Archive for Politica
FMI si marea pacaleala a “reintregirii salariilor”. Romania continua sa se scufunde.
Hotnews: “Negocierile cu FMI s-au incheiat cu succes”, a anuntat ministrul desemnat al Finantelor, Florin Georgescu, la capatul a doua zile de discutii la BNR, partea romana si delegatia institutiei internationale stabilind termenii noii scrisori de intentie la acordul de tip preventiv. FMI si Comisia Europeana au acceptat cresterea salariilor bugetarilor pentru a reveni la nivelul din iunie 2010, prima majorare, de 8%, urmand sa fie operata de la 1 iunie, iar pensionarii vor primi banii retinuti incepand din aceeasi luna, informeaza Mediafax.
“Discutiile cu organismele financiare internationale s-au incheiat cu succes si asta reprezinta o angajare ferma a Guvernului Ponta pentru continuarea reformelor, pentru continuarea politicilor marcroeconomice vizand asigurarea stabilitatii economice si financiare a tarii“, a declarat sambata Florin Georgescu, ministru desemnat al Finantelor.
“Practic, acordul este negociat si incheiat cu succes. Ca efect al caracterului ferm al politicilor si reformelor structurale, sectoriale cuprinse in acord s-au identificat sume suplimentare care au permis majorarea deficitului bugetar, respectand tinta limita de 3% in relatia cu Uniunea Europeana pentru acest an si de asemenea respectand angajamentele fata de Fondul Monetar International”, a adaugat Georgescu. (…)
Daniel Chitoiu, ministrul desemnat al Economiei: Pretul gazelor se va majora din 2013
Pretul gazelor nu se va majora in acest an, ci din 2013, insa deocamdata nu s-a stabilit un procent in acest sens, a declarat, sambata, ministrul desemnat al Economiei, Daniel Chitoiu, dupa negocierile avute cu Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Comisia Europeana, de la sediul Bancii Nationale a Romaniei.
“Anul acesta nu vor fi scumpiri la gaze, dar din 2013 pretul va creste, dar inca nu s-a stabilit procentul. Urmeaza ca expertii tehnici si expertii institutiilor financiare sa stabileasca acest lucru pana maine (duminica, n.r.)“, a afirmat Chitoiu, potrivit Agerpres.
Intrebat in ce stadiu se afla procesul de privatizare al CupruMin, Daniel Chitoiu a precizat ca intreaga procedura de reevaluare va fi reluata dupa ce Ministerul Mediului va da avizul specific, in timp ce in cazul Oltchim se poate vorbi despre incheierea procesului de privatizare la finele lunii septembrie 2012.
“Licitatia CupruMin va fi reluata dupa ce Ministerul Mediului va da avizul de mediu.In termen de patru luni trebuie sa reluam si sa finalizam. Reevaluarea de la CupruMin se va face sigur, dupa ce va primi avizul de la Mediu. Toata procedura de licitatie se reia de la capat. Termenul pentru Oltchim este ca, pana luna iunie, sa aiba management privat si la sfarsitul lui septembrie privatizare“, a explicat ministrul desemnat al Economiei.
Mediafax: Managementul privat al companiilor de stat prevăzute în acordul cu FMI va fi numit până în octombrie
Managementul privat al companiilor de stat prevăzute în acordul cu FMI va fi numit până în luna octombrie, iar primele societăţi vizate sunt Hidroelectrica şi Transgaz,a declarat sâmbătă ministrul desemnat al Economiei, Daniel Chiţoiu, în urma discuţiilor de la BNR cu reprezentanţii FMI.
Chiţoiu a precizat că primele companii care vor beneficia de management privat vor fi Hidroelectrica şi Transgaz.
Alături de Transgaz şi Hidroelectrica, Oltchim, Romarm şi Electrica Furnizare se numără printre societăţile de stat la conducerea cărora vor fi numiţi manageri privaţi.
Printre companiile de stat pentru care vor fi selectaţi, ulterior, manageri privaţi, conform angajamentelor asumate faţă de FMI, se numără Tarom, SNLO, CFR SA, CFR Călători, Nuclearelectrica, Transelectrica şi Romgaz. (…)
Georgescu, despre privatizări: Se respectă prevederile negociate de noul guvern
Guvernul va respecta toate prevederile privind privatizarea care vor fi convenite la noegocierile cu delegaţia FMI, a afirmat ministrul desemnat pentru Finanţe, Florin Georgescu, întrebat dacă Cabinetul Ponta va stopa procesul de privatizare. ”Se respectă toate prevederile negociate, în condiţiile în care se actualizează, pentru că unele s-au realizat, altele nu, este nevoie de alte termene”, a spus Georgescu, întrebat dacă este adevărat că Executivul condus de Victor Ponta intenţionează să stopeze procesul de privatizare convenit anterior cu Fondul Monetar Internaţional. (…)
Privatizarile companiilor de stat nu vor produce efecte benefice in economia Romaniei, care va continua sa scada, din cauza faptului ca profiturile ajung in buzunarul unor straini, a declarat la un post privat de televiziune analistul economic Ilie Serbanescu.
“Aceste privatizari sunt complet nejustificate. De ce nejustificate? Pentru ca, daca vedeti, e foarte clar se indreapta numai catre structurile care sunt rentabile si la stat. Deci, nu-mi rezolva nimic in economie, ci iau profiturile mari si le baga unor straini in buzunar. Cu asta nu rezolvam nimic in economie”, a declarat Serbanescu.
Potrivit analistului, problema privatizarilor va ingreuna parghiile si instrumentele pe care statul roman le mai are la dispozitie. Analistul s-a referit la capacitatea statului de a derula strategii in sectoarele in care privatizeaza companiile si implicit strategii de dezvoltare a tarii in ansamblu.
“Daca acceptam privatizarile, economia se va duce in continuare in jos si mereu mai prost. Sunt probleme de monopol care vin de la Dumnezeu si care nu se dau altora, nici macar in minoritate”, a spus Serbanescu.
“Privatizarea nu poate fi in nici un caz un scop in sine(…) Nu se tine cont nici macar de forma de esecul, in atatea privinte dramatic, al privatizarilor din Romania, persistandu-se in ideea fixista a privatizarii, fara a se lua in considerare invatamintele obligatorii ce ar trebui trase din esecul cu pricina si consecintele pe care le-a antrenat acesta”, scria Serbanescu in martie pentru Business24, in articolul intitulat “Strategiile inutile – o prosteala la moda”.
Ce s-a convenit si discutat pana acum cu FMI
Potrivit ultimei scrisori de intentie agreate de Guvern si FMI, primul val de privatizari include Oltchim (vanzarea participatiei statului cu investitor strategic), Cupru Min (vanzare integrala), Transelectrica si Transgaz (cate 15% prin oferta secundara). Acestea trebuiau privatizate pana la finele lunii aprilie 2012. Al doilea grup este format din Posta Romana (privatizarea unui pachet minoritar), Romgaz (oferta initiala pentru 15%), Electrica Serv (pachet majoritar) si TAROM (oferta initiala pentru 20%).
De asemenea, vor fi listate la bursa pachete de 15% din companiile de distributie a energiei Electrica Muntenia Nord, Electrica Transilvania Sud si Electrica Transilvania Nord. Urmeaza apoi Hidroelectrica si Nuclearelectrica (IPO pentru 10% din fiecare), Electrica Furnizare si CFR Marfa (privatizarea pachetului majoritar la ambele). Pana la finele anului 2012/inceputul anului 2013, mai trebuie vandute noile complexuri Hunedoara si Oltenia, precum si Electrocentrale Bucuresti, toate trei urmand sa fie privatizare cu un investitor strategic, adica statul va ceda pachetul majoritar.
Contextul privatizarilor, nefavorabil Romaniei
Privatizarile companiilor de stat au loc intr-un moment prost dupa parerea specialistilor, intreaga piata de capital europeana fiind inghetata din cauza lipsei de interes si lichiditati a investitorilor.
“Nicio companie de stat scoasa la vanzare nu este interesanta pentru ca nici statele si nici corporatiile nu au bani. Doar SUA, Japonia si China dispun de lichiditati, insa ar fi bine ca Romania sa nu repete greseala facuta acum cativa ani cu Romtelecom, companie vanduta statului grec”, a declarat Valentin Ionescu, fostul ministru al Privatizarilor, pentru Business24.
Razbointrucuvant.ro:
Propaganda USL-ista titreaza entuziast ca guvernul a reusit sa obtina de la FMI reintregirea salariilor, ca si cum a impus in negocierile ce au durat o zi intreaga. Fals. Asa cum s-a aratat de catre Ilie Serbanescu in unele interventii tv, tot ce s-a obtinut a fost un nou imprumut de la FMI pentru a se creste cu o suma infima salariile (8% in prima transa) si pentru a se inapoia banii luati pensionarilor (asa se traduce infima relaxare a tintei de deficit “ingaduit” de FMI). Adica pentru a se aburi electoral poporul si pentru a trece in plan marginal (nici macar secundar) problema reala: programul privatizarii companiilor strategice de stat. Or acesta continua neabatut si, spre deosebire de “negocierile” pentru salarii si pensii, a durat putin, de parca ar fi fost o simpla formalitate, desi este de n ori mai important acest capitol decat cel al unor reparatii financiare pasagere, costisitoare si fara sanse de a se pastra pe termen lung.
Guvernul Ponta nu a avut puterea sau nu a incercat sa miste macar cu un deget vastul program al FMI de devalizare a economiei nationale – ce mai ramasese din ea. E drept ca fusese pus de Traian Basescu intr-o postura slaba in negocierile cu FMI, deoarece atat presedintele cat si fostul (deja) premier MRU aruncasera deja petarda “reintregirii” salariilor, insistand anume, exact in aceste zile, ca se poate face. Mai spune acum romanilor, dupa ce il dai jos pe MRU prin motiune de cenzura, ca de fapt nu vrei sa cresti salariile si sa repari ilegalitatea comisa de regimul Basescu cu pensiile, pentru ca asta inseamna un nou imprumut la FMI si ca nu mai poti negocia nimic din ce s-a semnat deja ca lista de privatizari!
BNR-istul Florin Georgescu a definit foarte clar situatia rezultata din negocierea “reintregirilor”:
“Discutiile cu organismele financiare internationale s-au incheiat cu succes si astareprezinta o angajare ferma a Guvernului Ponta pentru continuarea reformelor, pentru continuarea politicilor marcroeconomice vizand asigurarea stabilitatii economice si financiare a tarii“
Continuitate… sa nu care cumva sa suparam FMI-ul si agentiile de rating!Continuitate in vanzarea Cuprumin si in listarea pe bursa a Hidroelectrica si toate celelalte… Cum se explica atunci moratoriul pe gazele de sist si reanalizarea RMGC? Deocamdata, sa vedem daca declaratiile se traduc in fapte. Apoi, totusi Chevron si RMGC vin mai degraba pe filiera directa a “aliantei strategice” cu SUA, nu sunt neaparat in aceeasi ecuatie cu FMI.
sursa: razbointrucuvant.ro
Related Posts: |
 |
O ineptie si consecintele ei Acceptul coalitiei la guvernare privind majorarea salariilor bugetarilor incepand cu 1 iunie nu reprezinta altceva, dincolo de un raspuns instant sefului... |
|
Datoria publica, peste 140 miliarde lei dupa prima transa de la FMI Fara a lua in calcul intrarea primei transe de la FMI, in valoare de 4,775 miliarde euro (20 miliarde lei), datoria publica a Romaniei a crescut in luna... |
 |
A ajuns Statul la fundul sacului? Comparatia dintre valorile atrase de Ministerul Finantelor la licitatiile cu titluri de stat in mai si prima jumatate a lui iunie si cele obtinute in perioada... |
Vaclav Klaus: Europa trebuie să scape din cămaşa de forţă a Bruxelles-ului
Doar o regândire fundamentală a întregului model al Uniunii Europene poate readuce bogăţia pe Continent, scrie preşedintele ceh Václav Klaus într-un editorial publicat de “The Telegraph”.
