C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Wild wild west

Omul nou – de la cel comunist la cel unisex. Azi: spălarea pe creier a copiilor în Suedia. Genul „neutru”!

Share Button

Soluţia suedeză pentru conflictul de gen: Omul unisex

ob-vn012_housew_g_20121129132050

În lupta împotriva discriminării de gen, Suedia, stat recunoscut pentru echitatea sexuală promovată la extrem, depăşeşte barierele şi încearcă să şteargă cu totul diferenţele evidente dintre femei şi bărbaţi. De la inventarea, la mijlocul anilor ’60, a pronumelui neutru „hen”, care înlocuieşte „el” şi „ea”, s-a ajuns în zilele noastre la controlul jocurilor stereotipe dintre copii în grădiniţe şi numele unisex.

Totul porneşte de la ideea că autorităţile şi societatea nu ar trebui să tolereze nici un fel de distincţii între sexe, să îi înţeleagă pe cei care nu au o identitate sexuală clară şi să accepte căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Ceea ce doresc însă astăzi activiştii „genului neutru” este o societate care şterge complet rolurile tradiţionale femeie – bărbat şi stereotipurile lumeşti în modul cel mai profund, scrie Slate.com.

Câteva obiective şi realizări ale activiştilor „genului neutru”:

– Dreptul părinţilor de a alege orice nume doresc pentru copilul lor. În prezent, există o listă de 170 de nume „unisex” în Suedia. Numele, spun activiştii, nu trebuie legate de gen, aşa încât părinţii să îşi poată numi fiica „Mihai” şi fiul „Iulia”. Discuţii ample pe acest subiect au avut loc pe forumurile de părinţi.

O companie producătoare de haine pentru copii a eliminat secţiunile clasice „băieţi” şi „fete” din magazinele sale, astfel încât copiii să fie îmbrăcaţi de o manieră neutră.

– Un alt producător, de această dată de jucării, a promovat o imagine de campanie în care un băiat costumat în Spiderman împinge un cărucior de păpuşi roz, în timp ce o fetiţă se plimbă cu un tractor galben.

– Federaţia Suedeză de Bowling şi-a anunţat intenţia de a unifica turneele de femei şi bărbaţi în turnee unisex.

– Politicieni democraţi au propus instalarea de toalete unisex pentru ca utilizatorii acestora să nu fie constrânşi să se auto-clasifice drept femei sau bărbaţi.

Mai multe grădiniţe au interzis referinţele la sexul copiilor înscrişi, oferind ca alternativă utilizarea numelor proprii sau apelativul „prietene”. O educatoare va saluta aşadar „Bună dimineaţa, prieteni” sau „Bună dimineaţa, Mihai, Iulia, Tom”, şi nu „Bună dimineaţa, băieţi şi fete”. Se crede că în acest mod este îndeplinită cerinţa din curricula naţională potrivit căreia grădiniţele trebuie să „contracareze modelele tradiţionale de gen şi să dea fetelor şi băieţilor oportunităţi egale de a dezvolta abilităţi şi preocupări fără limitarea rolurilor stereotipe de gen.

– Pronumele neutru „hen”, ce înlocuieşte deopotrivă „han” (el) şi „hon” (ea), a intrat primăvara aceasta oficial în versiunea online a Enciclopediei Suedeze.

Anunţul a venit într-un context deja agitat de apariţia unei cărţi pentru copii, prima cu personaje „de gen neutru” – Kivi och Monsterhund (Kivi and Monsterdog), de Jesper Lundqvist. Aici apar pentru prima dată cuvinte „neutre” precum „mappor” şi „pammor” („tata” şi „mamăl”), în loc de „mammor” şi „pappor”.

Revenind la „hen”, se doreşte includerea termenului în Dicţionarul Academiei Suedeze, organismul care acordă Premiul Nobel pentru Literatură.

– În toamna anului trecut, 200 de profesori au luat parte la un forum organizat de guvernul suedez, în cadrul căruia s-a discutat în principal despre modul în care „şabloanele tradiţionale de gentrebuie evitate în şcoli.

Există cel puţin o grădiniţă la Stockholm – Egalia (mai multe informaţii în limba românăaici) – unde totul este construit de o manieră care neagă aspectul tradiţional de gen şi modelele parentale clasice (mama care creşte copiii şi tatăl care aduce bani în casă). În încercarea de a nu limita dezvoltarea copiilor, educatorii folosesc cât mai puţine expresii de gen.

– Partidul Ecologiştilor sugerează înfiinţarea unor posturi de „pedagogi de gen” în grădiniţe care să supravegheze buna implementare a conceptelor enumerate mai sus.

O extremă o neagă pe alta. De la discriminare de gen la negarea identităţii

Cei care se opun acestei politici – care câştigă teren pe zi ce trece – subliniază că cei mici pot fi afectaţi în plan psihologic şi social, devenind confuzi la sugestia că ar exista un al treilea gen „intermediar” într-un moment în care mintea descoperă lumea şi trupurile se dezvoltă.

De fapt, adulţii nu ar trebui să intervină în procesul de descoperire a propriului gen şi sexualitate, afirmă experţi citaţi de Slate.com. Publicaţia comentează modul ironic în care, în intenţia de a elibera copiii de normele clasice, activiştii „genului neutru” îi supun unor noi seturi de reguli şi norme. Anumite jocuri de copii devin tabu, limbajul cunoaşte noi limitări, iar interacţiunile şi atitudinea celor mici sunt atent supravegheate de educatori.

Sunt citate două cazuri în care instituţii de învăţământ suedeze au dus la extrem aceste tendinţe. O şcoală a eliminat maşinile din stocul de jucării pentru că băieţii le-au acordat mai multă atenţie decât altor jucării. O grădiniţă a eliminat orele de „joacă liberă” din program, întrucât copiii „creează jocuri stereotipe de gen, concepte care sunt cimentate în acest mod. În joaca liberă apar ierarhia, excluziunea şi primele semne ale abuzurilor între copii”.

Iată cum, din dorinţa de a face bine, fiecare detaliu al interacţiunilor dintre cei mici ajunge să fie analizat la microscop de adulţii îngrijoraţi. Viaţa copiilor pare a fi monitorizată acum în Suedia minut cu minut, de la modul în care îşi fac prieteni la jocurile pe care le inventează şi cântecele pe care le reproduc, concluzionează Slate.com.

Sursa: Cultura Vietii, preluare dupa TVR.ro

Share Button

Feminismul şi Noua Ordine Mondială

Share Button

1. Otrava ce omoară feminitatea

maxresdefault

Omul zilelor noastre este un purtător inconştient al virusului feminismului. Ideologia dominantă, care a pătruns masiv în societatea noastră după căderea comunismului prin intermediul culturii de masă, a presei, reţelelor de socializare şi şcolii, este percepută de cei mai mulţi ca o stare de normalitate, ca o axiomă, ca un dat. O întreagă armată de „activişti civici” şi „formatori de opinie” inoculează de zor noul cult, punându-i la punct pe toţi cei care nu respectă dogmele respective în numele „drepturilor omului” şi a „corectitudinii politice”. Servanţii locali ai acestui cult păgân, executând cu un zel demn de o cauză mai bună „indicaţiile preţioase” parvenite de la finanţatorii lor dinafară, ba impun un procent minim de reprezentare a femeii în Parlament, ba sperie lumea cu violenţa în familie, ba vor un preşedinte-femeie. Şi toate acestea şi atâtea altele sunt ventilate sub stindardul emancipării femeii, nediscriminării acesteia etc.

