Archive for Februarie 13, 2010
Factori care influenţează apariţia şi dispariţia statelor
Extinderea ţărilor s-a făcut, în principiu, prin război. Războaiele au fost duse când o ţară şi-a permis economic să le ducă şi când avantajele pe care noul teritoriu le-a adus au depăşit costurile, precum şi când populaţia cucerită a acceptat noua conducere.
Afghanistanul este un model de ţară imposibil de cucerit.
În funcţie de tehnologie au avut loc reconfigurări ale statelor, a numărului acestora. Dezvoltarea tehnologiei este în directă legătură cu nivelul de educaţie şi cu libertatea economică a statului în cauză.
De asemenea, un rol important îl are structura economiei, bazată pe capital şi comerţ sau pe resurse naturale. Ţările mici ca suprafaţă au economii bazate pe comerţ şi au o mare mobilitate a capitalului. Ţările mari se bazează pe resurse naturale.
Dacă războiul a condus la mărirea statelor tot el este responsabil pentru apariţia de noi state. Aproape toate statele europene sunt consecinţe ale războaielor. Un factor de unificare l-a avut şi îl are comerţul. Germania a luat naştere prin trecerea la reguli comerciale unitare. Deşi nu este stat, UE s-a extins şi a apărut prin liberalizarea comerţului.
Cam aşa a mers istoria. Un articol foarte lămuritor e aici. Ne spune clar că un guvern mondial este total improbabil. Cel puţin în curând.
Luată una peste alta ţările se formează şi se desfiinţează în funcţie de resurse naturale, bani, tehnologie şi interese. Voinţa maselor a fost şi o să rămână un factor secundar. Iar ideea de stat-naţiune, atât de dragă nouă, o să dispară încet, încet sub presiunea banilor, tehnologiei şi intereselor.
Fiecare tara pre limba ei piere
Daca unii si-or fi facut socoteala ca pot cheltui oricat iar nota de plata o va plati Uniunea Europeana se inseala amarnic. Cancelarul german Angela Merkel a spus “nein” ajutorului financiar european pentru Grecia.
Si are perfecta dreptate.
Grecia reprezinta un fenomen economic special care merita o analiza si un tratament exemplar. Este in zona euro si deja afecteaza increderea comunitatii economice internationale in euro, n-a mostenit o economie cu structuri comuniste, o societate cu mentalitati comuniste. Nimic din toate acestea, care pentru tari ca Romania si Bulgaria ar fi putut constitui posibile explicatii.
Cel mai probabil, conducatorii greci s-au bazat pe faptul ca Uniunea Europeana nu-si poate permite un faliment de tara in interiorul ei si va plati nota pentru cheltuielile lor irationale, dincolo de posibilitati si resurse proprii.
Doar ca smecheria n-a tinut. Acordarea de sprijin financiar unui membru irational al Uniunii Europene este un prost exemplu pe care l-ar putea da acum Europa tarilor care deja au tendinte de a cheltui mai mult decat au.
Un diplomat afirma: “Germania nu poate justifica contribuabililor sai finantarea vietii de huzur a grecilor”. “Berlinul insista asupra unui control riguros al programului de austeritate grecesc, cu ajutorul unei forte triple, formate din Comisie, BCE si FMI, un exercitiu care nu a mai avut loc in zona euro”.
Iata o atitudine responsabila si fara ocolisuri, asa cum le sta bine nemtilor. Adevarul verde in fata.
Irlanda a avut de-a face cu o criza similara a finantelor publice si a refacut increderea pietelor prin reduceri drastice ale cheltuielor publice, ale pensiilor si salariilor de la buget.
Care ar fi invatamintele pentru Romania?
Nu poti cheltui mai mult decat produci. Cererile sindicatelor din toate ramurile si ale partidelor din opozitie, pentru salarii si pensii cat mai mari sunt irationale si sinucigase, atata timp cat nu demonstreaza ca exista si resursele necesare. Asta facem de 20 de ani.
Activitatea de baza a romanilor a devenit shopping-ul. Si imprumuturile, uneori doar cu buletinul. Cheltuim, cheltuim, dincolo de resursele pe care le avem. Ne dublam salariile bugetare si triplam pensiile. In loc sa construim autostrazi, sa facem investitii care sa atraga bani, tehnologie inalta, investitori, pe care noi nu le avem.
Sindicatele spun: nu ne intereseaza de unde ia guvernul bani. Noi vrem, pentru membrii nostri de sindicat, salarii cat mai mari, ei ne platesc cotizatiile care ne-au imbogatit. Ce daca ne prabusim, nu e treaba noastra.
Nici ca se poate o atitudine mai iresponsabila. Este adevarat ca sindicatelor americane le-a trebuit o suta de ani sa inteleaga ca nu se poate salarizare buna fara productivitate, dar este necesar sa repetam greseala lor, inca o suta de ani?
