C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Sondaje

Uniunea bancară este mai eluzivă decât însăşi Uniunea Europeană

Share Button

măreşte imaginea“Ilegaliştii” Uniunii Europene au planificat o uniune bancară la ultima lor întâlnire la nivel înalt. Presa internaţională încear­că să ţină pasul cu nenumăratete întâlniri, dar se pare că nu poate să-l depăşească pe Pristanda la număratul steagurilor. Unii spun că au fost 20 de întâlniri cruciale, alţii au ajuns cu numărătoarea la 22.

Indiferent de numărul acestor reuniuni inutile, ultima a avut o caracteristică neobişnuită: noua soluţie pentru criza europeană, uniunea bancă, este ilegală. Întâlnirea nu s-a des­făşurat cu draperiile trase şi în jurul lumânărilor, după cum erau ilustrate reuniunile de taină ale comuniştilor din filmele de altădată, ci în lumina reflectoarelor.

Dar cum pot fi ilegalişti conducătorii pacificatori ai Europei? Se pare că nimic nu mai este imposibil, şi nici ilegal, pentru autorităţile europene. Financial Times scria recent (n.a. înainte de ultimul summit al liderilor europeni) că “planul pentru crearea unei singure instituţii de supraveghere bancară la nivelul zonei euro este ilegal”, conform unor opinii juridice secrete realizate la cererea miniştrilor de finanţe din UE.

În articolul din FT se mai arată că “planul depăşeşte limitele permise pentru schimbarea regulilor de guvernanţă ale Băncii Centrale Europene”, iar crearea unei comisii de supraveghere a băncilor europene la nivelul BCE nu se poate realiza fără modificarea tratatelor europene.

Mai mult, “ţările din UE care nu sunt membre ale zonei euro nu vor putea vota asupra deciziilor BCE”. Şi atunci, fără nici cea mai rudimentară cunoaştere a condiţiilor uniunii bancare, cum pot “reprezentanţii” ţării noastre să declare, triumfători, că “am reuşit să devenim parte a uniunii bancare”?

Acest “triumf” nu reprezintă decât manifestarea uşurării de povara res­ponsabilităţii în faţa purgatoriului prin care ne obligă să trecem în anii următori.
În viziunea liderilor europeni, uniunea bancară va opri fuga depozitelor bancare de la periferia Europei către “nucleul” considerat stabil. Aceste argumente sunt, se pare, suficiente pentru a ignora orice lege care stă la baza aşa-numitei democraţii europene.

Dar ilegalitatea nu trebuie să ne sperie. FT mai scrie că “părţi din opinia juridică prezintă posibile compromisuri ale tratatelor europene, care sunt examinate ca bază pentru ajustarea regimului de supervizare”. Adică sunt pregătite violări “discrete” nu doar ale legilor care reglementează curbura castravetelui, ci chiar ale bazei legale a Uniunii Europene.

În aceste condiţii, cetăţenii Uniunii au dreptul şi obligaţia morală să îşi apere interesele prin orice mijloace. Dar, pentru a nu se coborî la la nivelul celor care îi conduc, trebuie să îşi conducă afacerile pe baza principiilor morale ale unui schimb mutual avantajos, chiar dacă aceasta presupune încălcarea unei legislaţii fiscale incoerente şi ostile. Pentru că acesta este stadiul în care s-a ajuns ca urmare a aplicării principiilor “democraţiei” europene: nu contează corupţia şi hoţia câtă vreme “faliţii” sunt ai noştri şi ne ajută să construim Marea Uniune.
David Green, fost membru al Comitetului de Supervizare Bancară din cadrul BCE, îndemna recent la prudenţă într-un articol din Financial Times. El scrie că susţinerea politică pentru uniunea bancară este pripită, deoarece încă nu s-a stabilit cu exactitate ce înseamnă supervizarea la nivel continental.

Multe întrebări deosebit de importante au fost lăsate fără răspuns în opinia lui Green, printre acestea aflându-se chestiuni legate de autoritatea juridică a entităţii de supraveghere, a modului în care pot fi contes­tate deciziile instituţiei sau a autorităţilor în faţa cărora va răspunde aceasta.

“Provocările juridice, politice şi constituţionale ale trecerii de la supervizarea naţională la cea supranaţională sunt formidabile şi pot trece ani până la rezolvarea acestora, nu luni”, mai scrie David Green.

Opinia lui Green a fost confirmată după încheierea întâlnirii liderilor europeni, când Angela Merkel a declarat că “mai sunt multe chestiuni complicate de clarificat şi vom vedea la sfârşitul anului dacă vom ajunge la o concluzie”.