Timp de mulţi ani, Europa nu a acordat suficientă atenţie evenimentelor de pe Continent sau nu a îndrăznit să le privească în mod critic. Abia acum doi ani, o dată cu începutul crizei datoriilor eurozonei unii au început să privească mai îndeaproape problemele. Dar cei mai mulţi tot nu doresc să vadă că acesta a fost doar vârful unui aisberg mult mai mare.
Împreună cu politicienii şi economiştii, aceşti oameni au considerat că până şi criza din 2008-2009 a fost un fenomen global şi că Europa pur şi simplu l-a importat, deşi era evident că era o criză nord-americană şi europeană. Problemele de durată din Europa au fost mult subestimate: de aceea trebuie arătate dintr-o perspectivă istorică.
Integrarea europeană s-a bazat pe o idee raţională de a liberaliza Europa, de a o deschide şi de a extinde comerţul construind o piaţă comună şi un spaţiu economic larg interconectat. Această liberalizare a caracterizat mai mult sau mai puţin primele decenii ale procesului de integrare europeană. Şi a adus rezultate bune, mai ales în comparaţie cu anii 30.
Dar vremurile actuale sunt diferite, pentru că integrarea europeană s-a dus spre altceva. Liberalizarea a fost înlocuită de un transfer masiv al competenţelor de la statele membre către “centrul de comandă” al Uniunii Europene, din Bruxelles; de o înlocuire radicală a caracterului interguvernamental cu supranaţionalismul; de o slăbire atent orchestrată a “cărămizilor” integrării europene - ţările individuale; de o centralizare pe scară largă, reglementări împotriva pieţei, standardizare şi armonizare a întregului continent.
Post-democraţia
În trecut, un continent eterogen a înflorit graţie diversităţii saleâ, non-uniformităţii şi competiţiei sănătoase dintre ţări. Asta s-a schimbat când Europa a devenit unită şi a fost uniformizată artificial de către guvernanţa şi legislaţia centrală. Asta a dus la rezultatele economice slabe pe care le vedem azi şi la ceea ce se numeşte deficit democratic. Eu îi spun post-democraţie.
Uniformitatea instituţională s-a transformat într-o cămaşă de forţă care blochează toate activităţile umane pozitive. Cel mai important moment din acest proces a fost crearea Uniunii Monetare şi introducerea unei singure monede iniţial pentru 12 state, apoi pentru 17. Criza datoriilor suverane ale Eurozonei e o consecinţă inevitabilă a acestei monede unice, a acestei unice rate de schimb, a acestei dobânzi unice pentru mai multe ţări cu diverşi parametri economici. Decizia politică în favoarea acestui aranjament a fost luată fără a se lua în considerare fundamentele economice existente.
Economiştii ştiu că uniunile moentare prost construite sunt costisitoare şi nu durează mult. Asemenea aranjamente pot fi salvate ipotetic printr-un grad de solidaritate între membru şi prin transferuri fiscale uriaşe. Dar nu poate exista o solidaritate autentică în Europa şi nu există fonduri mari în mâinile autorităţilor politice europene pentru a compensa ţările care sunt victimele acestui aranjament din cauza parametrilor lor economici. Aşa că nu există nici o soluţie iminentă pentru capcana datoriilor suverane. Există doar consecinţe nedorite: probleme bugetare şi economice pe termen scurt şi stagnare pe termen lung.
Doar o jumătate de problemă
Şi totuşi, actualul model nu este decât jumătate din problemă. În afară de dificultăţile ce rezultă din integrare, există o problemă uriaşă cu economia de piaţă socială din Europa. Se preferă politici bazate pe redistribuirea venitului în loc de activităţi productive. Se preferă timpul liber, siestele, vacanţele lungi muncii din greu. Se preferă consumul investiţiilor, datoriile economisirii şi siguranţa riscurilor. Se preferă social democraţia capitalismului.
Problema are rădăcini adânci şi nu poate fi rezolvată prin şi mai multe summituri europene. Pentru a readuce productivitatea în Europa e nevoie de ceva similar din punct de vedere structural sarcinii pe care am avut-o de îndeplinit în Cehia când a trebuit să scăpăm de comunism.
Asta înseamnă cel puţin transformarea sistemului economic şi social şi restructurarea integrării europene. Iată cum văd eu principalele componente ale unei asemenea schimbări. Înainte de toate, trebuie să scăpăm de economia socială neproductivă şi paternalistă. Apoi, trebuie să acceptăm că procesele de ajustare economică iau timp şi că politicienii nerăbdători şi guvernele iau decizii greşite de multe ori. În al treilea rând, ar trebui să reducem masiv cheltuielile guvernamentale şi să lăsăm baltă flirtatul cu soluţii bazate pe creşteri de taxe.
Ar trebui să scăpăm şi de centralizare, armonizare şi standardizare a continentului european şi să începem descentralizarea, dereglementarea şi desubvenţionarea societăţii şi economiei. Ar trebui să devină posibil pentru ţări care sunt victime ale Fondului Monetar Internaţional să iasă din programe şi să se întoarcă la propriile aranjamente monetare. Şi ar trebui să lăsăm baltă planuri precum uniunea fiscală, ca să nu mai vorbim de ambiţiile antidemocratice de a unifica politic Europa. Ar trebui să ne întoarcem la democraţie, care poate exista doar la nivel de state-naţiuni, nu la nivelul întregului continent. O discuţie serioasă asupra acestor chestiuni a fost întârziată nepermis de mult.
sursa: adevarul.ro
Related Posts: |
|
Vaclav Klaus: Uniunea Europeana a ajuns sa semene cu Uniunea Sovietica Uniunea Europeana s-a transformat intr-un proiect nedemocratic si elitist, comparabil cu dictaturile comuniste din Europa de Est care interziceau opiniile... |
|
Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei: Moneda unică europeană e un dezastru Într-un interviu acordat postului de televiziune France24, preşedintele ceh, Vaclav Klaus, a criticat dur şi tratatul fiscal propus de Franţa şi Germania,... |
 |
Europa va avea un preşedinte până la sfârşitul anului Liderii statelor membre ale UE au acceptat, joi seara, să acorde Cehiei derogarea pe care o solicita pentru a ratifica Tratatul de la Lisabona, înlăturând... |
Rusia AMENINŢĂ scutul antirachetă din Europa
Rusia avertizează cu un atac preventiv asupra sistemului american antirachetă. Asta dupa ce negocierile cu Statele Unite au ajuns în impas. Moscova se simte ameninţată de amplasarea dispozitivelor în România, Polonia şi Turcia şi cere clarificări din partea Washingtonului.
Rusia a găzduit o conferinţă internaţională pe tema apărării, ocazie cu care a prezentat un rezumat al pericolelor pe care le ridică scutul antirachetă american la adresa securităţii sale. Ministrul Apărării a fost extrem de categoric.
Proiectul va fi discutat peste două săptămâni la reuniunea G8 din Statele Unite, la care va participa şi Vladimir Putin. Statele Unite şi NATO au insistat că sistemul antirachetă amplasat în România, Polonia şi Turcia nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci împotriva posibilelor ameninţări venite din Orientul Mijlociu. Vorbele nu sunt suficiente pentru Moscova, care aşteaptă şi alte garanţii. În lipsa lor, nu exclude un eventual atac asupra dispozitivelor din Europa de Est.
Oficialul rus nu a dat însă mai multe detalii despre aceste atacuri preventive. Sistemul de apărare american, ce cuprinde o bază şi la Deveselu, în România, va fi dezvoltat în patru etape şi va fi finalizat abia în 2020.
sursa: realitatea.net
Related Posts: |
|
Rusia maraie si America toarce? Acelasi om care i-a propus lui George W. Bush amplasarea unui scut antiracheta in Cehia si Polonia i-a propus si lui Barack Obama sa renunte la el. In... |
 |
SUA nu vor permite dominaţia energetică rusă „Nu dorim ca această companie uriaşă, Gazprom, care deja a construit coridorul nordic, să controleze şi coridorul sudic, pentru că atunci nu va... |
 |
Strategia pentru securitatea nationala a Rusiei: NATO si SUA reprezinta amenintari pentru Moscova si pentru intreaga lume NATO si politica externa si miltara a SUA reprezinta o amenintare puternica la adresa Stabilitatii internationale si la adresa puterii Moscovei, potrivit... |
Dupa Argentina, Bolivia nationalizeaza sistemul energetic national. Ar fi legitim sa luam si noi inapoi ce-i al nostru?!
Dupa ce Argentina a nationalizat YPF Repsol, presedintele bolivian Evo Morales a expropriat compania spaniola de electricitate Red Electrica si a ordonat fortelor armate sa ocupe facilitatile companiei. Morales este initiatorul unei uniuni monetare similare celei propusa de Gaddafi pentru Africa. Presedintele bolivian Evo Morales a expropriat compania spaniola de electricitate Red Electrica si a ordonat fortelor armate sa ocupe facilitatile companiei, relateaza agentia spaniola de stiri EFE preluata de The Wall Street Journal. Guvernul bolivian a preluat 74% din TDE (Transportadora de Electricidad SA), devenind astfel proprietarul a 80% din actiunile companiei. “Astazi, cand aducem un omagiu muncitorilor si cetatenilor bolivieni care au luptat pentru recuperarea resurselor naturale si a serviciilor de baza, nationalizam distribuitorul de energie electrica”, a spus Morales. Presedintele a declarat ca a luat decizia ca urmare a refuzului Red Electrica de a mari salariile angajatilor si ca urmare a grevelor frecvente ale acestora. Morales a reprosat spaniolilor de la Red Electrica ca au investit foarte putin in Bolivia.
Red Electrica a achizitionat compania boliviana de distributie a energiei in 2002. Acum, compania deserveste 85% din consumatorii casnici si opereaza 1.250 de kilometri de retea electrica (73% din total). Red Electrica opereaza si in Peru, insa ocuparea pietei boliviene a reprezentat principala lovitura in America de Sud.
TDE a fost creata in 1997, in timpul unei perioade de privatizari in America Latina, in timpul unor regimuri liberale. TDE este detinuta in proportie de 99,94% de Red Electrica International, o subsidiara a Red Electrica de Espana. Restul procentelor sunt detinute de angajatii companiei.
De cand a preluat puterea, in 2006, presedintele de stanga Evo Morales, primul presedinte indigen al Boliviei, a folosit ziua de 1 mai pentru a anunta nationalizari in industria gazelor, petrolului, siderurgica si energetica.
