Gandeste

Archive for Gandeste

Ciobanescul carpatin politic, pradatorul turmei

Pe teren propriu sau în deplasare, întâlnirile dintre politicienii români şi cei occidentali sunt un spectacol de neuitat. Evident că sarea şi piperul este românul, care, deşi în veci nu piere, pare să-şi dea duhul de la o clipă la alta. Costumul, deşi de firmă, stă pe el ca pus cu furca, ridicat pe şale, iar gulerul rigid levitează, mereu departe de ceafă.

Dornic să nu fie ridicol, să ţină ritmul, ciobănescul carpatin politic face totul pe dos. Păşeşte prea larg sau, dimpotrivă, vizibil mărunt, ca şi cum ar avea o pieliţă între picioare. Frânează o clipă mai târziu decât însoţitorul străin – invitat sau gazdă –, iar atunci când şade uită să se descheie la veston, n-are ce face cu mâinile, şi picioarele îi prisosesc dintr-o dată, aruncându-le sub scaun sau către jurnalişti. Atitudinea sa permanentă este un amestec haotic de degajare stânească şi panică năroadă că „dă ursu’”.

Conştientizându-şi parţial starea, sub rânduri de sudoare, carpatinul politic încearcă să-şi compenseze neputinţele prin vorbe şi atitudini. Stâna şi opinca primordială se răzvrătesc însă irepresibil. În deplasare este modest, fără pretenţii, atent, dornic de sfaturi de la capitaliştii occientali, dinaintea cărora, rar şi brusc, devine peste măsură de îndrăzneţ, obraznic şi necioplit, mirându-se el de el. Şi, mândru de pantalonii lepădaţi în public, îşi consideră fundul gol drept un acces de demnitate. Acasă este însă necondiţionat amabil, ospitalier, umil, recunoscător, gudurător şi onorat de vizită. Dacă este cointeresat financiar cât de cât, devine greţos, scoţându-şi până şi mama la vânzare.

De pildă, prin noiembrie 2005, în revista Academia Caţavencu – unde scriam pe atunci – semnalasem faptul că B.C., un apropiat al prefectului de Suceava, achiziţionează de la ţărani teren arabil în zona Rădăuţi, cu scopul vânzării scumpe ulterioare firmelor austriece EGGER şi Schweighofer. Pe aproximativ 100 ha de teren arabil, acestea urmau să construiască mai multe fabrici de produs cherestea şi plăci fibro-lemnoase. În nr. 18/mai 2006 al aceleiaşi reviste, sub titlul Mândria de a fi român jmeker, făceam un portret al prefectului sucevean Orest Onofrei, în baza unor declaraţii şi atitudini „neinspirate” ale acestuia. Tot acolo scriam: „Promotorul din umbră al proiectului care va ucide în continuare pădurile României este inginerul de exploatare forestieră – conform facultăţii şi diplomei – Gheorghe Flutur, ministrul Pădurilor”.

În 16 octombrie 2006, oficialii bucovineni şi austrieci au înfipt cazmalele în pământul viitorului şantier EGGER – Schweighofer, punând cu mâinile lor fine prima cărămidă. Fornăind tradiţional, un sobor de popi a binecuvîntat afacerea. Dintre oficialii -”muncitori” în costum scorţos, se detaşa de la o poştă Orest Onofrei, prefectul Sucevei, mai înalt cu o cască decât toţi. Cu o cască, nu cu un cap, întrucât ce credeţi că a scos pe guriţa lui funcţionarul public Onofrei, reprezentantul Guvernului României? Ei bine, a scos ceva pentru care, dacă ar fi fost prefect în Franţa, Germania sau Austria, ar fi fost demis în 24 de ore. A spus oaspeţilor austrieci că se pot simţi ca acasă în România, fiindcă Bucovina se află de fapt „în Ducatul Oriental al Austriei”.

Deşi e insuportabil să fii condus de proşti, cineva m-ar putea contrazice argumentat: realitatea românească dovedeşte că e suportabil, unu la mână, doi la mână, proşti nu există. În faţa acestor afirmaţii ar trebui să cedez, resemnarea în care vieţuim dovedindu-le adevărul: nu ieşim în stradă cu „molotoave”, asemenea ungurilor, când, ca popor, suntem sfidaţi şi minţiţi. Apoi, deşi în DEX cuvântul „prost” există, definit ca „nerod, stupid”, el nu poate fi utilizat cu adresă în cazul cocoţaţilor din politică, întrucât ar genera procese pentru afectarea imaginii prostului. De aceea, liderii politici sunt doar „neinspiraţi” sau „emotivi”, ca să mă opresc la doar două sinonime ale cuvântului „prost”. Şi fiindcă am scris despre ciobănescul carpatin, nu uit că la această oră, după ce a fost prefect şi deputat liberal, veterinarul Orest Onofrei este pentru a doua oară deputat.

Autor: NICOLAE R. DĂRĂMUŞ
sursa: jurnalul.ro

Filed under: Gandeste, General, Lupta pentru Romania, Politica, Puncte de vedere | Academia Catavencu, ciobanescul carpatin, egger, gheorghe flutur, Ipocrizie, lideri politici, ministrul padurilor, nicolae r daramus, prost|No Comments

Departe de a fi nostalgici incercam sa intelegem

Filed under: Adevaruri ?!, Gandeste, Puncte de vedere | BILDERBERG, cultura, educatie, Gandeste, istorie, Nicolae Ceausescu, Noua Ordine Mondiala, simboluri|2 Comments

Financial Times: România îşi asumă austeritatea pentru a-i împăca pe “casierii” de la FMI şi UE

gandeste Ieri, România s-a alăturat unui grup tot mai mare de ţări, atunci când Parlamentul a adoptat un buget drastic care vizează să reducă cu mai mult de jumătate deficitul bugetar, de la 4,4% din PIB în 2011, la 1,9% în 2012. Însă aceste cifre depind de o rată de creştere de peste 2% anul viitor, un scenariu destul de optimist pentru o economie care are strânse legături cu zona euro aflată în dificultate, scrie Financial Times pe blogul beyondbrics.

România îşi asumă austeritatea, în parte pentru a-i împăca pe “casierii” de la Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană de la care a primit o linie de credit de precauţie de 3,5 miliarde de euro.

România este a doua economie cea mai săracă din Europa, iar austeritate nu-i este deloc străină, având în vedere că a primit deja 20 de miliarde de euro din pachetul de asistenţă financiară derulat cu FMI şi alte instituţii internaţionale.

Deficitul a scăzut la sub 5% din PIB, de la aproape 14% cu trei ani în urmă, când Lehman Brothers s-a prăbuşit. Cu toate acestea, oficialii au declarat că posibilitatea extinderii deficitului până la un plafon de 2,5% din PIB rămâne deschisă în cazul în care condiţiile economice se agravează. Ultima rundă de economii va fi posibilă prin tăierea salariilor bugetarilor, reducerea locurilor de muncă, îngheţarea pensiilor, vânzarea unor companii de stat şi redresarea altora.

Potrivit Bloomberg, România intenţionează să reducă numărul de locuri de muncă din sectorul public la 1,1 milioane până la sfârşitul anului viitor, de la 1,4 milioane în 2010. Guvernul a eliminat deja 180.000 de locuri de muncă, potrivit preşedintelui român Traian Băsescu.

Economia României este de aşteptat să crească cu aproape 1,8% în 2011, iar bugetul a prognozat o creştere economică de 2,1% pentru 2012. Asta înseamnă mai puţin decât prognoza anterioară de 3,5%, dar s-ar putea dovedi încă prea ambiţioasă, a declarat Neil Shearing de la Capital Economics - care estimează o “contracţie mică, de circa 0,5%, calculată pe baza unei recesiuni profunde în zona euro”.

“Continuarea austerităţii nu va face decât să sporească turbulenţele” cu care se confruntă economia română, spune Shearing, iar dacă situaţia din zona euro se va agrava, “economia României nu va fi în poziţia de a realiza creştere”.

Economia României suferă de pe urma apropierii de zona euro. Ţara trimite jumătate din exporturile sale (care constituie 30% din PIB) în zona euro, conform cifrelor furnizate de Capital, iar băncile sale sunt, de asemenea, masiv îndatorate băncilor-mamă greceşti şi austriece. Potrivit Fitch Ratings, băncile greceşti deţin 15,8% din activele sistemului bancar din România în timp ce băncile-mamă austriece deţin 31,5%.

Parlamentul României a adoptat, ieri, proiectul bugetului de stat pe anul 2012. Actul normativ a fost votat cu 239 de voturi favorabile, 168 împotrivă şi nicio abţinere. La vot au participat şi reprezentanţii Opoziţiei, care au boicotat şedinţa plenului.

Dezbaterile la legea bugetului de stat au început luni, iar articolele şi anexele acestui proiect au fost adoptate fără acceptarea amendamentelor depuse de Opoziţie.

