Archive for Aprilie, 2009
Capitalul de Karl Marx
Ion Iliescu: “Oamenii seriosi din toate lumea studiaza lucrari fundamentale(…)”
Capitalul de Karl Marx
Zeitgeist - comedia erorilor
Indiscutabil, este cel mai vizionat documentar independent distribuit pe internet, notorietatea sa in randul tinerilor depasind productii consacrate cu bugete de milioane de dolari. De cand a fost lansat si pana in prezent si-a castigat un numar consistent de fani, iar faima sa – in randul populatiei avide de conspiratii si dezvaluiri senzationale – este in continua crestere. Cu toate acestea, structura pe care e construit Zeitgeist se poate prabusi in orice moment. Ce ai spune daca ai afla ca tocmai documentarul care te indeamna sa iesi de sub valul de minciuni cu care esti sufocat si intoxicat de mass-media, iti ascunde Adevarul, inselandu-te cu buna stiinta?
Cea mai mare dintre conspiratii
Zeitgeist - documentarul din 2007 care isi propune sa curete lumea de miturile si mistificarile religioase, politice si economice este emblematic pentru scheletul motivational si non-logica persuasiva pe baza carora sunt construite, in genere, majoritatea teoriilor conspiratiei. De altfel, la granita sofismului, o ipoteza secundara, lansata – culmea! – tot de adeptii teoriei conspiratiei, afirma ca intreaga mascarada a senzationalelor dezvaluiri despre tot ceea ce se petrece in ascuns – de la conjuratiile in sine ale celor care ne conduc din umbra, la monstruoasele masinatiuni pe care acestia le alimenteaza pentru a ne subjuga –, totul nu este, de fapt, decat o grosolana manipulare informationala. Iar cea mai mare conspiratie ar fi insasi teoria conspiratiei, un subgen al yellow journalism-ului aparut in sec. XIX, curent precursor al presei tabloide de azi, in care majoritatea stirilor si articolelor erau fie inventate, fie generos “ajustate” cu un potop de info-podoabe impresionante – falsuri mesterite de ziaristi talentati (intr-o vreme in care nu existau mijloace de informare alternative precum internetul si televiziunea, iar radioul era in epoca pionieratului), menite sa tina cititorii cu sufletul la gura si sa securizeze vanzarea gazetei zi de zi.
Candoarea acestei ipoteze vine tocmai din chestionarea scopurilor unei asemenea manevre. Atunci, ca si acum, – zice-se –, de la povestile emotionante despre tot felul de monstri, creaturi fantastice, vrajitori, necromanti si ocultisti (subiectele predilecte ale presei de scandal in anii 1800) la dezvaluirile socante despre extraterestri, guverne din umbra, dezastre “naturale” provocate artificial si boli inventare in laborator, intregul arsenal conspirationist ar fi fost lansat asupra noastra tocmai pentru a ne distrage atentia de la gravele probleme – de ordin politic, social, economic, juridic sau etic – pe care, altfel, am fi fost inclinati sa le dezbatem si sa le rezolvam. O asemenea ipoteza isi are adeptii ei intemeiati – ganditi-va numai la una dintre multele conspiratii istorice care au fost dovedite - operatiunea Mockingbird, instrumentata de CIA intre 1948 si 1976, in cadrul careia cateva sute de agenti sau oameni de influenta ai celebrei agentii de spionaj s-au infiltrat in redactiile celor mai importante ziare si reviste americane (multi dintre ei ajungand chiar in functii de conducere), de unde au devenit urechile si, mai ales, vocea intereselor agentiei, manipuland vreme de aproape 3 decenii politica editoriala a presei de peste Ocean.
In mod ironic insa, daca imbratisam dintr-o perspectiva conspirationista ipoteza manipularii generale a mediilor informatice prin lansarea a false teorii ale conspiratiei, ajungem fix de unde am plecat sau, si mai rau, cum ar zice o veche vorba romaneasca “cadem din lac in put” – cu alte cuvinte, da!, exista grupuri obscure de interese, da!, se pregateste o noua ordine mondiala, da!, suntem in mod constant si planificat intoxicati cu fel de fel de minciuni pentru nu afla Adevarul. Acesta este si controversa care bantuie celebrului documentar, Zeitgeist, talmacit prin “spiritul timpului”, sau climatul cultural si politic care defineste o epoca, pentru a ne apropia mai mult de sensul originar al conceptului, introdus in limba germana de traducerea latinescului genius seculi (“spiritul gardian al secolului”), realizata de filosoful si poetul german Johann Gottfried Herder spre sfarsitul secolului XVIII.
Paradoxul Zeitgeist: un succes ignorat
Zeitgeist a avut si inca are un urias succes online. Este unul dintre cele mai bune video-virale realizate vreodata – inca de la aparitia sa, de pe 18 iunie 2007, s-a raspandit pe internet folosindu-se cu brio de toate mijloacele posibile – bloguri, twitter, forumuri, warez, torente, spam, mass pe messenger. Filmul a urmat cu mare atentie distributia underground, fiind in acest sens bine marketat – peste tot unde l-am intalnit, a fost prezentat sub forma unei dezvaluiri extraordinare, a unei demistificari cumplite, care zdruncina din temelii institutiile fundamentale ale omenirii: Biserica si Statul. Pana in prezent, conform estimarilor regizorului si producatorului Zeitgeist, Peter Joseph, peste 60 de milioane de oameni de pe tot cuprinsul Globului au urmarit documentarul. Pentru un film independent, pelicula a avut un succes colosal – cu toate acestea, cu rare exceptii, cazuri in care a fost ironizat sau criticat sumar in diverse publicatii, Zeitgeist nu a primit niciun fel de atentie din partea mijloacelor de informare, fiind ignorat cu desavarsire.
Desigur, o explicatie ar fi aceea ca intr-una dintre paradigmele conspirationiste, mass-media este total aservita unor interese obscure, motiv pentru care constitutional n-ar fi lasata sa propage asemenea dezvaluiri . Acest argument se subtiaza insa atunci cand aducem in discutie cazul altor filme documentare care s-au luat serios la tranta cu establisment-ul politic, economic sau social, precum Fahrenheit 9/11 (care radiografiaza America dupa atentatele teroriste din 2001, dezvaluind legaturi surprinzatoare intre administratia americana si bin Laden), Sicko (care infiereaza sistemul de sanatate si industria farmaceutica din Statele Unite), SuperSize Me (care chestioneaza etica marilor lanturi de fast-food), Where the hell in the world is Osama Bin Laden? (care sugereaza ca, de fapt, americanii nu au intreprins nicio actiune concreta pentru a-l cauta pe celebrul terorist) sau Who killed the electric car? (in care se dezvaluie cum pe tot parcursul secolului XX, o conjuratie formata din mai marii producatori de autoturisme dimpreuna cu marile companii de exploatare a petrolului au conspirat pentru ca masina electrica sa ramana la stadiul de prototip). Michael Moore, Morgan Spurlock sau Chris Paine, realizatorii acestor documentare s-au bucurat de o larga prezenta in mass-media, fiind de multe ori ovationati si au castigat premii la festivaluri de film prestigioase, in ciuda subiectelor foarte sensibile pe care le-au atins.
In toata presa mainstream, Zeitgeist a fost fie ignorat, fie expediat sumar prin sintagme precum: “o perversiune suprarealista”, “o fictiune”, “un pastis de paranoia”, “o prostioara vesela”, “un film de internet lipsit de spirit critic”, “un documentar realizat fara nici cea mai vaga urma de profesionalism jurnalistic, stiintific sau academic” etc. In fata acestui val critic devastator, Peter Joseph si-a promovat filmul drept marele castigator al festivalului Artivist in 2007 (acelasi premiu ducandu-se si la Zeitgeist: Addendum, continuarea documentarului din 2008). Singura problema este aceea ca Artivist Film Festival este chiar mai obscur si mai underground decat Zeitgeist in sine, festivalul fiind infiintat in 2004 de o minuscula organizatie non-profit americana care premiaza artistii activisti…
Cea mai grozava poveste spusa vreodata
In secolul XX, antisemitismul a fost propulsat de “un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditionale cu una bazata pe manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea, au dovedit ca aceasta este un plagiat […] si un fals fabricat. In ciuda acestor evidente, Protocoalele… au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite”. Studiind o traducere romaneasca a Protocoalelor… am fost surprins sa constat ca pe coperta-spate a cartii este un lung citat dintr-un articol aparut in 1921 in prestigiosul cotidian britanic Times. Citind extrasul cu pricina, singura concluzie logica la care ajungi este ca editorii de la Times ar acorda o larga incuvintare lucrarii, fiind de acord cu toate teoriile expuse in ea. Oarecum contrariat de aceasta constatare, am cautat sa citesc articolul cu pricina integral, iar cand l-am gasit am fost surprins sa observ ca, de fapt, aceasta este una dintre primele anchete de presa care demonstraza ca Protocoalele Inteleptilor Sionului sunt un fals, iar bucata de text care a aparut si in traducerea romaneasca era, pur si simplu, un rezumat al lucrarii, pentru a pune cititorii ziarului in tema, urmand apoi ca acesta sa fie desfiintat paragraf cu paragraf.
Acest exemplu de manipulare este paradigmatic pentru “fenomenul” Zeitgeist. Filmul a fost distribuit si si-a castigat incontestabila autoritate pe internet, un mediu folosit cu preponderenta de persoane tinere, de copii si adolescenti. Adica, un mediu care iti da iluzia autosuficientei si in care investigatia amanuntita a unei informatii este pentru un utilizator obisnuit o pierdere de vreme, in conditiile in care lumea virtuala te supune unui ritm ametitor, oferindu-ti in cantitati generoase aparent tot ceea ce vrei. Ce rost ar mai avea sa cauti sa descoperi istoria completa a lui Mithra sau sa investighezi veridicitatea legaturii dintre Vitelul de Aur si Era Taurului, din moment ce Zeitgeist ti-a asigurat deja doza zilnica de entertainment, ba mai mult, te-a facut sa te simti partas la un incredibil adevar secret? Si ce te faci daca aceste informatii nu sunt disponibile pe Wikipedia sau altundeva, aiurea, in imensitatea Retelei, si ar trebui sa citesti vreo 5-6 carti pentru a avea un punct de vedere informat si cat de cat pertinent asupra problemei? Nu mai bine, in timpul acesta, scoti un film, un joc, cateva melodii, te uiti la niste clipuri funny pe YouTube si vezi ce site-uri porno noi au mai aparut, comentand toate acestea cu amicii, pe messenger?