Spania detine 20% din Red Electrica, care are o valoare de piata de 4,45 de miliarde de dolari. Actiunile Red Electrica nu au fost tranzactionate marti din cauza sarbatorii de 1 Mai. Ele au scazut insa cu 24% de la inceputul anului.
Pe 1 mai 2006, la scurt timp dupa ce a preluat puterea, presedintele bolivian Evo Morales a anuntat nationalizarea industrei gazelor naturale si a petrolului. Bolivia este cel mai mare producator de gaze naturale din America de Sud. Morales le-a transmis atunci britanicilor de la British Petroleum, spaniolilor de la Repsol, francezilor de la Total si texanilor de la Exxon ca trebuie sa accepte noi contracte stabilite de guvernul de la La Paz sau sa plece din Bolivia.
Pe 1 mai 2010, Morales a anuntat nationalizarea unei companii siderurgice detinuta de elvetienii de la Glencore, sub pretextul ca acestia nu au investit suficient, precum si trei companii energetice detinute de investitori din Franta (GDF Suez) si Marea Britanie (Rurelec PLC). Guvernul bolivian detinea 50% din actiunile celor trei companii.
Venezuela, Cuba, Bolivia, Ecuador, Nicaragua sunt membre ale Aliantei bolivariene pentru Americi, ALBA. ALBA a acuzat SUA ca au sustinut lovitura de stat din iunie impotriva presedintelui Manuel Zelaya din Honduras, in 2010. Organizatia a decis, in 2009, sa creeze o uniune monetara regionala. Interesant este ca fostul regim libian al colonelului Gaddafi, profitand de rezervele uriase in valutra, urma sa garanteze un Fond Monetar African, care ar fi trebuit inlocuit de o Banca Centrala Africana, pana in 2028.
BCA ar fi avut autoritatea de a emite o moneda unica africana. Acum, Franta controleaza moneda a nu mai putin de 14 state africane, foste colonii. Banca Centrala a statelor Africii de Vest si Banca Centrala a statelor Africii Centrale emit francul, o moneda a carei valoare poate varia oricand, daca Parisul decide astfel. Gaddafi a fost ucis de “revolutionarii” libieni, pe 20 octombrie 2011, ajutati de o lovitura a aviatiei franceze, in cadrul operatiunii umanitare a NATO in Libia.
Decizia guvernului bolivian vine dupa ce presedinta Argentinei, Cristina Fernandez de Kirchner, a anuntat nationalizarea YPF, compaia petroliera argentiniana detinuta pana acum de spaniolii de la Repsol. Si in Argentina, trupele guvernamentale au intrat in sediile YPF Repsol, dupa anuntarea decretului prezidential. in urma cu o saptamana, Senatul argentinian a votat pentru aceasta nationalizare. Doar trei 3 dintre cei 72 de senatori au respins nationalizarea. Se asteapta ca deputatii sa ia o decizie similara.
Presedinta a mai declarat ca apara ”suveranitatea energetica” a tarii sale si a proclamat ca ”noi, argentinienii, trebuie sa gestionam resursele noastre naturale si sa aparam ceea ce este in apa, in pamant sau sub pamantul nostru”.
Repsol a cerut despagubiri in valoare de 8 miliarde de euro pentru pachetul de 51% din actiuni pierdut prin legea de nationalizare.
Repsol detinea in total 57,4% din actiunile YPF si a fost singura expropriata.
Guvernul spaniol a cerut despagubiri pentru nationalizare si a a facut apel la UE pentru a riposta, cu forta oferita de cele 27 de state membre (cea mai puternica economie mondiala) fata de acest act. Guvernul de la Buenos Aires, prin vocea ministrului Economiei, Axel Kicillof, a sugerat ca Repsol nu va primi despagubiri, intrucat are datorii de circa 7 miliarde de dolari fata de statul argentinian.
Sursa: Cotidianul
Related Posts: |
|
Spania, la un pas de colaps Desi autoritatile de la Madrid braveaza, minimalizand efectele recesiunii, Spania se afla realmente la un pas de colapsul economic. Statul plateste dobanzi... |
|
45 de milioane de dolari bonusuri pentru directorii executivii ai AIG La inceputul acestui an, compania de asigurari American International Group anunta ca a platit angajatilor diviziei care a dus la caderea companiei bonusuri... |
 |
Presedintele Bancii Mondiale se teme de un seism social Redresarea economiei globale va fi lenta, iar somajul in crestere poate duce la o criza sociala si protectionism, a declarat pentru publicatia spaniola... |
La ce ne mai aşteptăm?!
Momentele politice majore, cele care anunţă “schimbarea”, aduc, întotdeauna şi peste tot în lume, o undă de speranţă. De normalitate. La noi, evenimentele importante în plan politic sunt asimilate căderii jugului. Alungării sărăciei. Bucuriei de a te vedea faţă-n faţă cu alte chipuri pe care flutură, vizibil, sentimentul profund al interesului faţă de cetăţeanul contribuabil la păstrarea şi îmbogăţirea patrimoniului ţării.
E ştiut că, dintotdeauna, românii îşi trăiesc intens nu numai grijile personale, de obicei supradimensionate - nu de ei, ci de societate - şi provocările de absolut toate naturile care se tot rostogolesc în cascadă asupra vieţii lor. Iar ultimele decenii au săpat adânc în propriul spaţiu vital, şi aşa ameninţat să intre la apă, progresiv. Mai trist este că nu au fost şi nu sunt pregătiţi pentru multe din “întâmplările” sociale, economice, politice cu încărcătură excesiv negativă, toate consecinţă a dezordinii, instabilităţii, lipsei de disciplină, de interes şi de comportament politic civilizat din partea celor aleşi să pună la unison interesele generale ale oamenilor, şi nu pe ale lor.
În concluzie, o mână de aleşi, din ‘90 încoace, au reuşit performanţa să cârmuiască neobosit mai mult propriile lor vieţi şi aranjamente decât destinul ţării. Nici vorbă să vegheze la bunul mers al lucrurilor pe care se angajaseră, pe hârtie, să le respecte; nici vorbă să fi fost atenţi la… paharul răbdării celor mulţi… Din aproape în aproape, guvernările consecutive au presărat minciuni şi dezinformări grosolane.
Unde s-a ajuns, ştie tot românul. La ce să se mai aştepte, acum, în ceasul care promite o Românie normală?! Bineînţeles, ca de fiecare dată, la o viaţă care să le surâdă din pragul zorilor schimbării. Pe scurt, actualul Guvern este o promisiune întru normalitate. Întru reaşezarea lucrurilor în matca firescului; a bunului simţ. A plăcerii fiecăruia de a se simţi în largul său; de a uita hăituirea la care a fost supus, ani de-a rândul, pentru a i se lua drepturile prevăzute prin Constituţie. De a uita excesul de mitocănie din jur. De a avea sentimentul protecţiei, nu numai în faţa taxelor şi impozitelor usturătoare, a preţurilor imposibile la alimente şi facturi, ci şi pe stradă, la lucru, în tramvai, în metrou, în parc şi oriunde.
Sunt aspecte absolut banale, dincolo de care fiecare îşi poate şlefui viaţa aşa cum crede; se poate împlini profesional, se poate înălţa moral, spiritual… Şi totuşi, lumea noastră a băltit prea multă vreme în minciuna prefacerilor, a corupţiei, a hoţiei în grup, la nivel înalt, a promisiunilor nerespectate… Peste tot întâlneşti oameni care îşi plâng amarul vieţii de zi cu zi; teama de boală şi, mai mult, spaima de a nu-i putea face faţă cu puţinii bani din buzunar. Uneori, eşti tentat să crezi că omenirea întreagă este în continuu regres moral. De fapt, poate chiar este… În pofida faptului că trăim în plină epocă electronică, a tehnicilor performante de informare şi comunicare. Şi în plin… avânt al manipulării şi decăderii.
Frumuseţea este că, la noi, oamenii au început să se trezească după furtuna ofertelor care puneau pe primul plan beneficiile fizice ale gloriei electronicii; în defavoarea culturii, a moralităţii, chiar a sentimentului naţional. Treptat, s-au limpezit apele. România a revenit, în aceşti ani de criză cumplită, la ceea ce a fost odinioară…
Pe acest fundal, în care drama destrămării economice a ţării şi a emigrării forţei de muncă au atins cele mai teribile cote, românii şi-au revizuit puterile, şi-au văzut scopul şi au avut curajul să spere la atingerea adevărului de a fi. Aceasta ar fi esenţa lucrurilor pe care le vom vedea, ca pe un uriaş ecran al “traversării”. Speranţa că tunelul nemilosului nostru parcurs duce, totuşi, spre lumină…
Veronica Marinescu
sursa: curierulnational.ro
Related Posts: |
|
Primavara araba si toamna europeana Revoltele arabe din 2010-2011 au fost comparate cu trei momente emblematice ale istoriei Europei moderne: 1848, 1968 si 1989. Problema cu analizele... |
|
Votul pozitiv De douăzeci de ani în România votul este preponderent negativ. Nu se votează pentru un program, ci împotriva unui candidat. Iar votul contra cuiva... |
 |
A fi roman, o durere tot mai mare De doi ani a fi roman echivaleaza tot mai mult cu o durere muta, imposibil de exprimat. O umilinta fara ratiuni precise, o stare de rau bazata pe o disperare... |
Initiativa cetateneasca europeana - cum functioneaza si ce utilitate legislativa are
Cetatenii Uniunii Europene au la dispozitie, incepand cu data de 1 aprilie 2012, un instrument care le permite sa participe la conturarea politicii UE: initiativa cetateneasca europeana.
Aceasta a fost instituita prin Tratatul de la Lisabona si permite cetatenilor UE sa inainteze catre Comisia Europena propuneri legislative in domenii care se incadreaza in sfera sa de competente.
Orice cetatean sau grup de cetateni care vor sa inainteze catre CE o initiativa cetatenesca trebuie, in primul rand, sa constituie un “comitet”.
Comitetul trebuie sa fie format din cel putin 7 cetateni ai UE care isi au resedinta in cel putin 7 state membre diferite. Comitetul are rolul de a redacta initiativa, in una dintre cele 23 de limbi oficiale ale UE, si de a o depune la CE.
Documentul comitetului de cetateni prin care se solicita inregistrarea unei initiative trebuie sa contina titlul initiativei, obiectul si obiectivele acesteia, dispozitiile tratatului de la Lisabona considerate relevante de catre organizatori, coordonatele de contact ale celor sapte membri ai comitetului cetatenilor si toate sursele de finantare si de sprijinire a initiativei.
Comisia Europeana are obligatia sa raspunda, in termen de cel mult doua luni, comitetului de cetateni care a depus initiativa pentru a-l informa daca aceasta
indeplineste conditiile de baza pentru a se putea merge mai departe.
Toate initiativele acceptate sa treaca in etapa urmatoare vor fi publicate in registrul online, unde pot fi vizualizate initiativele deschise (pentru care se strang semnaturi), initiativele inchise (pentru care s-a incheiat procesul de strangere de semanturi) si initiativele perimate (care nu au reusit sa intruneasca numarul necesar de semnaturi sau care au fost deja retrase de catre initiatori).