Pentru a ajuta cititorul nostru să se dumirească asupra esenţei problemei respective, am zis că e bine să facem o prezentare a unei cărţi pe care am procurat-o recent dintr-un anticariat de la Bucureşti. Este vorba de lucrarea „Feminismul şi Noua Ordine Mondială. Emanciparea femeii. Pervertirea familiei. Deturnarea societăţii.”, semnată de Dr. Henry Makow din Canada, apărută la editura „Meteor Press” în 2012 şi tradusă din engleză de Mihaela Drăghici.  Cartea este prefaţată de părintele profesor Mihai Valică. Deşi editată cu patru ani în urmă, stocul masiv de cărţi nou-nouţe clădit pe masa din anticariat mi-a creat impresia că, dată fiind necorespunderea conţinutului ei limitelor admise ideologic, poate nici n-a fost admisă în librăriile de lux, doldora de scriituri toxice.

Nota editorului conţine o remarcă pe care am găsit cu cale să o citez aici: „Cartea de faţă nu va fi o carte promovată de mass-media, ci va fi arsă pe rugul indiferenţei şi al ignorării. Acesta este preţul, pe care trebuie, de fapt, să îl plătească astăzi orice idee, carte sau persoană care încearcă să apere valorile tradiţionale”. Mai preluăm din aceeaşi notă precizarea că autorul este „unul dintre cei mai mari specialişti în literatura conspiraţionistă”. Astfel, cititorul neavizat va avea surpriza să descopere originile istorice ale feminismului, contribuţia clanurilor Rockefeller şi Rothschild la promovarea acestui curent, ca şi legătura dintre iluminaţi şi Iluminism, masonerie şi marile evenimente istorice din ultimele secole, dar şi atâtea adevăruri la prima vedere şocante şi neverosimile.

Autorul recunoaşte din capul locului că el însuşi a fost de-a lungul întregii vieţi un feminist convins. Însă la un moment dat a simţit că ceva nu se leagă în toată povestea asta. El zice:

„Dumirirea mea s-a petrecut la vârsta de 48 de ani, în 1997, când am început să supun îndoielii educaţia mea în spirit feminist. Instinctele mele îmi spuneau că nu trebuie să îi las pe alţii să gândească în locul meu… Dar mi-a luat trei ani ca să reuşesc într-un final să elimin orice urmă de îndoctrinare. Am petrecut toată această căutare ca pe o luptă de a mă dezbrăca de o cămaşă de forţă mentală”. H. Makow şi-a mărturisit întreaga experienţă pe www.savethemales.ca . Iată un blog pe care ar trebui să îl frecventeze cei care ştiu engleza.

2. Alienarea prin inginerii sociale

Pentru a ne da seama de proporţiile uriaşe ale unor inginerii sociale malefice, puse în aplicare în doar câteva decenii, dar şi pentru a realiza gravitatea mortală a imitării modelului occidental de către ţara noastră, vom parcurge această lectură cu multă luare aminte, citând copios din ea. Cine are ochi de văzut, va vedea despre ce este vorba. Autorul spune:

„Fiind născut în 1949, maturitatea mea a coincis cu un plan secret de inginerie socială menit să destabilizeze societatea prin programarea oamenilor normali să se comporte ca nişte homosexuali. Asaltul insidios asupra heterosexualilor a fost deghizat sub forma „revoluţiei sexuale”, a „drepturilor homosexualilor” şi a „feminismului”.  Pe noi, cei de dincoace de Cortina de Fier, valul respectiv a început să ne copleşească abia după prăbuşirea comunismului, duhul libertăţii în stil occidental penetrând masiv în zona noastră.

Autorul precizează că planul de alienare a societăţii a fost pus la cale încă acum câteva secole de către o elită financiară internaţională cu sediul la Londra. Este vorba despre planul de a ne transforma în „hetero-homosexuali”, respectiva elită având drept scop final acapararea întregii bogăţii a lumii şi instalarea unui „guvern totalitar secret peste întreaga planetă, care să i se închine lui Lucifer”. Asemenea afirmaţii pot părea neverosimile doar celor care încă n-au desluşit esenţa globalizării, a corporatocraţiei, a concentrării unor averi fabuloase în mâinile unui număr restrâns de familii, a dezechilibrelor catastrofale dintre masele planetare de miliarde de muritori de foame şi secta de miliardari care controlează jocul. Desigur, pentru orice creştin care ştie că Apocalipsa este inevitabilă aceste adevăruri nu par deloc şocante, precum nu sunt nici semnele vremurilor de apoi, când tronul Tatălui ceresc va fi uzurpat de un fals Mesia, căruia i se vor închina mulţimile de pretutindeni.

Henry Makow continuă să fie „incorect politic” şi spune adevărul pe uliţa mare:

„Planul vizează distrugerea tuturor forţelor „colective” capabile de a opune rezistenţă. Aceste forţe, care constituie fundamentele identităţii umane, sunt familia, rasa, religia şi statul naţional. Ele trebuie eradicate printr-o campanie a „toleranţei”, care să şteargă diferenţele dintre ele”.

Aşadar, astăzi cine se mai minunează de esenţa zis laică, seculară, dar de fapt anticreştină a ideologiei dominante în societăţile noastre, cine nu observă declaraţiile liderilor europeni, care răspund crizei imigranților cu „Welcome!”, cine nu sesizează cum elitele globaliste surpă din temelii statele naţionale prin politici de liber-schimb, de confiscare a actului decizionale în favoarea unor centre de putere mondiale, cine nu simte proporţiile catastrofale a destrămării familiilor? Totul e să putem aduna laolaltă realitatea din jur şi să-i decriptăm resorturile profunde.

Revenind la tema centrală a cărţii, autorul ne focalizează atenţia supra rolurilor sociale diferite, ce le revin în mod normal bărbaţilor şi femeilor, roluri care întotdeauna pe parcursul istoriei au fost complementare, nu interschimbabile. Ţinta predilectă a ingineriilor sociale occidentale din ultimele decenii a fost anume aceasta: ştergerea diferenţelor dintre bărbat şi femeie, incitarea femeilor împotriva bărbaţilor, prezentarea femeilor drept „proletariat subjugat”, care trebuie să se răscoale contra jugului impus de bărbaţi. Cultura modernă a supus deconstrucţiei „familia patriarhală”, dinamitând vechile temeiuri ale acestei instituţii rânduite de Dumnezeu. Femeia-militar, femeia-poliţist, femeia-fotbalist, femeia-boxer, femeia-tractorist sunt deja modele care nu mai surprind pe nimeni. Citind o multitudine de cărţi în engleză şi franceză din domeniul ştiinţelor socio-umane, am observat în ultimii ani un tic stilistic prezent invariabil în lucrările respective. Când e vorba să se dea vreun exemplu, pronumele „el” este dat invariabil în pereche, prin bară (aceste a semnul „/”) cu „ea”. Astfel, he/she, il/elle sunt omniprezente, ca semn al „corectitudinii politice”. Iar în ultima vreme auzim tot mai frecvent şi în română monstruozităţi lingvistice de genul „deputata”,”ministra”,  etc.

