Archive for Februarie 2, 2010
Securiştii, oameni între oameni
Călin Hera: „Aceste personaje există, dar nu mai dau cu bâta; dau cu tifla. Să fim cinstiţi: aceasta este populaţia care gravitează în jurul politicienilor - securiştii şi mondialii”.
România deţine supremaţia serviciilor secrete europene. Aşa a scris, vinerea trecută, cotidianul italian La Repubblica, ziar care face o comparaţie între numărul de agenţi secreţi cu buletin românesc şi cei din servicii mai vestite, precum FBI sau MI5. Jurnaliştii italieni notează că Securitatea comunistă a lui Ceauşescu număra aproximativ 11.000 de agenţi, în vreme ce numai SRI-ul capitalist al lui Iliescu/Băsescu are 12.000 de agenţi.
Poate că era nevoie ca un ziar occidental să noteze aceste lucruri pentru ca societatea românească să-şi pună întrebări şi să ceară socoteală. Topirea Securităţii în SRI şi în celelalte servicii de informaţii (după bizarele incidente din 15 martie 1990 şi de după) şi neaplicarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara au fost premisele pentru intrarea securiştilor în prim-planul vieţii politice şi economice din România postdecembristă. Puterea nou-instalată în decembrie 1989 a fost o continuare a celei de dinainte, cu conservarea privilegiilor celor mai mulţi securişti şi activişti de partid. Aceasta a fost prin cipala frână a dezvoltării României capitaliste democratice. Acestea sunt lucruri trăite. Acestea sunt răspunsurile la întrebările pe care ni le mai punem, cu candoare, acestea sunt explicaţiile pe care, poate, uneori, nu avem curajul să le rostim.
Puterea din România anului 2010 e, probabil, la fel de dependentă de ceea ce a rezultat din fostele structuri ale Securităţii ca puterea din 1992. Am trei întrebări retorice:
1. De ce credeţi că printre puţinele, foarte puţinele instituţii care au primit bani mai mulţi de la bugetul de stat, în acest an, se află tocmai SRI şi SIE (alături de Administraţia Prezidenţială)?
2. De ce oare, din tot tam-tamul cu care s-a vorbit despre legea salarizării unice, a trebuit să se facă excepţii tocmai în cazul serviciilor secrete, al Ministerului de Interne, al angajaţilor din Justiţie?
3. De ce oare, după toată tevatura cu recalcularea pensiilor, angajaţii serviciilor secrete vor rămâne cu casele speciale de pensii, marea recalculare fiind doar pentru „prostime”?
Pentru cei încă naivi şi inocenţi, un fapt aparent divers. Unul dintre generalii lui Traian Băsescu este Viorel Stanca, acela care a primit înaltul grad în urmă cu doi ani, deşi existau deja suficiente informaţii că făcuse poliţie politică, din postura de ofiţer de securitate. Ani în şir lider al organizaţiei PDL Sălaj, Stanca le-a dat cu tifla tuturor, devenind unul dintre cei mai bogaţi oameni din judeţ. Un judeţ mic, dar care l-a propulsat pe fostul securist în Top 300 Capital. Acum, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat o sentinţă prin care confirmă că pedelistul din Sălaj a fost ofiţer de securitate (noua lege a CNSAS a fost amendată după scandalul „Dan Voiculescu-Felix” şi nu mai există, juridic, sintagma „poliţie politică”).
Cifrele impresionante invocate de ziarul La Repubblica nu iau în calcul personaje precum Viorel Stanca. Dar aceste personaje există, se plimbă printre noi (sunt şi ei oameni), dar nu mai dau cu bâta; dau cu tifla. Să fim cinstiţi (şi să cerem socoteală!): aceasta este populaţia care gravitează în jurul politicienilor - securiştii şi mondialii.