Strangerea de semnaturi
Al treilea pas, dupa formarea comitetului si inregistrarea initiativei, este strangerea de semnaturi, pentru care ai la dispozitie un an de zile.
Cele un milion de semnaturi necesare pentru o initiativa cetateneasca pot fi stranse atat pe hartie, cat si online. Pentru culegerea de semnaturi online, Comisia Europeana pune la dispozitia initiatorilor gratuit programe open source speciale.
Nu este suficient sa aduni semnaturi intr-o singura tara, ci ai nevoie de semnatari care sa provina din cel putin sapte state comunitare. De asemenea, nu poti strange cate doua-trei semnaturi din sase state, iar restul dintr-o singura tara. Exista un numar minim de semnaturi aferent fiecarei tari, calculat in functie de numarul de europarlamentari.
Astfel, numarul minim de semnaturi care ar trebui obtinut din Romania pentru o initiativa cetateneasca este de 24.750. Cel mai mic numar de semnaturi necesar este in Malta (3.750), urmata de Estonia, Cipru si Luxemburg (4.500) si Slovenia (5.250). La polul opus se afla Regatul Unit, Italia si Franta (cu cate 54.000), respectiv Germania (74.250).
Dupa strangerea tuturor semnaturilor, acestea trebuie trimise fiecareia dintre tarile UE in cauza. Organismele privind protectia datelor cu caracter personal din statele catre care au fost trimise vor trebui sa valideze semnaturile si apoi sa elibereze un certificat de atestare. Daca totul este in regula, semnaturile si certificatele vor fi trimise la Comisia Europeana.
Prezentarea initiativei in fata institutiilor UE
Reprezentantii Comitetului de initiativa vor avea obligatia sa prezinte, atat in fata Comisiei Europene, cat si in cadrul audierilor publice din Parlamentul European, initiativa pe care o promoveaza.
Dupa audieri, Comisia va avea la dispozitie 3 luni pentru a examina initiativa si a decide cum actioneaza.
Unde gasesc prevederile europene existente
Puteti cauta dispozitiile legislative care ar putea fi relevante pentru initiativa cetateneasca pe pagina oficiala a Tratatului de la Lisabona sau pe portalul dedicat legislatiei europene, EU-Lex.
Related Posts: |
|
Europa va avea un preşedinte până la sfârşitul anului Liderii statelor membre ale UE au acceptat, joi seara, să acorde Cehiei derogarea pe care o solicita pentru a ratifica Tratatul de la Lisabona, înlăturând... |
|
Quo Vadis, UE? Criza economica si politica din Romania ne determina sa privim cu un fel de nepasare convulsiile care au cuprins Uniunea Europeana. Scarbiti de mizeria... |
 |
Criza divizeaza Europa Criza economica globala a afectat grav cele doua mari economii de pe malurile Atlanticului, insa viteza cu care SUA si Uniunea Europeana isi vor reveni... |
95 Percent Of The Jobs Lost During The Recession Were Middle Class Jobs
Who is the biggest loser in the ongoing decline of the economy? Is it the wealthy? No, the stock market has been soaring lately and their incomes are actually going up. Is it the poor? Well, the poor are definitely hurting very badly, but when you don’t have much to begin with you don’t have much to lose. Unfortunately, it is the middle class that has lost the most during this economic downturn. According to Bloomberg, 95 percent of the jobs lost during the recession were middle class jobs. That is an absolutely astounding figure. Yes, some executives lost their jobs during the last recession as did some minimum-wage workers. But overwhelmingly the jobs that were lost were middle income jobs. Sadly, the limited number of jobs that have been added since the end of the last recession have mostly been low income jobs. A higher percentage are working low income jobs than ever before, and the cost of living continues to rise at a very brisk pace. This is causing an erosion of the middle class unlike anything we have ever seen in history.
When I was growing up I was taught that the fact that we had the largest middle class in the history of the world was evidence that our economic system was working incredibly well.
So what does the fact that the middle class is shrinking at a very rapid pace at this point say about how well our economy is working?
Middle Class Incomes Are Going Down
During the last recession, millions of people lost their jobs and the percentage of working age that have jobs has not bounced back in the years since the recession ended.
But most middle class still have jobs. The big problem for many middle class families is the fact that their incomes are not going up. In fact, after you account for inflation, middle class incomes are actually way down during the Obama years as a recentBloomberg article explained….
As a candidate in 2008, Obama blamed the reversals largely on the policies of Bush and other Republicans. He cited census figures showing that median income for working-age households — those headed by someone younger than 65 — had dropped more than $2,000 after inflation during the first seven years of Bush’s time in office.
Yet real median household income in March was down $4,300 since Obama took office in January 2009 and down $2,900 since the June 2009 start of the economic recovery, according to an analysis of census data by Sentier Research, an economic- consulting firm in Annapolis, Maryland.
So is this the “hope and change” that Obama was talking about?
But let’s not just blame Obama and Bush. The truth is that the trend toward lower paying jobs has been going on for a very long time.
Back in 1980, less than 30% of all jobs in the United States were low income jobs. Today, more than 40% of all jobs in the United States are low income jobs.
So where will it end?
Will 50 percent or 60 percent of all Americans soon be working low income jobs?
At this point, approximately one out of every four jobs in America pays $10 an hour or less.
Could your family survive on $10 an hour?
The Rising Cost Of Living
As middle class incomes go down, the cost of almost everything that middle class families buy continues to go up.
The Federal Reserve claims that it has kept inflation “low” for decades, but that is a giant lie.
When you take a look at the long-term picture, it is amazing how much prices have changed.
Back in 1950, the average price of a new car was $1,510.
Today, the average price of a new car is $30,748.
In 1967, yearly tuition at Yale was $1,950.
Today it is $38,300.
And inflation continues to take a great toll on the paychecks of middle class families.
For example, electricity bills in the U.S. have risen faster than the overall rate of inflation for five years in a row.
Also, the price of gas has risen by more than 100 percent since Barack Obama entered the White House and the average U.S. household spent a staggering $4,155 on gasoline during 2011.
The Destruction Of Middle Class Wealth
What is the number one financial asset for most middle class families?
Most middle class families don’t have a lot of stocks, bonds or other financial assets.
Instead, normally the family home is the number one financial asset for most middle class families, and in recent years the value of that asset has been absolutely decimated.
When you take inflation into account, housing prices have fallen all the way back to 1998 levels. The following is from a recent Smart Money article….
The latest S&P / Case-Shiller numbers, reported last week, show that prices in 20 major markets declined 3.5% over the year through February. They’re now back to 2002 levels. If we subtract for inflation, they’re back to 1998 levels.
Overall, home prices in the U.S. have declined for six months in a row and are now down a total of 35 percent from the peak of the housing bubble.
Unfortunately, things don’t look like they are going to turn around any time soon. Yale economics professor Robert Shiller recently saidthe following about U.S. home prices….
“I worry that we might not see a really major turnaround in our lifetimes”
But falling home prices are not the only problem we are witnessing. We are also seeing millions of middle class families lose their homes.
According to the U.S. Census, homeownership in America is now at the lowest level it has been in 15 years.
According to Gallup, the current level of homeownership in the United States is the lowest that Gallup has ever measured.
Owning your own home is an indication that you are part of the middle class, and so the fact that the number of Americans that own a home is falling rapidly is not a good sign for the health of the middle class at all.
The Future Is Not Bright
Those that are graduating from college right now are supposed to be the future of the middle class in America.
But for most of those college graduates, the future is not so bright. Last year, a staggering 53 percent of all U.S. college graduatesunder the age of 25 were either unemployed or underemployed.
Millions of young college graduates have been forced to take jobs that do not even require a college degree. Just check out the following stats from a recent CNBC article….
In the last year, they were more likely to be employed as waiters, waitresses, bartenders and food-service helpers than as engineers, physicists, chemists and mathematicians combined (100,000 versus 90,000). There were more working in office-related jobs such as receptionist or payroll clerk than in all computer professional jobs (163,000 versus 100,000).
Aren’t those numbers crazy?
The truth is that a college education is no longer a ticket to the middle class.
What Happens To Americans That Fall Out Of The Middle Class?
As the middle class shrinks, the ranks of the “low income” and “the poor” are absolutely swelling.
Today, approximately 48 percent of all Americans are either considered to be “low income” or are living in poverty.
That is almost half the country.
Each year, millions more fall out of the middle class. In 2010, 2.6 million more Americans fell into poverty. That was the biggest increase that we have seen since the U.S. government began keeping statistics on this back in 1959.
As the middle class shrinks, the number of Americans dependent on the government for survival rises. Right now, government dependence is at an all-time high and things are only going to get worse from here.
In November 2008 (when Barack Obama won the election), 30.8 million Americans were on food stamps. Today, more than 46 millionAmericans are on food stamps.
Will we eventually see 50 million or 60 million Americans on food stamps?
The U.S. economy desperately needs more middle class jobs.
Unfortunately, the Republicans failed to generate them under George W. Bush and the Democrats failed to generate them under Barack Obama.
Instead, both parties continue to promote the politics of division and they both continue to push for more of the same policies that got us into this mess in the first place.
Nothing is being done to solve our problems and so the middle class in America is going to be even smaller by this time next year.
If you still have a spot in the middle class, hold on to it as tightly as you can. It is not as secure as you might think.
Related Posts: |
|
Millions of people to become expendable next year The experts of the International Labor Organization and the Organization for Economic Cooperation and Development predict that next year a number of developed... |
|
Rampant Unemployment = The Death Of The Middle Class - 40 Facts That Prove The Working Class Is Being Systematically Wiped Out Without an abundance of good jobs, the middle class is going to shrivel up and die. Right now, rampant unemployment is absolutely killing communities. ... |
|
25 Signs That Middle Class Families Have Been Targeted For Extinction The middle class in America is being systematically wiped out, and most people don't even realize what is happening. Every single year, millions more... |
Noua ordine bancara europeana se decide la Barcelona. “Parca incepe razboiul”
Barcelona a mobilizat de vineri “unul dintre cele mai importante dispozitive dispuse vreodata” de politia catalana, cu 4.500 de agenti, in timp ce saptamana viitoare va avea loc reuniunea guvernatorilor Bancii Centrale Europene.
Este “unul dintre dispozitivele cele mai importante amplasate vreodata de Mossos d’Escuadra”, politia catalana, a declarat pentru AFP un purtator de cuvant al politiei, “un dispozitiv similar celui dispus cu ocazia vizitei Papei” Benedict al XVI-lea la Barcelona in noiembrie 2010.
Aproximativ 2.000 de agenti de politie si ai Garzii Civile ar putea sa consolideze efectivele politiei regionale catalane, a anuntat Ministerul de Interne.
Autoritatile catalane se tem de incidente in oras, in timp ce la 3 mai va avea loc reuniunea guvernatorilor BCE.
In plus, sindicatele au facut apel la manifestatii duminica in toata tara pentru a protesta fata de masurile de austeritate, inaintea unui mars prevazut pentru 1 mai si a unei manifestatii a studentilor impotriva cresterii tarifelor de inscriere la universitate.
Inaintea reuniunii BCE, Spania a restabilit, inca de marti, controalele la frontiera cu Franta si in unele aeroporturi pentru a evita intrarea in tara a unor grupuri violente. Acestea vor fi suspendate incepand cu 4 mai.