3. Revoluţia ca apostazie

Expunând cu simplitate şi exactitate natura relaţiilor fireşti dintre bărbat şi femeie, autorul oferă nişte formule pe înţelesul oricui: „Feminitatea are drept trăsătură definitorie iubirea unei femei pentru soţul, copii şi familia ei. Masculinitatea are drept trăsături definitorii puterea şi spiritul de conducător… Femeile nu pot avea totul. În sfera personală, ele trebuie să facă alegerea între dragoste şi putere.  Astfel funcţionează heterosexualitatea. O ideologie care distribuie egal puterea este una ce ţinteşte către neutralizarea heterosexualilor. Masculinizează femeile şi efeminează bărbaţii (subl. noastră – Iu. R.). Creează hetero-homosexuali – doi indivizi identici, incapabili de a stabili o relaţie, în loc de doi indivizi complementari”.

Rolul devastator pe care îl deţine de secole un cartel bancar, care utilizează diverse reţele secrete cum sunt masoneria, este scos în vileag de către H. Makow fără menajamente şi jumătăţi de măsură. Anume aici descoperă autorul originile feminismului. Cunoaştem prea bine maniera în care reacţionează aceste congregaţii şi exponenţii lor din viaţa publică: ei iau totul în derâdere, îi scot pe cei care rostesc adevărul întreg drept demenţi şi ricanează cu ipocrizie, invocând „teoria conspiraţiei”, pe care au şi transformat-o într-un semn al alienării mentale. „Începând cu epoca „iluminismului”, cultura apuseană a fost în esenţa sa luciferiană. Ea se bazează pe negarea lui Dumnezeu”, – subliniază autorul.

Acum să ne amintim că atât sub vechiul regim comunist, cât şi sub noul regim liberal copii învaţă la şcoală aceleaşi dogme ale Modernităţii, care fac din aşa-zisul Iluminism şi din Revoluţia Franceză, dar şi din darwinism cu tot cu evoluţionismul lui stupid, dar şi din ideea de progres şi din cea de om ca „măsură a tuturor lucrurilor” elemente obligatorii ale noului cult păgân, impus cu străşnicie societăţilor obligate să-şi uite originea divină şi rosturile adevărate. Omul a încetat să fie unul religios şi a devenit „un animal raţional”, iar zeiţa Raţiunii L-a detronat pe Creator şi îşi impune cu viclenie şi perversitate impostura.  Ce are toată această tărăşenie cu feminismul, vă veţi întreba? Vă răspunde imediat prietenul nostru canadian:

„Istoria apuseană este punctată de o serie de „revoluţii” susţinută de aceşti bancheri – cea engleză, americană, franceză şi rusă. „Revoluţie” înseamnă răsturnarea lumii cu susul în jos, înlocuirea lui Dumnezeu cu bancherul, adică înlocuirea Vechii Ordini (aristocraţia, Biserica) cu Noua Ordine Mondială. „Revoluţia” sexuală a constituit o parte a acestui proces. Fiindcă creează bani, bancherii cred că ei sunt Dumnezeu. Ei cred că pot fi artizanii realităţii”.

Atunci când ne plângem de oligarhii locali, când ne lamentăm că aceştia au uzurpat puterea şi că au pervertit lumea cu bani murdari şi spălare de creieri prin TV, trebuie să realizăm că aceştia nu sunt decât nişte mici copii pe lângă plutocraţia care controlează prin metode la fel de abominabile „marele joc”. În momentul în care negustorul a eliminat din scena istoriei preotul şi războinicul, numele adevărat al formei de guvernământ impuse societăţilor occidentale, iar mai târziu practic întregii lumi, este mamonocraţie. Pentru a-şi menţine controlul asupra popoarelor, ea a creat toate variaţiunile de ideologii şi mituri politice, economice şi culturale, inoculate cu metodă în minţile golite de sensuri şi repere. Şi aici curentul feminist este doar o piesă din acest angrenaj sofisticat. Iar ca experimentul să reuşească, era nevoie ca Dumnezeu să fie izgonit, deportat, defăimat şi scos înafara legii. Sau, altfel zis, am fost constrânşi să acceptăm minciuna „secularismului”, ceea ce nu a fost atât de dificil de impus după ce ni s-a rupt conexiunea la sacralitate.

Henry Makow ne atrage atenţia asupra pretinsei „neutralităţi” a statelor moderne, care prin constituţie se erijează în această jalnică impostură. În capitolul „O conspiraţie împotriva Lui Dumnezeu” el arată:

„Credem că trăim într-o societate „secularizată” (adică neutră din punct de vedere religios). Însă nu Îl putem izgoni pe Dumnezeu din lume, după cum nu putem suprima lumina fără să fim înghiţiţi de întuneric. Secularismul este, în fond, stadiul de trecere de la o civilizaţie fundamentată pe adevărul spiritual la una fundamentată pe credinţa ocultă a bancherilor luciferieni. Mai întâi suntem dezbăraţi de religie; apoi ni se propovăduieşte dogma new-age-istă (luciferiană)”.

Expun în mod deliberat cel puţin o mică parte a tezelor de bază din cartea pe care o prezint tocmai ştiind bine că multă lume pur şi simplu nu are timp să se aplece asupra unor lecturi de acest gen. Acum să trecem la alt capitol. Să vedem care este rolul presei în alienarea femeilor. „Fiecare faţetă a mass-mediei (filme, televiziune, reviste, muzică, reclame, „ştiri”), – susţine autorul, – este folosită pentru îndoctrinare şi control social”. Făcând trimitere la Myrna Blyth, autoarea cărţii „Cum femeile din media vând nefericirea – şi liberalismul – femeilor din America”, H. Makow scrie:

„Conform părerii lui Blyth, revistele pentru femei deţinute de iluminaţi au subminat instinctele naturale de iubire ale femeilor prin următoarele mantre: 1) bărbaţii nu mai sunt demni de încredere; 2) femeile sunt victime prin însuşi sexul lor; 3) femeile ar trebui să fie egoiste; 4) sexul nu este apanajul iubirii şi al căsătoriei; 5) împlinirea de sine rezidă în carieră, şi nu în familie”.

Oare nu anume acest model este preluat de către tinerele noastre în ultimele decenii? Fiind virusate de miturile impuse prin cultura de masă, acestea nici măcar nu realizează starea de anormalitate şi de nefericire în care sunt aruncate de către „stăpânii discursului”. Tehnologiile moderne permit inocularea acestui drog prin anestezierea totală a conştiinţei. Iar starea de nefericire, nefiind resimţită, este percepută ca o fericire adevărată şi ca o culme a performanţei spre care trebuie să aspire orice victimă inconştientă a noului cult. Astfel, întreaga experienţă multimilenară a omenirii, toată viaţa plină de sens şi de jertfă a bunicilor  şi a mamelor, care se dedicau familiei, naşterii şi creşterii copiilor, este privită de către tinerele domniţe ca ceva depăşit, demodat, patriarhal. Fiind atrase de fascinaţia propriei împliniri, dornice „să mai trăiască şi pentru ele”, aceste suflete rătăcite îşi iau zborul către „visul femeii moderne” ca fluturele de noapte spre becul aprins.