Călin Hera
sursa: evz.ro
Prioritati mimate
Scufundata pana peste cap in scandaluri, manata de orgolii, obsedata de cat mai multe privilegii si Putere, clasa politica actuala se departeaza cu fiecare zi de cetatenii pe care ar trebui sa ii reprezinte. Daca ne raportam la anul 2010, nu mai exista niciun punct de legatura intre politicieni si cetateni. Intre interesele gastilor politice, care considera ca a guverna este sinonim cu lichelismul, incompetenta, coruptia si nevoile celor multi si batjocoriti. Recentele reuniuni ale partidelor, de la Poiana Brasov, au dorit sa arate populatiei ingrijorarea Puterii, dar si a Opozitiei, in privinta unui viitor cu multe semne de intrebare. Prioritatile de care ne vorbesc liderii din Modrogan, guvernantii de astazi, nu reprezinta altceva decat o insiruire de discursuri demagogice prin care Boc, Videanu, Berceanu si ceilalti vor sa ne “asigure” ca tintele lor nu se rezuma la functii si afaceri oneroase, ci la pensii, fiscalitate si dramuirea responsabila a banilor publici. Realitatea ne loveste insa in plin pe fiecare dintre noi, in timp ce somajul, falimentele si scaderea nivelului de trai sunt combatute de cei responsabili prin proiecte economice rupte de realitate. Pericolul intrarii tarii noastre in incapacitate de plata inca exista, in ciuda unor previziuni super-optimiste din partea echipei de aplaudaci din interiorul sau din jurul Palatului Victoria.
Austeritatea bugetara de care ne vorbesc guvernantii devine o suferinta inutila pentru populatie, in conditiile in care stufoasele agentii de stat, atat de utile in campaniile electorale, sunt mangaiate parinteste pe crestet. Ele nu sunt desfiintate. Ele sunt comasate, reunite, inghetate. Toti ceilalti - bugetari de rand, profesori, angajati in primarii si prefecturi, ceferisti, mineri, cadre medicale - au un alt statut. Acela al umilitului de serviciu, al celui care este obligat sa intre in somaj doar pentru ca o gasca politica sa se bata cu pumnul in piept ca face reforma si se lupta pentru reducerea deficitului bugetar. Suferinta populatiei risca sa se transforme intr-un val de proteste sociale. Unele spontane, reale, nu precum cele trambitate insa tinute sub control de lideri sindicali cumparati la kilogram de clasa politica.
Romanii au tot dreptul sa puna intrebari. Sa ceara explicatii unor politicieni aroganti, iresponsabili si putred de bogati. Sa primeasca dreptul de a avea un loc de munca. De a-si intretine familia, de a reda speranta copiilor pe care ii cresc. Austeritatea ar trebui sa inceapa de sus. De la varful Puterii. De acolo, din Administratia Prezidentiala, din Palatul Victoria sau cel al Parlamentului. De la tragerea la raspundere a alesilor care cheltuie, fiecare in parte, zeci de mii de lei pe luna pentru un cabinet parlamentar inutil. Reforma Parlamentului, modernizarea statului atat de clamata de presedinte in ultima campanie electorala au ramas in coada de peste. Toti simuleaza dorinta de a moderniza, reforma, dar, din pacate, declaratiile si intentiile politice raman mai mereu in stadiu declarativ. Nimeni nu pare dispus sa isi piarda locul, privilegiile, imunitatea, in urma reducerii numarului de senatori si deputati. Primii refractari sunt chiar cei din PD-L, cei care identifica vinovatii in alta parte. Pe fondul cresterii neajunsurilor, a nemultumirilor, a dramelor populatiei, liderii si partidele se pregatesc de noi lupte pentru functii. Congresele bat la usa, in timp ce taberele din fiecare formatiune se ciocnesc zilnic. La atatea orgolii, scandaluri si interese politice, devine de inteles de ce populatia a fost lasata sa infrunte singura valurile tot mai tumultoase ale crizei. Ora scadentei, pentru o clasa politica aroganta si avida doar de propriile interese, este tot mai aproape.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Enemies Of Free Speech Call For Internet Licensing
Calls to introduce a licensing system to police the Internet on behalf of a powerful UN agency represent the latest salvo in a long-running battle to kill free speech on the web and bring an end to the powerful digital democracy that has devastated the carbon tax agenda of the UN by exposing the Climategate scandal.
UN International Telcommunications Union secretary general Hamadoun Toure told the World Economic Forum in Davos this past weekend that global treaties need to be enacted in the name of stopping cyber warfare.