Iar membrii de sindicat ar face bine sa inteleaga din greselile altor tari ca nu exista solutii miracol, ca nu putem trai bine din munca altora.
Atunci ce este de facut?
Sa cheltuim tot ce castigam si sa ne mai si imprumutam pe deasupra? Sa ne blesteme copiii si nepotii nostri ca le-am lasat o tara plina de gropi, fara autostrazi, fara sisteme performante de educatie, sanatate, justitie? Cum o sa le explicam ca am bagat totul in burta, am cheltuit totul pe distractii, bautura, mancare, masini scumpe, ca munca noastra s-a redus, in principal, la shopping?
Actualul guvern da semne de rationalitate. Incearca sa reduca cheltuielile cu pensiile si salariile, dupa ce guvernele anterioare le-au umflat dincolo de orice logica economica. Cu toata rezistenta acerba a sindicatelor si opozitiei.
Exista insa pericole multiple. Bunaoara, legea unica de salarizare in sistemul bugetar. Sunt salariatii “unici” ca sa merite aceleasi salarii? Adica, intre doi bugetari, cu aceleasi grade si vechime, nu exista diferente in privinta performantei si rezultatelor muncii? Ii salarizam la gramada, dupa principiul comunist, “sa traim prost, dar toti la fel”?
Atunci de ce ar vrea un tanar sa vina in sistemul de invatamant, bunaoara, daca, indiferent cat de capabil si performant ar fi, primeste tot un salariu de incepator, adica de mizerie?
Nu vin tinerii capabili si educatia ramane zona in care esueaza toti cei respinsi de sisteme mai pretentioase. De ce ar munci eficient si cu daruire un salariat bugetar, un profesor de exemplu, daca, “indiferent cat muncim, acelasi salariu primim”?
Cum sa faci educatie de calitate?
Sau, limitand la 1000 euro salariile managerilor din sistemul bugetar, ne vom trezi ca toti cei performanti pleaca in zone private, cu salarii de 5-6 ori mai mari, iar la buget vor lucra doar activistii de partid, care au invatat reteta de a se imbogati fraudand bugetul de stat. Asta este “cheia” in care sa intelegem actualele demersuri ale guvernului?
Mesajul Uniunii Europene, pentru cei care stiu sa-l descifreze este urmatorul: am creat Uniunea sa traim cu totii mai bine, sa ne construim impreuna un viitor mai bun.
Dar nu pentru ca unii sa huzureasca si altii sa plateasca.
Fiecare tara pre limba ei piere…
Prof. Stefan Vlaston
sursa: ziare.com
Vaccinul antiracheta
Virusurile sunt rachete lansate prin stranut. Rachetele: virusuri geostrategice. Vaccinul? Un scut antigripal instalat in corpul nostru. Scutul antiracheta? Un vaccin pentru imunizarea civilizatiei occidentale.
Raul oficial are in ultimul timp doua nume: virusul AH1N1 si rachetele balistice ale unor regimuri dictatoriale asiatice. Din instinct de conservare ar fi trebuit sa ne vaccinam cu entuziasm, apoi, imunizati biologic, sa exultam prin pietele oraselor ca scutul antiracheta ne va proteja geostrategic. Nu am fost entuziasmati nici intr-un caz, nici in celalalt.
Paradoxal, am ajuns sa consideram nociv tocmai antidotul. Nu ne vaccinam, fiindca vaccinul e periculos! Nu vrem scut antiracheta, fiindca vom fi supraexpusi unor atacuri teroriste! In schimbul securitatii promise, scutul ne-ar aduce marasmul. In loc sa ne garanteze sanatatea, vaccinul ne va debiliza. Refuzam tocmai ce ni se prezinta ca imunizator. Ne e frica tocmai de ceea ce ar trebui sa ne dea incredere.
Dar ce stim despre virusuri, despre rachete? Ce stim despre excipientii din vaccinuri, despre planurile geostrategice? Cei mai multi, aproape nimic. Stim numai ca ne temem, e singura certitudine. Consumam informatie numai ca sa nu uitam ca intr-o zi am putea fi si noi niste victime.
Fluxul curge nu spre beneficiul ratiunii noastre, ci al emotivitatii dominate de frica. Informatia ar trebui sa ne ajute pentru a ajunge la opinii si decizii corecte, dar oricate am afla, ramanem la fel de confuzi. Stiinta nu e in mainile noastre, noi suntem in mainile expertilor, iar ei de cele mai multe ori se contrazic. Unii au anuntat instalarea pandemiei de gripa porcina si au vehiculat scenarii funeste, cu milioane de morti la nivel planetar.
Altii au denuntat efectele nocive ale vaccinului, iar altii cacealmaua pandemiei, o exagerare a situatiei pentru ca in final industria farmaceutica sa traga marile foloase. Pe cine sa asculti mai intai? Cine e cel mai credibil? Si pentru noi, care este optiunea cea mai buna? Gripa porcina pare sa se fi atenuat, chiar daca dispecerii de pandemii sustin ca programul e inca in derulare.