Şi ca să nu se creadă că trucul cu eliberarea femeii de povara familiei şi absorbţia ei în câmpul muncii este o idee nouă, izvodită de către liberali pentru a dubla numărul de angajaţi, dar şi de consumatori (consumatoare cu propria pungă în poşetă!), autorul ne oferă un citat din Friedrich Engels (precizare pentru tânăra generaţie: Engels este, alături de Karl Marx, fondatorul comunismului):

„Condiţia primordială pentru eliberarea femeilor măritate este de a le aduce pe acestea în industria publică, ceea ce de la sine va antrena abolirea familiei monogame în calitatea sa de unitate economică a societăţii”. („Originile familiei, proprietatea privată şi statul” , New York, International Publishers, 1942, p. 67).

Nimic surprinzător în citatul de mai sus. Comunismul şi liberalismul sunt două ideologii-gemene ale experimentelor sociale puse la cale de către aceleaşi forţe oculte, pe care obişnuim să le numim generic şi eufemistic „spirit al Modernităţii”. Căci multiple sunt manifestările duhului rău în lume. Aşa cum spune şi Evanghelia după Marcu (5:9), „Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.”

4. Trenduri unisex în era androginului

Trecem peste extrem de importantele menţiuni ale autorului care dezvăluie rolul serviciilor secrete americane în crearea şi promovarea feminismului, peste raporturile de subordonare ale acestora clanurilor financiar-bancare, precum istoria şi rolul jucat şi astăzi de către organizaţii cum este „Craniu şi Oase” („Skull & Bones ”) ca să nu încărcăm prea mult textul acestei prezentări. Şi totuşi aş vrea să accentuez un aspect pe care îl găsesc de o actualitate stringentă şi pentru ţara noastră. Iată-l:

„Bătălia nu se duce între stânga şi dreapta”, titrează autorul nostru, citându-l pe Dr. Anthony Sutton, mai exact preluând câteva idei din cartea acestuia „Instituţia secretă a Americii: o introducere în ordinul „Skull and Bones”.  Astfel, potrivit autorului, „Dr. Sutton crede că separaţia „stânga” versus „dreapta” este falsă şi este folosită să controleze dezbaterea şi să îi condiţioneze pe cetăţeni să gândească pe anumite coordonate”. Şi în continuare: „Mai devreme sau mai târziu oamenii se vor trezi. Mia întâi trebuie să ne debarasăm de cursa diviziunii stânga-dreapta. Aceasta este o cursă hegeliană menită a dezbina şi a controla. Bătălia nu se duce între dreapta şi stânga, ci între noi şi ei”.

Ar fi de reţinut această abordare, poate chiar să tindem spre depăşirea barierelor convenţionale, existente între cei care se poziţionează pe cele două flancuri politice.

„Protejarea femeilor şi a copiilor este un instinct natural şi o motivaţie pentru bărbaţi, – aminteşte autorul ceea ce parcă ştiam cu toţii. – Acceptarea acestei protecţii defineşte femeile ca fiind feminine”.  Aşa este, veţi spune. Desigur, doar că suntem martorii unei tragedii fără precedent în istorie, care afectează în mod direct şi neamul nostru, periclitându-ne viitorul şi transformându-ne în într-un popor pe cale de dispariţie. Vorba e că în ultimele decenii s-au produs nişte mutaţii sociale atât de grave, încât tinerii bărbaţi s-au pomenit devirilizaţi, sterili, predispuşi spre distracţie, trândăvie şi sex, iar tinerele femei au ajuns a fi sterile de bună voie. Instinctul matern li s-a atrofiat, iar căminul familial le repugnă unei alarmante majorităţi. Dintotdeauna, de la Facerea lumii încoace, de când Dumnezeu a dat porunca „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul” (Geneza, 1:28), ceea mai mare nenorocire pentru o familie era să nu poată zămisli copii. O astfel de tragedie era privită ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Astăzi sunt alte vremuri, iar nedorinţa de a întemeia o familie şi de a face copii sunt tratate ca drepturi fundamentale ale omului (de a-L sfida pe Tatăl ceresc şi de a-şi pângări propria menire).

Referindu-se plasarea femeilor în roluri sociale eminamente masculine, H. Makow menţionează:

„Subversiunea unisex nu este rezervată doar armatei. Insistenţa ca femeile să aibă slujbe care să presupună pericolul şi duritatea fizică este un asalt asupra naturii noastre heterosexuale. Mă refer aici la femei pompieri, poliţiste sau muncitoare în construcţii. Suntem subiecţii unui experiment în care femeile sunt masculinizate, iar bărbaţii demasculinizaţi!”.

Acum mai bine de douăzeci şi cinci de ani în urmă am mers pentru prima oară în Europa de Vest şi apoi în SUA. Acolo m-am surprins la gândul că atunci când urmăresc trecătorii de pe stradă, dacă aceştia se află la o anumită distanţă, nu-mi pot da seama decât atunci când obiectul observaţiei mele este foarte aproape dacă e vorba de o fată sau un băiat. Aşa ceva nu mi se întâmplase acasă, în universul nostru sovietic. Am văzut, deci, cu un sfert de secol în urmă că tinerii occidentali sunt la fel, indiferent de sex, cu plete lungi, în blugi, în haine şi încălţăminte colorate strident, cu ghiozdane fistichii în spate, cu umeri înguşti, cu cercei în urechi, iar atunci când se deplasează în grup, sunt de o voioşie neghioabă care îi face să râdă zgomotos şi aiurea fără oprire. Societatea noastră, aşa cum era ea ieşită de sub comunism, încă mai păstra puternica distincţie dintre bărbat şi femeie, rolurile lor sociale încă nu devenise interşanjabile. Dar a trecut timpul şi generaţiile tinere de azi seamănă leit cu tinerii din Occident. Nu doar la exterior, dar şi la (vidul) interior, care se lasă umplut cu insanităţile culturii de masă, cu hedonism, trândăvie, superficialitate şi lipsa oricăror aspiraţii superioare. Aici excepţiile remarcabile doar confirmă regula generală.

Iar pentru a-i reduce la un infantilism neghiob pe oamenii de ambele sexe şi de toate vârstele, moda de azi impune un stil caricatural, distorsionat, asimetric, în mod obligatoriu „funny” (amuzant, caraghios): şepci cu cozorocul pe ceafă, ochelari de soare pe frunte şi pe ceafă, frizuri fistichii şi păr vopsit în culori ţipătoare, piese de metal agăţate de orice parte a corpului (pe nas, pe buze, pe sprâncene, pe limbă, pe burtă etc.), gel şi lac pe capete de (ex)bărbaţi ferchezuiţi şi unşi cu toate alifiile de dame. Acestea sunt astăzi semnele nonconformismului, ale libertăţii de a fi dizgraţios, scandalos şi în definitiv neghiob în rând cu lumea.

Cât priveşte proporţiile în care s-a prăbuşit familia, e suficient să parcurgem dinamica demografică a ultimilor ani, la scara fiecărui sat, raion, dar şi la nivel naţional. Carevasăzică, experimentul elitelor globaliste a reuşit. Prin urmare, dragi moldoveni, bine aţi venit în Lumea Liberă a orbecăielii fără noimă prin universul goanei după bani, a lipsei de rădăcini şi a consumismului generalizat!

Autor: Iurie Rosca

Sursa: Iurie Rosca Blog

Share Button

Ulciorul WADA nu merge de multe ori la apă, ori se strică, ori se… ”sparge”: surorile Williams și gimnasta Simone Biles au concurat dopate la Rio!