Reticenţa cancelarului german este de înţeles, având în vedere că o supervizare unitară a sistemului bancar european poate conduce la dezvăluirea “scheletelor” ascunse în subsolurile băncilor regionale din Germania (n.a. cunoscute sub numele de Landesbanken). În ciuda miliardelor de euro alocate pentru sus­ţinerea acestora, situaţia lor este departe de a fi numită stabilă. Cum s-a ajuns aici? La fel ca în majoritatea ţărilor europene considerate periferice, printr-un management bancar “clădit” prin influenţe politice, plasat dincolo de orice urmă a responsabilităţii personale.

Scepticismul cu privire la noua soluţie salvatoare a liderilor europeni merge şi mai departe într-un articol al lui Ambrose Evans-Pritchard din cotidianul britanic The Telegraph. Acesta scrie că “înţelegerea de la ultima întâlnire a reprezentat un pas înapoi faţă de înţelegerile din iunie”, deoarece “Germania a reuşit să amâne problema până după alegerile generale de anul viitor”, în condiţiile în care textul acordului repetă “hotărârea de a rupe cercul vicios dintre bănci şi state”.

Dacă pentru autorităţile de la Bucureşti sau de la Paris uniunea bancară europeană este un fapt împlinit, nu acelaşi lucru se poate spune pentru Spania. Evans-Pritchard citează un titlu din cotidianul spaniol El Pais care spune că “Germania şi-a impus punctul de vedere, Spania pierde bătălia uniunii monetare”. Oare cum poate fi uniunea monetară un triumf pentru noi, când o ţară a zonei euro aflată pe marginea prăpastiei se vede deja învinsă?

Acolo nimic nu mai mişcă, pe fondul aşteptării unei salvări iluzorii din partea Uniunii Europene, în condiţiile în care sindicatele sunt gata să declanşeze noi greve generale, considerând că austeritatea este echivalentă cu “sinuciderea economică” iar atitudinea autorităţilor de la Madrid faţă de Germania este “ruşinoasă”.
Ce se mai poate spune când un jurnalist de talia lui Ambrose Evans- Pritchard, aflat în mijlocul evenimentelor europene de peste douăzeci de ani, îşi încheie articolul cu “nu văd nicio propunere clară – din partea vreunui partid sau lider politic – care să ofere o ieşire din impasul actual”?

Şi mai îngrijorătoare este concluzia sa: “Cineva va umple acest vacuum”. Din păcate, este foarte probabil ca acest cineva să fie reprezentat de lideri sau partide care vor oferi doar “soluţii” populiste şi naţionalis­te, fără să abordeze frontal cauzele crizei europene.

Dar poate că, totuşi, Banca Centrală Europeană a găsit adevărata cheie a crizei, pe lângă tipărirea nelimitată a monedei unice. Într-un articol recent de la Bloomberg se arăta că Mario Draghi, preşedintele BCE, va avea la dispoziţie un “specialist în săruturi internaţionale”, în timp ce “luptă pentru construirea unor punţi între membrii Consiliului BCE”.
Ceea ce scrie Bloomberg nu este o ştire filtrată prin prisma vreunei publicaţii specializate în umor negru sau suprarealist, ci este doar o preluare a unui comunicat de presă al Băncii Centrale Europene. Noul “Director pentru Comunicaţii şi Servicii Lingvistice”, Christine Claire Graeff, va ajuta la “comunicarea viziunii lui Draghi către cetăţenii zonei euro şi către pieţele financiare globale”, fiind specializată în “subtilităţile sărutului corporatist internaţional”, după cum mai arată Bloomberg.

Oare îi va convinge pe bancherii europeni să-şi îmbrăţişeze debitorii, să-i sărute şi să le ierte datoriile? Sau pe şefii de guverne şi state să coboare în mijlocul cetăţenilor, pentru a-i săruta ca se le trecă “buba” provocată de austeritate? Adepţii suprarealis­mului, indiferent de aria sa de exprimare, trebuie să se simtă total dezarmaţi şi debusolaţi în faţa aces­tor evoluţii europene.

Până când va continua jocul absurd al salvării Europei Unite? Cel puţin până după alegerile din Statele Unite şi, probabil, chiar până după alegerile de anul viitor din Germania. Accentuarea tendinţelor separatiste la nivel european din ultima vreme ne arată, însă, că surprizele nu sunt excluse.

Cu excepţia politicienilor şi a băncilor centrale, categorii tot mai largi ale populaţiei sunt obligate să se trezească sub presiunea realităţii economice şi vor ajunge curând la concluzia că viitorul lor nu este într-o Uniune Europeană, ci într-o Europă a naţiunilor, care poate ajunge la bunăstare doar prin urmărirea propriilor interese.

sursa: bursa.ro

Share Button

Who is the next JOKER?!