Pentru un public tanar si neinstruit, Zeitgeist are toate atributele unei revelatii devastatoare – aflat la varsta marilor intrebari, orice adolescent este sedus inca din primele momente de mesajul percutant si persuasiv al documentarului. Pentru oricine a cochetat macar sumar cu istoria religiilor sau cu antropologia, revelatiile cu iz de wow! din documentar sunt fie falsuri grosolane, fie locuri deja comune(…)in Zeitgeist, prin expunerea si compararea unor scheme mitologice care simplifica la extrem diverse religii antice, se pune la indoiala autenticitatea mesajului lui Iisus (si a personajului istoric in sine).
Cati Iisusi au fost de fapt?
Punctul forte al teoriei este dat de catre o sumedenie de figuri mitice, zei si profeti care ar avea cu totii acelasi arhetip existential: nasterea pe 25 decembrie dintr-o mama-fecioara, bunavestirea celor trei regi, 12 apostoli, miracole, moartea prin crucificare in jurul varstei de 30 de ani si invierea dupa 3 zile. Iisus, Attis, Krishna, Dyonisus si multi altii ar fi avut o biografie inventata, care imprumuta (cloneaza) foarte multe elemente din existenta zeului egiptean Horus, cel mai vechi dintre toti, care a aparut pe scena mitica cu aproximativ 3.000 de ani inainte de Hristos. In istoria comparata a religiilor, diversele paralelisme si similitudini nu sunt ceva extraordinar – de exemplu, in capitolul consacrat crestinismului din Istoria ideilor si credintelor religioase, Mircea Eliade atragea atentia asupra asemanarilor dintre Iisus si Ahura Mazda, zeul cel bun, creator al Pamantului, din zoroastrism.
Cu toate acestea, la vremea lor, dezvaluirile cu pricina nu au dus la o lepadare in masa a credintei, la fel cum nu au facut-o nici diverse cercetari care au demonstrat ca din punct de vedere istoricist crestinismul are o problema: niciun istoric antic contemporan sau apropiat perioadei in care a trait Iisus nu-l mentioneaza in vreo lucrare. De altfel, in acest singular aspect, documentarul lui Peter Joseph are perfecta dreptate – singura semnalare istorica, obiectiva si explicita a lui Iisus, cea facuta de istoricul roman de origine evreiasca Flavius Josephus (37 - 100 d.Hr.) s-a dovedit a fi un fals, un insert realizat cateva sute de ani mai tarziu de catre niste calugari crestini contrariati de faptul ca marele cronicar al Imperiului Roman nu a mentionat absolut nimic despre viata Mantuitorului, desi povesteste amanuntit istoria iudeilor chiar in vremea in care a trait Hristos.
De asemenea, este indubitabil ca Iisus a avut cateva trasaturi comune cu diverse figuri religioase de dinaintea sa. Crestinismul nu a aparut din nimic! Pana la un anumit punct, respectiv venirea lui Messiah, drumul acestei religii este identic cu cel al iudaismului, care l-a randul sau isi extrage seva dintr-un bazin cultural si religios cu mult mai larg, care cuprinde Egiptul, Babilonul, Persia si alte civilizatii stravechi. “Critica de genul asta este una adevarata doar intr-un sens local si instrumental. Extinsa, isi pierde validitatea. Crestinismul n-a plagiat vechile religii (imprumutul unor teme din alte complexe religioase intotdeauna s-a soldat cu o resemnificare proprie si creativa) si n-a fost doar (sau mai mult) manipulator social si abuzator politic.” noteaza filosoful Adrian Ciubotaru pe blogul sau.
De dragul de a sublinia apasat asemanarile dintre Iisus si predecesorii sai, Zeitgeist simplifica la modul absurd mare parte a religiilor antice, iar acolo unde nici macar exagerarea si scoaterea din context nu-si pot juca rolul, filmul se foloseste de argumente invechite, demontate de multa vreme sau – in mod perfid – precum vechii adepti ai yellow journalism-ului, inventeaza baliverne.
In documentar se afirma ca Attis (o divinitate romana) a fost crucificat, iar apoi a inviat dupa trei zile. Insa, in absolut nicio poveste mitologica nu veti gasi aceste date biografice. In fapt, Attis i-a fost necredincios iubitei sale, zeita fertilitatii, Sibela, iar intr-un acces de furie, aceasta i-a luat mintile. Nebun fiind, Attis s-a castrat si a fugit in padure, unde a sangerat pana la moarte. J. Gresham Machen, profesor la Princeton si fondatorul Seminarului Westminster, subliniaza ca „mitul nu face trimitere la nicio inviere; Sibela reuseste doar sa recupereze trupul lui Attis si sa-l conserve ca atare”.
Conform istoricului religiilor, filosofului si conferentiarului Norman Geisler, singura divinitate predecesoare Mantuitorului care a supravietuit mortii nici macar nu a fost Horus – zeul cu care Iisus este permanent comparat in Zeitgeist –, ci tatal acestuia Osiris. In mitologia egipteana se povesteste ca „Osiris a fost taiat in 14 bucati care au fost aruncate pe curpinsul Egiptului, insa datorita dragostei soatei sale, Isis, a reusit sa-si reuneasca trupul si sa invie. El insa nu revine la viata in sens fizic, asemenea lui Iisus, ci ramane in lumea umbrelor, al carei zeu suprem ajunge sa fie. Din aceasta postura, il concepe cu Isis, zeita vietii si a naturii, pe Horus”, care avea sa ajunga zeul cerului, nu al Soarelui cum fals se afirma in Zeitgeist. De altfel, intreaga paralela dintre Iisus si Horus este pura fictiune, intre cei doi neexistand nicio asemanare evidenta: nici unul nu s-a nascut pe 25 decembrie (desi egiptenii au fost cei care au impartit anul in 365 de zile si 12 luni, modul in care erau dispuse acestea in Egiptul Antic era cu totul altul – de exemplu, scriitorul roman Censorinus nota in secolul III d.Hr. ca Anul Nou Egiptean a cazut pe 20 iulie!; totodata, ziua nasterii lui Iisus este o conventie bisericeasca de organizare a vietii religioase, nu o certitudine istorica); Horus nu s-a nascut dintr-o virgina (aceasta ipoteza a aparut la cateva sute de ani de la aparitia zeului, cand acesta dimpreuna cu Osiris au inceput sa fie venerati de Faraonii din Egiptul de Jos, care au tras concluzia ca Isis i-a dat nastere lui Horus in forma ei originala, de Regina zeificata); Horus nu a predicat, nu a avut apostoli, nu a murit, nu a inviat etc. Singurul punct comun intre cei doi ar fi cei trei regi – cu toate acestea, traditia crestina ii mentioneaza explicit pe cei trei magi de la Rasarit (invatati persani, o casta cu existenta istorica dintr-o cultura separata, cu alta identitate spirituala si simbolica).
In sfarsit, nici intre Iisus si Mithra, zeul-protector al creatiei, al adevarului si al dreptatii in zoroastrism nu se pot trasa asemanari izbitoare – cert este ca nici aceasta divinitate nu se incadreaza in tabloul elementelor arhetipale ce compun schema mitologica simplista pe baza careia sunt comparate religiile in film. De altfel, se pare ca tema mortii si a invierii la viata este specifica crestinismului, ea nu a mai aparut in nicio religie antica, iar paralele dintre diverse mituri pagane si crestinism nu se pot face decat pe baza unor texte scrise spre sfarsitul secolului II dupa Hristos – atat religiile Misterelor elenistice de care vorbea Eliade, cat si gnosticismul cu care unii cercetatori au incercat acum cateva decenii sa-l identifice pe Iisus (tema preluata de Zeitgeist) inspirandu-se, practic, din crestinism si nu viceversa.
In loc de Addendum
Erori, falsificari grosolane, exagerari, povesti inventate – nici nu e de mirare ca intr-un spumos articol din eSkeptik (paradoxal, jurnalul online al unei organizatii care lupta impotriva proliferarii pseudostiintei, superstitiilor si credintelor irationale) Zeitgeist a fost numit “Codul lui da Vinci cu steroizi”. Insa nici nu se putea altcumva! Pe site-ul oficial al filmului, aveti ocazia sa urmariti transcriptul documentarului,transcript in care sunt mentionate si sursele din care provin halucinantele informatii. In mod cert, din lista foarte generoasa de autori, nu ati auzit nici de 5% dintre ei. Pe langa cativa autori ocultisti cu oarece notorietate printre pasionati, in marea lor majoritate “cercetatorii” mentionati nu exista nici pe Google – sunt genul de scriitori care compun conspiratii la kilogram, publicate in carti ieftine, aparute la edituri obscure.
In acelasi timp, lucrari consacrate de istorie a religiilor sau texte religioase in sine sunt date uitarii; de altfel, realizatorul filmului nici nu avea cum sa se revedince de la ele, nu i-ar fi servit in niciun fel teoriilor pe care avea de gand sa le expuna. Niste teorii inchistate in cel mai american, conspirationist si hollywoodian mod cu putinta: “Institutiile religioase ale acestei lumi au fost puse acolo de aceiasi oameni care v-au dat guvernul, educatia voastra pervertita, care v-au dat cartelurile bancare internationale.” Pentru ca documentarul sugereaza ca aceasta cumplita pervertire se petrece dintotdeauna, exceptandu-l de dragul exercitiului pe Iisus, ne intrebam ce treaba or fi avand Buddha, Odin, Quetzalcoalt sau chiar Mahomed cu toate astea?!