Share Button

Gazzetta dello Sport scrie azi că hackerii au spart site-ul Agenției Mondiale Antidoping și ar fi accesat o bază de date secretă, în care ar exista dovezi că sportive americance precum surorile Williams și gimnasta Simone Biles s-ar fi dopat și ar fi protejate!

2583

Potrivit informațiilor publicate de hackeri, despre care se spune că ar fi ruși, multipla campioană olimpică la gimnastică ar fi folosit certificate medicale false în august 2016 pentru a putea trece peste controlul antidoping de la Jocurile Olimpice. Aceasta este acuzată că ar fi luat amfetamine, mai precis metilfenidat, cu ajutorul unei rețete, potrivit gsp.ro

certificat-dopaj-billes

certificat-dopaj-billes-2

Potrivit informațiilor, Serena ar fi luat oxicodonă, hidromorfonă, prednison și metilprednisolonă în anii 2010, 2014 și 2015.

În perioada în care este acuzată că a folosit substanțe interzise, Serena a câștigat 6 turnee de Grand Slam.

Se pare că lui Venus i s-a permis să ia prednison, prednisolon, triamcinolon, în 2010, 2011, 2012 și 2013. Documentele nu au dezvăluit diagnosticul sportivelor, care ar fi justificat să administrarea acestor substanțe.

serena-venus-williams-dopaj

serena-venus-williams-dopaj-1

Sursa: NasulTV.ro

Share Button

Revista Europhysics: probele indică în mod copleşitor că pe 9/11 turnurile au fost doborâte prin demolare controlată

Share Button

Anul acesta se împlinesc 15 ani de la incidentele din 11 septembrie, când se presupune că două avioane conduse de piloţi începători şi presupuşi terorişti ar fi reuşit să doboare trei clădiri din New York, grupate separat (Turnurile Gemene fiind alăturate iar o a treia clădire numită WTC7 fiind depărtată).

911-twin-towers-crime-scene

Timp de 15 ani a existat un mic grup de investigatori care au pus sub semnul întrebării ideea că Turnurile Gemene din New York City s-au prăbuşit din cauza căldurii intense şi a incendiilor răvăşitoare declanşate după ce două avioane, direcţionate de presupuşi terorişti, au intrat în clădiri.

De 15 ani, echipa de investigatori este acuzată că promovează teorii conspiraţioniste fără bază.

Acum, totuşi, revista Europhysics – o respectată publicaţie a comunităţii de fizicieni europeni – a publicat un raport realizat de 4 experţi care susţin că “dovezile indică, în mod covârşitor, spre concluzia că cele trei clădiri au fost distruse prin demolare controlată”.

Studiul este rezultatul muncii lui Steven Jones, fost profesor de fizică la Brigham Young University; Robert Korol, profesor emerit de inginerie civilă la McMaster University în Ontario, Canada; Anthony Szamboti, inginer în design mecanic cu o experienţă de 25 de ani în design structural în industriile aerospaţială şi a comunicaţiilor; şi Ted Walter, director de strategie şi dezvoltare pentru Architects & Engineers for 9/11 Truth, o organizaţie nonprofit care reprezintă în prezent peste 2.500 de arhitecţi şi ingineri revoltaţi de varianta oficială vehiculată în SUA.

De asemenea, raportul a concluzionat: “Ţinând cont de implicaţiile complexe, este obligatoriu din punct de vedere moral ca această ipoteză să fie supusă unei investigaţii cu adevărat ştiinţifice şi imparţiale de către autorităţile responsabile”.

Cercetătorii au mai descoperit faptul că “singurul fenomen capabil să provoace prăbuşirea completă a unor astfel de clădiri este cunoscut sub numele de demolare controlată, în cadrul căreia explozibili sau alte dispozitive sunt folosite pentru a demola intenţionat o structură”.

Conştientă de controversata natură a raportului, revista Europhysics a inclus o notă a redactorului alături de studiu, în numărul său din septembrie 2016: “Acest articol este oarecum diferit de articolele noastre pur ştiinţifice, deoarece conţine unele speculaţii. Totuşi, ţinând cont de momentul şi importanţa chestiunii, considerăm că acest articol este suficient de tehnic şi de interesant pentru a merita să fie publicat pentru cititorii noştri. Evident, conţinutul acestui articol este responsabilitatea autorilor”.

În august 2002, U.S. National Institute of Standards and Technology (NIST) a lansat ceea ce urma să devină o investigaţie de 6 ani asupra prăbuşirii celor trei clădiri în 11 septembrie 2001. Investigaţia urma să concluzioneze că Turnurile Gemene precum şi World Trade Center Building 7, care avea 47 de etaje şi care nu a fost lovită de vreun avion, s-au prăbuşit ca urmare a incendiilor şi a căldurii intense. Dar chiar şi NIST a descoperit că cele trei clădiri au fost “singurele cazuri cunoscute de prăbuşiri structurale totale ce au implicat zgârâie-nori şi unde incendiile au jucat un rol semnificativ”.

“Ar trebui repetat faptul că incendiile nu au provocat niciodată prăbuşirea totală a unui zgârie- nor cu structură de oţel înainte sau după 9/11”, au subliniat cercetătorii. “Am fost martori la un eveniment fără precedent în trei ocazii separate în 11 septembrie 2001?”.

Cercetătorii au notat că la 15 ani de la acel eveniment tragic, un număr tot mai mare de arhitecţi, ingineri şi savanţi sunt tot mai puţin convinşi de varianta oficială.

Ei au scris: “Prăbuşirea totală a WTC 7 la ora 5:20 p.m. în 9/11 este remarcabilă deoarece a înfăţişat toate însemnele clare ale unei implozii: clădirea s-a aflat în cădere liberă pentru primele 2,25 secunde ale prăbuşirii, pe o distanţă de 32 de metri sau 8 etaje. Tranziţia sa de la stază la picaj liber a fost bruscă, având loc în aproximativ o jumătate de secundă. Clădirea s-a prăbuşit simetric. Scheletul său de oţel a fost aprope în întregime dezmembrat şi a ajuns în cea mai mare parte în interiorul fundaţiei clădirii, în timp ce majoritatea betonului său a fost pulverizat în particule mici.

În cele din urmă, prăbuşirea a fost rapidă, având loc în mai puţin de şapte secunde. Ţinând cont de natura prăbuşirii, orice investigaţie care aderă la metoda ştiinţifică ar fi trebuit să ia în mod serios în considerare ipoteza detonării controlate, dacă nu chiar să fi început cu ea. În schimb, NIST (precum şi Federal Emergency Management Agency, care a desfăşurat un studiu preliminar înaintea investigaţiei NIST) a început cu concluzia predeterminată că prăbuşirea a fost provocată de incendii”.

Investigaţiile iniţiale au notat: “Specificul incendiilor de la WTC 7 şi modul în care acestea au provocat prăbuşirea clădirii rămân necunoscute pentru moment. Deşi cantitatea totală de combustibil diesel aflat la faţa locului conţinea o energie potenţială masivă, exista doar o mică probabilitate pentru ca acest lucru să se întâmple”.

Autor: Andrei Popescu

Sursa: Epoch Times

Share Button

Sunt de acord cu ”rectorul ăla de la Cluj” despre elita malefică și prostirea cu Google

Share Button

De unde apare informația pe internet? Exact, cineva o pune acolo. Este chiar mai mult decât atât, 90% dintre oameni, întrebați ce este internetul nu știu ce să spună sau dau răspunsuri tâmpite. Internetul este o rețea de calculatoare, care calculatoare aparțin unor oameni – și oamenii ăștia stochează pe calculatoarele lor ce informație vor ei.