Daca maine insa un alt virus va intra in scena, vom pica in aceeasi dilema a vaccinului.
Mai usor este in cazul amplasarii scutului anti-racheta, fiindca nu ne solicita o alegere individuala, exceptand varianta totusi foarte improbabila a unui referendum. Mai usor, dar nu mai linistitor. Teama de consecinte ne lucreaza in minte in ciuda oricaror asigurari oficiale ca scutul va proteja Romania. Stimulati de scepticism, imaginam atacuri teroriste si rachete care fenteaza interceptorii. Cand obosim, recurgem la scenarii optimiste: scutul isi face treaba, un fir de iarba romanesc nu se clinteste!
Nu suntem deloc convinsi ca e exact ce ne trebuie. Invocam asumarea unor angajamente, consecventa in politica externa, dar am vrea sa nu ne facem dusmani, sa fim pe bune cu toata lumea. E ceva si din pacifismul universal mostenit din ceausism. Dupa razboiul rece insa istoria s-a incalzit, poate prea repede pentru firea noastra. Deocamdata expertii lucreaza. Subiectul scutului antiracheta va lua probabil o pauza.
Virusurile si rachetele sunt tipuri diferite de amenintare, cer abordari diferite, dar reactia noastra emotionala e aceeasi: suntem neincrezatori si confuzi. Cineva exagereaza raul ca sa profite, iar noi ramanem sa chibitam intre spaima si suspiciune.
Dar marele accelerator de particule cand va produce primele gauri negre?
sursa: ziare.com
Micşoraţi şpăgile nesimţite din Justiţie!
În timp ce guvernul vrea să micşoreze pensiile magistraţilor, DNA vine cu o informaţie năucitoare referitoare la veniturile unora din această breaslă: nivelul şpăgii la instanţa supremă ar fi ajuns la peste 200.000 de euro pentru un dosar soluţionat favorabil. Procurorii spun că unul din regii asfaltului, Costel Căşuneanu, ar fi dat 260.000 de euro mită la Înalta Curte, prin intermediul senatorului PSD Cătălin Voicu, pentru a câştiga un proces. Cei doi susţin că nu e vorba de şpagă ci de un împrumut; în plus, nici un judecător nu a fost încă învinuit pentru luare de mită. Până când instanţa va decide care a fost destinaţia reală a banilor, suntem nevoiţi să plecăm de la prezumţia de responsabilitate a procurorilor anticorupţie. Şi aceasta pentru că este greu de acceptat că o instituţie precum DNA poate face publice informaţii atât de grave fără să aibă anumite dovezi.
Revenind la cuantumul mitei, acesta este - aşa cum am mai spus - năucitor. Şpăgile luate până în prezent de judecători nu depăşeau cel mult câteva zeci de mii de euro. Un judecător de la Tribunalul Arad a cerut 30.000 de euro pentru a respinge o plângere împotriva unei rezoluţii de NUP a parchetului. Alt judecător de la Tribunalul Prahova a primit 37.000 de euro tot pentru a da o soluţie favorabilă. Alţi judecători şi procurori - cei mai mulţi - au fost condamnaţi pentru sume mult mai mici, câteodată chiar câteva sute de lei sau câteva sute de euro. Câţiva sărmani de pe la ţară au acceptat chiar şi şpăgi în natură, sub formă de damigene sau curcani.
Acestea sunt însă cazuri ceva mai vechi, întâmplate acum doi-trei ani. Între timp, în România a ajuns şi criza economică dar acest lucru pare că nu se resimte şi la nivelul şpăgii. În mod paradoxal, în loc să scadă, şpaga creşte. Nici vorba de discount-uri, de reduceri, de adaptare la condiţiile economice nefavorabile.
În plus, mita asta de 260.000 de euro strică piaţa, mercurialul a luat-o razna. Justiţiabilul nu mai ştie care e acum tariful la un NUP, la o punere în libertate, la un litigiu comercial etc.
Dacă e adevărat ce spune DNA-ul, doar o intervenţie a statului ar mai putea rezolva problema aceasta atât de delicată, a preţului actului de Justiţie. De aceea, nu ar fi rău ca, odată cu micşorarea pensiilor magistraţilor, guvernul să dea o ordonanţă de urgenţă prin care să micşoreze şi şpăgile. Evident, acestea să fie unele la nivel de criză economică şi ca magistraţii să fie siguri că nu sunt traşi în piept, ele să fie indexate o dată cu creşterea inflaţiei. În acest mod, s-ar putea realiza o dublă protecţie socială: a magistraţilor şi a justiţiabililor.
Gabriela ŞTEFAN
sursa: gardianul.info