Autor:VERONICA MICU
Sursa: Jurnalul National

Filed under: Gandeste, General | austeritate, Financial Times, FMI, Gandeste, România, UE, VERONICA MICU|1 Comment

„Protestatarul”, desemnat Omul Anului 2011

“Pentru că a captat şi a subliniat dorinţa de a spera a unei întregi lumi, pentru că a îngenuncheat şi guverne, şi înţelepciunea convenţională, pentru că a combinat cele mai vechi tehnici cu cele mai noi tehnologii pentru a arunca o rază de lumina asupra demnităţii umane şi, în sfârşit, pentru că a consdus lumea pe calea democraţiei, deşi uneori periculoasa, a secolului XXI, Protestatarul este Omul Anului” (Rick Stengel - The Times)

Tunisia

A Tunisian demonstrator throws a rock during clashes between demonstrators and security forces on Jan. 10. Tunisia’s protests against unemployment, rising food prices, and autocratic government gained national momentum after the Jan. 4 death of Mohamed Bouazizi, a fruit-seller who had set himself on fire as an act of protest. Tunisia’s demonstrations not only led to the overthrow of longtime President Zine El-Abidine Ben Ali on Jan. 14, but inspired similar uprisings this year throughout the Middle East — and arguably, the world.

Egypt

Egyptian protesters celebrate under fireworks in Cairo’s Tahrir Square after President Hosni Mubarak stepped down on Feb. 11. After beginning as a Facebook-organized sit-in on Jan. 25, the Egyptian uprising grew into a full-scale occupation of central Cairo, unitingsecular and religious opposition groups. Despite an end to Mubarak’s 30-year rule, protestscontinue over what opposition groups see as the country’s new military rulers’ attempts to remain in power.

Libya

A Libyan man waves an old national flag as people celebrate outside the court house in the Eastern dissident-held city of Tobruk on Feb. 24. The protest movement against Muammar al-Qaddafi eventually transformed into an armed insurrection which, with considerable help from NATO air support, managed to overthrow the regime in August and bring the Libyan strongman to his bloody end on Oct. 20.

Syria

An image grab taken from a video uploaded to YouTube shows hundreds of Syrian anti-regime protesters rallying in Duma, a suburb of Damascus, following Friday noon prayers on Aug. 12. The United Nations estimates that more than 5,000 people have been killed during the Syrian uprising. Bashar al-Assad’s regime has tightly controlled reporting inside the country, including expelling foreign journalists, making images of the protests rare.

Yemen

A young Yemeni girl and her mother take part in a protest in Sanaa, on Oct. 26, following the killing of several women by security forces. Beginning in early February, Yemen’s anti-government protest movement devolved into bloody sectarian fighting between rival military factions. Last month, President Ali Abdullah Saleh signed an agreement stipulating that he would step down in Feb. 2012.

Bahrain

Anti-government protesters hoist a released political prisoner in the air in the Pearl Roundabout late on Feb. 22 in Manama. Bahrain’s government recently agreed to release dozens of political protesters and begin a “national dialogue” process following a harsh crackdown on nonviolent protesters. Unlike other countries in the region, the United States offered only tepid verbal support for the democracy movement in Bahrain, which hosts a major U.S. naval installation.

Morocco

An Islamist protester attends a demonstration on March 20 in Rabat, calling for further democratic reforms and social justice. Mindful of the upheavals in other North African countries this year, the Moroccan monarchy announced major reforms, including an elected prime minister.

Algeria

Students clash with security forces during a demonstration in Algiers on May 2. Although it was one of the first Arab countries, along with Tunisia, to see major street demonstrations this year demanding government action on unemployment and food prices, the movement has largely fizzled out as Abdelaziz Bouteflika’s government clamped down hard on dissent.

Jordan

Islamist women participate in an anti-government rally on July 8 in Amman. Protests have been relatively small compared to other countries in the region, but prompted King Abdullah II to reshuffle his cabinet in an effort to appease the opposition.

Kuwait

Protesters storm the National Assembly building in Kuwait City on Nov. 16, while hundreds more demonstrate outside. Kuwait’s protest movement has been relatively small — thanks partially to generous welfare payments handed out by the government — but the storming of the Assembly building prompted the country’s emir to dissolve parliament and promise additional reforms.

Iran

An image grab taken from a video posted to You Tube allegedly shows Iranian police arresting and beating an Iranian opposition protester in Tehran on Feb. 11. While voicing support for the movements that toppled pro-U.S. dictatorships in Egypt and Tunisia, the Iranian regime cracked down hard on domestic activists inspired by the Arab Spring and imposed a near-total information blackout on coverage of protests in Tehran.

Turkey

Kurdish protesters in Istanbul run through clouds of tear gas during clashes with riot policemen on June 26. This summer’s demonstrations, though partially inspired by the events of the Arab Spring, were the latest in a years-long tradition of protests by Kurdish opposition groups.

Israel

Israelis march to protest rising housing prices and social inequality in Tel Aviv on July 30. Tens of thousands of Israelis took to the streets in 10 cities across the country, including hundreds who set up camps in Tel Aviv to protest the government’s economic policies.

West Bank

Members of Hamas’ security forces prevent Palestinian protesters from reaching the Erez border crossing with Israel in the northern Gaza Strip on June 5. Major protests were held throughout the Palestinian territories this year marking the 44th anniversary of the Six-Day War.

India

Supporters of anti-corruption activist Anna Hazare protest outside Congress Party General Secretary Rahul Gandhi’s residence in New Delhi on Aug. 26. Hazare began his hunger strike against government corruption on April 5, prompting mass demonstrations in cities throughout India and eventually pressuring Parliament to pass new anti-corruption legislation.

Pakistan

Pakistani politician and former cricket star Imran Khan addresses a rally in Lahore on Oct. 30. Thousands gathered to demand President Asif Ali Zardari step down over corruption charges and his government’s close ties to Washington.

United States

Members of the Occupy L.A. movement sit in the street after marching downtown on Nov. 17 in Los Angeles, California. The Occupy Wall Street (OWS) movement began in New York’s Zucotti Park in September as a protest against rising income inequality and the power of corporations. The “99 percent” movement spread to cities throughout the country and inspired similar actions abroad. Most of the OWS encampments, including New York and Los Angeles, have now been cleared by police, generating controversy over what many saw as excessive use of force.

Spain

Thousands of demonstrators gather on the Puerta del Sol square in central Madrid on May 29 during a protest to decry mainstream political parties, soaring unemployment, corruption, and welfare cuts. The “indignants” protest began in mid-May in cities throughout the country. Central Madrid was occupied by an indignants tent city for nearly a month. Periodic protests have continued, often coordinated with global “occupy” events.

Greece

protesters face off against riot police on June 15 during a demonstration in front of the parliament building in central Athens. It was another year of harsh austerity measures and humiliating bailouts for Greece, culminating in the resignation of Prime Minister George Papandreou on Nov. 11. Throughout the year, trade unions and leftist groups repeatedly took to the streets, shutting down the capital to protest the government’s actions.

Iceland

People demonstrate outside the Icelandic parliament in Reykjavik on Oct. 3. Popular anger ran high over the country’s financial collapse, and an Icelandic court this year said it would hear a political negligence case against former Prime Minister Geir Haarde for his role in the 2008 financial crisis.

Britain

Protesters set up tents before being cleared by police in Trafalgar Square, as students took part in a demonstration against higher tuition fees and privatization in universities on Nov. 9. This year’s actions followed London’s student protests of 2010 and merged with the broader goals of the Occupy Wall Street movement. Occupy London events, including a recent “villain’s tour” of the Canary Wharf financial district, are ongoing.

Netherlands

Protesters burn fake U.S. bills as they camp in front of the stock exchange building in Amsterdam on Oct. 17 as part of Europe-wide anti-capitalist demonstrations inspired by the Occupy Wall Street movement.

Belgium

People dressed as Socialist leader Elio Di Rupo, paying homage to his signature bow tie, pose during a demonstration by Belgian unions against the new government’s austerity measures in Brussels on Dec. 2. After 541 days without a government, Belgium’s linguistically divided political factions finally formed a coalition on Dec. 12, swearing in Di Rupo as president.

Italy

A man stands by a car on fire during a demonstration in Rome on Oct. 15. While OWS-inspired protests were held in over 80 countries that day, Italy was the only one with widespread violence, much of it perpetrated by the anarchist Black Bloc group. Amid a swarm of personal scandals and an ongoing financial crisis, Prime Minister Silvio Berlusconi stepped down on Nov. 16, making way for an EU-approved “technocratic” government under new Prime Minister Mario Monti that has promised sweeping austerity measures and balanced budgets.

Belarus

Plain-clothes policemen detain an activist in central Minsk,where several hundred people gathered on July 20, answering appeals spread on the Internet to hold “clapping” rallies on Wednesday nights. Hundreds were arrested at the rallies, which were held weekly over the summer to protest President Aleksandr Lukashenko’s autocratic rule.

Ukraine

Activists of the FEMEN group, (partially) dressed as Ukrainian opposition leader Yulia Tymoshenko, scatter symbolic dollars during their performing protest in central Kiev on June 20. Founded in 2008 by a group of Kiev university students to protest sexual assault and prostitution, the topless activists have lately attached themselves to variety of causes in Ukraine and throughout Europe. Tymoshenko was convicted this year on corruption charges, a prosecution that many saw as politically motivated.