GoogleBrain-570-x-380

Google? Google este program care scotocește prin calculatoarele astea și produce o listă de răspunsuri în baza a ceea ce găsește stocat acolo. Chiar mai mult, programul ăsta este comercial, este o chestie care produce bani – și asta are influență asupra răspunsurilor afișate. Pe scurt: niște băieți îți oferă niște răspunsuri la întrebări având în spate o filosofie mercantilă. Te mai crezi așa deștept că poți folosi Google?

Facebook? Ați citit vreodată termenii și condițiile cap coadă? Pun pariu că ați marcat căsuța ”Sunt de acord” și v-ați bucurat. Fotografiile postate pe Facebook? E ca și cum le-ați pune pe calculatorul unei firme – ”Ia frate pozele mele, faci ce vrei cu ele!” Aaa! Le-ai șters de pe Facebook? Pe cât facem pariu că nu s-au șters și că sunt în continuare păstrate pe un calculator la mama dracului?

SMS-urile voastre intime? V-ați interesat vreodată care sunt prevederile legale și câtă vreme sunt păstrate în calculatoarele firmelor de telefonie mobilă? Știți cine și în ce condiții are dreptul legal să le citească?

Libertate și dreptul la viață privată, facem ce vrem că suntem deștepți, avem Google la două clickuri distanță. Dacă nu este calculatorul tău, atunci informația stocată pe el nu îți mai aparține. Iar ”rectorul ăla de la Cluj” este unul dintre cei mai calificați istorici din România de azi. Caută o carte scrisă de el și citește-o.

Sursa: Kishinov.eu

Share Button

Dan Diaconu: Fuck America Great Again

Share Button

Suntem în anticamera alegerilor americane. Ca de fiecare dată, lupta e fals încrâncenată, combatanţii s-ar mânca, chiar s-ar muşca! Staff-urile sunt încordate la maxim, ţuţerii şi lipitorii de afişe îşi fac treaba ca de fiecare dată. Ce mai, într-o societate globală a spectacolului, centrul trebuie să atragă întotdeauna atenţia printr-un spectacol de o grobiană grandoare.

Anglia-Alexei Talimonov5

Exact asta se întâmplă la fiecare campanie pentru alegerea preşedintelui. Din punct de vedere teoretic avem în faţă doi candidaţi cu programe radical diferite. Fiecare-şi susţine cu ardoare punctul de vedere, fiecare e gata să garanteze că celălalt e diavolul pe pământ. Şi, de cele mai multe ori, fraierii cad în capcana de-a crede, de a se înfierbânta, de a participa.

Spre deosebire de alte dăţi, acum avem faţă în faţă două personalităţi extrem de accentuate. Într-un colţ Trump – cel care promite să readucă gloria Americii, iar în celălalt Clintonica, cea care susţine că America este deja glorioasă, având nevoie doar de continuarea hotărâtă a drumului pe care se află. Să trecem însă peste aceste amănunte şi să vedem în esenţă cu cine-avem de fapt de-a face.

Trump e tipul ţărănoiului american plin de bani. E tupeist, arogant, grobian. Concepţia de viaţă a unuia de tipul lui e simplă precum mintea sa: „tre’ să ai cea mai mare casă, cea mai bengoasă maşină şi a mai a mai bună nevastă”. El însă a dus grobianismul pe un alt nivel. Prin intermediul media, dezbrăcându-se moral în faţa milioanelor de telespectatori a devenit brusc modelul ghiorlanului american. Şi, cum SUA e compusă într-o majoritate covârşitoare din ghiorlani, fiecare dintre americani a ajuns să se confunde cu Trump. Nu greşim absolut deloc dacă spunem că în fiecare american are în compoziţie şi puţin Trump.

De partea cealaltă, Hillary Clinton, este şi ea o parte cu care se identifică America. Are caracterul specific femeii americane: fără valori sau adâncime, închipuită, isterică, total artificială şi incredibil de proastă. Exact ăsta e adevărul: dincolo de poleiala exterioară, Clinton e proastă de dă-n gropi. În plus e coruptă până-n măduva oaselor. Ceea ce a făcut familia Clinton, a fost să aducă meseria de politician la un nivel similar de moralitate cu cea de criminal plătit. The Clinton Foundation este vehiculul prin care „famiglia” este sponsorizată de tot felul de figuri dubioase de pe scena internaţională. Dacă vreţi o analogie, putem spune că familia Clinton este un echivalent al mafiotului care cere taxă de protecţie.

Nu cred că greşim foarte mult dacă spunem că Trump este un munte de moralitate faţă de Clinton. El şi-a clădit singur averea, a trecut chiar şi pe lângă un faliment spectaculos pe care l-a evitat graţie banilor familiei. N-a luat taxă de protecţie şi, în general, ceea ce spune sunt ideile lui, nu gogoşi corcofelite astfel încât, atunci când sponsorul va avea nevoie, să poată fi întoarse pe partea cealaltă. Spun în general deoarece, pe măsura evoluţiei campaniei electorale, dependenţa din ce în ce mai mare de staff va face ca limbajul lui Trump să se aplatizeze pentru a corespunde corectitudinii politice şi agendei „din spatele frontului”. Tot legat de Clinton, trebuie să remarcăm că sunt foarte suspecte morţile şi „sinuciderile” celor care ştiu secrete murdare ale familiei.

Acestea fiind spuse, trebuie să mergem mai departe şi să constatăm că, în esenţă, propunerile celor doi sunt pur şi simplu acelaşi lucru, doar ambalat altfel. O să iau ca exemplu doar politica externă, deoarece asta ne afectează în mod direct. Trump, în stilu-i caracteristic, propune instituirea unei taxe mondiale de protecţie, pe principiul: „eu sunt cel mai tare din Univers, aşa încât dacă vrei să te protejez, bagi banu’ la noi!”. Probabil, în acest context te-ntrebi ce se-ntâmplă dacă nu dai banii către Înalta Poartă. Simplu, te lasă de izbelişte şi duşmani pot apărea la tot pasul: mai un terorist, mai o Rusie(dacă va fi de acord cu acest joc), mai un vecin belicos s.a.m.d. Clinton în schimb militează pentru întărirea parteneriatului cu ţările NATO. Ce-nseamnă asta? Simplu: continuarea mulgerii prin spate a ţărilor aşa-zis partenere. Ba le vinzi fier vechi pe post de armanent, ca în cazul Româniaie, ba le impui participarea la programe militarea costisitoare, ca în cazul membrilor bogaţi ai NATO. Asta înseamnă că mulgi după principiul comunist „de la fiecare, după posibilităţi”.

Nu-ţi trebuie multă inteligenţă pentru a constata că între cei doi nu-i decât o diferenţă formală. Şi-atunci ce-i mână-n luptă, de unde această încrâncenare? Totul e doar spectacol, doar butaforie poleită! Trump e individul urât de establishment, cel care are toată presa împotriva sa, cel care promite să dărâme sistemul, să reformeze profund ţara. Să întoarcă spatele vechilor convenţii şi să meargă pe un drum nou. Desigur, unui asemenea individ îi sunt potrivnice toate „forţele conectate”. Clinton este reprezentanta „sistemului”, cea care le spune americanilor că fără sistemul pe care vrea să-l fure Trump ar cădea în abis. Este însă doar o punere în scenă. Aşa cum grecii care şi-au pus speranţa în Tsipras s-au ales doar cu dezamăgiri, la fel şi americanii care-şi pun speranţa în Trump se vor alege doar cu iluzii deşarte.