Craig Mundie, chief research and strategy officer for Microsoft, told fellow globalists at the summit that the Internet needed to be policed by means of introducing licenses similar to drivers licenses – in other words government permission to use the web.
“We need a kind of World Health Organization for the Internet,” he said.
“If you want to drive a car you have to have a license to say that you are capable of driving a car, the car has to pass a test to say it is fit to drive and you have to have insurance.”
Andre Kudelski, chairman of Kudelski Group, said that people should be forced to “have two computers that cannot connect and pass on viruses”. Since using the Internet requires a computer to connect to a network, it seems unclear as to how this would work without blocking off entire areas of the Internet altogether.
Globalists are invoking the threat of cyber attacks by nation states in order to accomplish their real agenda of stifling and regulating out of existence the last true outpost of free speech – the Internet. The establishment is furious at the level of influence individuals and small political groups have been able to wield by means of the world wide web, particularly over the last few years.
Climategate is a perfect example of the power of the digital democracy that authoritarian enemies of free speech want to crush. The Copenhagen global warming conference was completely devastated by the Climategate revelations which appeared just days before elitists convened to ram through their CO2 scam. As a result of bloggers feverishly pursuing the Climategate story, the entire foundation of the UN’s IPCC has been totally eviscerated and the global warming hoax is on its last legs.
The power to cripple entire branches of their control freak agenda within a matter of weeks has the globalists hopping mad, which is why their mission to eliminate real free speech on the web is accelerating.
“Don’t be surprised if it becomes reality in the near future,” writes ZD Net’s Doug Hanchard. “Every device connected to the Internet will have a permament license plate and without it, the network won’t allow you to log in.”
The graphic below illustrates how you would be blocked from using the Internet if your device had not obtained government permission to access the network.
Another method would be to make the use of fingerprint scanners that are included on a lot of new computer models mandatory. You would have to register your fingerprint at a central government data center and then scan each time you want to access the Internet. Misbehave online and your access will be denied.
“One thing is for sure,” concludes Hanchard, “A lot of money is going to be spent trying and sooner or later, everyone may have to pay with an Internet cop instant messaging you – “license and registration please”.
It seems certain that cyber security problems will be exploited or even manufactured to justify the move to Internet licensing. Authorities need to create a strong pretext to justify measures that would otherwise be rightly rejected for what they truly represent – government regulation and censorship of the web that would outstrip anything the Communist Chinese have attempted.
Internet censorship bills currently working their way into law in the UK, Australia and the U.S. legislate for government powers to restrict and filter any website that it deems to be undesirable for public consumption.
In the UK, legislation slated as the “Digital Economy Bill“, currently being debated in the House of Lords, would allow the Home Secretary to place “a technical obligation on internet service providers” to block whichever sites it wishes.
Under clause 11 of the proposed legislation “technical obligation” is defined as follows:
A “technical obligation”, in relation to an internet service provider, is an obligation for the provider to take a technical measure against particular subscribers to its service.
A “technical measure” is a measure that — (a) limits the speed or other capacity of the service provided to a subscriber; (b) prevents a subscriber from using the service to gain access to particular material, or limits such use; (c) suspends the service provided to a subscriber; or (d) limits the service provided to a subscriber in another way.
In other words, the government will have the power to force ISPs to downgrade and even block your internet access to certain websites or altogether if it wishes.
The legislation comes in the wake of amplified UK government efforts to seize more power over the internet and those who use it.
For months now unelected “Secretary of State” Lord Mandelson has overseen government efforts to challenge the independence of the of UK’s internet infrastructure.
Mandelson also wants to impose harsh policies, via the Digital Economy Bill, that would see users’ broadband access cut off indefinitely, in addition to a fine of up to £50,000 without evidence or trial, if they download copyrighted music and films. The plan has been identified as “potentially illegal” by experts.
The legislation would impose a duty on ISPs to effectively spy on all their customers by keeping records of the websites they have visited and the material they have downloaded. ISPs who refuse to cooperate could be fined £250,000.
As Journalist and copyright law expert Cory Doctrow has noted, the bill also gives the Secretary of State the power to make up as many new penalties and enforcement systems as he likes, without Parliamentary oversight or debate.
This could include the authority to appoint private militias, who will have the power to kick you off the internet, spy on your use of the network, demand the removal of files in addition to the blocking of websites.