Albania

Albanian opposition lawmaker Timo Lutaj jumps over the police line on May 18 as he tries to enter the Central Election Commission in Tirana to protest against the delay in the release of results from May 8 local elections. Protests swept through the capital, following over a year of disputes over alleged fraud in the 2009 parliamentary elections.

Mexico

People with their faces painted as skulls demonstrate against rampant violence in Mexico City on Nov. 27. Thousands participated in a march to the capital this year to protest the Mexican government’s drug policies, led by poet Javier Sicilia, whose son was killed earlier this year.

Cuba

Members of the opposition group Ladies in White march during the procession of the Virgin of Charity on Nov. 12 in Havana. The group’s membership consists of wives and relatives of imprisoned dissidents. They hold weekly processions, walking through Havana dressed in white to protest government crackdowns on free speech.

Haiti

Men wearing flags representing the United Nations and countries with past and present interests in Haiti carry a coffin draped in a Haitian flag with a placard reading “What Life” past the national palace during the first day of the Port-au-Prince Carnival celebration on March 6. Major protests were held against the U.N. presence in Haiti this year over reports that foreign peacekeepers introduced a deadly cholera epidemic to the earthquake-ravaged country.

Nicaragua

Opponents of Nicaraguan President Daniel Ortega dance during a protest against his reelection in Managua on Sept. 20. The former Sandinista revolutionary amended the country’s constitution in order to allow himself to run for another term and was eventually reelected, despite widely reported voting irregularities.

Venezuela

University students on a hunger strike protesting the government of Venezuelan President Hugo Chávez, in Caracas on Feb. 19. More than 50 students around the country began the strike in February to highlight the abuses suffered by anti-government activists in prison in Venezuela. The strike ended after 23 days when the government agreed to release seven political prisoners.

Bolivia

Amazonian natives occupy the Plaza de Armas square in La Paz on Oct. 20 at the end of a two-month march from the Amazon, protesting a government plan to build a highway through their ancestral homeland. President Evo Morales, who as Bolivia’s first indigenous president has often drawn his strongest support from this traditionally marginalized group, offered to hold direct talks with the almost 2,000 marchers.

Brazil

People hold brooms during a protest against corruption at the Cinelanida Square in Rio de Janiero on Sept. 20. The protests followed President Dilma Rousseff’s fourth dismissal of a minister for corruption. The protesters also placed 594 brooms — representing Brazil’s members of congress and senators — on the famous Copacabana Beach.

Chile

Students kiss during a July 6 “Kiss Party” to protest the Chilean education system in Santiago. The Chilean student protests, which have been going on since May and at times have involved over 100,000 students at mass rallies, were sparked by demands for the construction of more public universities, as well as opposition to President Sebastian Pinera’s plans to privatize parts of the Chilean education system.

Sudan

Sudanese riot police hold shields during a day of nationwide student protests on Jan. 30. It’s been a difficult year for Sudanese President Omar al-Bashir, who has faced domestic protests over democracy and rising prices, as well the independence of breakaway South Sudan.

Somalia

Somalis demonstrate on April 7 in the embattled capital Mogadishu against a U.N.-proposed consultative meeting with the Transitional Federal Government. The internationally backed government is currently fighting for control of the country with Shabaab militants in the country’s south. This year also saw government-sponsored demonstrations against Shabaab in Mogadishu.

Liberia

An opposition party supporter chants a slogan next to Liberian police and U.N. peacekeeping forces during a protest in Monrovia on Nov. 7. The next day, incumbent president and newly minted Nobel Peace Prize laureate Ellen Johnson Sirleaf would be reelected for a second term. At least one person was killed and more injured in protests against alleged voting fraud.

Senegal

Protesters march in the streets of Dakar as record numbers turned out to demand Senegal’s 85-year-old President Abdoulaye Wade abandon plans to run for a third term next year, which opponents say is unconstitutional. In response to the protests, which included a Middle East-style self-immolation, Wade agreed to abandon plans to amend the constitution to create the position of vice president, which opponents say would have allowed him to groom his son as a successor.

Democratic Republic of the Congo

A supporter of the opposition Union for Democracy and Social Progress party runs from tear gas after a demonstration march was dispersed by police in Kinshasa, on Oct. 6. International observers say this year’s elections were widely marred by fraud and violence, and many opposition supporters still have not accepted President Joseph Kabila’s reelection.

Uganda

A Ugandan military officer disperses supporters of opposition leader Kizza Besigye, who had gathered in large numbers to welcome him back to Kampala from Nairobi on May 12. Besigye, a runner up in the last three presidential elections, had gone abroad to seek medical care after he was injured by security forces while protesting long-serving President Yoweri Museveni’s government this year.

South Africa

Supporters of African National Congress Youth League leader Julius Malema sing outside a courthouse in Johannesburg on Sept. 12. The court found Malema guilty of hate speech for singing an anti-apartheid anthem whose lyrics translate to “Shoot the Boer.” In defiance of a court order, his supporters began singing the song outside his trial.

Myanmar

Monks in Mandalay listen to a speech during a protest calling for the release of all political prisoners on Nov. 16. This year saw landmark reforms from Myanmar’s military junta, including allowing opposition leader Aung San Suu Kyi’s party to run in elections next year. In a historic trip, U.S. Secretary of State Hillary Clinton visited the country in late November to urge continued reforms.

Thailand

Nationalist “yellow shirt” protesters wave national flags during a demonstration outside the UNESCO building in Bangkok on June 22.The protesters demanded UNESCO remove the Preah Vihear temple from its list of World Heritage sites. Thailand and Cambodia are locked in a bitter dispute over their shared border that has seen 28 people killed in two outbreaks of fierce fighting this year. The movement was dealt a major blow this year with the election of new Prime Minister Yingluck Shinawatra, who is supported by the rival “red shirt” movement, which shut down central Bangkok with mass demonstrations last year.

Japan

An anti-nuclear demonstration outside the headquarters of the Tokyo Electric Power company in Tokyo on Nov. 6. The protesters demanded the company take more action to restore Fukushima, following a nuclear meltdown caused by a massive earthquake and tsunami on March 16.

Philippines

Anti-riot policemen clash with student protesters as they try to march to the Malacanang Palace in Manila on Dec. 7. The protest was inspired by the global Occupy Wall Street movement.

Malaysia

More than 10,000 protesters take part in a mass rally calling for electoral reform in front of the iconic Petronas Towers in Kuala Lumpur on July 9. Police arrested more than 1,600 people in the process of breaking up the unauthorized rally. Street protests are extremely rare in Malaysia.

Australia

Signs are displayed during an Occupy Melbourne protest on Oct. 15. Protesters across the Asia-Pacific region joined in the global OWS demonstrations in October.

China

Onlookers watch cars burning after hundreds of residents rioted along the main road in Xintang town, a denim garment district in Guangzhou province. Hundreds of people rioted in June in southern China after rumors spread on the Internet that police beat a street hawker to death. While the Chinese government has cracked down hard on signs of dissent both online and in the streets following the Arab spring, confrontations between villagers and authorities over land seizures continued to spread toward the end of the year.

Russia

A policeman detains an opposition supporter during a rally in central Moscow on Dec. 5. Thousands rallied in December during Russia’s largest opposition demonstrations since the fall of the Soviet Union, protesting against electoral fraud and violations in legislative elections that handed victory to Vladimir Putin’s United Russia party.

source: foreignpolicy.com

Filed under: Gandeste, General, Globalizare, Politica, Puncte de vedere | 2011, democratie, demonstranti, Gandeste, imagini, omul anului, Revolutie, Rick Stengel, schimbare, The Times|2 Comments

Mesaj Deschis catre Miscarile de Rezistenta!

Miscarile de rezistenta aparute toata lumea, au nevoie de identificarea clara a raului primordial, adica marea finanta mondiala reprezentata de marile banci private mondiale. Acest film supune atentiei exact acest fapt si trebuie luat in considerare de toti cei care vor sa se constitue in rezistenta. Devenind constienti de pericol, este primul pas catre o rezistenta activa si reala.

Filed under: Adevaruri ?!, Gandeste, Puncte de vedere | |1 Comment

FARD - CAPTIVITATEA VIRTUALA IN CARE VOR SA NE INCHIDA STAPANII LUMII NOI

A civilization built on the idea that “What you don’t see doesn’t exist” is severely disturbed when a man opens a mysterious package:

source: razbointrucuvant.ro

Filed under: Adevaruri ?!, Analize, Gandeste, Puncte de vedere | captivitate virtuala, civilizatie, inportanta individului in societate, maniupulare, Noua Ordine Mondiala, reeducare|No Comments

Cine sunt cei ce decid pentru Romania? Suntem noi - romanii?