Pentru a parafraza filmul, in finalul acestui articol ii invitam pe cei care inca mai cred in relevanta Zeitgeist sau a altor teorii ale conspiratiei senzationaliste, sa ia seama chiar de vorbele expuse la inceputul documentarului: “Cu cat investigam mai mult, despre ceea ce credem ca intelegem, care ne este originea, ceea ce credem ca facem, cu atat mai mult ne dam seama ca suntem mintiti.”
sursa: descopera.ro
Ion Ţiriac: Criza îi face bogaţi pe cei cu bani şi îi sărăceşte pe cei săraci
Omul de afaceri Ion Ţiriac vorbeşte în premieră despre criza mondială care a lovit lumea şi România, într-un interviu acordat lui Marius Tucă. Agenţiile de rating care au inclus România la categoria “junk country” sunt “nişte vagabonzi”, iar decizia luată este ireală şi mult exagerată. Creşterea salariilor bugetarilor cu 50% este principalul motiv pentru care ratingurile au scăzut, iar decizia lui Tăriceanu de a se împotrivi acestei majorări este un act de sinucidere politică. Ţiriac avertizează că nu s-a explicat suficient faptul că majorarea salariilor poate duce la creşterea inflaţiei şi scăderea puterii de cumpărare cu mai mult de 50%. Guvernul României, Guvernatorul BNR, dar şi oamenii de afaceri importanţi nu au făcut suficient lobby pentru cunoaşterea realităţii economiei româneşti. În aceste vremuri tulburi, cei care au bani cash fac legea cam peste tot, iar dacă ai 200 de milioane de euro te poţi considera boier. În România apogeul crizei se va face simţit după alegeri, dacă clasa politică nu va fi în stare să uite de răfuieli şi să formeze un Guvern de solidaritate naţională. Salvarea poate veni de la un Guvern puternic, care să ia decizia de reducere a cheltuielilor şi chiar de naţionalizare a industriei petrolului, a societăţilor care au anunţat că-şi vor închide porţile şi care să achiziţioneze locuinţele pe care băncile le vor scoate la vânzare dacă nu se vor mai rambursa creditele. Astfel, România are şanse să-şi revină în următorii trei ani.
Marius Tuca
sursa: jurnalul.ro
Ion Iliescu: Pe firul celei mai periculoase crize economice
Fostul preşedinte al României Ion Iliescu realizează o paralelă a două procese majore, petrecute la distanţă de 20 de ani, procese cu implicaţii generale, de fond, în istoria lumii contemporane: prăbuşirea sistemului comunist şi criza economică.
De la post comunism la post capitalism:
Sfidările secolului 21
Printr-o stranie coincidenţă, anul acesta, când se împlinesc două decenii de la prăbuşirea sistemului comunist (de fapt, a unui sistem ce poate fi definit mai corect drept unul al capitalismului de stat, cu ambalaj politic fals socialist), omenirea traversează una dintre cele mai grave şi mai periculoase crize economice din istoria sa modernă, criză care va genera, indiscutabil, o serie de mutaţii importante în plan social şi politic, ample mişcări în balanţa de putere la nivel global. Este o criză care ne va obliga să reevaluăm modul în care gândim economia, în care ne raportăm la ea, la procesele care o determină, la stat şi la piaţă, la democraţie, ca sistem politic.
Evenimentele din ultima vreme îmi oferă prilejul unei analize, care este, înainte de toate, o paralelă privind două procese majore, petrecute la distanţă de 20 de ani, procese cu implicaţii generale, de fond, în istoria lumii contemporane.
1. Prăbuşirea sistemului comunist, care s-a declanşat în cursul anilor 80 ai secolului 20, şi s-a finalizat în 1989, a avut mai multe cauze, atât de natură politică, dar şi, sau mai ales, de natură economică şi socială.
În esenţă, în plan politic, sistemul s-a compromis, pentru că, în locul promisiunilor pentru o democraţie de tip superior, de esenţă populară, participativă, în care suprastructura politică a statului să se afle sub control popular, am asistat la instaurarea unor regimuri totalitare, în care suprastructura politică, reprezentată de partide unice, deţinea monopolul asupra puterii politice în stat, şi-a asigurat controlul total asupra societăţii, recurgând la măsuri extreme de coerciţie, mergând până la crime de stat.
În al doilea rând, în plan economic, cea mai mare eroare a fost ignorarea pieţei şi substituirea ei cu acţiunea arbitrară, subiectivă, a statului ca unic gestionar al economiei, cu un sistem greoi, birocratic, de planificare unică şi de administrare a economiei, ceea ce a dus la rezultate catastrofale în ce priveşte eficienţa, mai ales în condiţiile unei dinamici fără precedent a progresului tehnologic care a dominat şi a determinat dezvoltarea economică în a doua jumătate a secolului XX.
În aceste condiţii, s-a dovedit că sistemele rigide, ierarhice, piramidale, sunt ineficiente, incapabile să se adapteze la schimbările radicale, rapide, din mediul economic şi social. Asemenea sisteme au fost viabile în stadii incipiente ale civilizaţiei, când ritmul dezvoltării şi al schimbării era lent. Ele sunt, de asemenea, valabile pentru anumite subsisteme (spre exemplu, în Armată). Dar, în condiţiile unei economii dinamice, specifică sfârşitului de secol XX, aceste sisteme economice de tip mecanic s-au dovedit retrograde, s-au auto-blocat. În schimb, sistemul economiei de piaţă constituie un sistem cibernetic, de relaţii tip reţea, cu o mai mare flexibilitate şi capacitate de adaptare la schimbările rapide, accelerate de dinamica dezvoltării tehnologice.
Modul mecanic, rigid şi închis în care era organizat sistemul economiei planificate constituie cauza de fond a prăbuşirii de sistem din 1989. Încercările lui Gorbaciov - prin lansarea, în 1985, a programului său privind “perestroika şi glasnosti” - erau paliative, bazate pe iluzia posibilităţii reformării sistemului şi adaptării sale la realităţile dinamice pe care le cunoştea societatea. El nu concepea nici renunţarea la formula de partid unic şi nici dizolvarea URSS.
De aceea, poetul Evtuşenko, în cursul unei dezbateri de la Torino din 2005, constata că reforma limitată, “perestroika” lui Gorbaciov, nu a putut salva URSS, dar a avut meritul de a pune capăt “războiului rece” şi de a salva pacea lumii.
2. După 20 de ani ne aflăm în faţa unui nou proces de mare amplitudine, generat de criza declanşată anul trecut în SUA şi care afectează tot mai puternic întreaga economie mondială. Această criză evidenţiază eşecul unei alte abordări extreme: fetişul pieţei (esenţa teoriilor neo-liberale promovate de şcoala de la Chicago a lui Milton Friedman şi care au inspirat politicile economice promovate de Ronald Reagan şi Margaret Thatcher).
S-au făcut numeroase aprecieri privind esenţa acestei crize şi cauzele ei. Prima reacţie, atât în SUA, cât şi în statele europene, a fost apelul la ajutorul statului (statul atât de mult hulit de exponenţii neoliberalismului şi ai dreptei politice).
Primul care a apelat la această soluţie, a intervenţiei statului, a fost chiar preşedintele Bush jr., adept al liberalismului economic şi al dereglementărilor, care a propus un prim ajutor masiv din partea statului, măsură consolidată de Obama;
- Măsuri similare au luat statele europene (Marea Britanie, Germania, Franţa);
- Se cunosc aprecierile radicale ale lui Nicolas Sarkozy - om de dreapta - care a vorbit de falimentul “mâinii invizibile” a pieţei şi de nevoia de intervenţie a statului.
Recent, reuniunea de la Londra a ţărilor membre ale G 20 au încercat punerea de acord asupra unor măsuri de intervenţie la scară globală, care să atenueze efectele crizei şi să asigure depăşirea ei în viitorul apropiat.
Din păcate, la Londra au rămas în suspensie sau au fost ocolite multe probleme care încă nu fac obiectul unui consens, şi care priveau revizia de fond a sistemului financiar global, cel care a generat criza, tehnic vorbind, pentru că trebuie să vorbim despre un complex de motive care stau la baza ei, unele fiind intrinseci sistemului capitalismului financiar.
sursa: jurnalul.ro
Pile, neamuri, necalificaţi, pensionari. Într-un cuvânt, consilieri la guvern
In vreme ce unii funcţionari sunt disponibilizaţi, invocându-se criza, din ce în ce mai mulţi consilieri personali, oameni de încredere ai demnitarilor, sunt angajaţi pe salarii consistente.
La o privire mai atentă, declaraţiile diverşilor miniştri referitoare la reducerea schemei de personal din instituţiile pe care le conduc sunt doar retorică goală. Instituţiile publice sunt pline până la refuz de consilieri personali. Un studiu din decembrie 2005 al Institutului de Politici Publice (IPP) inventaria un număr de 133 de consilieri personali, în primul cabinet condus de Călin Popescu-Tăriceanu; patru ani mai târziu, Guvernul Boc numără peste 175 de astfel de consilieri (fără cele şase ministere ai căror reprezentanţi nu au transmis în timp util datele solicitate de Capital). Aptitudini de comunicare, confidenţialitate şi imparţialitate. Acestea sunt câteva dintre calităţile necesare pentru a deveni consilierul personal al unui demnitar, înscrise, de exemplu, în fişa postului la Ministerul Agriculturii. Tot din fişa postului rezultă că printre atribuţiile de serviciu se află verificarea actelor prezentate la cabinet, repartizarea corespondenţei, coordonarea activităţilor de protocol etc.
Consilierii ne costă de 3-4 ori mai mult decât anul trecut
Ca şi în 2005, unele concluzii ale studiului IPP rămân valabile. De pildă, aceşti consilieri nu sunt angajaţi decât rareori pe criterii de competenţă. Ca să luăm un exemplu, doamna Flori Daniela Ştefănescu, consilier personal la cabinetul lui Mihai-Viorel Fifor, secretar de stat pentru relaţia cu instituţiile prefectului la Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), vine, potrivit declaraţiei de avere, direct din poziţia de profesoară de religie la şcoala generală din Coţofenii din Dos. În al doilea rând, consilierii responsabili de comunicare dublează inutil rolul departamentelor de profil din structura ministerelor. Atribuţiile altor consilieri se suprapun adesea cu cele ale altor angajaţi (şef de cabinet, asistent etc.). Iar în unele situaţii, consilierii au chiar atribuţii de control, cum o spune explicit fişa postului! O altă problemă este faptul că toţi aceşti consilieri - încadraţi ca personal contractual - pot avea şi alte surse de venit, inclusiv pensii, situaţie în care se regăsesc mulţi dintre consilierii de la Ministerul Agriculturii sau al Comunicaţiilor.