Mandelson and his successors will have the power to invent any penalty, including jail time, for any digital transgression he deems Britons to be guilty of.
Despite being named the Digital Economy Bill, the legislation contains nothing that will actually stimulate the economy and is largely based on shifting control over the internet into government hands, allowing unaccountable bureaucrats to arbitrarily hide information from the public should they wish to do so.
Mandelson began the onslaught on the free internet in the UK after spending a luxury two week holiday at Nat Rothschild’s Corfu mansion with multi-millionaire record company executive David Geffen.
The Digital Economy Bill is intrinsically linked to long term plans by the UK government to carry out an unprecedented extension of state powers by claiming the authority to monitor all emails, phone calls and internet activity nationwide.
Last year the government announced its intention to create a massive central database, gathering details on every text sent, e-mail sent, phone call made and website visited by everyone in the UK.
The programme, known as the “Interception Modernisation Programme”, would allow spy chiefs at GCHQ, the government’s secret eavesdropping agency, the centre for Signal Intelligence (SIGINT) activities (pictured above), to effectively place a “live tap” on every electronic communication in Britain in the name of preventing terrorism.
Following outcry over the announcement, the government suggested last April that it was scaling down the plans, with then Home Secretary Jacqui Smith stating that there were “absolutely no plans for a single central store” of communications data.
However, as the “climbdown” was celebrated by civil liberties advocates and the plan was “replaced” by new laws requiring ISPs to store details of emails and internet telephony for just 12 months, fresh details emerged indicating the government was implementing a big brother spy system that far outstrips the original public announcement.
The London Times published leaked details of a secret mass internet surveillance project known as “Mastering the Internet” (MTI).
Costing hundreds of millions in public funds, the system is already being implemented by GCHQ with the aid of American defence giant Lockheed Martin and British IT firm Detica, which has close ties to the intelligence agencies.
A group of over 300 internet service providers and telecommunications firms has attempted to fight back over the radical plans, describing the proposals as an unwarranted invasion of people’s privacy.
Currently, any interception of a communication in Britain must be authorised by a warrant signed by the home secretary or a minister of equivalent rank. Only individuals who are the subject of police or security service investigations may be subject to surveillance.
If the GCHQ’s MTI project is completed, black-box probes would be placed at critical traffic junctions with internet service providers and telephone companies, allowing eavesdroppers to instantly monitor the communications of every person in the country without the need for a warrant.
Even if you believe GCHQ’s denial that it has any plans to create a huge monitoring system, the current law under the RIPA (the Regulation of Investigatory Powers Act) allows hundreds of government agencies access to the records of every internet provider in the country.
In publicly announced proposals to extend these powers, firms will be asked to collect and store even more vast amounts of data, including from social networking sites such as Facebook.
If the plans go ahead, every internet user will be given a unique ID code and all their data will be stored in one place. Government agencies such as the police and security services will have access to the data should they request it with respect to criminal or terrorist investigations.
This is clearly the next step in an incremental program to implement an already exposed full scale big brother spy system designed to completely obliterate privacy, a fundamental right under Article 8 of the European Convention on Human Rights.
Similar efforts to place restrictions on the internet are unfolding in Australia where the government is implementing a mandatory and wide-ranging internet filter modeled on that of the Communist Chinese government.
Australian communication minister Stephen Conroy said the government would be the final arbiter on what sites would be blacklisted under “refused classification.”
The official justification for the filter is to block child pornography, however, as the watchdog group Electronic Frontiers Australia has pointed out, the law will also allow the government to block any website it desires while the pornographers can relatively easily skirt around the filters.
Earlier this year, the Wikileaks website published a leaked secret list of sites slated to be blocked by Australia’s state-sponsored parental filter.
The list revealed that blacklisted sites included “online poker sites, YouTube links, regular gay and straight porn sites, Wikipedia entries, euthanasia sites, websites of fringe religions such as satanic sites, fetish sites, Christian sites, the website of a tour operator and even a Queensland dentist.”
The filter will even block web-based games deemed unsuitable for anyone over the age of fifteen, according to the Australian government.
The broad attack on the free internet is not only restricted to the UK and Australia.