Filed under: Adevaruri ?!, Gandeste, Politica, Puncte de vedere | Alexandria Librarii, DAniel Daianu, Gandeste, Radu Tudor, suveranitate, teodor atanasiu|1 Comment

Cum este DISTRUSA IN MOD SISTEMATIC ROMANIA si cum ne indreptam catre DICTATURA

CE-AM AVUT SI CE-AM DISTRUS

Baza industrială existentă în 1989 a dispărut. Numeric, cel puţin 80% din capacităţile de producţie au fost date la fier vechi. În Bucureşti existau în decembrie 1989 cel puţin 47 mari întreprinderi. Au dispărut complet 34

Tot efortul de industrializare al României din secolul XX a fost în cea mai mare parte anulat.O atare distrugere a industriei proprii este, după toate probabilităţile, unică în Europa dacă nu şi în lume. România nu mai are în proprietate nici o unitate industrială, cele în funcţie aparţin firmelor straine

Cooperaţia meşteşugărească de producţie a dispărut şi ea în cea mai mare parte.Dacă vrei să-ţi repari un pantof, găsirea unui atelier seamănă cu un joc la loterie.

Agricultura prin măsurile luate în anii ’90, a revenit la o fărâmiţare care o fac neproductivă.România nu mai produce hrana de care are nevoie şi importă nu numai grâu, dar şi legume, fructe din ţări europene, africane şi chiar din America de Sud

Comerţul se desfăşoară în mall-uri cu megamagazine. Care este ponderea în megamagazine a mărfurilor produse în România? Imaginile cu înghesuiala cumpărătorilor de sărbători la casele de marcat nu înseamnă bunăstare

Comerţul exercitat individual-particular s-a redus la maximum; micile magazine de cartier unele rezistă, altele s-au închis, iar ponderea lor este prea puţin semnificativă.

Sistemul bancar-financiar aparţine, în proporţie de cel puţin 90% – băncilor străine

De ce până în 2009 inclusiv, au fost bani şi dintr-odată nu mai sunt? Opinia publică nu a primit o explicaţie raţională şi nici cum sunt folosite aceste 20 de miliarde

Urmările împrumutului:

a) reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor;
b) disponibilizări repetate în 2010, 2011 si 2012
c) reducerea în continuare a salariilor întrucât noua grilă de salarizare a pornit de la un prag mai jos decât acela anterior
d) îngheţarea salariilor şi pensiilor pe 2012
e) hotărâri judecătoreşti definitive pentru plata unor drepturi băneşti nu sunt respectate şi amânate cu motivarea că nu sunt bani
f) investitiile sunt îndreptate spre firmele clientelare ale regimului

FMI execută un control direct asupra bugetului şi administraţiei ţării. Acest for „recomandă“ ce trebuie privatizat sau pus sub management privat. Într-un fel, situaţia se aseamănă cu aceea a României din anii 1948-1958 când hotărârile conducerii de atunci erau supuse aprobării prealabile a Moscovei

Trecerea – tot la recomandarea FMI – sub management privat a unor mari unităţi care mai sunt proprietatea statului

Vânzarea în continuare a resurselor naturale, exploatarea perimetrelor maritime petrolifere; atacarea pădurilor virgine.Veniturile ce vor reveni statului român din vânzarea unor asemenea resurse sunt minimale

Conducerea politica, degradare fara precedent

Viaţa politică cunoaşte, în ultimii 6-7 ani, manifestări aparte, care încalcă atât Constituţia ţării, cât şi regulile UE

Formarea unei majorităţi parlamentare cu ajutorul unui „partid“ care nu a fost validat în alegeri şi votează automat cu partidul principal de guvernământ

Metode speciale de votare : asumarea răspunderii de către guvern; aprobarea tacită ; numărătoare în viteză (numărătoarea expres) ; ordonanţele de urgenţă aprobate în bloc

Politizarea aparatului de stat până la treptele inferioare. Se va ajunge la partidul-stat existent în 1989

Transformarea guvernului într-un simplu instrument de execuţie, de aplicare a dispoziţiilor Preşedinţiei

Eliminarea completă a dialogului dintre partide pentru obţinerea unei soluţii negociate;compromisul politic nu există în mentalul şi practica partidului principal de guvernământ;există numai dorinţa de eliminare cu orice preţ şi prin orice mijloace a adversarilor

Jaloane pentru fraudarea viitoarelor alegeri : votarea prin corespondenţă, tinerea concomitentă a viitoarelor alegeri, locale şi parlamentare, contrar prevederilor constituţionale, cât şi a practicii UE

Prin mai multe iniţiative legislative sau de facto din ultimii ani, guvernul se îndreaptă spre destrămarea teritorială şi juridică a statului român.

Atacarea teritoriului. Împărţirea Transilvaniei în două regiuni de dezvoltare pe linia despărţitoare trasată de dictatul de la Viena din august 1940. O atare propunere care deschide calea unei divizări de facto – economice şi etnice – a Transilvaniei. Ce mai rămâne din definiţia România stat naţional unitar şi indivizibil?

Integritatea teritorială este pusă direct sub semnul întrebării şi prin: proiectul de desfiinţare a judeţelor existente

Politica oficială (guvernamentală) faţă de comunele româneşti din judeţul Covasna este şi ea grăitoare: aceste localităţi – prin reprezentanţii lor – nu au primit nici un fel de sprijin bănesc de la guvern pentru activităţile lor culturale.

Alcătuirea statală este pusă la îndoială prin criticarea şi blamarea repetată a diferitelor categorii socio-profesionale: medici, judecători, profesori, poliţişti; prin referiri negative privind instituţii ale statului.

Legea arhivelor acum în faza de promulgare reprezintă încă o lovitură dată statului român. Legea îngăduie scoaterea unor arhive originale şi restituirea lor către emitenţi. Aplicarea unei asemenea legi înseamnă aprobarea legală pentru destrămarea arhivelor naţionale cu toate consecinţele previzibile

Reforma sănătăţii a dus la închiderea a zeci de unităţi, tot în numele economiilor bugetare. Faza a doua a acestei reforme preconizează acum limitarea asistenţei medicale la un pachet-tip

Codul muncii votat nu demult este net în defavoarea salariaţilor şi acordă angajatorilor mai multe înlesniri în desfacerea contractelor de muncă

Prin desfiinţarea industriei existente în 1989 în proporţie de cel puţin 80%, prin închiderea atelierelor meşteşugăreşti şi prin emigrarea a peste 2.000.000 de persoane,muncitorimea din România s-a redus considerabil şi numeric dar şi ca forţă de acţiune

Siguranţa personală a cetăţeanului şi a bunurilor sale este ameninţată de limitarile bugetare si concedierile masive in Politie si Jandarmerie

Îngheţarea salariilor şi a pensiilor pe de o parte şi creşterea preţurilor pe de altă parte,îngrădesc şi chiar opresc reacţiile corpului social preocupat zilnic de cum să facă faţă cheltuielilor de supravieţuire.

Măsurile luate sub lozinca „reformei instituţionale“ erodează pas cu pas statul român, slăbesc autoritatea instituţiilor sale. Cetăţeanul se simte astăzi mai expus presiunilor de tot felul şi mai nesigur de viitorul său şi al copiilor săi decât cu 6-7 ani în urmă

Atitudinea indiferentă a oficialităţilor faţă de tot ce aminteşte identitatea românească, tradiţiile, personalităţile reprezentative, istoria, limba vorbită astăzi tot mai stâlcită

Noua lege a educatiei favorizeaza formarea unei generatii fara identitate nationala.

Dinu C. Giurescu

sursa: Academicianul Dinu C. Giurescu: cum este DISTRUSA IN MOD SISTEMATIC ROMANIA si cum ne indreptam catre DICTATURA

Filed under: Adevaruri ?!, Gandeste, Lupta pentru Romania, Puncte de vedere | Alexandria Librarii, baza industriala, capacitate de productie, dictatura, Dinu C Giurescu, Gandeste, impartire etnica, institutiile statului, mall, România|5 Comments

Merkel a blocat tiparniţa

Guvernul de la Atena a fost schimbat, dar pentru poporul grec această schimbare este un eveniment negativ, deşi toţi politicienii europeni susţin o opinie contrară. Lucas Papademos a petrecut o bună parte din carieră în rândul tehnocraţilor de la Rezerva Federală a SUA, iar profesionalismul şi devotamentul său faţă de interesele elitei politico-economice internaţionale au fost confirmate prin includerea lui în rândul membrilor Comisiei Trilaterele în anul 1998. Desigur, un prim-ministru cu o asemenea experienţă în domeniul deservirii profesioniste a intereselor străine nu poate decât să bucure comunitatea internaţională pentru că acum vor putea controla executivul de la Atena prin intermediul unei marionete perfecte. Din punctul nostru de vedere, optimismul provocat de înlocuirea lui Papandreou va fi de scurtă durată deoarece pieţele financiare au conştientizat deja faptul că înlocuirea repetată a conducerii politice nu va influenţa în vreun fel notabil realitatea economică.

Situaţia din Italia nu este substanţial diferită în plan economic, însă potenţialul distructiv al unei prăbuşiri a economiei italiene este substanţial mai mare decât cel al economiei elene. Guvernul Berlusconi nu a căzut ieri şi s-a reuşit aprobarea bugetului provizoriu pentru anul viitor, însă bugetul propriu-zis nu presupune măsuri radicale de austeritate, iar săptămâna viitoare ne aşteaptă încă un vot de încredere. Motive de optimism în privinţa evoluţiei economiei italiene nu există. Se pare că Berlusconi, care a refuzat să colaboreze cu FMI, dar şi restul elitei politice italiene se aşteaptă ca banii pentru salvarea Italiei de la faliment să vină fie din partea contribuabililor germani, fie din tiparniţa Băncii Centrale Europene. Din punctul nostru de vedere, ambele opţiuni devin din ce în ce mai puţin probabile.

