imi permit sa o expun succint. Este vorba despre o metoda care se aplica deja in unele economii asiatice, inclusiv China. Zamfir propune ca pe bonurile fiscale emise de comercianti si de prestatorii de servicii pentru populatie sa fie atasat un loz razuibil care sa ofere castiguri in bani.
In felul acesta, cumparatorii ii vor presa pe comercianti sa le elibereze bonul fiscal in speranta ca vor castiga o suma de bani la acest loz sui-generis. Astfel, bugetul de stat ar fi si el castigator, pentru ca premiile oferite prin lozurile razuibile se vor compensa prin cresterea veniturilor bugetare.
Chiar daca pare o varianta destul de ”ëxotica” de lupta cu evaziunea, ea s-a dovedit viabila in tarile care au aplicat-o.
Paradoxal, mica evaziune este si un fel de supapa sociala. Economia subterana “da de lucru”la sute de mii de oameni, care isi rotunjesc veniturile sau care ar putea ingrosa randurile somerilor.
Uneori, in loc de somaj ei se duc spre mica evaziune. Cel care pierde, neconditionat, este bugetul de stat si implicit finantarea si calitatea serviciilor publice.
Cu marea evaziune este o alta poveste. Acest fenomen trebuie tratat diferit de cel al micii evaziuni. Culmea este ca, in general, manifestarea evaziunii este cunoscuta de organele fiscale, de patronate si chiar este prezentata in amanunt de mass-media.
Exista, de asemenea, domenii cunoscute ca fiind predilecte pentru marea evaziune. In industria petroliera se practica eludarea platii accizelor catre bugetul de stat, produsele alcoolice sufera de aceeasi boala, iar comercializarea tigaretelor este subminata de contrabanda.
Firmele-fantoma si asa-numitele firme-suveica sunt metode deja clasice de inselare a fiscului. Sa nu uitam de munca la negru din domeniul constructiilor, turismului si chiar serviciilor.
Schemele de rambursare ilegala a taxei pe valoarea adaugata (TVA) s-au amplificat prin metode de evaziune adaptate la regulile Uniunii Europene.
De asemenea, patronatele din diverse industrii au inceput sa fie tot mai critice la adresa fenomenului de evaziune fiscala, mergand pana acolo incat explica organelor fiscale canalele economiei subterane.
Astfel, industria alimentara este tot mai prezenta la acest capitol. Fenomenul este explicabil, pentru ca firmele care lucreaza corect resimt o concurenta neloiala din partea evazionistilor si un mod frustrant de a pierde o parte din piata.
Cum s-ar putea reduce marea evaziune? Aici, spre deosebire de mica evaziune, este nevoie in afara de efortul de control si de inteligenta. Prin inteligenta se intelege cunoasterea legislatiei europene, colaborarea cu organele fiscale europene, precum si obtinerea de informatii.
Daca mica evaziune se combate in special prin controlul institutiilor abilitate, cu economia subterana la nivel inalt se lupta in special cu creierul. Evident, mai este nevoie de un lucru: specialistii fiscului trebuie lasati sa lucreze fara interferente de ordin politic. Sau, mai direct, este nevoie ca politiceinii aflati la putere sa nu protejeze un grup de interese in fata organelor fiscale.
Se discuta intens despre reducerea cheltuielilor bugetare prin reducerea personalului si a salariilor. Este o masura legitima. Dar in cazul fiscului aceste prioritati pot fi ca o moneda care isi arata cealalta fata.
Este greu de crezut ca fara un aparat fiscal bine platit sau redus numeric se poate lupta cu evaziunea in mod eficient.
In fine, evaziunea poate fi combatuta de populatie prin educatie si responsabilitate, si de catre guvern prin actiune. Deocamdata, guvernul Boc a creat un comitet interministerial de lupta contra evaziunii si a declarat razboi evaziunii fiscale.
Deocamdata, este o lupta de Don Quijote dusa cu destula naivitate. Rezultatele nu sunt vizibile. Comitetele si comisiile sunt bune pana la un punct. Mai departe este nevoie de profesionisti care sa fie lasati de politicieni sa lucreze.
Constantin Rudnitchi
sursa: bloombiz.ro
Pierdut clasa politica. Se declara nula!