The European Union, Finland, Denmark, Germany and other countries in Europe have all proposed blocking or limiting access to the internet and using filters like those used in Iran, Syria, China, and other repressive regimes.
In 2008 in the U.S., The Motion Picture Association of America asked president Obama to introduce laws that would allow the federal government to effectively spy on the entire Internet, establishing a system where being accused of copyright infringement would result in loss of your Internet connection.
In 2009 the Cybersecurity Act was introduced, proposing to allow the federal government to tap into any digital aspect of every citizen’s information without a warrant. Banking, business and medical records would be wide open to inspection, as well as personal instant message and e mail communications.
The legislation, introduced by Senators John Rockefeller (D-W. Va.) and Olympia Snowe (R-Maine) in April, gives the president the ability to “declare a cybersecurity emergency” and shut down or limit Internet traffic in any “critical” information network “in the interest of national security.” The bill does not define a critical information network or a cybersecurity emergency. That definition would be left to the president, according to a Mother Jones report.
During a hearing on the bill, Senator John Rockefeller betrayed the true intent behind the legislation when he stated, “Would it have been better if we’d have never invented the Internet,” while fearmongering about cyber attacks on the U.S. government and how the country could be shut down.
Watch the clip below.
The Obama White House has also sought a private contractor to “crawl and archive” data such as comments, tag lines, e-mail, audio and video from any place online where the White House “maintains a presence” – for a period of up to eight years.
Obama has also proposed scaling back a long-standing ban on tracking how people use government Internet sites with “cookies” and other technologies.
Recent disclosures under the Freedom Of Information Act also reveal that the federal government has several contracts with social media outlets such as Youtube (Google), Facebook, Myspace and Flickr (Yahoo) that waive rules on monitoring users and permit companies to track visitors to government web sites for advertising purposes.
The U.S. military also has some $30 Billion invested in it’s own mastering the internet projects.
We have extensively covered efforts to scrap the internet as we know it and move toward a greatly restricted “internet 2″ system. All of the above represents stepping stones toward the realisation of that agenda.
The free internet is under attack the world over, only by exposing the true intentions of our governments to restrict the flow of data can we defeat such efforts and preserve the last vestige of independent information.
Paul Joseph Watson, Alex Jones & Steve Watson
Prison Planet.com
Criza rezolvata “din pix”
Desi exista o definitie relativ arbitrara a recesiunii economice (doua trimestre consecutive de scadere a PIB), incheierea oficiala a recesiunii nu poate fi definita la fel de usor. Politicienii prefera o definitie directa, adica “doua trimestre consecutive de crestere economica”, desi mai acceptabila din punct de vedere logic si stiintific ar fi adoptarea unei abordari mai complexe. In cadrul unei recesiuni, nu se inrautateste numai PIB-ul, “sufera” si alti parametri macroeconomici, printre care cel mai important este rata somajului. Daca somajul a crescut in urma crizei economice, atunci criza poate fi considerata depasita doar atunci cand somajul revine la un nivel anterior crizei sau, cel putin, prima derivata a somajului devine negativa si putem miza pe faptul ca numarul somerilor se va reduce in viitorul apropiat. Aceasta abordare are, indubitabil, o anumita rigurozitate palpabila, care este foarte importanta pentru corelarea evenimentelor de ordin sociologic cu cele de ordin economic. Atunci cand autoritatile americane declarau criza ca fiind invinsa datorita cresterii PIB, unul dintre comentatorii specializati in probleme economice a remarcat sarcastic ca “PIB-ul nu poate fi pus pe paine si nu poate fi mancat la micul dejun”. Desi, teoretic, exista o legatura directa intre dimensiunea PIB-ului si calitatea vietii cetateanului de rand, aceasta legatura poate capata forme foarte abstracte atunci cand cresterea acestui parametru macroeconomic se datoreaza “bulelor speculative”, si nu ramurilor productive ale economiei. O crestere a PIB care nu este insotita si de o reducere vizibila a numarului de someri este un semn clar al unei “reveniri economice” care a fost “facuta din pix”.