Majoritatea celor ce ocupă, în prezent, astfel de posturi au fost numiţi în acest an, după învestirea Cabinetului Boc. Una dintre persoanele de încredere a secretarului de stat Ştefania Gabriella Ferencz, din cadrul aparatului propriu de lucru al prim-ministrului, este Mihaela Eugenia Boc, nepoata premierului, care anterior a lucrat la Primăria Cluj-Napoca, pe vremea când domnul Boc era primarul urbei. Presa a relatat că, în timp ce jumătate din angajaţii Cancelariei prim-ministrului urmau să fie disponibilizaţi în scopul reducerii cheltuielilor, premierul şi-a adus de la Cluj 24 de colaboratori. Acestora le-au fost asigurate locuinţe şi transportul de la Cluj-Napoca, alocările bugetare pentru aceste cheltuieli fiind suplimentate cu 300%-400% faţă de 2008.
Aparatul propriu de lucru al premierului cuprinde cabinetul premierului (cu cinci consilieri personali), corpul secretarilor de stat (alţi cinci consilieri personali), apoi cinci consilieri de stat (care la rândul lor au consilieri personali) şi registratura prim-ministrului, deservită de alţi trei consilieri. „Indemnizaţiile consilierilor de stat sunt de 6.691 lei. Salariile se pot situa, pornind de la salariul de bază, între limitele prevăzute de lege, respectiv pentru director de cabinet şi consilier personal, între 1.179 şi 2.769 de lei“, ne-a informat departamentul de comunicare al purtătorului de cuvânt al Guvernului. În cazul ministerelor, salariile de bază ale consilierilor personali variază între aproximativ 2.800 şi 3.100 de lei pe lună. La acestea, desigur, se adaugă o serie de sporuri.
Şi Administraţia prezidenţială are un aparat birocratic care include opt consilieri prezidenţiali şi 14 consilieri de stat. De la caz la caz, venitul încasat anul trecut de un consilier prezidenţial, conform declaraţiilor de avere postate pe site-ul Palatului Cotroceni, a fost de peste 53.000 de lei pe an, iar al unui consilier de stat, de aproximativ 46.000 de lei pe an. Majoritatea şi-au rotunjit veniturile prin activităţi suplimentare: drepturi de autor, cursuri ţinute în cadrul unor instituţii de învăţământ superior etc.
Salariile sunt secrete, fiind „date cu caracter personal“
Ce consilieri are Ministerul Justiţiei? „Prin articolul 12 din Legea nr. 544/2001 sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii, pe această cale făcându-se trimitere, în opinia noastră, la Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Astfel, potrivit art. 12 al aceluiaşi articol, prin noţiunea de «informaţie cu privire la datele personale» se înţelege «orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabil㻓. Acesta este răspunsul transmis de consilierul de comunicare al Ministerului Justiţiei, Simona David.
Nu este singurul caz de acest gen, iar MAI ne-a transmis un răspuns similar. Aceşti consilieri „au obligaţia declarării averilor şi intereselor conform Legii nr. 144/2007, cu modificările şi completările ulterioare“, ne-au comunicat reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI). Citând o decizie a Curţii Constituţionale, oficialii ANI afirmă că „salariul concret al unei persoane, stabilit în cadrul limitelor minime şi maxime prevăzute în actele normative, nu mai prezintă interes public, intrând în sfera interesului privat al persoanei.“ Pe de altă parte, obiectul declaraţiei de avere nu este „salariul concret al declarantului, ci venitul anual încasat“. „În ceea ce priveşte transparenţa instituţiilor faţă de profilul acestor consilieri, constatăm o secretomanie nejustificată, cum este cazul răspunsului Ministerului Justiţiei. Răspunsul este clar un abuz. Pe acelaşi principiu, numele unui ministru reprezintă o informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă“, spune Elena Iorga, director de programe în cadrul Institutului de Politici Publice.
«În continuare se creează un aparat stufos de consilieri, de regulă foarte tineri şi fără experienţă în domeniul pentru care au fost angajaţi.»
Elena Iorga, Institutul pentru Politici Publice
7.643 de lei este indemnizaţia lunară a unui consilier prezidenţial, cel mai bine plătit din această categorie de angajaţi ai instituţiilor publice. Indemnizaţia este egală cu cea a unui ministru sau a primarului general al Capitalei.
Mona Scărişoreanu, Bogdan Ciubuc
sursa: capitalul.ro
Falimentul romanilor
Persoanele fizice se vor putea proteja de creditori prin declararea insolventei * Specialistii sustin ca o lege a insolventei persoanelor fizice este necesara pentru a depasi criza * In lipsa unei legi, particularii cad prada bancilor care le executa bunurile la pret de nimic Cu toate ca nu se doreste punerea pe agenda discutiilor a insolventei persoanelor fizice, specialistii sustin ca aceasta ar putea rezolva multe probleme, mai ales ca numarul restantierilor continua sa creasca. La noi, o asemenea propunere nu este agreata. Exista teama ca tot mai multi romani s-ar putea da “loviti de faliment”, iar stergerea unui volum impersionant de creante le-ar putea aduce insolvabilitatea creditorilor. Pana sa ne decidem, Romania va ramane, alaturi de Bulgaria, singura tara din Uniunea Europeana care nu are o asemenea lege si nici nu se pregateste sa elaboreze vreuna. Ultimele date publicate de Banca Nationala a Romaniei (BNR) indica o crestere spectaculoasa a restantelor. Specialistii in insolventa sustin ca se merge spre o situatie fara rezolvare. “In conditiile actuale de criza economica, supra-indatorarea persoanelor fizice este o problema reala si fara solutii viabile in legislatia romana aplicabila in acest moment”, explica Anca Rusu, practician in insolventa la TZA Insolventa S.P.R.L., societate constituita de firma de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii. Ministerul Muncii a elaborat un proiect de Ordin pentru aprobarea procedurii privind declararea starii de “insolvabilitate” a debitorilor persoane fizice sau juridice. Problema este ca proiectul se refera strict la datoriile catre stat. De asemenea, fondatorul societatii “Piperea & Asociatii”, Gheorghe Piperea, sustine ca ar trebui sa se faca unele distinctii. “Toti cei executati silit sunt, in prealabil si in mod automat, trecuti in baza de date a Biroului de Credit, indiferent daca sunt sau nu rau-platnici. Insolventa inseamna ca nu poti sa platesti o datorie, ca nu mai ai cash, si nu ca nu vrei sa o platesti”, explica Gheorghe Piperea. Pe trendul crescator al economiei romanesti din ultimii opt ani, populatia s-a indatorat tot mai mult.
Supraindatorare
Astfel, s-a ajuns ca foarte multi oameni sa fie supraindatorati. “Acest fenomen de supraindatorare este definit ca situatia in care o persoana fizica nu mai poate sa isi acopere datoriile din veniturile de care dispune. Este o situatie aproape identica cu insolventa, dar care nu este reglementata de catre legislatia romana”, afirma Piperea. “In contextul actual, costurile cu care se confrunta bancile comerciale pentru gestionarea creditelor restante sunt mult mai ridicate, daca luam in calcul cresterea accelerata a restantelor ce reprezinta cel putin 2% din volumul total de credite acordate persoanelor fizice. Imposibilitatea suportarii acestor costuri, pe fondul unei scaderi semnificative a activitatii de creditare, precum si limitarea accesului la finantare a potentialilor clienti ai bancilor, pot crea probleme semnificative sistemului bancar roman”, sustine Anca Rusu. De asemenea, ea arata ca ipoteza clasica a executarii silite nu mai reprezinta o solutie pentru creditele ipotecare neperformante, in conditiile in care valoarea initiala a imobilelor, evaluata la momentul contractarii creditului, a scazut cu pana la 50% in unele cazuri. Restantele s-au triplat Datele BNR arata ca numarul restantierilor este in crestere. Soldul restantelor la creditele acordate populatiei si firmelor a crescut in primul trimestru 2009 cu 56%, la 4,46 miliarde de lei, in contextul unui avans al restantelor la imprumuturile in valuta de 93,94% si la cele in lei de 35,7%. La finele lunii decembrie a anului trecut restantele totalizau 2,86 miliarde lei. Comparativ cu finele lunii martie 2008, soldul restantelor a crescut de 3,24 ori, de la 1,38 miliarde lei la 4,46 miliarde de lei. Legea insolventei Insolventa persoanelor fizice ar putea fi similara cu cea aplicabila in cazul firmelor, iar procedura nu va fi deloc simpla. Anca Rusu sustine ca se poate ajunge la un termen mediu rezonabil de aproximativ 2 ani pentru finalizarea unei proceduri. “Este necesara si reglementarea unei perioade “post-insolventa”, care implica anumite restrictii in sarcina debitorului, cum ar fi accesul restrictionat la finantare sau la desfasurarea unor activitati economice, inregistrarea precedentului sau in insolventa in cazierul fiscal, similar cu inregistrarea precedentului infractional in cazierul judiciar etc”, spune Anca Rusu. Procedura insolventei persoanelor fizice este reglementata in majoritatea legislatiilor comerciale europene, cu exceptia Bulgariei, Ungariei si Romaniei. Ungaria a elaborat insa un act normativ si acesta ar putea intra in vigoare in perioada urmatoare.
George BANCIULEA si Iulian SIMBETEANU
sursa: ziua.net
World Bank: Economic Crisis Turning Into Calamity
World Bank says financial crisis could turn into calamity for many poor countries
The global financial crisis could become “a human and development calamity” for many poor countries, the World Bank said, urging donor nations to speed delivery of money they have pledged and consider giving more.
Developing countries, its main constituency, face “especially serious consequences with the crisis driving more than 50 million people into extreme poverty, particularly women and children,” the bank said Sunday.
Bank President Robert Zoellick said some of the poorest economies are being hit by “second and third waves of the crisis.” He said no one knows how long it will last or when recovery will begin.
“There is a widespread recognition that the world faces an unprecedented economic crisis, poor people could suffer the most and that we must continue to act in real time to prevent a human catastrophe,” Zoellick said.
The bank will respond by tapping its healthy balance sheet to increase lending up to $100 billion over three years and launch initiatives in social protection, public works and agriculture, he said.
sursa: abcnews.go.com
US troops want to stay in Iraq for good, for their own good
The US military command in Iraq addressed the Iraqi government yesterday with a request to revise the terms for the US troops to pull out from the war-torn country. The Pentagon said Iraq could plunge into chaos in case the US servicemen leave the country because the Iraqi police supposedly will not be possible to control the situation. In the meantime, the US military has been accused of making a number of actions in violation of previously achieved agreements as US soldiers begin to arrest local officers for their unwillingness to cooperate with the United States.