Share Button
alegeri
  • Stalin: Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile(…)
  • Bill Stern: Our elections are free – it’s in the results where eventually we pay.
  • George Jean Nathan: Bad officials are elected by good citizens who do not vote.
  • Anastasio Somoza: Indeed you won election, but I won the count.
  • Gore Vidal: Apparently, a democracy is a place where numerous elections are held at great cost without issues and with interchangeable candidates.
  • Herbert Marcuse: Free election of masters does not abolish the masters or the slaves.
  • John Adams: Where annual elections end, there slavery begins.

foto: Octavian Procopov

Share Button

“Ce am dat” si “Ce am primit”

Share Button

NATO

Preambul: Romania a fost invitată să adere la Alianţa Nord-Atlantică la Summit-ul NATO de la Praga din 2002. La acel moment, aliaţii au lansat in vitaţii de aderare pentru 7 state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia. La 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO. Pe baza unei propuneri legislative, începând cu anul 2005, “Ziua NATO în România” se celebrează în prima duminică a lunii aprilie.

Ce am primit – oficial

Ce am dat – oficial

Integrarea in NATO a fost un pas necesar pentru aderarea in UE.

Integrarea in NATO ne obliga la cheltuieli de 15 miliarde euro pentru perioada 2004-2013; alocarea anuală a unui procent de minim 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare.

Apartenenta la NATO, cumulata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, a reprezentat un catalizator pentru investitiile straine directe, aceste evenimente fiind vazute ca o garantie foarte puternica pentru investitori.

În perioada 2-4 aprilie 2008, România a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti.

Un parteneriat transatlantic dinamic şi robust ce reprezintă un factor crucial în articularea unor răspunsuri eficiente la noile riscuri de securitate cu care se confruntă comunitatea democraţiilor transatlantice.

Sprijinim o Alianţă puternică şi capabilă să răspundă eficient noilor ameninţări la adresa securităţii

Stabilizarea relatiilor Româno-Ungare; activitãtile de cooperare în cadrul Parteneriatului pentru Pace au dus la întãrirea încrederii reciproce si la semnarea Tratatului de Bazã bilateral.

România contribuie la toate misiunile şi operaţiunile Alianţei, inclusiv la cele din afara spaţiului euro-atlantic. Misiuni şi operaţiuni NATO la care România participă:Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate (ISAF), Misiunea NATO de Pregătire – Irak (NTM-I), Operaţiunea KFOR, Operaţiunea Active Endeavour (OAE)

Se considera cã doar cei care apartin de NATO fac parte din democratiile vestice în timp ce celelalte state fac parte din asa numita “Zonã gri” unde alte influente pot fi exercitate (Rusia).

România prin facilitãtile pe care le oferã reprezenta o importantã piesã de arhitecturã a securitãtii Europene si Trans-Atlantice

În contextul NATO, elementul naţional identitar nu scade, ci din contră se întăreşte, fiind alimentat de stabilitate politică, militară şi democratică, de convergenţa intereselor comune de securitate.

împreunã cu Polonia, asiguram extinderea Aliantei pe directia nord-sud România, Ungaria si Slovenia asigura extinderea pe directia est – vest si o consolidare a flancului sudic al Aliantei ducând la asigurarea stabilitãtii în Balcani.

Oferã cele mai bune cãi de tranzit ale petrolului si gazelor naturale de la Marea Carspicã cãtre Europa de vest (prin Marea Neagrã si Dunãre). Deasemenea dispunem de importante capacitãti de prelucrare a petrolului

UE

Preambul: 1 februarie 1993, Romania semneaza Acordul European care instituie o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile Europene si Statele Membre ale acestora, pe de alta parte. 1993- Copenhaga , statele membre au decis ca statele asociate din Europa Centrala si de Est pot deveni state membre al Uniunii Europene in momentul in care indeplinesc criteriile economice si politice necesare. 22 iunie 1995, depunerea de catre Romania, a cererii de aderare la Uniunea Europeana la cateva luni dupa intrarea in vigoare a Acordului European (1 februarie 1995). Decembrie 1999, decizia Consiliului European de la Helsinki de a deschide negocierile de aderare cu Romania; Februarie 2000, lansarea oficiala a procesului de negociere a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Consiliile Europene de la Copenhaga (decembrie 2002), de la Salonic (iunie 2003), Bruxelles (decembrie 2003 si iunie 2004) reconfirma sprijinul statelor membre ale Uniunii Europene pentru finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil in 2005 si aderarea efectiva in ianuarie 2007. Decembrie 2004, incheierea negocierilor de aderare confirmandu-se totodata calendarul de aderare in cadrul Consiliului European de la Bruxelles. 3 aprilie 2005, Romania primeste avizul conform al Parlamentului European. 25 aprilie 2005, la Luxemburg are loc semnarea Tratatului de Aderare. 26 septembrie 2006, Raportul Comisiei Europene pozitiv, care a subliniat atat aspectele pozitive, cat si aspectele asupra carora trebuie sa ne concentram in urmatoarea perioada. 01 ianuarie 2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana.