Angela Merkel a dat de înţeles că Germania nu-şi va mări participarea la finanţarea Facilităţii Europene pentru Stabilitate Financiară (FESF), iar în cazul improbabil în care Merkel se va răzgândi, există Curtea Constituţională şi Bundestagul care au promis că vor bloca orice tentativă de a mai folosi banii contribuabililor germani pentru salvarea ţărilor din Uniunea Europeană. Tandemul format din judecătorii Curţii Constituţionale şi liderii Bundestagului a reuşit să facă în aşa fel încât orice rundă de negocieri la care participă cancelarul german să fie obligatoriu precedată de o şedinţă a parlamentului în cadrul căreia cancelarului îi este dat un mandat de negociere cu limitări clare ale compromisurilor posibile. În acest context, suntem de părerea că orice speranţe de a obţine evitarea temporară a falimentului Greciei, Italiei sau Spaniei prin confiscarea banilor Germaniei sunt absolut deşarte. În cadrul ultimului său editorial, George Soros a ajuns la o concluzie identică, ceea ce i-a permis să o declare pe Angela Merkel vinovată pentru criza datoriilor suverane din Europa. De fapt, situaţia este inversă şi vinovaţii principali sunt prietenii domnului Soros din cadrul elitelor politice europene şi din cadrul sectorului bancar internaţional. Acuzaţiile aduse cancelarului german de către “regele speculanţilor” sunt o confirmare a corectitudinii poziţiei adoptate de clasa politică de la Berlin.
În condiţiile în care la cârma Băncii Centrale Europene a ajuns italianul Mario Draghi, foarte mulţi analişti se aşteptau ca “tiparniţa BCE” să fie pornită la turaţii maxime în vederea achiziţiei de obligaţiuni de stat emise de guvernele europene aflate în dificultate financiară. Mario Draghi a lucrat mult timp la Goldman Sachs şi este considerat unul dintre cei mai fideli prieteni ai “băieţilor deştepţi” din lumea finanţelor internaţionale şi de la începutul mandatului a cheltuit aproximativ 110 miliarde de euro pentru a susţine preţurile obligaţiunilor italiene şi spaniole, dar se pare că liderii germani au ajuns la concluzia că “tiparniţa BCE” este mult prea valoroasă pentru a fi lăsată pe mâna lui Sarkozy, Berlusconi şi Zapatero. Ieri, în timp ce preţul obligaţiunilor italiene ajungea la minime istorice, Banca Centrală Europeană nu a efectuat nici măcar o singură intervenţie pentru a le susţine. În acelaşi timp, reprezentantul Germaniei la BCE ,ultimul german rămas în componenţa acestei instituţii după plecarea lui Axel Weber, a făcut o serie de declaraţii extrem de dure la adresa celor care intenţionează să folosească “tiparniţa BCE” pentru finanţarea datoriilor publice. Reproducem sumarul declaraţiilor lui Jens Weidmann conform informaţiilor agenţiei Bloomberg:
“Interzicerea expresă a finanţării datoriei publice prin intermediul monetar, politică denumită colocvial «utilizarea tiparniţei», este unul dintre pilonii economiei moderne. Pentru Germania, această interdicţie este foarte importantă în contextul hiperinflaţiei pe care am avut-o în perioada interbelică. Tratatele europene interzic finanţarea prin tipărire de bani. Monetizarea datoriilor publice provoacă hiperinflaţie şi este o abordare greşită. Utilizarea rezervelor valutare pentru finanţarea FESF este interzisă”.
Se pare că Berlusconi, Papademos, Sarkozy şi Zapatero vor trebui să se descurce fără accesul la banii contribuabililor germani şi fără acces la “tiparniţa BCE”, dar nu credem că pentru ei există vreo soluţie de rezervă. Le rămâne doar speranţa ca Ben Bernanke să-i salveze cu ajutorul “tiparniţei” de la Rezerva Federală a SUA, însă costul politic al unui asemenea ajutor poate fi prohibitiv pentru Barack Obama.

Sursa: Cronica Romana - Redacția Economică

Filed under: Gandeste | Angela Merkel, Comisia Trilaterala, Gandeste, Grecia, Lucas Papademos|No Comments

No offence, it’s just business

Many Libyans are celebrating the death of a dictator and Western leaders are hailing a transition to democracy. However, that outcome is not inevitable. While NATO is now expected to end its bombing of Libya, their business there is just beginning.

Hillary Clinton paid a surprise visit to Tripoli a day before the killing of the ousted Libyan leader. There she was quoted as saying that the US hopes to see Gaddafi killed or captured soon.

The captured scenario might have put Gaddafi in the toppled Egyptian leader’s shoes, or those of Iraq’s Saddam Hussein.

But a trial over Colonel Gaddafi would have, no doubt, stirred even more controversy.
“The death of Gaddafi was very convenient for the big European powers, for the West,” Asia Times correspondent Pepe Escobar told RT. “He would spill the beans about all the dirty deals. There are the stuff [sic] – a real politics – between the West and a developing country like Libya. Nobody wanted that.”

Libyan transitional government officials say Colonel Gaddafi was cornered in a drain underneath a road in open countryside, near the city of Sirte. “Please, don’t shoot!” was allegedly heard at the site.

Many point out similarities to the capture of Saddam Hussein. He was discovered in a small, underground hole, concealed next to farm buildings near his hometown.

But unlike Saddam, who was captured alive by US forces, Colonel Gaddafi was reportedly shot dead by Libyan transitional authorities, aided by the US.

A defense official claimed a US predator drone along with a French fighter jet hit Gaddafi’s convoy Thursday morning as they were trying to escape, effectively handing them over to the Libyan forces on the ground.

“There are still unanswered questions about what happened to Colonel Gaddafi, ‘How was he killed? How did he die?’” says Middle East expert Edmund Ghareeb. “But clearly, I think, were it not for external intervention in Libya by all of NATO, the rebels in Benghazi may not have been able to achieve their objective.”

NATO’s UN mandate was to protect Libyan civilians but it quickly became to get rid of Gaddafi and prop up a government, which is now in power – only thanks to the support of the allied forces.

“And I think we’ll see not a new democracy in Libya, but a new reorganization of the Libyan political and economic institutions to the benefit of those who brought the National Transitional Council to power,” said. “It will be for the benefit of the United States’ oil companies, for the benefit of the British, and the French, and perhaps the Italian oil companies. They are the big winners here.”

In the meantime, Western leaders are celebrating Libya’s transition to democracy.
“Without putting a single US service member on the ground – we achieved our objectives,” said US President Barack Obama.

What the US president did not mention in his celebratory speech was scores of Libyans killed in NATO strikes. Widespread violations of human rights are reported in today’s Libya.

“There is no water there, no medication, they don’t have even oxygen in the hospitals,” an eyewitness of NATO atrocities in Libya, Ali Alkasih, told RT. “I have seen the situation in Sirte, I can assure you it is a disaster. It is a catastrophe.”

Libya is now brimming with weapons. Experts say extremists have most likely got their hands on the vast armories left untended.

As for Libya’s transition to democracy, the people now in power there have not been chosen by the Libyan people. And many Libyans fear that when the time comes to vote, the choice will have already been made for them.

Filed under: Adevaruri ?!, Gandeste, Ipocrizie, Politica, Puncte de vedere, Wild wild west | Barack Obama, big European powers, Muammar Gaddafi, NATO, rt, saddam hussein, Sirte|1 Comment

Dezastrul e aproape. Cine va plăti preţul crizei din Europa?

Europa a devenit captiva crizei datoriilor suverane, care riscă să se transforme într-o criză bancară. Dezastrul este aproape, continentul este pe punctul de a intra într-o nouă recesiune şi contribuabilii rămân să plătească într-o formă sau alta acest fiasco.
Pentru stat şi bancă
Încă de la începutul anului 2010 Europa stă sub ameninţarea unui faliment statal. A început cu Grecia, dar s-a extins rapid şi la celelalte ţări cu finanţe slabe. Amânarea adoptării unor soluţii clare ne-au adus în situaţia în care să discutăm despre scenarii în care Zona euro se sparge, ori despre cele în care întregul sistem bancar este pus la pământ.
In ultimele luni lucrurile s-au aprins. Grecia ar trebui să primească un nou bailout, deşi nu se ştie dacă o să ia următoarea tranşă din actualul acord, băncile europene au început să fie puse sub presiune pe motiv că au prea multe obligaţiuni neperformante în portofolii.

În general, situaţia actuală indică faptul că state care teoretic nu au nicio şansă să-şi plătească datoriile, cum este Grecia, trebuie să fie ţinute în viaţă cu orice preţ. Datoriile făcute cu nesăbuinţă trebuie plătite de alţii, dar banii trebuie să ajungă înapoi la cei care i-au dat cu împrumut, în principal bănci.
Dacă băncile nu îşi mai primesc banii, întregul sistem ameninţă să ajungă în colaps.