The agreement, which was signed at the end of 2008, says that US servicemen will be withdrawn from Iraqi settlements by June 30. The Pentagon believes that such a step will escalate the situation as Islamic guerrillas become more active. The US military command in Iraq says that the local police are unable to maintain even the visible law and order in the country.
Such a position of the US military has triggered a diplomatic scandal. The government of Iraq accused the US administration of violating the previously signed pacts.
The Iraqi authorities are concerned about the operation, which US troops conducted on Sunday in the town of Kut, southern Iraq. A large group of US military men blockaded one of the town quarters and stormed a building there. US special services said that there were arms dealers hiding in the building. The US command did not report anything about the gunmen who were detained as a result of the military operation. Two people, including a woman, were killed in the storm.
The actions of the US troops triggered a highly negative reaction from the Iraqi government. Iraqi Prime Minister Nouri Maliki said that the siege was a crime that was committed in violation of the security pact governing the US presence in Iraq. The document, which was signed in November 2008, obliged the US command to notify the Iraqi authorities of any operations in the country. However, Iraqi officials said, no one informed them of what was going to happen in Kut.
It goes without saying that the Pentagon insists that all the terms of the 2008 pact had been observed. If US military officials informed some of their Iraqi colleagues, they did it in a very restrictive manner.
Furthermore, it became known yesterday that the local police arrested two Iraqi officers in Kut for their illegal cooperation with US servicemen.
The time, when this story is happening, is not good for the Pentagon. The USA and Iraq launched the first stage of negotiations yesterday about the status of US troops on the territory of Iraq. Washington seeks to revise the paragraph, according to which US troops must leave Iraqi settlements before June 30 of the current year.
sursa: Pravda.Ru
Carti de citit
|
[...]Economia politica de pana acum ne invata ca munca este izvorul tuturor avutiilor si masura tuturor valorilor, asa incat doua obiecte pentru a caror producere s-a cheltuit acelasi timp de munca au aceeasi valoare, si, dat fiind ca in general numai valorile egale pot fi schimbate intre ele, aceste obiecte pot fi schimbate intre ele. Dar in acelasi timp, ea ne invata ca exista un fel de munca acumulata, pe care o denumeste capital; ca datorita valorilor pe care le contine, acest capital sporeste insutit si inmiit productivitatea muncii vii, pretinzand pentru aceasta o anumita retributie numita profit sau castig. Dupa cum stim cu totii, in realitate lucrurile se petrec in asa fel, incat profiturile muncii moarte, acumulate, devin din ce in ce mai masive, capitalurile capitalistilor devin din ce in ce mai colosale, in timp ce salariul muncii vii devine din ce in ce mai mic, iar masa muncitorilor care traiesc exclusiv din salariu devine din ce in ce mai numeroasa si mai saraca. Cum poate fi rezolvata aceasta contradictie? Cum poate sa ramana un profit pentru capitalist daca muncitorul primeste in schimbul muncii pe care el o incorporeaza in produsul sau intreaga valoare? Si, din moment ce se schimba intre ele numai valori egale, asa ar si trebui sa se petreaca lucrurile in cazul de fata. Pe de alta parte, cum pot fi schimbate valori egale, cum poate sa primeasca muncitorul intreaga valoare a produsului sau daca, asa cum recunosc multi economisti, acest produs se imparte intre el si capitalist? Economia politica de pana acum sta dezorientata in fata acestei contradictii, scriind sau bolborosind fraze confuze care nu spun nimic. Nici criticii socialisti de pana acum ai economiei politice n-au fost in stare sa faca altceva decat sa releve aceasta contradictie; dar nici unul dintre ei n-a rezolvat-o si abia acum, in sfarsit, Marx a analizat procesul de formare a acestui profit pana la originile lui, clarificand in acest fel totul. [...] Friedrich Engels |
|
Cea mai cunoscuta viziune distopica a lumii viitorului, romanul (scris in 1949) este tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare a fi fost abolita. Epurarile si evaporarile au devenit un lucru firesc, trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba“, o limba mecanicista care completeaza imaginea de lume ordonata stiintific. In imperiul fricii absolute si sub ochii necrutatori ai Fratelui cel Mare, libertatea individuala a fost pe vecie eradicata. |
|
„Ferma Animalelor” (publicata in 1946) este cea mai cunoscuta satira politica din secolul XX. Cartea a fost tradusa in peste 70 de tari si este inclusa in programele scolare si universitare din intreaga lume. Orwell reuseste sa construiasca atit o povestire antrenanta (care, la un prim nivel, ar putea constitui o savuroasa lectura pentru copii), cit si o extraordinara alegorie despre sistemul comunist in particular, despre orice sistem totalitar, in general. Cind animalele de la ferma Manor isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pe moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii sint inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Prea curind insa, porcii preiau conducerea fermei, sub veleitatea inteligentei lor, si se bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant – o subtila ironie la adresa regimului comunist – poate fi inteles fie si numai raportindu-ne la ultima regula (adusa la zi) care mai ramine, intr-un final, inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
1984 O mie noua sute optzeci si patru
Ferma Animalelor
Psihologia Multimilor
State esuate, Un abuz al puterii si un atac asupra democratiei. 
Arta razboiului, Sun Tzu
Contractul social
Platon, Republica
Cartea Cărţilor de Poezie(ediţia 2003)RECOMANDARI DE LA CITITORI
Minunata lume noua recomandata de bogdan |
Tara milioanelor de dezamagiri
Dezamagirea este generalizata in Romania. Ca si nemultumirile sociale, ca si teama de ziua de maine. Numarul somerilor creste de la o zi la alta, ca si cel al falimentelor, sindicatele sunt tot mai decise sa declanseze greva generala, in timp ce clasa politica a ramas fidela doar luptei electorale. Coalitia si-a demonstrat cu varf si indesat intr-un timp scurt impotenta in privinta unei guvernari, daca nu eficienta, cel putin decenta. La varf, liderii PSD si cei ai PD-L privesc obsesiv spre scrutinele care vor avea loc in acest an. Tot ceea ce conteaza este obtinerea votului popular. Presedintele Basescu doreste un nou mandat, iar partidul sau de suflet nu va ezita nicio secunda sa sacrifice orice, chiar si guvernarea, pentru a-i indeplini visul. Prezidentiabilul Geoana il concureaza serios pe seful statului la discursuri demagogice, in incercarea disperata de a mai urca in sondajele de opinie. Primii doi oameni in stat se afla in plin razboi politic si folosesc partidele pe care le conduc pentru atingerea obsesiilor electorale.
Criza mondiala isi pune tot mai mult amprenta pe Romania anului 2009. Balbele Cabinetului Boc, controversatele Ordonante de Urgenta, date in ultima perioada, arata foarte clar ca profesionalismul, competenta si altruismul sunt o rara avis pe scena politica autohtona. In filialele Coalitiei, tensiunile sunt la ordinea zilei, cat timp neincrederea intre partenerii de guvernare nu mai poate fi nici macar mascata. Se refuza categoric, in ciuda amenintarilor de la Centru, semnarea protocoalelor de colaborare, in contextul in care in judete orgoliile si divergentele politice au scapat de sub orice control. Justitia se afla si ea intr-un proces care numai reforma nu poate fi numit. Comisia Europeana ne pregateste un nou raport pe Justitie, posibil mai sever decat cel din iarna, in care monitorizarea va continua, iar fondurile europene risca sa fie taiate. Institutiile continua sa se decredibilizeze accentuat cat timp instantele de judecata, fortele de ordine, primariile, sunt grav afectate de coruptie, nepotism si neprofesionalism. Se vorbeste tot mai des de descentralizare, de predarea competentelor factorilor din teritoriu, dar acest aspect nu va rezolva nimic si va perpetua cel mult situatia haotica de acum. Puterea si Opozitia vorbesc limbi atat de diferite, incat nici macar sintagme ca “viitorul Romaniei” sau “interesul national” nu mai pot gasi puncte de convergenta. Si asta in conditiile in care obtinerea unui loc de munca a devenit o tentativa temerara.
Milioane de romani sunt ingenunchiati financiar, social, economic si moral de consecintele unei crize care se incapataneaza sa vorbeasca tot mai apasat. Protectia sociala este sinonima cu o frectie la un picior de lemn. Educatia devine tinta numeroaselor “reforme” la care o supun toti ministrii care considera ca au menirea de a-si lasa amprenta asupra unui viitor incert. Programele scolare se modifica in fiecare trimestru, numirile politice sunt la moda si in inspectoratele scolare ca si in scoli si licee, in timp ce abandonul scolar creste alarmant, iar nivelul calitativ al invatamantului aluneca vertiginos pe o panta descendenta. Romania din aceste zile este una eminamente politica, in care tot ce conteaza sunt relatiile, banii, influenta. Acestea pot face diferenta intre prezumtia de nevinovatie si un verdict care contine ani grei de inchisoare. Astfel, drumul de la varful Puterii la scarile Directiei Nationale Anticoruptie poate fi unul scurt si abrupt, daca alegi gresit tabara. Lupta pentru Putere va fi una dura si in acest an. Tot mai multi considera ca mandatul de cinci ani al presedintelui a fost in greseala, daca luam in calcul faptul ca razboiul electoral dureaza acum tot mai mult. In cazul in care in toamna lui 2008 am fi avut si prezidentiale, apele erau acum mult mai limpezi. Dar, in contextul in care seful statului va fi ales (ori reconfirmat) abia spre sfarsitul anului, tensiunile vor continua. Nimeni nu mai crede in discursurile populiste ale liderilor politici, cat timp realitatea este una care contrazice flagrant vorbaria ieftina a alesilor. Coalitia va rezista, cu greu, pana la finele lui 2009. Printre scandaluri, acuze reciproce, tensiuni in filiale.
