Archive for Februarie 6, 2010
Coruptia in-groapa Romania
Nu e iarna lasata de Dumnezeu asupra Romaniei care sa nu lase si ea in urma drumuri ca dupa bombardament.
Dimensiunile dezastrului depind de intensitatea fenomenelor meteorologice. Si cum anul acesta iarna este grea, starea drumurilor, in orase si intre ele, e pe masura. Adica deplorabila.
Sefa Companiei Nationale a Drumurilor e metodica: “Semnalizez gropile si astept sa vina primavara”. Cine-i de vina? Destinul nostru de tara in care iarna ninge si ingheata, precum si vechimea drumurilor, dintre care 70% sunt expirate, spune Dorina Tiron. Asa o fi, n-o contrazicem.
Dar ce ne facem cu drumurile teoretic reabilitate care arata la fel de prost ca acelea expirate? A1 este un etern si jalnic exemplu. Dar sa nu agitam prea tare, ne consoleaza Doina Tiron. A vazut domnia sa gropi si in Austria, de exemplu, tot din cauza pacatosului ciclu inghet -dezghet. Asa o fi n-o contrazicem. Dar a vazut Dorina Tiron in Austria vreun drum precum DN 73, cu rang de drum european, asa cum arata el intre Pitesti si Campulung Muscel?
Si in marile orase, primarii s-au apucat sa inventarizeze gropile. La Bucuresti, Sorin Oprescu tuna si fulgera, amenintand, mai in gluma mai in serios, ca scoate armata sa le astupe. La Ploiesti, inventarul a dat un rezultat halucinant: ele insumeaza 2.722 de metri patrati de gropi. Ma tem ca nici armata n-ar face fata la asa ceva.
Lasand la o parte gluma lui Sorin Oprescu si resemnarea senina a Doinei Tiron, povestea infinita a gropilor din Romania are cauze cat se poate de explicabile: drumurile sunt prost facute. Specialistii invoca doua neajunsuri majore: fundatiile subdimensionate in raport cu traficului si/sau inadecvate solului (de ex in cazul A1), dar si materialele foarte proaste folosite.
De ce sunt drumurile prost facute? In principal din cauza coruptiei, care actioneaza in toate felurile si in toate etapele.
Prima faza este la licitatia pentru executarea sau reabilitarea drumului, cand castiga firma care ofera cel mai mic pret. Ministerul are insa specialisti care pot identifica usor ce ascund aceste preturi mici.
Cum orice operator din turism poate spune precis care oferta este o teapa, pentru ca sub un anumit pret nu se poate cobori pentru un anumit tip de servicii, tot asa in cazul drumurilor se poate afla exact care este pretul nefezabil, deci ascunde o teapa. Dar daca licitatia e aranjata, cine sa se incurce cu asemenea detalii?
Sa zicem insa ca oferta nu e dubioasa, dar in timpul executiei, firma foloseste materiale mai proaste decat cele contractate pentru a baga cat mai mult in buzunar. Si asta poate fi descoperit usor de un specialist. Daca vrea. Cand comisionul e insa gras sau nu are voie sa vrea, cum sa vrea?
Dar sa zicem ca vrea. Cand sa puna firma sa repare/refaca drumul pe banii ei, descopera un contract facut in asa fel incat garantia oferita e pentru o perioada mai scurta decat pentru o pereche de pantofi, asa ca reparatiile sunt platite tot de beneficiar si sunt executate apoi cu aceleasi materiale proaste.
Toate acestea au ajuns deja cutume, pe care insa nimeni nu le ataca. De ce? Pentru principalii asfaltatori, care si-au impartit practic Romania, sunt clienti politici si sponsori de baza ai tuturor partidelor care s-au succedat de-a lungul timpului la guvernare.
Iar bomboana pe coliva drumurilor a pus-o Ludovic Orban care, pe cand era ministru al Transporturilor, a decis sa incheie contracte multianuale pentru intretinerea drumururilor. Cum cu cine? Cu aceiasi asfaltatori: Dorinel Umbrarescu, Nelu Iordache, Dan Besciu, Sorin Vulpescu, Theodor Berna, Ovidiu Tender etc.