Şi avem deja prima mare victimă. Dexia, o bancă în parte belgiană, în parte franceză, va fi spartă în mai multe bucăţi, cea din Belgia fiind naţionalizată, unele bucăţi vândute şi activele toxice vor fi puse într-o “bancă rea“, ţinută în viaţă cu ajutorul garanţiilor guvernamentale. Este a doua oară când cetăţenii din Belgia, Franţa şi Luxemburg plătesc pentru Dexia, banca mai primind un bailout în 2008, la vârful crizei financiare.Povestea Dexia tinde să devină una clasică a acestor vremuri, pe care este probabil să o mai vedem repetată în perioada următoare. Banca a împrumutat statele PIIGS, decizie ce s-a dovedit în cele din urmă foarte prost inspirată. În plus pentru că celelalte bănci au mirosit slăbiciunile băncii şi au considerat-o insolvabilă, ori cu o solvabilitate redusă, au refuzat să o mai împrumute sau au făcut-o foarte scump. În acest caz, piaţa a eliminat organismul cel mai slab. Însă, Dexia este o bancă mare pentru Belgia, principala sa piaţă. Atât de mare încât activele sale cumulate reprezentau în iunie 2011, după o reducere cu 91 miliarde, 146% din produsul intern brut al Belgiei. Clienţii Dexia au depozite de aproximativ 80 miliarde euro la bancă. Aşa că unitatea de retail din Belgia va fi naţionalizată pentru 4 miliarde de euro din bani publici, în timp ce guvernele Franţei, Belgiei şi Luxemburgului au anunţat că pun garanţii de stat de 90 miliarde de euro pentru a ţine operaţiunile în viaţă.

Două sunt motivele pentru care cele trei state au luat această decizie. Primul: după judecata guvernanţilor, dacă au dat din bugetul statului 6,37 miliarde pentru a salva banca de la faliment în 2008, fără a-şi recupera investiţia până în acest moment, atunci au decis să mai arunce câteva miliarde pentru a repeta experimentul. Al doilea: guvernele nu îşi pot asuma riscul de a lăsa o bancă să dea faliment, nu în aceste “vremuri excepţionale”, când riscul contagiunii este atât de ridicat. De altfel, guvernele nu fac decât să recunoască faptul că Dexia nu este un caz izolat - totuşi, potrivit rezultatelor testului de stres european, banca era una dintre cele mai solide de pe continent -, că cele mai multe bănci din Zona euro au probleme mari de solvabilitate. La nici câteva zile după ce cazul Dexia a fost făcut public, altă bancă din Zona euro – Proton Bank, Grecia – a fost naţionalizată. Scenariile pentru o desfiinţare a Zonei euro sunt mai mult decât sumbre, şi conţin expresii precum ”colapsul sistemului bancar” sau “război civil”.

Partida dintre state şi bănci seamănă cu cea dintre SUA şi URSS din perioada războiului rece: Distrugerea Reciprocă Asigurată. Cele două ţări au construit atât de multe rachete balistice cu focoase nucleare, astfel încât pornirea unui conflict cu aceste ogive ar fi însemnat distrugerea celor două ţări. Diferenţa este că guvernele şi băncile nu sunt deloc duşmani. Băncile cumpără promisiunile de plată ale statelor şi dacă lucrurile merg rău pentru bănci, guvernele se angajează să plătească. Guvernele găsesc astfel bani pentru a plăti promisiunile electorale, băncile îşi asigură profitul sau, în absenţa acestuia, supravieţuirea.

Rezultatul acestei fructoase colaborări se vede în acest moment. State supraîndatorate, deficite imense, hazard moral, bănci care trăiesc pe bani publici sau sunt la limita falimentului.

Pensionări anticipate, salarii la stat peste cele din mediul privat, posturi plătite de la bugetul de stat fără număr, proiecte publice fanteziste, ori realiste, dar fără sfârşit. Asta au făcut guvernanţii în ţara noastră sau aiurea în ultimele decade, şi consecinţele se văd acum. Nu este nicidecum vina speculatorilor, a agenţiilor de rating păcătoase. Ca orice balon, şi acesta a ajuns să se spargă.

România a trecut şi ea parţial printr-un astfel de moment. Însă, în cazul nostru criza a venit la timp. Altfel, bailoutul de la FMI/CE de 20 miliarde de euro pentru salvarea statului şi a sistemului bancar ar fi fost insuficient. Însă, în acest moment, prin prisma datoriei publice acumulate şi a programelor de austeritate fără reformă, dar cu creşterea taxelor şi impozitelor, ţara noastră stă în faţa intemperiilor mai expusă ca oricând. Aparatul bugetar a fost hrănit atât cât să treacă peste primul val al crizei. Însă, cu o contracţie a economiei la nivel global, s-ar putea să nu mai fie resurse pentru cea de-a doua repriză.Germania şi Franţa vorbesc acum de recapitalizarea băncilor din bani publici şi despre o soluţie finală pentru această criză, care într-o formă sau alta a mai fost promisă Europei în câteva rânduri, de fiecare dată cu adjectivul “excepţional”.

În cele din urmă, oricare ar fi soluţia dictată de guvernele Europei, tot contribuabilul de rând va rămâne să plătească. Fie că vorbim de datorie publică imensă, fie că va fi inflaţie, şi nota de plată nu este deloc mică.

Autor: Mihai Baniţă

Sursa: Money.ro

Filed under: Gandeste, General | Alexandria Librarii, belgia, criza financiara, Dexia, Europa, faliment statal, Franta, Gandeste, Grecia, luxemburg, Mihai Baniţă, război civil, recesiune, zona euro|No Comments

Când nu mai ai nimic de pierdut nu-ți rămâne decât să lupți!

Wall Street, capitala financiară a lumii, sub asediul protestatarilor. Protestele se extind şi în alte oraşe. America nu va mai fi niciodată aceeași.

The American Dream, 03 octombrie 2011

Credeți că invadarea Wall Street va reprezenta un punct de cotitură în istoria Statelor Unite? De-a lungul ultimilor ani, mulți oameni au avertizat că vor avea loc mari revolte în Statele Unite, împotriva corporatiștilor, în cazul în care economia continuă să se agraveze. Ei bine, revoltele economice au apărut, protestatarii sunt deja la începutul celei de-a treia săptămâni şi în prezent, au apărut proteste similare în marile oraşe peste tot în Statele Unite.

Tot mai mulți americani și-au pierdut total încrederea în sistem şi caută o piaţă de desfacere pentru frustrările lor. Ocuparea Wall Street a fost scânteia care a început un foc dar majoritatea americanilor nu înţeleg unde duc toate acestea. În anii următori mai multe milioane de americani vor rămâne fără locuri de muncă, fără locuințe, trezindu-se îngropați în datorii.

Pe măsură ce economia continuă să scadă, milioane şi milioane de americani vor deveni și mai frustrați. În special, tinerii americani încep, într-adevăr, să devină furioși din cauza economiei şi sistemului lor financiar, exagerat de corupt. În cele din urmă, probabil, străzile Americii vor fi invadate de o explozie de furie şi frustrare, fără precedent. Ocuparea Wall Street este doar începutul. Dacă oamenii ar putea realiza ce urmează, li s-ar înmuia picioarele.

Crescând, cei mai mulți dintre americani au fost învăţaţi că, dacă vor să schimbe lucrurile în America, ar putea face-o la urna de vot. Ei bine, astăzi, un număr mare de americani îşi dau seama că ambele partide politice majore au fost cumpărate și plătite. Ei îşi dau seama că lucrurile nu par a se schimba, indiferent cu cine votează. Ei îşi dau seama că semnarea de petiţii sau trimiterea de scrisori către „reprezentanţi” nu realizează nimic.

Cu cât crește frustrarea americanilor , iau naştere mişcări politice noi.

Până în prezent, mişcarea Tea Party a fost cel mai proeminent exemplu şi a fost dominată în mare parte de către republicani.

Acum, ocuparea Wall Street devine o mişcare naţională şi este dominată în mare parte de radicali de stânga şi de socialişti.

Ambele mișcări au încercat să facă apel la liberali şi într-o anumită măsură, ambele mişcări au avut un oarecare succes.

Toate acestea reprezintă o schimbare fundamentală în modul în care americanii privesc și tratează schimbările politice.

Americanii nu mai au încredere că politicienii îi vor asculta vreodată. Toate sondajele recente arată că satisfacţia lor în legătură cu guvernul este la cote foarte mici. Oamenii sunt profund frustrați şi un număr mare dintre ei pur şi simplu nu cred că modalităţile tradiţionale de a aduce o schimbare încă mai funcţionează.

America este distrusă, iar aceasta devine foarte greu de negat.

În America de azi, este nevoie de cantități masive de bani pentru a putea fi ales şi cei mai mulți dintre politicieni ajung să se alinieze cu cei care au sume imense de bani pentru a dona la campanii politice.

Majoritatea americanilor de azi simt ca nu au nici o voce. Mulţi simt, de asemenea, ca nu au dreptul la alegere legitimă la urna de vot.