Administratia Obama se confrunta acum cu un fenomen denumit “jobless recovery”, adica “revenire economica, dar fara locuri de munca”. O revenire economica de acest gen poate sa sustina temporar preturile actiunilor de pe piata americana si dorinta investitorilor straini de a plasa bani in obligatiunile Trezoreriei SUA, insa din punct de vedere social, americanii de rand nu simt incheierea crizei. Scad salariile si creste nivelul de anxietate personala a consumatorului. In consecinta, companiile americane reusesc sa vanda mai putine bunuri si servicii, blocandu-se astfel orice fel de crestere economica viabila pe termen lung. Somajul este cheia pentru rezolvarea crizei si se pare ca atat factorii de decizie de la Washington, cat si factorii de decizie de la Bruxelles au ajuns la constientizarea deplina a acestui fapt. O revenire economica adevarata nu poate fi “facuta din pix” prin umflarea unor noi “bule investitionale”, ci este nevoie de o reducere drastica a somajului. Majoritatea guvernelor lumii lupta cu criza economica prin asa-zisele “masuri keynesiene” de stimulare a economiei. John Maynard Keynes, economistul care a creat teoria stimularii economiei prin interventii guvernamentale, a declarat in repetate randuri ca problema principala intr-o criza economica nu este deficitul bugetar, ci somajul. Keynes spunea: “Reduceti somajul, si deficitul bugetar va avea grija sa se reduca singur”. E pacat ca Emil Boc nu stie despre aceasta idee.
O veritabila stimulare a economiei nationale ar presupune implicarea directa a statului in crearea unor modalitati de angajare productiva a numarului considerabil de someri pe care il are Romania. Economia nationala are nevoie de o modalitate de a obtine o crestere economica, care sa nu conduca la malformatii structurale. Daca “revenirea economica” se va baza pe creditare, care nu va contribui la dezvoltarea unor ramuri productive ale economiei, atunci cel mai probabil economia nu va creste intr-un mod sustenabil, iar situatia sociala se va inrautati constant, iar varianta cea mai optimista ar fi o criza si mai mare peste cativa ani. O stimulare keynesiana veritabila presupune implicarea somerilor in proiecte productive, care vor contribui la cresterea PIB si stabilitate sociala timp de mai multe decenii dupa incheierea crizei. Daca guvernul Boc se va rezuma la disponibilizarea bugetarilor productivi si nu va face investitii productive, atunci sansele de depasire veritabila a crizei sunt nule. Guvernul poate lansa o noua “bula speculativa” a creditului imobiliar si de consum, dar acest lucru nu ne va ajuta cu nimic. Criza nu poate fi rezolvata “din pix”, criza poate fi depasita prin crearea locurilor de munca.
sursa: cronicaromana.ro
Politicieni si interlopi, o infratire toxica
Cazul Bercea Mondialu’, ajuns cumatru inclusiv cu fratele presedintelui Romaniei, este edificator pentru fratietatea dintre politicienii si interlopii din Romania. O fratietate care face imposibila asanarea societatii, eradicarea coruptiei si, pana la urma, chiar functionarea corecta a Justitiei.
Sambata, Mircea Basescu a devenit nasul unei nepoate a lui Sandu Anghel. Sigur, nu e nimic rau in a crestina un copil, indiferent de etnie. Atat doar ca nu este vorba despre “un pui de tiganus” oarecare, adunat de pe strada, ci despre nepoata unuia dintre cei mai cunoscuti interlopi din Oltenia. Cartea de vizita a clanului condus de el este impresionanta: de la furt de cale ferata, la camatarie si trafic cu masini de lux. Bercea Mondialu’ insusi are sau a avut dosare penale deschise pentru violente, fals, conducerea masinii fara permis. Dosare inchise sau inghetate, desigur.
“Nu pe el l-am botezat, ci am botezat o gagalice de om care nu are nicio vina ca e nepoata lui Bercea Mondialu’”. Si asta-i adevarat, doar ca alegerea unor nasi nu este intamplatoare si nici Mircea Basescu nu cred ca a acceptat de mila copilei. O astfel de relatie presupune daca nu relatii anterioare, cel putin o oarecare afinitate intre familii. Ca sa nu mai vorbim despre interese comune. Faptul ca accepti sa te incuscresti, sa stai la masa si sa petreci cu un astfel de om spune multe despre tine insuti, despre criteriile valorice si principiile pe care le ai. Cine se aseamana se aduna.