Din aceasta ecuatie previzibila lipseste doar disponibilitatea unui minim efort si a unei minime decente venita pe esicherul guvernarii. Pentru ca exista riscul ca nemultumirile sociale sa se acutizeze tot mai mult. Nu putini romani se afla intr-o situatie disperata, cu cutitul la os, iar acest aspect ar trebui sa ridice semne de intrebare unor alesi care au uitat de Romania reala, de problemele acesteia. In contextul in care Romania geme de dezamagire, clasa politica geme de incompetenta si obsesie a pastrarii privilegiilor. Sunt doar contrastele unei Romanii ce se vrea europeana.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Grupul Bilderberg – Adevaratii conducatori ai Americii
Un scurt popas in culisele celui mai ocult club din lume risipeste orice fel de indoiala fata de soarta pe care o va avea intreaga omenire in viitorul apropiat. Artizanii Noii Ordini Mondiale ar fi insasi membrii temutului Club Bilderberg. Diversi analisti politici avanseaza tot mai des ideea conform careia aceasta organizatie domina lumea si controleaza vietile a miliarde de oameni. Ei sunt singurii pradatori actuali ai speciei Homo sapiens…
“ Este intotdeauna mai usor sa pacalesti o lume intreaga decat un singur om ” -Generalul chinez Liu Feng, anul 342 i.e.n.
Grupul Bilderberg este considerat de majoritatea expertilor in politici oculte, drept cel mai inalt for de conducere al ”Marilor Preoti ai Capitalismului”. In acest club exclusivist pana la absolut, nu ar avea acces oricine, chiar daca persoana in cauza este foarte influenta sau potenta in plan financiar sau politic. In fiecare an, un misterios “Comitet de Conducere” emite cate o lista de invitati pe care figureaza maximum 130 de nume. Invitatii? Numele lor este tinut in mare secret. Din putinele informatii care au “scapat” presei de-a lungul timpului, reiese ca pe lista celor 130 de persoane se regasesc bancheri internationali, baroni ai trusturilor de presa, ministrii guvernamentali din diverse tari, prim-ministrii, capete regale si lideri politici.
Clubul Bilderberg nu este singura institutie secreta din subordinea Illuminatilor, dar prin raza de actiune si dimensiunile obiectivelor sale, este cea mai ambitioasa si extinsa alianta secreta din intreaga lume. A reusit de minune sa-si tina in umbra adevaratele planuri timp de multi ani, printr-un ansamblu de principii stimulat de mass-media tributara, utilizand eficient dezinformarea, secretizarea maxima si propaganda. Astfel, omenirea a perceput confuz ceea ce i se intampla cu adevarat, complacandu-se astfel in pasivitate sociala. Opinia publica mondiala a fost ametita magistral datorita aplicarii perceptelor haosului ideatic si a dezordinii regizate cu scop precis.
Cum a inceput totul
“Cea mai mare pedeapsa pentru cei neinteresati de politica este aceea ca vor fi inevitabil condusi de cei foarte interesati de politica” –Arnold J.Toynbee, istoric englez
Elita politica a lumii se intalneste anual, aproape ca intr-un ritual al carui sens scapa celor multi, in cele mai luxoase hoteluri si resedinte private din Europa, iar o data la 4 ani, undeva in Statele Unite sau Canada. De la aceste intalniri anuale si-a tras numele probabil cea mai puternica organizatie “vizibila” implicata in conducerea intregului mapamond plitic. Prima conferinta a grupului s-a desfasurat in noaptea de 29 spre 30 mai 1954, in cadrul Hotelului Bilderberg din Oosterbeek, undeva in apropierea localitatii olandeze Arhnem. Conferinta a fost initiata de cateva figure politice importante, printre care si Joseph Retinger, ideologul si strategul proaspetei organizatii, care era ingrijorat la acea data de recrudescenta sentimentelor anti-americane in Europa. Conform celor mai multi istorici si autori, Printul Bernhard de Olanda ar fi cel care a fondat oficial Grupul de la Bilderberg.
Originea Printului Bernhard era cel putin interesanta daca este sa dam crezare propriilor afirmatii in care acesta pretindea ca avea o ascendenta directa nu doar in randul imparatior Romei, ci si in stirpea biblicului rege David. Scriitorul canadian Daniel Estulin afirma in lucrarea sa despre Clubul Bilderberg, ca organizarea acestui for elitist ar fi fost sprijinita direct de catre C.I.A., de unele societati secrete cu tenta mondialista si de Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.).Organizatia este condusa de un for superior alcatuit din 39 de membri (24 americani si 25 europeni) impartiti in trei comisii speciale, a cate 13 membri fiecare. Comitetul de conducere are sediul in Elvetia si stabileste persoanele care vor participa la intrunirile anuale ale clubului.
Motivele pentru care autori si politicieni precum Cristina Martin, Jan van Helsing sau Daniel Estulin definesc Grupul Bildreberd drept “Guvernul Mondial Nevazut” sunt strans legate de cele trei mari teluri formulate de Printul Bernhard in anul 1954. Primul are in vedere crearea unui Guvern Mondial la inceputul mileniului trei. Al doilea tel vizeaza globalizarea economica mondiala. Iar ultimul are in vedere crearea unei forte armate globale care sa reduca rapid la tacere orice forma de opozitie identificata oriunde pe planeta.
Cercurile puterii
“Ce urmareste cineva care are putere? Mai multa putere?” - Matrix
Acelasi comitet special de conducere stabileste de asemenea ce fel de politici si planuri vor fi discutate in cadrul intrunirilor. La aceste consfatuiri secrete nu participa decat membrii care au dovedit loialitate totala si neconditionata intereselor oculte ale Caselor Rockefeller-Rotschild. Istoria recenta “neoficiala” a demonstrat ca orice plan al Grupului Bilderberg adoptat in decursul intalnirilor anuale a fost pus in practica in maximum doi ani. In ultimii ani, printre invitatii la intalnirea anuala s-au numarat conducatorii unor trusturi si companii multinationale precum IBM, Xerox, Royal Dutch Shell, Nokia si Daimler, dupa cum afirma agentia de presa PR Newswire for Journalists. In afara fondatorilor oficiali, reprezentati de Printul Bernhard si Joseph Retinger, adevaratii stapani care au finantat Clubul Bilderberg au fost multi-miliardarii David Rockefeller alaturi de membrii familiei Rotschild.
Eminentele cenusii care au tinut si inca tin fraiele politicii Grupului, sunt nimeni altii decat Henry Kissinger si Zbigniew Brzezinski, considerati de majoritatea analistilor politici internationali drept adevaratii stapani ai Americii in ultimii 50 de ani. Autori precum Jan van Helsing considera, spre exemplu, ca Zbigniew Brzezeinski este “nasul” tuturor presedintilor americani, niciunul dintre acestia nefiind instalat la Casa Alba, daca nu prezenta girul lui Brzezinski. Alaturi de acestia, o functie deosebit de importanta in structura de conducere a intregii lumi a detinut-o figura temutului Bernard Baruch. Acesta a fost un personaj cu realizari aproape incredibile chiar si pentru lumea in care traim. Pana la data oficiala a mortii sale, 20 iunie 1965, Bernard Baruch a fost “neoficial” recunoscut in cercurile puterii oculte drept cel mai puternic om de pe planeta.
De origine germana, Baruch a fost un finantist, speculant, om de stat, si consilierul secret al presedintilor Woodrow Wilson si Franklin D, Roosevelt. In timpul celor doua Razboaie Mondiale care au macinat omenirea in secolul trecut, Bernard Baruch a fost sfatuitorul presedintilor americani. Datorita sfaturilor sale (unii autori le denumesc ordine…), Statele Unite s-au angrenat in cele doua conflagratii mondiale.
In lumea finantistilor americani a fost poreclit “Lupul Singuratic de pe Wall Street” deoarece era complet independent de piata financiara, si totusi nimeni nu-si putea explica cu exactitate sursa averii sale incomensurabile. El este artizanul “Razboiului Rece” desfasurat intre cele doua superputeri mondiale. De fapt insasi termenul de Razboi Rece-i apartine cu exclusivitate, fiind folosit in premiera de Bernard Baruch in cadrul unei conferinte din data de 16 aprilie 1947.
Dupa multi ani de taraganari si refuzuri, “creierul” oficial al Clubului Bilderberg, multimiliardarul David Rockefeller, si-a publicat in anul 1999 un volum autobiografic in care recunoaste voalat ca face parte din Clubul Bilderberg si din Comisia Trilaterala. Cea mai puternica arma a Grupului, asa numita Comisie Trilaterala, este o forma superioara de conducere inter-statala pe langa care O.N.U. si N.A.T.O. par niste simple O.N.G.-uri care militeaza pentru protectia frunzelor moarte din parcuri… Comisia Trilaterala, dupa cum sugereaza si denumirea sa, este un for superior de conducere care concentreaza in el intreaga putere politica, militara, economica si administrativa a Europei Occidentale, Statelor Unite ale Americii si Japoniei.
Exista totusi unele caracteristici comune ale asa-zisilor “bilderbergeri”: - Cu totii fac parte din cele mai bogate familii ale lumii, au studiat in aceleasi universitati in scopul formarii unei optici identice referitoare la lumea inconjuratoare, marea lor majoritate sunt membri in organizatia cu caracter ermetic-conspirativ Skull and Bones. Multi dintre ei sunt proprietarii celor mai complexe si prospere afaceri din intreaga lume, altii isi exercita influenta cu ajutorul functiilor de conducere in cadrul celor mai influente guverne de pe glob.
Guvernul Mondial suntem noi… Ca ne descurcam mai bine!
“Fie ca vreti, fie ca nu, vom avea un guvern mondial. Singura chestiune este daca va fi acceptat sau impus” – James P. Wartburg, bancher american si consilier financiar al Presedintelui Franklin D. Roosevelt
“In timp ce negau furios faptul ca guverneaza lumea in secret”, declara jurnalistul britanic Jon Ronson, “Membrii Grupului Bilderberg pe care i-am intervievat au recunoscut ca deseori marile scandaluri, conflicte sau probleme internationale au fost influentate de intrunirile lor”. Un astfel de exemplu evident a fost legat de Razboiul din insulele Malvine dintre Marea Britanie si Argentina. Atunci, cererea initiala a guvernului britanic in care acesta solicita O.N.U. aplicarea de sanctiuni internationale Argentinei a fost respinsa. Enervat, Dawid Owen, pe atunci Ministrul de Externe al Marii Britanii, s-a ridicat si a tinut un discurs electrizant la una dintre intrunirile Grupului Bilderberg. Urmarea? In cel mai scurt timp, Comunitatea Internationala a votat in majoritate impunerea sanctiunilor economice Argentinei. Clubul Bildeberg pare a urma cu strictete maxima Illuminatilor de acum 300 de ani : “Totul pentru popor, dar fara popor”.