Stiti cat costa gropile din drumurile nationale intre 2008 si 2011? 1,1 miliarde de euro. Adevarul e ca gropile din Romania nu au cum sa nu coste pe masura unicitatii lui. Exclusivitatea e scumpa.
trimite unui prieten
România, pe linia frontului într-un nou Război Rece
De când lumea, diriguitorii marilor puteri şi-au cultivat cu mare grijă talentul de a scoate castanele din foc cu mâinile altora. Tot aşa - de când România există ca stat sub acest nume (poate cu vreo câteva excepţii) - ai noştri conducători au ştiut să li se pună la dispoziţie mai-marilor lumii.
Dar oare de ce a făcut-o atât de repede Traian Băsescu, în cazul scutului american? Voia cumva să-l bată în rapiditate pe fostul premier britanic Tony Blair, cel cunoscut drept “pudelul lui Bush”? Chiar aşa să fi fost nevoie de o convocare bruscă a Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, de parcă rachete inamice ar fi plouat deasupra ţării?
Să vedem puţin cum a fost altădată şi cum ar fi putut fi altfel. De exemplu, poate că, fie şi dacă nu ne grăbeam să-i salvăm pe ruşi la Plevna (în 1877), tot câştigam independenţa. Otomanii erau prea istoviţi, ca să mai poată trece Dunărea, iar puterile vremii prea interesate ca România să rămână stat-tampon, încât i-ar fi ţinut pe turci şi pe ruşi departe de noi. Practic, prin sângele vărsat, noi n-am făcut decât să grăbim independenţa Bulgariei şi ştim ce “recunoscători” ne-au rămas vecinii din sud. La fel, cu sau fără să fi trecut Nistrul (1941), nemţilor nu le-ar fi fost viaţa mai uşoară în încleştarea cu URSS şi nici n-am putut preveni dezastrul din 1944.
Desigur, aceste mici exerciţii de istorie alternativă nu-i încriminează pe cei care, la vremea lor, au decis cum au decis, în chestiuni arzătoare la frontierele României şi în teritorii locuite de români. Peste decenii, graba cu care România s-a pus sub scutul SUA - sau ne-am făcut noi scut pentru interesele Unchiului Sam? - nu are nimic de-a face cu hotărârile grave care s-au luat în 1877 sau 1941. Atunci erau ruşii, respectiv germanii, călare pe noi, era vorba de războaie deja în desfăşurare, era în joc viaţa unor români şi ni se cereau decizii într-o clipită.
În niciun caz nu aceeaşi a fost situaţia ca, imediat după venirea adjunctului secretarului de Stat al SUA, Ellen Tauscher, să fie nevoie de un răspuns imediat. În 1877, turcii începuseră să arunce ghiulele asupra oraşelor româneşti de la Dunăre cu mult înainte să se împotmolească ruşii la Plevna, însă Guvernul optase pentru prudenţă şi nu ripostase. De unde, aşadar, atâta grabă la Palatul Cotroceni, pentru a-i face pe plac lui Obama, crezând că se pot înlătura, prin câteva vorbe, suspiciuniile ruşilor?
Ştim bine, Moscova nu crede în lacrimi, la care actualul preşedinte român se pricepe de minune. Şi nu crede nici în ridicole asigurări că “sistemul nu este îndreptat împotriva Rusiei”. Dacă Dmitri Medvedev şi Vladimir Putin nu au crezut în asigurările lui George Walker Bush sau ale lui Barack Hussein Obama, cum ar crede ei în cele ale lui Traian Băsescu?
Că nu cred o arată noua doctrină militară a Rusiei, căreia Kremlinul i-a dat ultimul aviz şi a publicat-o vineri. Documentul începe enumerarea ameninţărilor militare cu NATO - în care România este parte. Alianţa este acuzată că îşi “globalizează funcţiile, încălcând normele dreptului internaţional”. Apoi vorbeşte de pericolul unui “sistem strategic antirachetă” - care va fi instalat şi în România.
Cu greu mai încape îndoială că am fost puşi în prima linie a unui nou Război Rece şi încă nu ştim de dragul a ce (avioane vechi de 3-4 decenii la preţ de dumping?), nici de ce anume “risc mai mare” ne protejează acest “risc mai mic” (în relaţia cu Moscova).