O reprezentanta a Ministerului de Interne a declarat ca aceasta masura urmareste sa impiedice eventualele “altercatii” si “acte de violenta”: “fortele de securitate au depistat posibilitatea ca organizatiile antisistem sa vina pentru aceasta reuniune” si acestea “ar putea veni din Grecia sau Italia”.
Cand au auzit despre infuzia de forte de politie care vor descinde in capitala tarii, locuitorii au declarat pentru publicatiile spaniole ca se simt de parca ‘incepe razboiul”, nu ca la o reuniune a unor oameni foarte influenti.
Sa nu uitam insa ca incidente violente au marcat, recent, ultima greva generala din 29 martie de la Barcelona, al doilea oras ca marime al tarii, politia folosind gloante de cauciuc pentru a dispersa manifestantii.
Sursa: Mediafax
Related Posts: |
|
Politia spaniola se bate cu studentii la Valencia Centrul orasului Valencia a fost blocat ieri din cauza protestelor la care au participat cateva sute de elevi si studenti. Tinerii au blocat o strada... |
|
Manifestaţiile paralizează Spania. Mii de oameni au ieşit în stradă ca să protesteze faţă de măsurile de austeritate Mii de oameni au ieşit din nou în stradă, în peste 50 de oraşe din Spania, în semn de protest faţă de tăierile bugetare anunţate de Guvern. Profesorii,... |
|
Romania sub zodia jafurilor Aproape in fiecare zi aflam de cate un nou jaf, de multe ori cu arma in mana, mai intr-o banca, mai pe o sosea, mai intr-un magazin, o benzinarie sau un... |
On National Truth Day, the Truth
Since today is National Truth Day, let us tell the truth, straight from the shoulder, right between the eyes, no holes barred, no diatribes but the truth, the whole truth and nothing but the truth and here it comes: either the economic system adopted by the vast majority of nations simply does not work or else most Governments are not up to the job.
I grew up with the Socialist system. They tell me it simply didn’t work. Let us see what it gave me. It gave me excellent pre-natal and maternal healthcare from before I was born, accompanied this with excellent medical care during my life - for free, including free dental treatment; it provided me with a free and excellent education in schools brimming with possibilities and different avenues to explore in an atmosphere of respect with discipline in the classroom and silence when the teacher was speaking; it provided me with social mobility so that I could choose any area in which to excel; it provided me with free and excellent sports facilities; it provided me with a free and excellent University education and it provided me with a guaranteed job.
It provided me with free or heavily subsidised public utilities, it provided me with as much electricity or gas I wished to consume during winter months without being worried about the bill, it provided me with a reduced and fixed rate telephone bill for my communications, it provided me with a house, free of charge and it provided me with a vehicle if I needed one and of not, excellent public transportation, heavily subsidised or free of charge.
It provided me with free or subsidised basic necessities and it provided me with special shops where I could obtain luxuries if I wanted them, it provided me with security of the State, opportunities to travel, for free and safety on the streets. I could walk around at any time of day or night without fear of being attacked by a drug addict, getting a house was not a drama which indebted me until the end of my days in a climate of extreme job insecurity in which the worker never knows if he/she is to be made redundant, or whether some giant corporation is going to take the company over and outsource production to Inner Mongolia or Burkina Faso. My needs during my entire life were provided for by the State from before I was born to the moment I died and yes, even my funeral was paid for.
For those who would criticise this opening, and counter saying “Yes but how to do pay for it?” the answer is perfectly simple. The Soviet Union, for instance, provided the same facilities I am speaking of and more and at the same time spent two hundred and fifty billion dollars a year on development programmes overseas, building hospitals and schools and universities in the countries it had liberated from the yoke of imperialist tyranny. So the answer is apparently “It is as easy or as difficult as political will wishes to make it”.
For others who wish to bring parallel issues into the debate I would underline that this article is about the provision of public services by governments.
Now let us see what this system, which they tell me simply did not work, has been replaced by. Let us start from the beginning. It is safer to have your child at home these days because the nearer you get to a public hospital, the more likely you are to get a viral or bacterial infection which will see you get out of there worse than when you went in, or in a coffin, which by the way will cost you a fortune.
The notion of a free public education has become a joke and a distant memory. Getting a child into a free nursery school is a drama, getting the child into a free state school from which he or she will emerge twelve or thirteen years later able to read and write is an enigma, which is hardly surprising given that the teacher will be found cowering under a desk as thirty out-of-control monsters run amok.
A University education entails coming out of it heavily in debt, a Master’s Degree or a Doctorate have become an elitist pipe dream and why bother anyway because the work market will either not provide a job at all or else consider the candidate over-qualified. Induction courses at work have now taken a nasty turn in which future employees pay for their induction course, to the tune of several thousand dollars each and yes you got it, the bottom line does not guarantee a place in the company. Imagine what happens next.
For those who get jobs, if they are lucky enough to get a permanent contract they will be abused at work by glowering looks at the clock if they dare to fulfil the timetable on the job description and they will be constantly looking over their shoulder wondering when they will be summoned with the bad news.
Buying a home has become something for the rich because the banks have stopped lending and when they do, it is a ridiculous percentage of the value of the home, meaning the buyer has to cough up tens of thousands of dollars. Healthcare is a negotiation, dental care a niche. Public utilities are sold at absurd rates which defy logic, which see the elderly freeze to death in their own homes. In fact the entire system is an insult to the user from day one through to the funeral, which costs thousands of dollars.
So if this system is so much better that the one it replaced, what are governments doing to provide adequate healthcare in a climate of excellence and competence? What are they doing to provide proper, disciplined classrooms? What are they doing to prepare children for the workplace? Why have they destroyed universal education by turning it into a business yet continue to waste billions and billions and billions every year on NATO for example, bombing kids overseas to bring them freedom and democracy, supporting terrorists to overthrow oil-rich governments using cynical excuses?
What are they doing to ensure there is a job for everyone, what are they doing to enable people to buy their own homes? What are they doing to control the price of utilities sold by companies making billions every year in profits?
Surely, if governments are in place, there are some expectations and responsibilities placed upon their shoulders? Or have I missed something?
Timothy Bancroft-Hinchey
source: Pravda.Ru
Related Posts: |
|
Our Generation Has Failed For those of us in positions of symbolic or actual control, those of us in our fifties and sixties, the truth dawns upon us that we have collectively failed... |
|
Economists are paid for what? Where are the world's economists? And what are they paid for? They are trained to produce viable ideas for the implementation of workable systems which... |
|
Crisis? What crisis? You ain’t seen nothin’ yet! To what extent will the global economy nosedive, what will the consequences be and who or what is to blame? The other question and the more telling one,... |
Manifestaţiile paralizează Spania. Mii de oameni au ieşit în stradă ca să protesteze faţă de măsurile de austeritate
Mii de oameni au ieşit din nou în stradă, în peste 50 de oraşe din Spania, în semn de protest faţă de tăierile bugetare anunţate de Guvern. Profesorii, studenţii şi persoanele bolnave vor avea cel mai mult de suferit de pe urma noilor măsuri de austeritate. Guvernanţii spun însă că n-au încotro şi trebuie să facă asta ca să scadă datoria ţării.
Protestatarii au blocat, ieri, străzile din centrul capitalei Madrid, manifestându-şi astfel nemulţumirea faţă de diminuarea bugetelor pentru Educaţie şi Sănătate. În semn de solidaritate, mii de oameni au protestat în peste 50 de oraşe din Spania.
Potrivit noilor măsuri de austeritate, profesorii vor munci mai multe ore, preţurile medicamentelor vor creşte, iar studenţii vor plăti taxe de şcolarizare mai mari.
Protestul vine la doar o lună după ce Spania a prezentat cel mai auster buget din ultimii 40 de ani, anunţând tăieri bugetare de peste 27 miliarde de euro, creşterea taxelor şi îngheţarea salariilor din sectorul bugetar. În plus, guvernul a anunţat că nivelul cheltuielilor bugetare va fi redus aproape 17 procente. (antena3.ro)
Mii de persoane au manifestat la Barcelona şi Madrid, după intervenţia brutală a poliţiei
Mii de manifestanţi s-au adunat din nou la Barcelona şi Madrid, exprimându-şi furia după o intervenţie brutală a poliţiei în cursul dimineţii de vineri la Barcelona, în timpul demontării unei tabere de corturi ale tinerilor “indignaţi”.
La Barcelona, peste 5.000 de persoane s-au adunat în Piaţa Catalonia, unde în cursul dimineţii de ieri au avut loc incidente, atunci când serviciile municipale au vrut să demonteze tabăra instalată de zece zile, pentru a face loc celebrărilor din Liga Campionilor, de sâmbătă.
Vieri seară, mii de manifestanţi au invadat de asemenea Piaţa Puerta del Sol din Madrid. Mulţimea agita flori sau buchete de toate culorile, strigând “Barcelona nu este singură” şi afişând pancarte pe care scria “Catalonia, suntem cu voi”, scrie Nouvel Observateur, citand AFP.
Un număr de “121 de persoane au primit îngrijiri, dintre care 37 de poliţişti şi 12 persoane care au fost spitalizate”, a anunţat o purtătoare de cuvânt a serviciilor de urgenţă, precizând că a fost vorba în mare parte de “crize de angoasă şi contuzii”.
Dar după demontarea taberei mulţimea de manifestanţi a invadat din nou piaţa. În cusul serii, aproximativ zece corturi au fost ridicate din nou. (adevarul.ro)
Related Posts: |
|
Spania, la un pas de colaps Desi autoritatile de la Madrid braveaza, minimalizand efectele recesiunii, Spania se afla realmente la un pas de colapsul economic. Statul plateste dobanzi... |
 |
Spania are probleme mai mari decat Grecia Problemele cu care se confrunta Spania, precum rata ridicata a somajului si prabusirea pietei imobiliare, sunt semnificativ mai mari comparativ cu situatia... |
|
Mii de protestatari pe străzile din Spania: Nu plătim datoria voastră! Zeci de mii de "indignaţi" au manifestat sâmbătă în Spania, recucerind simbolic străzile, pentru a sărbători un an de la declanşarea mişcării... |
Raed Arafat: Vrem “politia spitalelor”. Risipa, o crima
Subsecretarul de stat din Ministerul Sanatatii, Raed Arafat, a declarat duminica, intr-o emisiune televizata, ca s-a inceput implementarea unor mecanisme de control al cheltuielilor din spitale, in conditiile in care unele dintre acestea fac cheltuieli nejustificat de mari, urmand sa se ajunga la o “politie a spitalelor”.
“Nu poti sa controlezi aceasta situatie decat prin mecanisme de control (…) unul din aspecte - sistemele care functioneaza foarte bine au mecanisme de control extrem de puternice. In Canada, aveau un proiect denumit pompos “politia spitalelor”. E posibil sa ajungem la asa ceva. Ne gandim la intarirea controlului. Poate ati vazut, avem un control la internarile in spitale”, a spus Arafat la PRO TV.
Arafat a precizat ca a inceput o serie de controale in domeniul pe care il conduce, al medicinei de urgenta, gasindu-se numeroase nereguli, mai ales cheltuieli neeligibile.