Pastrand totusi proportiile, sistemul social prin care se autodefinesc membrii Clubului Bilderberg, pare a fi un fel de versiune updatata a piramidei sociale din Evul Mediu european, structurata in trei trepte ierarhice. Astfel, in varf gasim Initiatii, cei care au primit o parte din secretele Illuminatilor, urmati de membrii de rang secund care implementeaza si conduc principiile si ordinele in cadrul guvernelor tarilor vasale. Pe ultima treapta s-ar regasi restul lumii, adica mai mult sau mai putin de 7 miliarde de locuitori. Dupa parerea lui Jan Udo Holey, aceasta ordine de comanda ar replica intocmai simbolul piramidei deasupra caruia se afla ochiul atotvazator al Illuminatilor, desen prezent pe bancnota americana de un dolar. Ce se vor face oare bilderbergerii atunci cand se va trece succesiv de la dolar la amero si de la amero la Phoenix, temuta moneda unica pe plan mondial? Vor avea oare vreo criza de simboluri pierdute, sau se vor raporta la monezile din aur a caror valoare pare ca rezista in timp, din Antichitate pana in prezent
Conspiratie, mistificare, exagerare?
“Intr-o epoca de minciuna universala, sa spui adevarul este deja un act revolutionar” - George Orwell, scriitor britanic
Cu o astfel de carte de vizita scoasa in evidenta de lucrarile si cercetarile specialistilor in stiinta conspiratiei si ocultism politic, este evident ca Grupul Bilderberg nu a scapat acuzatiilor venite din cele mai variate directii. Cu atat mai mult cu cat secretismul si refuzul de a declara subiectul discutiilor sale anuale a dus la adevarate acuzatii de complot in scopul dominarii intregii lumi. Cei mai vehementi critici sunt grupati in Societatea John Birch si beneficiaza de ajutorul oferit de jurnalistul canadian Daniel Estulin, scriitorul britanic David Icke, autorul american Jim Tucker si realizatorul de emisiuni radio, Alex Jones. Acesta din urma avertizeaza ca Grupul Bilderberg intentioneaza ca in urmatorii ani sa dizolve treptat suveranitatea Statelor Unite, Canadei si Marii Britanii pentru a crea o structura supra-nationala, denumita Uniunea Nord-Americana, similara cumva Uniunii Europene.
Teoria Conspiratiei continua cu evidentierea relatiei pe care Bilderberg o are cu presa mondiala, presa care, in conceptia sustinatorilor teoriilor conspirationiste, este cumparata si detinuta de ani buni de catre membrii Clubului. Aceste presupuneri au fost alimentate de faptul ca la conferintele Grupului Bilderberg din ultimii ani au participat ca invitati detinatorii unor trusturi media de mare calibru precum: The Economist, The Financial Times, Newsweek, La Republica, Corriere della Sera, New York Times etc. Adevarul este, ca de atatea ori cand vine vorba de Conspiratii, dincolo de posibilitatea noastra de a-l afla.
Intalnirea rituala din acest an a Grupului Bilderberg are loc in Atena, intre 14-16 Mai. Ce se va discuta acolo va ramane, ca de fiecare data, un nou mister pentru urechile celor multi…
sursa: descopera.ro
Reformă în Justiţie sau adio bani de la UE
Comisia Europeană a adoptat un memorandum conform căruia fondurile acordate României sunt condiţionate de starea justiţiei. Centrul European pentru Studii Politice (CESP) din Bruxelles, a dat, ieri, publicităţii un raport care conţine mai multe recomandări referitoare la justiţia din ţara noastră.
Documentul reprezintă o evaluare independentă şi conţine studii de caz pentru România şi Bulgaria. Potrivit realizatoarei capitolului referitor la România, Dana Denis-Smith, Comisia Europeană ar trebui să continue monitorizarea şi după cei trei ani prevăzuţi iniţial, prin Tratatul de aderare.
Analistul CESP consideră că, în cazul prelungirii monitorizării pe termen mediu (cel puţin trei ani), criteriile trebuie să devină mai flexibile, pentru a permite excluderea domeniilor unde sunt realizate progrese sau includerea unor noi domenii. În plus, Denis-Smith recomandă introducerea unor criterii de tip „recompensă şi avertisment”, respectiv suspendarea de fonduri pentru România şi posibilitatea folosirii de fonduri pentru remedierea problemelor din domeniul justiţiei.
Legi neclare
România trebuie să continue să îşi consolideze capacitatea administrativă a ministerelor, să înfiinţeze departamente pentru elaborarea legislaţiei, din care să facă parte avocaţi, politologi şi reprezentanţi ai ONG-urilor.
Referitor la Parlament, raportul spune că acesta nu trebuie să-şi mai dea acordul pentru începerea urmăririi penale a miniştrilor parlamentari, iar Agenţia Naţională de Integritate trebuie să monitorizeze aplicarea unei definiţii mai clare a termenului de „persoane înrudite“ în cazul numirilor în funcţii publice, pentru a evita conflictele de interese.
În plus, se propune introducerea unui sistem cu adevărat transparent pentru selecţia personalului la toate nivelurile, deoarece, în prezent, nu par să existe criterii clare de evaluare a performanţei.
Accent pe resursa umană
În acest context, CESP recomandă instituirea priorităţii la capitolul resurse umane - mai importantă decât modernizarea tehnologiei - în toate instituţiile judiciare, prin introducerea şi supravegherea unei politici de asigurare a calităţii personalului. Nici metodologia aplicată de autorităţile anticorupţie nu este suficient de profesionistă, acestea trebuind să acceseze o gamă largă de surse pentru a-şi susţine cazurile de acuzare şi nu să se bazeze doar pe presă şi agenţii de stat.
Mai mult, este necesar ca autorităţile anticorupţie să beneficieze de întregul personal necesar şi, în cazul în care nu există candidaţi potriviţi, să externalizeze serviciile printr-un proces de licitaţie transparent.
Stop scurgerilor de informaţii
Un alt punct vizat de raportul Centrului European pentru Studii Politice este consolidarea regulilor de securitate şi a instituţiilor, pentru a se evita în viitor posibile scurgeri de informaţii ce ar putea apoi fi utilizate drept arme politice.
În ceea ce priveşte independenţa şi profesionalismul în justiţie şi în alte domenii, raportul recomandă îmbunătăţirea controlului asupra stocării documentelor în procedurile judiciare şi stabilirea responsabilităţilor în cazul scurgerilor de informaţii.
Criza nu scuză lipsa reformei
Reprezentanţii Comisiei Europene vor veni, săptămâna viitoare, în România, unde vor desfăşura două misiuni de monitorizare în ceea ce priveşte Justiţia.
Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu (foto), a confirmat informaţia potrivit căreia Comisia Europeană leagă plata fondurilor europene către România de reforma Justiţiei şi de lupta anticorupţie.
Totodată, Predoiu a declarat că lipsa reformei în sistemul judiciar nu trebuie scuzată pe motiv de criză economică.
Problemele sistemului judiciar românesc
Preşedintele onorific al Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), Viorica Costiniu, crede însă că nu se va ajunge în această situaţie, însă admite că reforma Justiţiei este un proces tergiversat.
Costiniu consideră că justiţia „a ajuns o marfă electorală şi comercială“. Preşedintele AMR spune că legislaţia incoerentă, modul de finanţare a Justiţiei, lipsa resurselor financiare pentru programe de prevenire sau reintegrare socială, lipsa personalului, dar şi profesionalismul scăzut al unor magistraţi şi al unor avocaţi se află în topul problemelor din sistemul judiciar.
De asemenea, Costiniu consideră că modul de elaborare a codurilor penal şi civil, dar şi a celor de procedură arată că mai este mult de muncă la reforma justiţiei.
„În România se fac lucruri pe colţul mesei. Dacă un câine muşcă un om, se dă o lege într-o noapte cu privire la cum ar trebui judecat acest caz“, a exemplificat Viorica Costiniu pentru a face o „oglindă“ a ceea ce se întâmplă în sistemul judiciar românesc.
Grefierii nu s-au înţeles cu ministrul
Preşedintele Projust, Ştefania Teleman, a declarat ieri, pentru agenţia NewsIn, că nu au ajuns la o înţelegere cu ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu, în privinţa declanşării grevei de avertisment anunţate pentru miercuri. Liderul de sindicat a explicat că Projust cere drepturi pe care personalul auxiliar din Justiţie le are şi care nu sunt respectate. Decizia în privinţa declanşării grevei de avertisment va fi luată astăzi.
De ce trenează procesele
Lipsa resurselor financiare, dar şi desele modificări legislative duc la îngreunarea actului de justiţiei. Conform preşedintelui onorific al Asociaţiei Magistraţilor din România, Viorica Costiniu, lipsa unei poşte judiciare duce la întârzieri ale judecării proceselor: „Nu primesc citaţiile, se invocă lipsa de procedură, procesul primeşte un alt termen şi tot aşa“.
De asemenea, din lipsa banilor se ajunge ca expertizele făcute în anumite cauze să fie anulate ca urmare a faptului că au fost făcute exact de organul care instrumentează cauza şi nu de o instituţie independentă. Refacerea expertizei înseamnă noi amânări ale proceselor. O altă cauză a întârzierii proceselor o reprezintă lipsa unor translatori şi interpreţi familiarizaţi cu termenii juridici.
Împrumut condiţionat
Comisia Europeană a adoptat un memorandum prin care suma de 5 miliarde de euro, care ar trebui acordată României în mod suplimentar faţă de împrumutul de la FMI, este condiţionată de progresele luptei anticorupţie.
“Justiţia a ajuns o marfă electorală şi comercială.”
Liliana Năstase, Anca Voicu
sursa: adevarul.ro
CFR Corporate Members Get Lion’s Share of Bailout Funds
Newspapers are fixated upon $160 million in bonuses given to American International Group (AIG) executives. And it’s nice to know where the millions are going (note: the bonuses could have been cancelled had the federal government let the company go bankrupt, as officials should have). But where are the trillions in TARP, TALC and Federal Reserve Bank bailout funds going?