Cam de când s-a răcit dogoarea ultimului război din Irak, dacă nu şi dinainte, America are niscaiva castane fierbinţi în Golful Persic, respectiv o ipotetică înarmare nucleară a Iranului. Precum ideologii încălzirii globale se căznesc să convingă lumea că clima planetei se încălzeşte ireversibil, cam tot atâtea resurse s-au investit şi în convingerea lumii că regimul islamic la Teheran nu ar pregeta să folosească bombele nucleare dacă le-ar avea.
Dacă curgerea vremii va dovedi că ne-am pus rău cu ruşii cu preţul de a fi salvat zeci, sute ori mii de oameni din calea rachetelor iraniene, Traian Băsescu va deveni un erou. Dar dacă un Iran nuclear se va dovedi la fel de adevărat ca “armele de distrugere în masă” ale lui Saddam Hussein sau la fel de periculos ca încălzirea asta globală de care dârdâie întreaga emisfera nordică?
Bogdan MUNTEANU
sursa: gandul.info
trimite unui prieten
No Genitalia Measurement, No Fly
Naked body scanning will now be compulsory at two of Britain’s biggest airports after the government announced people who refuse to let security thugs ogle their genitalia will be treated like terrorists and barred from flying.
“It is now compulsory for people selected for a scan to take part, or they will not be allowed to fly,” reports the BBC.
That ’s right – no optional pat down as we were told, if you think that having strangers leer over your naked body is an invasion of privacy and refuse, you’ll be treated the same way as a suspected terrorist.
Manchester Airport’s head of customer experience, Sarah Barrett, told the BBC that the scanners do not allow security staff to see passengers naked. This of course is a complete lie. The images produced by the scanners provide high resolution crisp images of your genitalia. This was confirmed by London Guardian writer Helen Carter who investigated trials of the scanners at Manchester Airport and said genitals were “eerily visible” in the images.
Indeed, as we have previously highlighted, when the scanners were first introduced at Australian airports in 2008 it was admitted that the X-ray backscatter devices don’t work properly unless the genitals of people going through them are visible. “It will show the private parts of people, but what we’ve decided is that we’re not going to blur those out, because it severely limits the detection capabilities,” said Melbourne Airport’s Office of Transport Security manager Cheryl Johnson.
Despite objections on the grounds that the images produced violate child porn laws, the UK government has simply gone ahead anyway and overturned a previous ban on under 18’s being forced to use the scanners. This will now give free reign to the kind of control freak thugs who like to sexually harass 13-year-old girls to ogle your naked daughter’s breasts while sitting alone in a back room enjoying themselves.
“A rule which meant under 18s were not allowed to participate in the body scanner trial has been overturned by the government,” according to the BBC report.
This now sets the precedent for every other UK and US airport to follow the same guidelines, meaning that if you want to escape from Airstrip One or the United States of Amerika, you must submit to a virtual strip search. There seems little doubt that the naked scanners will eventually be rolled out at other transport hubs and after another staged terror attack, on the streets, in shopping malls, at sporting events and any other places of public congregation, as has already been proposed.
Three years ago, leaked documents out of the Home Office revealed that authorities in the UK were working on proposals to fit lamp posts with CCTV cameras that would X-ray scan passers-by and “undress them” in order to “trap terror suspects”.
Dutch authorities have also announced their intention to use mobile body scanners in “high risk areas” and “mass scans on crowds at events such as football matches.”
Experts agree that naked body scanners would not even have stopped accused underwear bomber Umar Farouk Abdulmutallab from boarding Delta Flight 253. Maybe the fact that he was on a terror watch list, had no passport, and was accompanied by a suspicious well-dressed man should have provided some kind of warning.
The blatantly staged Christmas Day incident has been ravenously exploited to the full by the same mouthpieces for the military-industrial complex that own a stake in the body scanners, and now we the browbeaten public are being forced to suffer yet another disgusting indignity as we move one step further to a society that outstrips George Orwell’s worst nightmare.
Paul Joseph Watson
Prison Planet.com
trimite unui prieten
SUA si China fac jocurile in 2010
Intr-un context economic nesigur, in care turbulentele financiare au reasezat economiile lumii, China indrazneste sa vorbeasca pe picior de egalitate cu Statele Unite ale Americii.