“Pe unitatile de primiri urgente avem ordinul de baza 706, am trimis directiile sanitare in alte judete. Oradea a plecat la Cluj, Cluj la Bucuresti. Au stat 4-5 zile, am primit toate rapoartele, acum le introducem in baza de date. S-au gasit anumite chestiuni neeligibile.
(…)Aceste fonduri se dau la buget, anual unii cheltuiau pe alte chestii pe care nu trebuiau cheltuite (…) Unii au cumparat unele medicamente care nu se folosesc in unitatile de primiri urgente si le-au dat in spitale (…) E o forma de deturnare de fonduri. Altii au platit de 10 ori mai mult oxigen, au platit pe tot spitalul. Daca la Sinaia se inchide compartimentul de urgente, las o zona total descoperita.
Aceste controale identifica aceste situatii, care nu sunt generalizate la toate spitalele”, a mai afirmat medicul.
Arafat a spus ca directorii de unitati pot fi obligati sa respecte regulile inclusiv pe amenzi. Arafat a adaugat ca, pana acum, regulile nu erau foarte clare, dar vor fi, de acum incolo.
Intrebat daca nu e o crima aceasta risipa de bani in sanatate, in timp ce medicii pleaca, Arafat a raspuns “ba da”.
In plus, el a explicat ca in domeniul medicinei de urgenta, unitatile care nu au iesit bine la actualele evaluari vor fi auditate din nou in maximum 4 luni, pana cand se vor pune la punct.
“Acum 5 ani UPU nu erau finantate de la bugetul de stat, a inceput acum 4 ani. Acum ne permitem sa incepem sa limitam totul. Daca acest lucru s-ar fi intamplat cu toate domeniile, ar fi fost limitate proceduri care nu erau necesare (…) Spitalele care au avut probleme, urmatorul audit va fi asupra lor in urmatoarele 4 luni”, a precizat fondatorul SMURD.
Medicamente care zac in spitale
Arafat a explicat si faptul ca se gasesc mereu justificari inchipuite pentru a explica achizitiile care nu s-ar justifica.
“Aceste medicamente cand se introduc nu trebuie lasate sa zaca ani de zile acolo, dupa un an sa evaluezi ce mai zice stiinta, e valabil?
Nu pot sa spun ca e rezultatul coruptiei, uneori e naivitate (…)eu am patit o chestie personala, inainte sa vin la minister. Am fost abordat de o firma pentru un medicament, stiind ca daca doctorul Arafat il introduce pe ambulanta, va fi adoptat peste tot. Dovezile despre eficienta lui erau infime, am respins.
Tentativele care s-au facut cu mine ‘hai sa mergem acolo, sa te ducem la conferinte’, am respins”, a povestit Arafat.
Related Posts: |
 |
Profesionistii nu au loc in sistem In anii '90 medicina de urgenta din Romania era un dezastru. Salvarile veneau dupa ore intregi de asteptare, chiar si in marile orase, si zeci, daca... |
 |
Strigătul de ajutor al lui Raed Arafat Medicina de urgenţă nu trebuie să îngăduie „comerţul”, pentru că aici avem de-a face cu intervenţii pe liniuţa subţire, care desparte... |
 |
Sistemul impotriva simbolului Este prima mare infringere a lui Basescu. A trebuit sa retraga legea sanatatii din dezbaterea publica. O infringere binemeritata. Una care nu vine nici... |
Europa banului si egoismul teritorial
Cum era de asteptat, criza a mai facut o victima în zona euro. Acum a venit rândul Spaniei. Înainte de a fi cautate solutii în familia europeana comunitara, criza a declansat un conflict diplomatic. Aflat în campanie electorala, presedintele Nicolas Sarkozy nu a scapat ocazia de a se arata înca o data profetul Frantei. Într-un miting cu alegatorii, el a facut o paralela între politicile economice ale Spaniei si Greciei. ,,Aratati-mi din nou încredere si alegeti-ma pentru înca cinci ani daca vreti sa evitati teribilele crize ale datoriilor pe care le suporta Spania si Grecia, ambele conduse pâna de curând de guverne socialiste“. Banul, dupa cum se vede, a cangrenat puternic viziunea politica a unora dintre conducatorii europeni. Respectul nu-si mai gaseste loc nici macar în patria care a fost si s-a vrut aparatoare a demnitatii unui stat suveran. Reactia la acest puseu temperamental de protagonism a venit imediat din partea ministrului spaniol al economiei, Luis de Guindos. ,,Este un non-sens sa compari Spania cu Grecia, a declarat acesta la Radio Nacional, chiar daca exista motive sa criticam politicile guvernelor socialiste din cele doua tari“. Si pentru ca stie unde-si cauta curajul Sarkozy, ministrul Guindos a dat un interviu mai larg ziarului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ caruia i-a încredintat stirea ca Spania nu va recurge la ajutoare externe pentru a iesi din criza. ,,Da, vom depasi criza, vom iesi din ea chiar întariti si fara nici un ajutor extern. Vom avea un an dificil, fara crestere economica dar, din pacate, cu mai multi someri… Vom pune bazele unui an, 2013, mai bun“.
Umanismul care a civilizat Europa prin cultura este tot mai mult sacrificat pe altarul banului. Eliberarea individului de constrângerile dogmatice religioase din Evul Mediu întunecat nu a fost un proces simplu. În Evul Mediu întârziat în care unii tin sa ne împinga, eliberarea de dogmatismul politic se dovedeste si el dificil si de lunga durata. Acum cinci sute de ani, ideile umanismului au transgresat, totusi, barierele Europei. Lumea de azi si, din pacate, Europa în care traim par sa fie condamnate de unii la supunere prin puterea banului. Ordinea o impune banul. Traim vremurile triste ale falimentului statelor si datoriilor suverane. Vrea Grecia sa scape de faliment? Un ministru neamt i-a oferit solutia: sa mai vânda din insule, are destule! Vor italienii bogati din Nord sa se debaraseze de Roma unde totul li se pare putred? Sa regionalizeze Italia. Si exemplele ar putea continua. Sa ne grabim sa salutam pozitia guvernantilor de la Madrid care, în plina criza, încearca sa scoata Spania de sub povara banului fara sa îndatoreze generatiile viitoare nici politic, nici financiar. Poate reusesc. Ar oferi un exemplu de buna guvernare în Europa. Sa le dorim succes.
Zilele acestea mi-a cazut sub ochi o lucrare fundamentala, „Atlasul geopolitic“, scos de revista pariziana „Le Monde diplomatique“. Este un fel de enciclopedie ilustrata cartografic în care îsi gasesc locul studii si analize despre mutatiile istorice produse în lume. Unul dintre studii, ,,Regiunile împotriva statului-natiune“, se opreste la fenomenele dezvoltate în interiorul Uniunii Europene odata cu extinderea spre Est. Ma opresc asupra acestui studiu pentru ca are legatura cu subiectul anuntat din titlu. Cresterea în putere a Uniunii Europene, afirma Philippe Rekacewicz într-un comentariu pe marginea noii versiuni (a patra) a „Atlasului“ amintit, a contribuit la slabirea statului-natiune. Pe masura ce Europa comunitara se coaguleaza, se observa ca natiunile care o compun sunt supuse unor presiuni astfel încât, în loc sa fortifice organizarea comunitara, ele tind sa o destrame. Constatarea lui Rekacewicz frapeaza: sporirea apetitului pentru identitatea regionala – cazul Padaniei în Italia, Tarii Bascilor în Spania sau cel al Scotiei – depaseste adesea progresul descentralizarii si regionalizarii pâna la a repune în discutie chestiunea nationala în termenii secesiunii sau divizarii. Exista conflicte pre-nationale si conflicte post-nationale. Cele pre-nationale sunt produse de reticenta istorica a unor regiuni de a se integra în ansamblul national. Autorul da ca exemple Corsica, Irlanda de Nord si Scotia. Comun în cazul acestora nu este starea de saracie sau de bogatie, ci refuzul lor de a-si varsa identitatea particulara în creuzetul comun national. Motivul? În cele mai multe cazuri, banii! Conflictele post-nationale se produc cu precadere în regiunile bogate si mari contributoare la bugetele nationale. Sprijinindu-se pe identitatea regionala, mai mult sau mai putin stabilita, revoltatii sau nemultumitii din aceste regiuni urmaresc sa scape sau macar sa-si reduca legatura nationala pentru a se elibera de contributia de solidaritate. Este cazul Flandrei în Belgia, Tarii Bascilor si Cataluniei în Spania, Sloveniei în fosta Iugoslavie, Padaniei si, poate mâine, chiar al Savoyei, în Italia. Conflictele nu conduc neaparat la razboi civil sau secesiune. Ele devin componente ale tacticii de slabire a solidaritatii inter-regionale, mai ales în domeniul fiscal. De aceea separatistii militeaza în favoarea federalizarii, cazul Belgiei sau a regionalizarii avansate, cazurile Italiei si Spaniei. ,,Viitorii ani vor fi, probabil, marcati de aceasta forma de egoism teritorial care, în tarile cu regiuni sarace, va tine de initiativa regiunilor bogate“. Si în continuare: ,,Este posibil sa existe, în viitor, o cauza structurala a fragmentarii teritoriului european care nu are si nu va avea caracteristicile si virtutile de solidaritate ale unei natiuni“. Philippe Rekacewicz plaseaza aceasta tendinta în rândul riscurilor politicii de regionalizare devenite o directie a doctrinei comunitare a Bruxelles-ului.
Iata ca despre politica pentru autonomie si regionalizare începe sa se vorbeasca ceva mai clar. Întrebarea care se pune este de bun-simt: cum poate fi realizat obiectivul organizarii Europei unite atâta timp cât din amvonul Parlamentului European si din birourile comisarilor de la Bruxelles sunt exaltate virtutile autonomiei si regionalizarii? Prabusirea zgomotoasa, la începutul lunii aprilie, a unuia dintre campionii europeni ai regionalizarii, Umberto Bossi, pune capat mitului acestei solutii. Cel putin în Italia. Se poate spune ca, doctrinal, obiectivul lui Bossi a avut un sprijin puternic în curentul politic dezvoltat în Europa comunitara subjugata banului. Bossi si Lega Nord si-au dorit autonomie, prin regionalizare, cu scopul de a crea în final, daca s-ar fi putut, o noua entitate statala, Padania. Lega Nord urmarea sa administreze uriasa putere economica a Italiei de Nord. De cum au ajuns la putere, prin participare la guvernare alaturi de Berlusconi, liderii formatiunii separatiste au fost ademeniti de fondurile publice si s-au compromis. Colaboratorii apropiati ai lui Bossi sunt deja deferiti justitiei. Limba italiana permite un joc de cuvinte expresiv si elocvent care da masura deraierii partidului Lega Nord sub loviturile banului. Multa vreme sloganul separatistilor ,,Padroni a casa nostra“ a fascinat pe ,,nordisti“. Dupa compromiterea lui Bossi, care a trebuit sa-si dea demisia din guvern, ei au schimbat o singura consoana din slogan, pe ,,p“ în ,,l“, si astfel au ajuns sa-i spuna adevarului pe nume: ,,hotii în casa noastra“ („ladroni“ înseamna „hoti“ în italiana). Scandalurile de coruptie în Italia nu sunt niciodata noutati. Puternicul partid Democrazia Christiana care a facut si a desfacut dupa razboi, timp de patru decenii, toate coalitiile puterii de la Roma, a disparut tot în urma unor afaceri oneroase. De când Caligula, cu doua mii de ani în urma, si-a facut calul preferat ,,consul“ (în Roma imperiala consulul era primul magistrat), se spune ca în Italia totul este posibil. Italienii au avut norocul ca numai în cinci ani, cât a stat la guvernare Lega Nord, proiectul secesionist sa fie compromis.