The man in charge of administering the bailouts is Treasury Secretary Timothy Geithner, who served as a staff member of the New York City-based Council on Foreign Relations before being hired in 2003 to head the New York City branch of the Federal Reserve Bank (Fed). As the vice chairman of the Fed’s Open Market Committee, Geithner is probably a poor choice to get the nation out of it’s current economic mess. He served as Alan Greenspan’s number two man at the Fed, so Geithner is as responsible as anyone for facilitating the severity of the real estate and financial bubble and its subsequent collapse. After all, the Fed was the driving force behind the asset bubble, inflating the bubble larger and larger through artificially low interest rates and an inflationary easy-money policy.
Under Geithner and his predecessor (former Goldman Sachs CEO Henry “Hank” Paulson), the majority of bailout funds have been awarded to high-level donors to Geithner’s former employer: the Council on Foreign Relations (CFR).
Here’s a survey of TARP bailout awards to the CFR’s corporate members (there are a total of only a little more than 200 corporate members at all levels):
Among the “Founders,” those who give $100,000 or more to the CFR, can be found:
* American Express Company: $3.389 billion TARP
* Goldman Sachs: $10 billion TARP, plus a separate Federal Reserve bailout and more than $13 billion of the allotment to AIG (below)
* Merrill Lynch: $45 billion through its corporate parent, Bank of America, which is also a CFR Premium corporate member, plus $6.8 billion of AIG’s bailout funds
“President’s Circle” CFR members ($60,000 or more) received the following bailout funds:
* American International Group (AIG): $182 billion in total TARP/TALF funds to date
* Citibank: $50 billion TARP
* Morgan Stanley: $10 billion TARP
Premium members ($30,000 or more to CFR):
* Bank of New York/Mellon Corporation: $3 billion TARP
* Freddie Mac: Sharing with Fannie Mae $1.25 trillion — that’s $1,250 billion — in mortgage securities being purchased from the Federal Reserve Bank
* Chrysler: $4 billion TARP, plus $1.5 billion TARP for Chrysler Financial
* JP Morgan Chase: $25 billion TARP
* CIT Group: $2.33 billion TARP
That’s a total of more than $1 trillion in bailout funds for CFR corporate members, easily the lion’s share of the total bailout funds awarded to date. CFR Membership seems to have its benefits, and then some.
So why is no one asking questions about why most of the funds are going to the former employers of our Treasury secretaries? Perhaps because many of the entities who should ask “why” are also CFR corporate members. Among the financial press, the CFR counts among its members Bloomberg, General Electric (NBC, CNBC, MSNBC), News Corporation (Fox, Fox Business), Standard and Poor’s, ABC News, Time Warner (CNN, Time magazine, etc.), Moody’s, and McGraw Hill (book publishers).
Somebody should ask the question why the same people who brought us this financial crisis are now bringing us the “cure,” and why that cure necessarily involves financing former employers of the people making the decisions.
Thomas R. Eddlem
sursa: thenewamerican.com
Flu Pandemic Hype: Another Pretext for World Government
During the Security and Prosperity Partnership (SPP) Summit in Montebello, Canada in 2005, the “three amigos” (Bush, Harper and Calderon) released “North American Plan for Avian and Pandemic Influenza,” described as a “collaborative North American approach that recognizes that controlling the spread of avian influenza or a novel strain of human influenza, with minimal economic disruption, is in the best interest of all three countries.” The plan outlines how “Canada, Mexico and the United States intend to work together to prepare for and manage avian and pandemic influenza.”
It was hardly a coincidence that at the same time the U.S. Northern Command, or NORTHCOM, created a webpage dedicated to avian flu and subsequently ran exercises in preparation for the possible use of U.S. military forces in a continental domestic emergency involving avian flu or pandemic influenza.
In 2006, NORTHCOM held an international exercise with more than 40 international, federal, and state agencies “designed to provoke discussion and determine what governmental actions, including military support, would be necessary in the event of an influenza pandemic in the United States.” In addition, NORTHCOM participated in a nationwide Joint Chiefs of Staff-directed exercise code-named Exercise Ardent Sentry 06 to rehearse cooperation between Department of Defense and local, state, federal agencies, and the Canadian government.
In 2005, then president Bush shifted U.S. policy on avian flu and pandemic influenza and placed the U.S. under international guidelines. “The policy shift was formalized Sept. 14, 2005, when Bush announced a new International Partnership on Avian and Pandemic Influenza to a High-Level Plenary Meeting of the U.N. General Assembly, in New York,” Jerome Corsi wrote in September, 2007. “The new International Partnership on Avian and Pandemic Influenza was designed to supersede an earlier November 2005 Homeland Security report that called for a U.S. national strategy that would be coordinated by the Departments of Homeland Security, Health and Agriculture.”
In other words, any U.S. response to an avian flu pandemic would be directed under WHO, WTO, U.N. and NAFTA directives. Congress and U.S. agencies would be cut out of the picture. “The U.N.-WHO-WTO-NAFTA plan advanced by SPP features a prominent role for the U.N. system influenza coordinator as a central international director in the case of a North American avian flu or pandemic influenza outbreak,” Corsi adds.
Dr. David Nabarro, WHO executive director of sustainable development and health environments, was appointed the first U.N. system influenza coordinator. In 2005, Nabarro said during a press conference that his number one priority was to prepare for the H5N1 virus, known as the avian flu. Nabarro played into the global fear that an epidemic was inevitable.
“I’m not, at the moment at liberty to give you a prediction on numbers, but I just want to stress, that, let’s say, the range of deaths could be anything from 5 to 150 million,” said Nabarro. On March 8, 2006, during a U.N. press conference Nabarro predicted an outbreak of the H5N1 virus would “reach the Americas within the next six to 12 months.”
On Monday, UN Secretary-General Ban Ki-moon stoked the fear of a global flu pandemic. He said the Mexican flu outbreak is the “first test” of the “pandemic preparedness work undertaken by the international community over the past three years.” Ban Ki-moon said if “we are indeed facing a pandemic, we need to demonstrate global solidarity. In our interconnected world, no nation can deal with threats of such dimension on its own.”
For Ki-moon and the global elite, “global solidarity” in “our interconnected world” translates into yet another push for world government. Ki-moon’s dire warning falls on the heels of the G20 summit where plans were announced for implementing the creation of a new global currency to replace the U.S. dollar’s role as the world reserve currency. British Prime Minister Gordon Brown and others repeatedly called for “global governance” and a “New World Order.”
The current flu pandemic hype serves as punctuation mark between the G20 held in London and the upcoming one to be held in Italy in June. “The G20 summit has agreed to try to kick start stalled Doha trade liberalization talks at the next G8 meeting,” Reuters reported on April 2. So-called “trade liberalization” is code for the neoliberal plan to “privatize” public and private industries around the world, impose “flexibilization” of labor markets (create massive unemployment), “deregulate” consumer and financial markets, and foster foreign buyouts, layoffs, wage cuts, transient employment, higher prices, and potentially destabilizing capital flows.
As noted by the Eagle Forum in October, 2007, the SPP’s North American Plan for Avian and Pandemic Influenza “is not only about combating a flu epidemic but is far-reaching in seeking control over U.S. citizens and public policy during an epidemic.” The Plan would give authority to international bureaucrats “beyond the health sector to include a coordinated approach to critical infrastructure protection,” including “border and transportation issues.”
On April 26, Infowars covered the Department of Defense’s “Implementation Plan for Pandemic Influenza” that proposes nothing less than the militarization of health care, military augmentation of civilian law enforcement, and the mass vaccination of the population as directed by the government.
Ki-moon, the United Nations, and the globalists, with the participation of the globalist-dominated corporate media and the ruling elite in Mexico, are hyping the flu outbreak as a possible pandemic in order to sell us their scheme for world government.
It is an ongoing process.
Kurt Nimmo
sursa: PrisonPlanet.com
Nota de plata si bacsisul
Cu siguranta ati fost macar o data in viata la restaurant si tot o data in viata macar, ati platit cu cardul. De cele mai multe ori, daca nu de fiecare data, fara sa intelegem de ce, achitam nota de plata dintr-un restaurant cu cardul dar bacsisul il achitam cash. Asa se intampla si cu Ordonanta 37/2009.
Nu intelegeti, nu? Am sa va explic.
Imaginati-va doar ca Romania e un restaurant, e drept ca seamana mai mult a bodega, referindu-ma aici mai mult la farmecul pe care il au bodegile (oare?!).
Guvernul este clientul cu nota de plata in fata, nota de plata fiind in urma alegerilor, alegerile fiind festinul (”masa”).
Si acum vine partea cea mai interesanta: cine sunt chelnerii si cine este proprietarul restaurantului? Sa nu care cumva sa va imaginati ca atata timp cat Romania este un restaurant, atunci proprietarul ar fi poporul roman. Nici gand! Proprietarul este omul de afaceri. Nu toti.Nu oricare. Ci doar cel care a sponsorizat alta masa, alt festin - cel de dinainte si din timpul alegerilor - campania electorala. Lui, “omului de afaceri” i se plateste nota de plata. Cu cardul. Card care in viata reala este inlocuit de ordin de plata in Trezorerie.
Si chelnerii? Si bacsisul? Foarte simplu. Chelnerii, dupa mine, sau lipitorii de afise, dupa altii, sunt functionarii publici, iar in acest caz bacsisul este Ordonanta 37/2009.
Din pacate restaurantul de 20 de ani ramane Romania.
Clientul ramane de 20 de ani Guvernul si clasa politica.
Notele de plata le semneaza Guvernul si clasa politica.
Proprietarul restaurantului doar se roteste 4 ani unul/unii, 4 ani altul/altii. De multe ori nici nu se mai roteste, mai ales atunci cind e unul si acelasi cu omul politic.
Chelnerii sunt functionarii publici care din 4 in 4 ani se mai schimba, in functie de bacsis.
Ceea ce nu se schimba de 20 de ani este poporul roman care alimenteaza cardul, cardul Guvernului si al clasei politice.
Si daca Ordonanta 37/2009 este bacsisul - 15000 de demiteri adica 15000 de noi sefi, sefuti si… atunci cat este nota de plata?
DAN
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