Responsabilitate. Un cuvant de care clasa politica fuge ca dracul de tamaie. Nu ezita, insa, sa il arunce de fiecare data in bataliile electorale care au devastat Romania in ultimii 20 de ani. Prioritatile declarative se regasesc cu varf si indesat in discursurile unor lideri care, in realitate, privesc cu un dispret urias milioanele de romani. Acolo, pe esichierul politic, nu exista decat interese. De partid, de gasca, personale. Nimeni nu pare dispus sa piarda accesul la privilegiile conferite de actul guvernarii. Criza este resimtita, din plin, de o populatie care se intreaba, probabil, cand se va termina acest cosmar. Un cosmar care insa ocoleste liderii, alesii, clasa politica. In lumea decidentilor zilei, criza nu provoaca decat rareori cosmaruri. Odraslele de bani gata ale liderilor continua sa arunce mii de euro in fiecare seara in cluburile de fite. Continua sa se lafaie in masini de ultima generatie, sa infrunte criza din spatele unor portofele burdusite de bani nemunciti. La polul opus, cei multi duc pe umerii lor o austeritate tot mai apasatoare. Guvernantii nu renunta la campania electorala, la compromisurile politice. Ei merg mai departe printre afaceri banoase cu statul, profitand de un sistem juridic corupt si incapabil sa se reformeze. Romania a ajuns un focar de nemultumiri sociale. Nu exista un domeniu, un singur domeniu in care lucrurile sa se indrepte in directia cea buna. Se vand iluzii electorale, se indreapta o categorie sociala impotriva alteia, se identifica vinovatii in mediul privat sau de stat, in functie de interesele politice. Sindicatele din administratie se pregatesc de proteste.
Profesorii traiesc cu groaza disponibilizarilor. Deficitul de medici si de resurse aduce grave prejudicii actului medical. Magistratii ameninta si ei cu blocarea activitatii. Ceferistii sunt trimisi in somaj si lasati sa orbecaie pe drumurile intunecate ale crizei. Doar ei, alesii, considera ca au dreptul de a continua sa se lupte pentru Putere si privilegii. Partidele s-au transformat in gasti politice cu imunitate, din care razbat doar orgoliile nemasurate. La polul opus, cetatenii sunt lasati sa duca mai departe crucea austeritatii. Greutati acum, greutati in viitor… Datoria publica se mareste de la o zi la alta, ca si tupeul unei clase politice incapabile sa isi recunoasca falimentul. Opozitia este macinata de razboaie interne. PSD si PNL nu au reusit sa treaca peste socul pierderii prezidentialelor. Doua partide ce nu pot reprezenta, cel putin in acest moment, o alternativa la haosul actualei guvernari. Pe asta mizeaza si liderii din Modrogan. Pe slabirea fortei Opozitiei.
Din pacate, Congresul din 20 februrie nu va aduce linistea mult asteptata in randurile social-democratilor. Orice varianta de presedinte va fi contestata din interior. Se va vorbi de fraudarea Congresului, se vor prolifera amenintari privind ruperea partidului. Tot acest scandal va fi primit cu aplauze de liderii din Modrogan. La randul lor, liberalii nu par a se intelege asupra modalitatii de alegere a conducerii partidului la Congresul de luna viitoare. Toate acestea pe fondul frustrarilor in crestere din filiale privind ramanerea in Opozitie. UDMR devine tot mai obraznica, ridicand cota pretentiilor de la o zi la alta. Guvernantii se simt pe cai mari. Nu se mai tem de o motiune de cenzura. Pot sa isi recupereze pierderile din campanie, sa isi multumeasca filialele si clientela de partid. Cu toate acestea, stabilitatea politica nu este decat o iluzie. Pentru ca populatia a ajuns la limita rabdarii. Iar eruptia acestui vulcan al disperarii poate constitui o mare surpriza pentru cei ce se amagesc ca au totul sub control…
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Don’t watch this video…if you’re happy living a lie
Are these distractions stopping you from questioning why politicians lied,… sacrificing innocent lives, … to make you safe?
FOOL ME TWICE (Bali bombings)
http://video.google.com/videoplay?doc…
911: Blueprint for truth presented by Architect Richard Gage, AIA
http://video.google.com/videoplay?doc…
http://www.ae911truth.org/
FRENCH TRANSLATION OF THIS VIDEO:
http://au.youtube.com/watch?v=FAQPbcw…