Deci, ce se întâmplă atunci când milioane de americani sunt extrem de supărați pe economia şi direcţia acestei ţări, realizând, de asemenea, că sistemul politic este atât de corupt încât nu mai are rost să voteze?

Ei bine, sunt martori la ceea ce se întâmplă.

Astăzi, oamenii au ieșit pe străzi într-un marș neviolent.

Maine, din păcate, se așteaptă ca lucrurile să o ia razna. Violenţa nu este soluţia problemelor dar, din nefericire, este direcţia spre care se îndreaptă americanii, ca naţiune. Cei care sunt furioși şi frustrați au tendinţa de a se dezlănţui într-un mod sălbatic şi imprevizibil, precum am văzut că s-a întâmplat în timpul revoltelor din Londra.

Ar fi minunat dacă s-ar putea pune în aplicare niște „remedieri rapide” care să descoasă și să echilibreze toate problemele economice. Însă, realitatea cu privire la situația generală în America este că problemele sunt mult mai complicate decât atât. Adevărul este că Statele Unite se afla în mijlocul unui declin economic pe termen lung care devine progresiv iar această ţară a devenit profund, profund divizată.

Nu prea există speranţă la orizont şi timpul se scurge rapid.

Așadar, va declanșa vreo schimbare asediul de pe Wall Street?

Ei bine, există câteva lucruri care sunt foarte neobişnuite cu privire protestele de pe Wall Street.

Unul dintre lucrurile unice, privitor la protestele de pe Wall Street, este că acestea sunt axate pe bani şi economie. În trecutul Americii, cele mai multe proteste în masă au fost cu privire la război sau la drepturile civile, dar asediul de pe Wall Street este concentrat foarte mult asupra durerii economice pe care o simt oamenii simpli.

De asemenea, este foarte neobişnuit ca liberalii să-și desfăşoare protestele în timp ce un liberal se află în Casa Albă.

Deci, dacă acum se întâmplă așa ceva, ce se va întâmpla o dată ce vor fi aleși republicanii?

La început, o mulțime de oameni au crezut că asedierea Wall Street va dispărea repede.

Dar nu se întâmplă așa.

În schimb, revoltele au crescut şi s-au extins în mai multe oraşe.

De exemplu, ieri, alte 3.000 de persoane au protestat în faţa birourilor de la Bank of America, în centrul orașului Boston.

Proteste similare au loc în prezent la San Francisco, în Chicago, în Los Angeles, în Seattle şi în Denver.

Dar, desigur, New York este încă epicentrul mişcării şi ceea ce s-a întâmplat pe podul Brooklyn ziua trecută este subiect de primă pagină pentru ziarele de pe tot globul.

Poliţia a arestat mai mult de 700 de persoane în condiţii foarte suspecte. Arestările de pe podul Brooklyn par să fi fost un eveniment organizat de către poliţie. Dacă aveţi dubii cu privire la acest lucru, citiţi aceste mărturii ale unui om de la fața locului.

În acest video puteți vedea cum poliţia a condus protestatarii pe pod şi apoi s-a oprit şi a format o linie în mijlocul podului. Când protestatarii au încercat să se întoarcă şi să o ia în cealaltă direcţie, au constatat că poliţia este în spatele lor. Înconjurați şi cu nici o cale de ieşire, cei mai mulți dintre protestatari au aşteptat, pur și simplu, să fie încătuşați şi escortați de către poliţie.

Întregul episod de pe podul Brooklyn se simte cu adevărat ca fiind o înscenare.

În orice caz, se pare că asediul de pe Wall Street nu se va potoli prea curând.

Deci, ce vor ei mai exact?

Ei bine, următoarea listă de plângeri a fost preluată de pe site-ul oficial de organizare a revoltelor de pe Wall Street ….

Ei ne-au luat casele printr-un proces ilegal de blocare a pieţei, deşi nu au ipotecare originală.

Ei au luat bunuri de la contribuabili, cu impunitate, continuând să acorde Directorilor bonusuri exorbitante.

Ei au perpetuat inegalitatea şi discriminarea la locul de muncă bazate pe vârstă, culoarea pielii, sex, identitatea de gen şi orientarea sexuală.

Au otrăvit întreaga rețea de aprovizionare cu alimente şi au subminat sistemul de agricultură prin monopolizare.

Au profitat de pe urma torturii, naşterii şi tratamentelor crude asupra a nenumărate animale şi au urmărit să ascundă în mod activ aceste practici.

Au încercat în permanență să îngrădească și să limiteze dreptul angajaţilor de a negocia pentru un salariu mai bun şi condiţii de lucru mai sigure.

Au lăsat baltă elevii, cu zeci de mii de dolari datorii la educaţie, care este ea însăşi un drept al omului.

Au externalizat forța de muncă în mod constant externalizate şi s-au folosit de această externalizare ca pârghie prin care să reducă asistenţa medicală a lucrătorilor spre a-i determina la plată.

Au influenţat instanţele judecătoreşti pentru a obţine aceleaşi drepturi ca şi oamenii, fără vreo vinovăţie sau responsabilitate.

Au cheltuit milioane de dolari pe echipe juridice care caută modalităţi de obţinere a unor sustrageri din contracte, în ceea ce priveşte asigurările de sănătate.

Au vândut confidenţialitatea oamenilor ca fiind o marfă.

S-au folosit de forţa militară şi de poliţie pentru a preveni libertatea presei.

Au refuzat în mod deliberat să țină seama de faptul că unele produse defecte pun în pericol viaţa, în urmărirea profitului.

Ei stabilesc politica economică, în ciuda eşecurilor catastrofale produse de politicile, eșecuri care continuă să se producă.

Au donat sume mari de bani pentru politicieni, care sunt responsabili de reglementări.

Ei continuă să blocheze formele alternative de energie pentru a ne menţine dependenţi de petrol.

Continuă să blocheze forme generice de medicamente care ar putea salva viețile oamenilor sau ar putea oferi ajutor iar asta în scopul protejării unor investiţii care s-au transformat deja într-un profit substanţial.

Ei au acoperit intenționat deversările de petrol, accidentele, contabilitățile defectuoase, precum şi ingredientele inactive în urmărirea profitului.

Menţin în mod intenţionat oamenii în teamă și dezinformați, prin controlul asupra mass-mediei.

Ei au acceptat contracte private pentru omorul deținuților chiar și în cazurile în care au existat îndoieli serioase cu privire la vinovăţia lor.

Au perpetuat colonialismului acasă şi în străinătate. Ei au participat la torturarea şi uciderea unor civili nevinovaţi de peste mări.

Ei continuă să creeze arme de distrugere în masă pentru a beneficia de contracte guvernamentale.

Veţi observa că o mulţime de teme populiste şi liberale au fost amestecate cu o mulţime de cauze sprijinite, de regulă, de radicalii de stânga şi socialişti.

Deci, cine este în spatele asediului de pe Wall Street?

Ei bine, adevărul este că unele nume foarte familiare sunt asociate cu această mişcare.

Un articol recent postat pe WorldNetDaily i-a menționat pe fondatorul ACORN, Wade Rathke și pe Lerner Stephen, membru al consiliului SEIU, ca fiind doi dintre liderii mișcării de ocupare a Wall Street ….

În luna martie, fondatorul ACORN, Wade Rathke, a anunţat ceea ce el a numit „zile de furie în zece oraşe în jurul cazului JP Morgan Chase.” Rathke a fost președintele unei adunări locale SEIU din New Orleans.

Protestul planificat pe 17 septembrie pare să fie punctul culminant al eforturilor lui Rathke.

Aceste eforturi sunt organizate de către Stephen Lerner, un membru al Comitetului SEIU care se zvonește că ar fi vizitat Adminitrația Obama la Casa Alba de cel puţin patru ori.

Lerner este considerat unul dintre cei mai capabili organizatori dintre radicalii de stânga.

Tristul adevăr este că mişcarea de asediere a Wall Street nu este ceva nou. Majoritatea protestatarilor par a fi suporteri Obama şi există puţine dovezi că mulţi dintre protestatari au ieșit din falsele paradigme politice de stânga / dreapta care domină sistemul politic.

Cei mai mulţi dintre participanţii la revolta începută pe Wall Street vorbesc liber și deschis despre cât de mult îl admiră pe Barack Obama şi totuşi 3 din topul celor 7 donatori la campania lui Obama din 2008 au fost chiar băncile de pe Wall Street, locul unde ei protestează acum.

Administraţia Obama este plină de oameni care au lucrat pentru marile bănci de pe Wall Street iar Obama s-a purtat foarte generos cu cei de pe Wall Street.

Deci, dacă această mișcare de pe Wall Street ar fi fost cu adevărat despre și pentru schimbare, s-ar fi protestat în mod deschis la adresa lui Obama.

Dar nu prea au fost observate pancarte anti Obama acolo.

Ar fi foarte frumos dacă manifestația de pe Wall Street ar fi cu adevărat o mişcare non politică, care să fie axată pe aducerea justiţiei economice înapoi în America.