Cresterea economica a Chinei a fost alimentata de investitiile multinationalelor americane, iar Statele Unite isi finanteaza deficitele prin intermediul achizitiilor de obligatiuni de stat din China. Exista o interactiune puternica intre China si Statele Unite, iar toate statele occidentale si-au facut iluzii ca, odata cu economia de piata, si democratia se va instala in China.
Data fiind aceasta situatie, marea intrebare este daca anul 2010 va fi unul al conlucrarii intre cele doua state sau vom avea parte de un razboi al suprematiei economice?
Desi interesele celor doua natiuni sunt complet diferite, ele au ajuns, fara sa vrea, sa se ajute reciproc din punct de vedere economic. Companiile multinationale din SUA au investit in China pentru a-si reduce costurile, aici fiind o forta de munca mult mai ieftina, ajungand sa castige profituri substantiale, scrie NouvelObs.com.
La randul lor, exportatorii chinezi s-au folosit de piata americana, fiind mult mai usor pentru ei sa aiba acces la ceea ce este prima piata unificata a lumii.
Daca ar fi exportat in Europa, lucrurile ar fi fost mult mai complicate, caci fiind vorba de tari diferite si reglementarile ar fi fost diferite. Astfel, mai mult sau mai putin constient, SUA au ajutat la cresterea economica a Chinei, iar China a ajutat americanii sa-si revina din puternica scadere economica, este de parere profesor Guilhem Fabre, specialist in raporturi socio-economice dintre SUA si China.
China se infiltreaza in Rusia si UE prin Republica Moldova
Produsele chinezesti sunt extrem de competitive, atat de competitive incat Beijingul a decis sa-si coteze moneda raportandu-se la dolarul american, care a pierdut 15% din valoare de la inceputul crizei economice, scrie .
Dolarul american a cazut in fata euro si a yenului, iar chinezii au profitat de aceasta scadere pentru a exporta, si nu numai in SUA, ci si in Japonia sau Europa, la preturi foarte competitive, in conditiile in care propria moneda s-a devalorizat cu 15%.
Chinezii au practicat insa o politica de schimb iresponsabila de la inceputul crizei, pastrand moneda nationala mult mai jos decat valorea sa adevarata. Daca in perioada 2005-2008, chinezii si-au tot reevaluat moneda in raport cu dolarul, in prezent, rata fixa de raportare a yuanului la dolar duce la un protectionism din ce in ce mai puternic in Statele Unite.
Dincolo de criza actuala, perpectivele pe termen lung ale economiei mondiale vor depinde de interactiunile dintre China si celelalte state. Situatia este incerta, mai ales ca atat Statele Unite cat si Europa, importanti parteneri comerciali pentru China, ar putea avea tendinta de a crea un bloc politico-economic impotriva Beijingului. Astfel, am putea asista la un proces de regionalizare economica, in care nivelul comertului in cele doua directii ar putea sa scada.
Si toate acestea pentru ca, profitand de urmarile crizei, China isi va dori din ce in ce mai mult sa-si stabileasca propriile conditii comerciale si sa-si impuna punctul de vedere in intreaga comunitate internationala, mai ales ca aceasta tara are un regim politic si economic foarte autoritar, regim care s-a asigurat mereu de existenta monopolului.
China a devenit cel mai mare producator de energie regenerabila
Primul semn ca Beijingul incepe sa se impuna a fost chiar in cadrul summit-ul de la Copenhaga, cand China, unul dintre cei mai mari poluatori planetei, si-a anuntat fara drept de apel obiectivele: reducerea cu 40% a emisiilor in raport cu PIB-ul. Avand in vedere ca PIB-ul chinez este in crestere cu 10% pe an, in mod automat, aceasta insemna ca isi permite sa produca mai mult CO2.
Cum chinezii se hranesc printr-un nationalism exacerbat care se vede si in politica externa, putem spune ca, intr-un fel sau altul, economia mondiala va fi in 2010 la mana deciziilor la nivel inalt ale Beijingului sau ca revirmentul economic mondial va depinde in continuare de colaborarea tacita si bazata pe interese reciproce dintre SUA si China.
Alina Bardas
sursa: ziare.com
trimite unui prieten
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