Ce am primit – oficial

Ce am dat – oficial

Cetatenii Romaniei se vor bucura de la data aderarii, de beneficiile Pietei unice, in special de cele patru libertati (a marfurilor, a persoanelor, a capitalurilor si a serviciilor).

Costurile aderarii vor fi suportate atat din bugetul statului, cat si de populatie si agenti economici.

Pentru companiile romanesti, aderarea la Uniunea Europeana va insemna, in primul rand, accesul pe Piata Unica

Implementarea legislatiei comunitare

Prin aderarea la UE, efortul procesului de modernizare va fi sustinut si de Uniune, nu numai prin fondurile de pre-aderare si ulterior de cele structurale si de coeziune, dar si prin experienta unor modele economice si sociale de succes ale statelor membre.

Adoptarea standardelor comunitare si asigurarea resurselor financiare pentru acoperirea costurilor de mediu

Beneficiul apartenentei la o mare familie de natiuni si la securitatea pe care aceasta apartenenta o confera;

Plecand de la aceste aspecte generale care nu se considera a fi complete, va propun un exercitiu de gandire si anume: impreuna sa completam rubricile “Ce am dat” si “Ce am primit”. Dar de aceasta data nu varianta OFICIALA ci mai degraba ceea ce insemna pentru noi romanii – cei care traim efectele si consecintele aderarii la NATO, UE si alte organizatii europene sau mondiale (globale). Pe masura ce comentariile se vor aduna, cele 2 tabele vor arata imaginea perceputa de catre noi a ceea ce inseamna apartenenta la aceste organizatii si cum au modificat acestea viata societatii romanesti.

NATO

Ce am primit

Ce am dat (la)

Baza NATO de la Kogalniceanu Construirea autostrazii Transilvania – americani (Bechtel); cost initial estimat 2miliarde – costurile in martie 2008 peste 7 miliarde
Din sistemul bancar:
Bancpost – (initial) greci(EFG Eurobank), portughezi(BPI) si americani(GECC)
– Telecomunicatii: Romtelecom – greci (OTE)
Datorii ProTV niciodata platite(peste 45mil $) – americani (Ronald Lauder – presedintele congresului mondial al evreilor)

UE

Ce am primit

Ce am dat (la)

retail modern cu cele mai mari preturi din Europa

din sistemul bancar:
– Banca Agricola = Raiffeisen Bank – austrieci (RZB-Austria) si americani (FRAI)
– BCR – austrieci (Erste Bank AG) si americani (IFC)
– BRD – francezi (Grupul Societe Generale)
aproape 2 milioane de romani care au plecat sa munceasca afara Resurse – rafinare si distributie:
Petrom(rafinare) – austrieci (OMV Aktiengesellschaft)
Petrom (distributie gaze)  – germani (E.ON)
Electrica (distributie): italieni (ENEL) si germani (E.ON)
masini second hand ce au “modernizat” parcul auto romanesc Avioane Craiova – cehi (Aero Vodochody)
Modernizarea drumului european Suceava – Cluj Napoca: Suceava – Bistrita – greci (JV Efklidis – AEGEK, Proodeftiki SA, Aktor SA, Mochlos SA), spanioli(FCC Construccion), germani (Wilheim Geiger & Max Bogl 4R7 JV) – nefinalizarea acestor lucrari a dus la ruinarea turismului in zona
Recunoasterea Tratatului Ribbentrop – Molotov fapt ce a dus la pierderi teritoriale in favoarea Ucrainei: Nordul Bucovinei, Tinutul Hertei, Basarabia de Sud, parte din Delta Dunarii, Insula Şerpilor si parti din Platoul Continental al Marii Negre
Combinatul Siderurgic SIDEX Galati – englezi (Arcelor Mittal – dupa interventia premierul britanic Tony Blair la Adrian Nastase) – la un an de la preluare dintr-o societate care raporta anual pierderi, combinatul a trecut pe profit!!!
Industria de ciment – nemti (Heidelberg) , francezi (Lafarge) si elvetieni (Carpatcement)
Share Button