Unii considera ca timpul statului-natiune a trecut. Este o opinie. Deocamdata altii cred ca natiunea asigura un spatiu în care mai multe comunitati, indiferent de statutul lor etnic sau economic, pot trai împreuna daca respecta regulile de solidaritate. Dupa unii teoreticieni, natiunea este înca singura structura care asigura un echilibru, un fel de reciprocitate a riscurilor si o solidaritate între populatii eterogene. Conditia consta în distributia echitabila a veniturilor. Cresterea puterii si mistificarea obiectivelor politice ale viitorului Uniunii Europene îi fac pe unii sa creada ca este de dorit crearea unui spatiu de solidaritate susceptibil sa înlocuiasca natiunea. Rationamentul este adus în favoarea unei Europe unite, mari si puternice. Acum, extinderea Uniunii Europene în Balcani se afla pe agenda Bruxelles-ului. Europa nu înceteaza sa stârneasca planuri grandioase. Daca nu ar avea ca punct de plecare banul, ar fi cu adevarat proiectul de care au nevoie natiunile, popoarele sau minoritatile din batrânul continent. A vorbi despre Europa cum ne convine din ratiuni politice sau electorale diminueaza încrederea europenilor în acest proiect. De aceea, aluziile presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy, la vinovatiile guvernelor de la Madrid si Atena, care ar fi provocat crizele din tarile lor pentru ca au fost de stânga, pot fi taxate drept gafa. Gafa pe care, dupa cum s-a vazut, ministrul spaniol Luis de Guindos nu a tolerat-o.
Prin 1965, Charles de Gaulle a fost întrebat de un ziarist daca se considera european atunci când vorbeste despre Europa de la Atlantic la Urali. Ziaristul nu întelesese, probabil, subtilitatea politicii generalului care, prin conceptul pe care îl propovaduia, urmarea sa tina Germania federala departe de decizii. Înainte de a-i cere parerea, ziaristul a tinut sa precizeze ca Europa-patriilor nu ar fi suficienta si o Europa de la Atlantic la Ural ar fi prea mult. Raspunsul lui de Gaulle a fost: „Ei, sa luam lucrurile asa cum sunt! Politica se face numai pornind de la realitati: putem sa sarim în fotolii ca un ied si sa strigam «Europa!, Europa!, Europa!», dar nu ajungem la nimic. Asta nu înseamna nimic. Si, atunci, cum stau lucrurile?“, i-a întors retoric generalul întrebarea ziaristului.
AUTOR: GEORGE APOSTOIU
sursa: revistacultura.ro
Related Posts: |
|
Moneda europeană, la un pas de colaps Ajutorul financiar promis Greciei nu a liniştit fiorul rece care continuă să îngheţe pieţele europene. Spania ar putea fi următoarea ţară care... |
|
Spania are probleme mai mari decat Grecia Problemele cu care se confrunta Spania, precum rata ridicata a somajului si prabusirea pietei imobiliare, sunt semnificativ mai mari comparativ cu situatia... |
 |
Sarkozy: Franta trebuie sa preia conducerea in Europa Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a facut un apel catre francezi, duminica, cerandu-le acestora sa apere "modul european de viata" si sa duca tara... |
Chinezii se vor STĂPÂNII ABSOLUŢI: Pun mâna pe cel mai important port de la Marea Neagră
Miliardele promise de Beijing statelor europene aflate în pragul colapsului transformă „bancherul americanilor“ în „finanțatorul europenilor“. Ce câștigă China din acest joc?
După ce au pus stăpânire pe cel mai mare port de pasageri din Europa (portul Pireu din Grecia), chinezii încep să bată apropouri cum că și-ar dori să obțină în concesiune cel mai important port la Marea Neagră și cel mai mare port la Marea Neagră al Bulgariei. Este vorba despre portul Varna, pentru care investitorii chinezi își manifestă interesul, conform declarațiilor făcute de ambasadorul Chinei în Bulgaria, citate de novinite.com. Dintre orașele membre ale Euro-Regiunii Mării Negre, Varna este cel mai mare ca număr de locuitori. În aprilie 2008, în Varna a fost desemnat sediul pentru “Euro-Regiunea Mării Negre” de către Consiliul Europei.
Multe dintre statele europene îngenuncheate de criză au făcut apel la ajutorul Chinei, țara cu cele mai mari rezerve valutare din lume. Vizite după vizite și declarații de prietenie și susținere fără precedent au loc între președinți și premieri europeni și omologii lor chinezi. După ce, în urmă cu doar trei ani, europenii impuneau plafoane fondurilor de investiții chineze deținute de stat, SAFE (State Administration of Foreign Exchange) și CIC (Chinese Investment Corporation). „Oficialii UE mi-au cerut ca investițiile noastre să nu depășească 10% din capital“ declara plin de sarcasm, în 2009, șeful CIC, Lou Jiwei. Acum, lucrurile s-au schimbat radical.
Chinezii, stăpâni la greci
Compania de stat chineză COSCO a semnat un acord pe 35 de ani pentru închirierea facilităților celui mai mare port european de pasageri, Pireu. Promisiunea chinezilor? Până în 2015, portul va putea prelua 3,7 milioane de containere anual, față de 800.000 în prezent. În plus, băncile chineze au pus la dispoziția companiilor maritime elene 267,8 milioane USD pentru achiziționarea de noi nave. Cu o condiție: vapoarele să fie fabricate în China. Premierul Wen Jiabao a promis și un fond de cinci miliarde de dolari, destinat companiilor din Grecia, pentru investiții.
China pune la bătaie credite în valoare de 10 miliarde de dolari
Premierul chinez a anunţat joi la Varşovia deschiderea de către China a unei linii de credite de 10 miliarde de dolari pentru proiecte de cooperare cu statele din Europa Centrală şi de Est.
‘China va crea de asemenea un fond sino-central-european pentru cooperarea în domeniul investiţiilor. Obiectivul nostru este de a colecta într-o primă etapă 500 de milioane de dolari’, a precizat şeful executivului chinez. ‘China îşi va invita companiile să creeze zone tehnologice şi economice în ţările dumneavoastră în următorii cinci ani’, a spus premierul Chinei, Wen Jiabao.
Autor: Valentin Vioreanu
sursa: capital.ro
Related Posts: |
|
Europa e de vanzare. China cumpără tot ce s-a ieftinit în Grecia În apropierea capitalei greceşti va apărea în curând un China Town. Compania chineză de stat China Ocean Shipping Company (Cosco) a închiriat cu... |
|
China a pus ochii pe Europa Dupa ce a strans rezerve valutare uriase, cele mai mari din lume, in urma excedentelor comerciale sistematice realizate anual pe baza exporturilor de... |
|
Cum ar fi arătat România dacă trăia Ceaușescu? Nu ar fi existat această întrebare dacă nu eram conduși de niște’ mizerii! Lumea s-a schimbat mult în cei aproape 21 de ani, dar ce am câștigat... |
Aderarea Romaniei la euro in 2015: cand interesul personal poarta fesul public
Din declaratiile recente ale decidentilor si din programul anual de convergenta, se pare ca Romania insista sa adopte euro in 2015.
In aceste conditii, parafrazandu-l pe G. Orwell, principala indatorire devine reafirmarea evidentelor.
Aderarea Romaniei la Uniunea Monetara in 2015 este o mare si costisitoare greseala pentru economia reala..
Intrarea nepregatita din punctul de vedere al economiei reale va avea consecinte negative importante pentru Romania.
Un proces prea rapid de convergenta nominala la criteriile de la Maastricht nu face decat sa dauneze economiei reale si nu este nici pe departe un cost necesar unui scop mai inalt.
Aderarea la euro in 2015 este pozitionata de o maniera manipulatorie ca fiind un deziderat similar cu aderarea la Uniunea Europeana ori la NATO.
Nimic mai gresit.
Criteriile nominale de convergenta pot fi usor manipulate. De exemplu, inflatia poate fi prabusita prin masuri ce afecteaza cererea interna ca de exemplu limitari si discriminari la creditare, dobanzi mari, rezerve crescute, taieri de salarii si pensii, cresteri de taxe, amanari de modificare a preturilor administrate. Deficitul poate fi jucat asa cum au mai facut o si alte tari in trecut si care acum sufera.
Daca grecii pot sa spuna ca nu au stiut ce diferenta poate sa faca aderarea la Zona Euro fara pregatirea economiei reale, noii candidati nu mai au aceasta scuza.
Mecanismul zonei euro nu este inca pus la punct. Deficientele au fost evidentiate pe larg in literatura si preluate de presa.
Tari avansante in intelegerea noilor realitati si superioare din punctul de vedere al calitatii deciziilor economice, ca de exemplu Polonia si Cehia, amana aderarea la euro.
Aspectele negative ale fortarii vitezei de convergenta nominale si costurile pentru economie ce depasesc avantajele, au fost evidentiate de numerosi economisti, pe larg.
Cu o tinta pusa prea aproape, un arcas dovedit a rata si in alte cazuri ( anticiparea crizei, masuri de repornire a economiei si diminuare a efectelor crizei) isi infige sageata in picior.
Daca nu exista motivatie economica in folosul natiunii pentru aderarea prea timpurie in 2015, probabil ca exista una la nivel personal.
In realitate nu exista doar una, ci trei motivatii personale pentru care economia romaneasca sufera intr-o perioada de convergenta accelerata la zona euro si va suferi in zona euro:
1) data de intrare in mecanism fiind atat de apropiata, comitetul realizat cu acest scop poate justifica remuneratia si frecventa intilnirilor si deciziile luate;
2) dupa cum a reiesit din declaratiile de presa, exista multa “incarcatura” logistica legata de procesul de aderare si prin urmare nu se pot amana negocierile de antamare a firmelor de transport etc.;
3) mandatul actualei conduceri expira in 2014 si ar prefera sa bifeze si aceasta ultima capitulare, Romania renuntand in lipsa de performante la independenta politicii monetare mult inainte ca economia reala sa fie pregatita.
Chiar daca nu intram in zona euro in 2015, economia sufera momentan de pe urma unui proces prea rapid de convergenta nominala doar pentru satisfacerea a 3 interese personale.
Restul e doar manipulare in stil orwellian.
sursa: lucianisar.com
Related Posts: |
|
“România niciodată nu-i pregătită pentru nimic” Perspectivele pentru aderarea la zona euro s-au schimbat odată cu criza din Grecia, datorită căreia România va adopta mai târziu moneda unică europeană,... |
|
Aderarea la zona euro, noua tinta a Romaniei Romania a avut cateva tinte majore, pe care intreaga clasa politica, dar si aproape toti romanii le-au imbratisat cu entuziasm: aderarea la Uniunea Europeana... |
|
Sunteţi pregătiţi să fim nemţi? Programul de convergenta remis de Guvernul Romaniei Comisiei Europene a fost primit cu scepticism la Bruxelles, oficialii UE exprimandu-si indoiala ca... |
Credeţi că traversaţi criza? Încă nu aţi văzut nimic!