E adevarat, vorbim despre fratele presedintelui, nu despre presedinte insusi. “Am 50 si ceva de ani, doar n-o sa cer voie sa crestinez un copil”, spune Mircea Basescu, care pretinde ca fratele sau nu stia despre botez. Dl. M Basescu uita ca peste tot in lume intreaga familie a oricarui presedinte este sub lupa opiniei publice si trebuie sa aiba un comportament ireposabil. Orice derapaj este, inevitabil, decontat politic de presedinte. Cat despre partea cu “nestiutul”, mi-e greu sa cred ca Mircea Basescu nu este monitorizat, ca orice membru al familiei prezidentiale si mai ales dupa prostiile pe care deja le-a facut.
Ceva imi spune insa ca presedintele nu este foarte impresionat de cumetria cu Bercea Mondialu’, caruia el insusi i-a facut o vizita de mare curtoazie in campania electorala. Atunci, d-na Basescu, imbracata intr-o tinuta de inspiratia etniei gazda, a fost cadorisita cu o salba de aur pe care presedintele nu a refuzat-o, ca doar si tiganii voteaza, nu-i asa?.
Dar Mircea Basescu este doar varful ice-bergului. Daca ne uitam pe lista cumetrilor lui Bercea Mondialu’ ne cutremuram: Maria Huza - fosta presedinta a Tribunalului Bucuresti, Gheorghe Brenciu (fost prim-procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Olt), Nicolae Gradinaru (fost prefect de Olt, PDSR, PSD, PRM), Gabriel Diaconu (fost viceprimar din Slatina, PNL, PL-L, PD-L). Nasa Maria Huza a adus-o la botezul lui Judecator si pe Lidia Barbulescu, fost presedinte CSM, propusa pentru sefia Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Select, nu-i asa? Sa ne mai aducem aminte ca in plina campanie electorala prezidentiala, Bercea Mondialu’ iesea tantos din sediul PSD de pe Soseaua Kiseleff, unde, pasamite, cauta un sofer. Un sofer pe nume Mircea Geoana?
Ce ii aduce pe acesti oameni impreuna? Interesele reciproce. Bercea Mondialu’ vrea conexiuni care sa ii asigure protectia si iata ca pana acum a avut-o din plin. Nasii, probabil, vor si primesc recompense materiale.
Dar, cum spuneam, cazul Bercea Mondialu’ este doar cea mai recenta si mai mediatizata cumetrie intre lumea politica/inalti demnitari si infractori de renume. Dar modelul este larg raspandit.
In Dolj, de exemplu, fostul ministru de Interne, Cristian David, se ruga de subordonatii sai sa mai interupa legaturile cu interlopii. Si tot la Craiova, unul dintre cei mai violenti infractori este fiu de judecator si nepot de porcuror.
Presa a scris sute de pagini despre relatiile lui Marian Vanghelie, iar despre activitatile senatorului PSD Catalin Voicu, recent bagat in ancheta, se pot scrie romane politiste. Dar de Don’ Costel din Dolj, protejatul lui Radu Berceanu, va mai amintiti? Ca sa nu mai vorbim despre alde SOV, prieten vechi al lui Mircea Geoana si nu numai.
N-ati uitat, probabil, frumosul parteneriat de sprit dintre Traian Basescu si George Becali, suspectat ca si-a intemeiat imensa avere pe santaj si violenta si cercetat acum pentru sechestrare de persoane. Sa traiasca dom’ Costica (Argint n.r.), il saluta cu mare prietenie un ministru de Externe al Romaniei, liberalul Adrian Cioroianu, pe un infractor notoriu, ajuns abia acum dupa gratii. Omar Haysam nu facea parte din delegatiile de oameni de afaceri care calatoreau impreuna cu presedintele Ion Iliescu? Si lista ar putea continua. Lista complicitatilor cunoscute, caci, probabil, cele nestiute sunt cu mult mai multe.
Efectele sunt mai mult decat logice. Cati mari sefi de clanuri, cu exceptia fratilor Camataru, ati vazut condamnati in Romania?
Constantin Racaru
sursa: ziare.com
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