Înteresantă este însă că societatea americană, în ciuda scăderii programatice a IQ-ului, este, în sine, un butoi de pulbere, o societate mâncată de frustrare şi care stă să explodeze. Modelul „elite conducătoare – sclavi trăind în democraţie” e pe care să bubuie urât. În aceste condiţii, cei din spatele scenei au decis că e momentul să manipuleze votul anti-sistem. Şi cum îl poţi manipula mai bine decât introducându-l pe însuşi dracu’ în ecuaţie? Acesta e rolul lui Trump şi, probabil motivul pentru care el este zugrăvit de media ca elementul negativ absolut. Un fel de Vadim la noi. La americani însă esenţa este alta, miza e controlul maselor care cer „un sacrificiu ritualic”. În aceşti termeni, întronizarea unui „anti”, unui „om al maselor”, care le spune pe şleau este cel mai mare sacrificiu care se poate face în satisfacerea maselor. Acesta este motivul pentru care-l văd pe Trump câştigând în faţa Clintoniţei.

Şi, pentru ca victoria să fie supremă, drumul parcurs nu poate fi decât unul anevoios, cu răsturnări fantastice de situaţie. Deocamdată Clinton creşte lin în sondaje în timp ce Trump pierde teren. Să aşteptăm însă sfârşitul lunii septembrie pentru a vedea bombele care se pregătesc să explodeze. Spectacolul va fi total, iar câştigătorul va fi ales tot ca la comunişti „în funcţie de necesităţi”. Însă, indiferent de ceea ce iese din urne, rezultatul e acelaşi.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Foto: Alexei Talimonov (Anglia), câștigător al premiului 2 la Expozitia Internaţională de Grafică Satirică BUCOVINA – ROMANIA ediţia a X-a, 2016 , concurs la care blogul Gandeste.org a oferit doua premii in euro pentru ocupantii locurilor 2 si 3. Tema acestui an este NEW WORLD ORDER.

Share Button

SUA și NATO trebuie să răspundă pentru crimele de război comise în fosta Iugoslavie!

Share Button

O veste neasteptata, care vine sa zguduie lumea globalistilor (SUA si NATO), dupa atatia ani de minciuna propagandistica transmisa via mass-media, Slobodan Milosevic a fost achitat. Decizia va avea un puternic impact pentru „lumea libera si civilizata”, acea lume, care a condus operatiunea de distrugere a Iugoslaviei, sub pretextul unui asa-zis genocid pe care Slobodan Milosevic l-ar fi comis impotriva sarbilor kosovari.
„Yugoslavia (1999)
Minciună mediatică: Sârbii comit genocid împotriva albanezilor kosovari.
Ulterior s-a aflat: Pură invenţie, aşa cum purtătorul de cuvânt oficial NATO, Jamie Shea, a admis.
Obiectivul real: Transformarea NATO într-o forţă poliţienească globală şi impunerea controlului NATO în Balcani. Instalarea unei baze militarea americane în Kosovo.
Consecinţe: 2000 de victime ale bombardamentelor NATO. Purificare etnică în Kosovo pusă în practică de către UCK, sub acoperirea NATO.”[1]

Informatia cu privire la achitarea sa a aparut pe site-ul organizatiei neguvernamentale „Slobodan Milosevic”[2], un ONG dedicat prezentarii adevarului despre razboiul criminal condus de teroristii SUA-NATO din fosta Iugoslavie. In hotarare, Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie sustine ca nu exista suficiente probe pentru a se putea demonstra vinovatia sa.

Fostul europarlamentar, Adrian Severin, a scris si un comentariu pe pagina sa de Facebook cu privire la aceasta decizie istorica:

Achitarea lui Slobodan Milosevici: act de dreptate sau act de acuzare?

Tribunalul International pentru fosta Iugoslavie a decis dupa ani de proces, ca principalul acuzat, fostul lider sarb Slobodan Milosevici, intre timp decedat in detentie din motive nu prea clare, este nevinovat pentru crimele de razboi din Bosnia.

Pentru mine si cei din cercul meu concluzia tribunalului nu poate fi o surpriza, ci numai faptul ca ea a fost oficilizata prin sentinta acestuia. Cei care trebuiau sa stie ca Milosevici nu a determinat comiterea unor crime in Bosnia ci dimpotriva a contribuit, prin influenta sa asupra sarbilor bosniaci, la curmarea lor, o stiau. Eu unul aveam informatii in acest sens, inclusiv din surse de prima mana.

In 1997, la Iraklion, in Creta, pe atunci inca Presedinte al Serbiei, Slobodan Milosevici mi-a spus intreaga poveste in detalii foarte compromitatoare pentru predicatorii globali ai drepturilor omului. Cativa ani mai tarziu, acea versiune mi-a fost confirmata in cadrul unei discutii destul de aprinse, purtate in caldura altei insule grecesti, Kos, din arhipelagul Dodecanez, de catre un alt protagonist al evenimentelor, Richard Holbrooke

Ceea ce mai stiam era ca multe din evenimentele sangeroase consumate in Bosnia fusesera fie inscenari ale unor forte ascunse, fie pure inventii ale presei, ambele menite sa mobilizeze opinia publica internationala in favoarea interventiei militare externe in conflict. Crime odioase se comisesera cu adevarat si suferintele oamenilor de rand erau reale dar vinovati erau adesea altii decat cei aratati cu degetul.

Nu ca unii vor fi fost ingeri. Intr-un fel sau altul cu totii erau vinovati (nu neaparat penal) dar vinovatiile erau distribuite in realitate cu totul altfel decat se proclama oficial iar apararea drepturilor omului de rand devenise o acoperire pentru promovarea unor interese geopolitice pe cat de nedeclarate pe atat de autentice.

In ziua in care Slobodan Milosevici a fost livrat Tribunalului de la Haga am scris un articol, apreciat atunci ca fiind curajos, in care puneam o intrebare retorica si formulam un avertisment. Intrebarea era de ce democratiile euro-atlantice nu lasa justitiei sarbe onoarea de a-i judeca ea pe liderii sarbi acuzati pentru crime de razboi dar au incredere sa ii lase aceasta sarcina mult mai putin fiabilei justitii irakiene, in cazul lui Saddam Hussein? Avertismentul spunea ca organizatorii procesului trebuiau sa se roage la Dumnezeu ca acuzatul sa nu moara cumva de inima in celula sa, inainte de terminarea procesului.

Nu stiu daca nu s-au rugat sau Dumnezeu nu i-a ajutat, dar Slobodan Milosevici a murit inainte de deznodamantul procedurii judiciare. Acum achitarea, facilitata poate chiar de acest deces care parea ca lasa fara miza procesul penal, nu mai are atat efectul de a-i face dreptate lui Milosevici ci de a-l face martir; pe el si natiunea sarba. Un martirat care va exacerba sentimentele antioccidentale ale sarbilor.

Pe acest fond recunoasterea Kosovo devine si mai problematica iar sanctiunile Occidentului fata de sprijinul Rusiei pentru asa zisele miscari de autodeterminare din Ossetia de Sud, Abhazia sau Crimeea (caci Transnistria a fost de mult uitata), tot mai lipsite de baza morala.