Cutremurul financiar din anul 2008 reprezintă numai începutul unei crize economice, sociale şi politice cum nu se vede decât o dată într-o viaţă de om, scrie Jim Quinn, într-o serie de articole postate pe publicaţia online The Burning Platform. Încercările de a întrezări revenirea economică din media, ale politicienilor şi ale oamenilor din lumea investiţiilor, sunt calificate drept patetice, ele pornind de la o perspectivă lineară asupra istoriei dominată de credinţa că progresul omenirii este în linie dreaptă. De fapt, istoria este ciclică şi se repetă la fiecare 80-100 de ani.
“Adevărul este astăzi o resursă rară pe planetă”, zice Quinn, afirmând că oamenii care întreţin iluzia revenirii economiei americane nu înţeleg natura actualei crize şi fac un imens deserviciu populaţiei, dezinformând oamenii într-un moment în care aceştia ar trebui să fie pe deplin conştienţi de vremurile grele care vor veni. “Vă pot garanta că această ţară nu va cunoaşte o revenire economică sau progres pentru alţi cincisprezece sau douăzeci de ani. Dacă apreciaţi că ultimii patru ani au fost răi, nu aţi văzut încă nimic”, spune autorul citat.
El face trimitere la cartea “A patra întoarcere” (”The Fourth Turning”) publicată în 1997 şi scrisă de William Strauss şi Neil Howe. Potrivit lucrării respective, SUA se află în faţa unui nou şoc ce nu este comparabil decât cu cel de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când coloniile engleze şi-au declarat independenţa, cu Războiul Civil din 1861-1865 şi cu marea criză de la jumătatea secolului trecut, care a început cu crahul bursier de la New York din 1929 şi a continuat cu cel de-al doilea Război Mondial.
Lăsaţi orice speranţă… la intrarea în criză
Problemele acumulate în societate sunt foarte mari, iar deznodământul nu poate fi decât unul singur, afirmă Quinn: “Speranţa nu este o opţiune. Este prea multă datorie, sunt prea puţine fluxuri de bani, prea multe promisiuni, prea multe minciuni, prea puţină gândire de bun-simţ, prea multă iluzie în masă, prea multă corupţie, prea puţină încredere, prea multă ură, prea multe arme în mâinile prea multor nebuni şi prea puţini lideri vizionari pentru a nu se crea o implozie mondială de proporţii epice”.
Factorii de decizie politică şi establishment-ul financiar vorbesc despre găsirea de soluţii, însă stadiul la care am ajuns în 2012 ne lasă de fapt fără niciun fel de opţiuni în faţă. “Deceniile de nebunie, acumulare de datorii şi de iluzii hrănite de frenezia materialistă au lăsat lumea falită şi fără opţiuni. Şi încă liderii noştri accelerează acumularea de datorii, în timp ce încurajează masele să se comporte ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat din 2008″, scrie The Burning Platform.
Cifrele care ne spun de ce criza este inevitabilă
În media se vorbeşte despre traversarea crizei şi reîntoarcerea la normalitate. Problema este însă că ceea ce este acum considerat ca fiind normalitate este de fapt o subestimare a posibilităţii apariţiei unor dezastre, dublată de o capacitate de redusă pentru înfruntarea acestora. Americanii, practic, nu sunt pregătiţi mental pentru a accepta factorii care ne duc spre un colaps economic. Cifrele însă vorbesc de la sine.
Datoria publică a SUA a crescut cu 5.600 miliarde de dolari numai în ultimii trei ani, adică tot atât cât suma datoriilor strânse în 211 ani, între 1789 şi 2000. În medie, în deceniul precedent, deficitul bugetar nu a fost mai mare de 190 miliarde dolari pe an. În mandatul lui Barack Obama aproape s-a înzecit la 1.300 miliarde dolari. Niciodată acest deficit fiscal nu a depăşit 4% din produsul intern brut. Astăzi se cifrează la 9% din PIB.
Din 242 milioane de americani apţi de muncă, nu mai puţin de 100 milioane nu lucrează. Obligaţiile neacoperite ale sistemelor de sănătate şi asistenţă socială se ridică la 100.000 miliarde dolari. Adăugăm la aceasta iluzia imperiului care poartă războaie nedeclarate peste oceane şi întreţine o armată imposibil de finanţat.
Normalitate sau nefiresc?
Întreaga societate se bazează pe iluzii, chiar dacă referirile despre o revenire la “normalitate” sunt enunţate de politicieni sau în media. De fapt, suntem departe de normalitate, scrie The Burning Platform. Tendinţa către controlul strict al oamenilor şi pentru supraveghere, din ce în ce mai vizibilă, este nefirească. Ca şi multe dintre celelalte aspecte cu care ne obişnuim. “Ne-am convins singuri că cea mai bună cale de a rezolva problema datoriilor este aceea de a crea mai multă datorie. Credem că vom fi în mai mare siguranţă dacă atacăm ţări străine”, spune Quinn, adăugând că, în paralel, instituţiile financiare care au indus risc sistemic au fost încurajate să devină şi mai puternice, iar Rezerva Federală Americană este încredinţată cu noi puteri, deşi a distrus 97% din puterea de cumpărare a dolarului de la înfiinţarea sa.
Lovitura vine când ne aşteptăm mai puţin
Crizele vin surprinzător. Astfel, în 1772 nimeni nu se gândea că în America de Nord va urma un război de opt ani după declararea independenţei celor 13 colonii engleze; în 1859, la câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Abraham Lincoln, nimeni nu se aştepta că va urma un război în care vor muri 700.000 de americani; în 1928 nimeni nu îşi imagina că Bursa de la New York se va prăbuşi cu 89% şi că va izbucni o conflagraţie mondială în care aveau să se piardă 60 milioane de vieţi.
Să nu ne lăsăm amăgiţi de iluzia revenirii. Criza este lungă
Şi criza din 2008 a lovit năprasnic, după ce în 2007 în societate domina un optimism extrem. Alegerea lui Barrack Obama la sfârşitul lui 2008 şi anii de respiro pe care i-am traversat pot da senzaţia că actuala criză a fost depăşită. Nu este aşa!, atrage atenţia Jim Quinn. El aminteşte că şi în 1776, la declararea independenţei, solidaritatea coloniilor părea a indica faptul că momentele grele au fost surmontate. Asta nu a împiedicat însă continuarea crizei în anii de război care au urmat.
La fel, în 1861, armata unionistă îşi croia drum către Richmond, capitala Confederaţiei, iar războiul civil părea că se îndreaptă către un deznodământ rapid. A urmat însă dezastrul de la Bull Run din iulie 1861, iar victoria sudiştilor a prelungit conflictul cu încă patru ani. Dimpotrivă, criza s-a acutizat, iar Lincoln a găsit prilejul pentru a-şi asuma puteri dictatoriale. Au fost mărite taxele şi legiferate mobilizările forţate care au permis înrolarea rapidă a încă unei jumătăţi de milion de americani.
În 1933 părea că ce a fost mai greu din criză a fost traversat. A urmat însă “vacanţa bancară”, în care deponenţii nu au avut acces la economiile lor şi aceasta a fost urmată de confiscarea aurului. Războiul mondial din prima jumătate a anilor ‘40 a fost doar o confirmare a faptului că marea criză începută în 1929 nu se încheiase.
La fel, revenirea din 2009-2012 poate fi înşelătoare, iar începând cu 2013 este de aşteptat ca actuala criză să se reia cu putere. “Nimeni nu ştie exact care vor fi evenimentele care vor marca această perioadă de criză din istoria noastră. Dar nu este cale de întoarcere. Am intrat în iarnă, iar zilele frumoase şi calme ale toamnei au trecut demult. Nimic altceva decât furtună, durere şi sacrificiu nu se află în faţa noastră. Am intrat în iarna nemulţumirilor noastre nepregătiţi, aidoma greierului din fabulă. Asta ne asigură că această criză va fi, de departe, mai dură decât ar fi fost necesar să fie. Greierele vrea soluţii şi răspunsuri uşoare la problemele create în decenii de ignoranţă, lene, lăcomie şi prostie. Este prea târziu. Nu sunt răspunsuri uşoare, iar soluţiile sunt toate dureroase şi amare”, conchide Quinn.
Ce este de făcut
The Burning Platform scrie că ar trebui să urmăm recomandările pe care William Strauss şi Neil Howe le dau în cartea lor:
1. Lucraţi pentru standarde morale şi culturale mai înalte, evitând exemplele derizorii!
2. Simplificaţi rolul guvernului, tăind abrupt dimensiunile şi obiectivele acestuia!
3. La toate nivelurile, autorităţile trebuie să reducă hăţişurile legale, ale reglementărilor şi constrângerilor profesionale.
4. Politicienii trebuie să definească fără ocolişuri provocările cu care ne confruntăm şi să sublinieze îndatoririle pe care le avem, în detrimentul evidenţierii drepturilor.
5. Problemele locale să fie rezolvate de comunităţi, fără ajutor guvernamental.
6. Trataţi copiii ca cea dintâi prioritate a naţiunii!
7. Spuneţi-le celor în vârstă că trebuie să reducă dependenţele faţă de ceilalţi, să economisească mai mult şi să aştepte beneficii mai mici din partea societăţii!
8. Accentul trebuie mutat de la planurile naţionale de pensii către forme mai bine definite de contribuţii.
9. Tăiaţi cheltuielile sistemelor de sănătate şi asistenţă socială!
10. Măriţi rata internă de economisire, reduceţi consumul şi construiţi surplusuri bugetare!
11. Aşteptaţi-vă la ce este mai rău, conservaţi-vă forţele şi pregătiţi-vă pentru bătălia epică pe care o aveţi în faţă!
Crizele majore ale secolelor trecute
Războiul Rozelor (1459 – 1487), Criza Seculară a Evului Mediu Târziu
Criza Imperiului Spaniol (1569 – 1594), Criza Seculară a Reformei Religioase
„Glorioasa Revoluţie” (1675 – 1704), Criza Seculară a Noii Lumi
Revoluţia Americană (1773 – 1794), Criza Seculară a Revoluţiilor
Războiul Civil American (1860 – 1865), Criza Seculară
Marea Depresiune şi al Doilea Război Mondial (1929 – 1946), Criza Seculară a Marilor Puteri
Criza Milenară (2008 – ????), Criza Seculară de la cumpăna mileniilor
Related Posts: |
|
“Lumea va suferi o nouă criză financiară” Fostul şef al Rezervei Federale, Alan Greenspan, a declarat, într-un interviu acordat BBC, că lumea va trece printr-o nouă criză financiară. "Criza... |
|
Trump: “OPEC suge sângele revenirii economice” Miliardarul american Donald Trump a declarat astăzi pentru un post de televiziune american că până nu se face ceva cu Organizaţia Ţărilor Exportatoare... |
|
România – victima propriilor erori Nu toată lumea este o apă şi-un pământ. Iată una dintre principalele lecţii ale actualei crize mondiale, care ar trebui învăţată şi de către... |