Ironia sortii face ca achitarea lui Slobodan Milosevici sa survina intre omorurile de la Nisa si cele de la Munchen, cam in acelasi timp in care militarii americani erau pusi sub cheie si lasati fara aer conditionat pe aeroportul de la Incirlik. Nu este prilej de bucurie. Nu este nici motiv sa facem cuiva chip cioplit. Nici scuza pentru a conduce masina istoriei cu ochii in oglinda retrovizoare. Este un bun moment insa ca sa reflectam la intelepciunea care spune ca cine seamana vant, culege furtuna.”[3]

slobodan-milosevic

Robert Baer, fost agent CIA: „Am primit milioane de dolari ca să dezmembrăm Iugoslavia”

„Am mituit partide şi politicieni ca să cultive ura între naţiuni. Scopul nostru fundamental era să vă facem sclavii noştri!” spune Robert Baer, fost agent CIA într-un interviu.

Publicaţia WebTribune din Serbia publică un interviu halucinant cu Bobert Baer, fost agent CIA, care vorbeşte despre activităţile agenţiei americane în fosta Iugoslavie.

Baer se afla, în urmă cu două săptămâni, într-un turneu de promovare a cărţii sale „Secretele Casei Albe”, la Quebec, Canada, în momentul în care a acordat interviul pentru publicaţia sârbă. Robert Baer este autorul mai multor cărţi în care dezvăluie secrete ale CIA şi administraţiilor Bill Clinton şi George W. Bush. Fostul agent a fost arestat şi reţinut de mai multe ori după ce a dat publicităţii informaţii din interiorul adminstraţiilor americane. Mitt Waspurh, un prieten apropiat al lui Baer şi fost funcţionar în Senatul SUA, după ce i-a furnizat şi e mai multe informaţii, a fost ucis prin împuşcare.

Reporter: Când şi unde aţi avut prima misiune în Iugoslavia?

Baer: Am ajuns la bordul unui elicopter împreună cu 3 agenţi. Am aterizat pe 12 ianuarie 1991 la Sarajevo. Misiunea noastră era să ţinem sub observaţie presupuse atacuri teroriste ale sârbilor care ar fi trebuit să aibă loc în oraş.

Reporter: Cine erau teroriştii respectivi şi de ce ar fi atacat?

Baer: Am primit de la CIA documente, despre un grup care se numea „Serbia Supremă”, în care erau detaliate planurile lor de a desfăşura atacuri cu bombă în clădiri împortante din Sarajevo, ca răspuns la dorinţa Bosniei de a-şi declara independenţa faţă de Iugoslavia.

Reporter: Acel grup chiar a existat şi ce anume făceaţi în Sarajevo, care era misiunea primită de la CIA?

Baer: Acel grup nu a existat niciodată. Cei de la sediul central ne-au minţit. Misiunea noastră era să alarmăm lumea şi să împrăştiem panica printre politicenii bosniaci, să le împuiem capetele cu ideea că sârbii vor ataca. Ca să clarific. Am acceptat povestea livrată de CIA, dar după o vreme am început să o punem la îndoială. De ce să provocam isterie când era clar că acel grup nu exista.

Reporter: Cum şi când s-a încheiat misiunea şi dacă avea un nume?

Baer: Pentru mine s-a terminat după două săptămâni când, am fost trimis într-o nouă misiune în Slovenia. Operaţiunea a durat o lună şi purta numele de „Istina” (adevărul) cu toate că numai adevar nu era.

Reporter: De ce v-aţi dus în Slovenia?

Baer: Am primit informaţia că Slovenia era gata să-şi declare independenţa. Ni s-au dat bani, câteva milioane de dolari, ca să finanţăm diverse ONG-uri, partide de opoziţie şi diverşi politicieni care au stârnit ura şi au inflamat societatea.

Reporter: Care este părerea dvs. despre propaganda CIA, ce gândeau colegii?

Baer: Nimeni nu refuza o misiunea primită de la CIA, mai ales că toţi eram agitaţi şi cu tendinţe paranoide. Mulţi agenţi şi ofiţeri au dispărut pentru că pur şi simplu au refuzat că facă propagandă îndreptată împotriva sârbilor în Iugoslavia. Personal, am rămas şocat la enorma cantitate de minciuni cu care erau „hrăniţi” politicenii de către agenţii CIA. Mulţi din ei habar nu aveau că livrează minciuni. Fiecare ştia numai câte o mică bucăţică din poveste şi numai cei care creaseră toată istoria cunoşteau şi ce se ascunde în spate, iar aceia sunt politicienii.

Reporter: Aşadar, era numai propaganda anti-sârbească?

Baer: Şi da, şi nu. Scopul era divizarea republicilor, astfel că Iugoslavia să nu mai existe ca un întreg. Serbia a fost aleasă numai pentru simplul motiv că trebuie dată vina pe cineva dar oarecum şi pentru motivul că este succesoarea fostei Iugoslavii.

Reporter: Puteţi da nume de politicieni din fosta Iugoslavie care au fost mituiţi de CIA?

Baer: Da, cu toate că este o chestiune delicată: Stipe Mesic, Franjo Tudjman, Alija Izetbegovic, mulţi consilieri şi membrii ai guvernului din Iugoslavia, am plătit generali, jurnalişti, chiar şi unităţi militare. Radovan Karadzic a fost plătit şi el, numai că după o vreme nu a mai acceptat, şi-a dat seama că va ajunge să fie sacrificat şi acuzat de crimele de război din Bosnia. Toată regia a aparţinut administraţiei americane.

[…]

Reporter: Cine este vinovat pentru genocidul de la Srebrenica?

Baer: Vina aparţine bosniacilor, sârbilor şi americanilor, adică noi! Însă toată vina a fost aruncată pe sârbi. Din nefericire multe victime înmormântate ca musulmani, erau de fapt sârbi sau alte naţionalităţi. […] Oraşul Srebrenica a fost sacrificat pentru a da Amercii motivul să atace Serbia în urma pretinselor atacuri.

[…]

Reporter: Aveţi un mesaj pentru oamenii din fosta Iugoslavie?

Baer: Am. Uitaţi trecutul, a fost o înscenare, este un fals. V-au manipulat, au obţinut ce au vrut şi este prostesc să vă urâţi între voi, trebuie să arătaţi că sunteţi mai puternici şi că vă daţi seama cine a creat acest lucru. Imi cer iertare, sincer. Acesta este motivul pentru care de multă vreme dezvălui secrete ale CIA şi Casei Albe.”[4]

Serbia bombardata

Pentru cei care doriti sa cititi pe larg totul despre cum a inceput acest razboi, acest genocid, care a fost scopul sau si ce s-a obtinut dupa, atunci cititi, pe larg, aici ->http://www.dzr.org.ro/razboiul-din-iugoslavia-si-crimele-de-razboi-comise-de-sua-si-nato.

 SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7585
  2. http://www.slobodan-milosevic.org/news/smorg-aw071816.htm
  3. https://www.facebook.com/severin.adrian.mep/posts/1235457243165068
  4. http://jurnalul.ro/stiri/externe/dezvaluirile-socante-ale-unui-fost-agent-cia-am-primit-milioane-de-dolari-ca-sa-dezmembram-iugoslavia-702381.html

Share Button