În realitate, însă, este faptul că ea a fost pornită de către grupurile politice departe la stânga, şi mult mai mult foarte organizaţii liberale sunt acum sar la bord. Sute de mii de americani sunt foarte frustrat de gând să se implice în aceste proteste fără ca măcar să dea seama cine le organizează.

În realitate, însă, revolta a fost pornită de către grupurile politice cu alianță de partea stângă şi foarte multe organizaţii liberale încep acum să sară la bord.

Sute de mii de americani frustrați au de gând să se implice în aceste proteste fără ca măcar să își dea seama cine le organizează.

Potrivit unui articol publicat recent pe blogul lui Alexander Higgins, sunt destul de puţine sindicate proeminente care se aruncă acum în sprijinul lor, în spatele asediului de pe Wall Street ….

Aşa cum am raportat anterior, sindicatele vin în mare forță pentru a sprijini protestele de pe Wall Street. Am primit vestea că 200.000 de membrii puternici ai Uniunii Europene de Transporturi vor adera și ei la proteste. Uniunea șoferilor de camioane a aprobat protestele. Alte zvonuri zic că lucrătorii de la Verizon aderă, de asemenea, la proteste. Uniunea Muncitorilor din Industrie a emis un aviz nimicitor prin care anunța, de asemenea, aprobarea ți participarea la protestele de pe Wall Street. Apoi, vine vestea că și mai multe sindicate au anunțat că se vor implica sau și-au exprimat dorința de a se alătura protestelor, în timp ce două dintre sindicate și-au programat marșuri de solidaritate.

TPM tocmai a raportat că și mai multe sindicate se alătură pentru a protesta împotriva Wall Street şi mişcarea este configurată să crească rapid.

Articolul este însoțit de vestea că un colectiv de 8 grupuri, cu peste 1 milion de membri, se va alătura protestelor de pe Wall Street pentru a-și exprima solidaritatea şi a milita împotriva sistemului.

Conform informaţiilor primite, 05 octombrie este vizată ca fiind ziua protestelor în masă ce se vor desfășura în toată America.

În cazul în care mișcarea Occupy Wall Street şi mișcarea Tea Party s-ar fi alăturat împreună pentru a protesta faţă de abuzurile Rezervei Federale şi abuzurile de pe Wall Street, ei ar fi o forţă foarte puternică.

În schimb, Occupy Wall Street consideră mișcarea Tea Party ca fiind duşmanul.

Dacă s-ar lua în considerare declarațiile recente a unor lideri foarte proeminenți de stânga….

* Președintele de la Teamsters, Jimmy Hoffa, a declarat recent că este pregătit pentru „războiul” cu Tea Party ….

„Trebuie să rămânem atenți la lupta cu care ne confruntăm:.. Războiul împotriva lucrătorilor. Și îl vedeți peste tot, este Tea Party. Şi ştiţi, există o singură modalitate de a lupta şi a câştiga acest război. Singurul lucru ce trebuie zis despre oamenii muncitori este că ei duc o luptă bună. Şi ştii ce? Au luat un război, au primit un război cu noi iar câștigătorul va fi unul singur.”

În recentul discurs, el a mai adăugat:

„Preşedintele Obama, aceasta este armata. Noi suntem gata să ne desfășurăm… Să-i scoatem pe acești nenorociți din joc și să recuperăm America din care facem parte.”

* Unii lideri de stânga cred că este timpul pentru „război”. Fragmentul de mai jos face parte dintr-un discurs recent ținut de Malik Shabazz, preşedintele Partidului Naţional The New Black Panther….

Trebuie să luptăm. Încingeți-vă șalele studenților. Încălziți-vă, tineri și tinere de culoare, a sosit ora războiului.

* În loc să li se alăture, iată ce a avut de spus Maxine Waters despre Tea Party ….

„În ceea ce mă priveşte, Tea Party poate să ajungă direct în iad”.

Desigur, o mulţime de republicani ar prefera să piardă un braț decât să lucreze cu oameni ca Jimmy Hoffa şi Maxine Waters. America este o ţară profund divizată şi se pare că le place mult să se lupte unii împotriva celorlalți.

Majoritatea americanilor sunt revoltați, frustrați, dar foarte puţini dintre ei sunt de acord asupra soluţiilor la problemele cu care se confruntă. Ori de câte ori apare o nouă mişcare de protest, americanii tind să se înghesuie ca să-l susțină, deoarece sunt în căutare de ceva în care să poată crede.

Chiar acum, mișcarea Occupy Wall Street este proaspătă și nouă. Michael Moore a avut dreptate când a spus următoarele, cu privire la mișcarea de protest….

„Aceste cifre vor creşte şi ei se vor înmulți peste tot în ţară.”

Milioanele de americani slăbiți și disperați vor încerca să se alăture la orice mişcare care pare să răspundă preocupărilor. Banksterii cu siguranţă vor deveni îngrijorați faţă de creşterea mișcărilor de protest, cum ar fi asedierea Wall Street.

De exemplu, JP Morgan Chase a donat recent peste 4 milioane şi jumătate de dolari la Fundația Poliției din New York…

JPMorgan Chase a donat recent suma fără precedent de 4.6 milioane dolari la la Fundația Poliției din New York…Se pare că acesta a fost cel mai mare cadou din istoria fundaţiei şi va permite Departamentului de Poliţie New York City să-și îmbunătățească sistemele de securitate în Big Apple.

Chiar credeți că JPMorgan Chase a făcut asta doar așa, din bunătatea inimii?

De vreme ce mişcările de revoltă, precum cea de pe Wall Street, încep să crească, autorităţile de aplicare a legii se vor strădui tot mai mult să le țină sub control.

De fapt, am văzut deja unele incidente foarte deranjante din timpul recentelor proteste. De exemplu, majoritatea dintre voi, probabil, ați văzut deja acest video în care un ofiţer de poliţie pulverizează spray paralizant direct în ochii unor protestatari neajutorați de sex feminin. Aproape de necrezut că se întâmplă astfel de lucruri.

Dar lucrurile vor ajunge mult mai rău. Frustrarea celor de stânga va continua să crească. Frustrarea celor de dreapta are de gând să continue să crească.

În anii ce vor urma, America se va confrunta cu tulburări economice în masă care vor face ca mișcarea Occupy Wall Street să pară un picnic de duminică.

Ca răspuns, puterile de atunci se vor utiliza de mijloace și mai agresive de aplicare a legii, în încercarea de a-și exercita controlul.

Toate aceste „revolte economice” vor transforma multe orașe în iaduri pe pământ.

America nu va mai fi niciodată la fel.

Conform unui sondaj de opinie recent, 39 la sută dintre americani cred acum că economia SUA a intrat într-o stare de „declin permanent”.

Ce credeţi despre revoltele pornite pe Wall Street?

Vă rugăm să nu ezitaţi să lăsaţi un comentariu cu gândurile dvs….

sursa: infocon.ro

Filed under: Gandeste, Politica, Puncte de vedere, USA | Alexandria Librarii, coruptie, declin economic, Gandeste, revolta, The American Dream, wall street|3 Comments

Omenirea intre un “despot intelept” si “anarhia absoluta”

Este cel putin ciudata, daca nu absurda, pretentia permanenta oamenilor de a dispune de un “despot intelept”, dar in acelasi timp de a “submina” orice fel, dar absolut orice fel de autoritate.

Unei astfel de atitudini nu-i poti rezerva nici macar un zimbet ingaduitor, tipic atitudinii infantile a unui copil nevinovat sau a unui psihopat. O astfel de atitudine te lasa mut.

Am incetat de mult sa mai sper in a gasi oriunde, inclusiv in internet, macar vreo urma a unui mesaj coerent. Teorii conspirationiste, inerente apocalipse, guverne mondiale care nu vor decit sa subjuge fiinta umana, lipsa de atitudine, instigatii la proteste mondiale, etc., etc., etc..

Am afirmat de nenumarate ori ca societatea actuala a scapat de mult de sub orice control. Am spus de nenumarate ori ca as sta mult mai linistit daca as sti ca intr-adevar ar exista vreo posibilitate ca vreo “autoritate mondiala” sa ia in miini “haturile lumii” si faca “ordine”.

Insa nu ma pot imbata cu apa rece. Aceasta lume nici macar nu are “haturi”. Aceasta lume s-a dezvoltat “anarhic” iar acum este mult prea tirziu sa se mai poata schimba ceva cel putin cu singurele instrumente pe care aceasta lume a fost capabila sa le inventeze de-a lungul evolutiei sale haotice: instrumentele politico-economico-militare. Este nevoie vitala de instrumente teoretice noi.

Aceasta lume nu poate supravietui decit numai si numai atunci cind va invata sa “desfaca” ceea ce face. Sa “dezinventeze” ceea ce a inventat. Omenirea trebuie sa inventeze “dezinventia”. Sa “recicleze” nu doar masini. Sa recicleze insasi societatea umana. Sa se “recicleze” pe sine insasi.

Omenirea trebuie sa se “defaca” si sa se “refaca” in modele noi, performante, nu in aceleasi modele vechi, perimate, verificate deja si condamnate de “tribunalul” istoriei ca fiind “nefunctionale”. Ca si cum am “topi” o masina de epoca pentru a produce din nou aceeasi masina de epoca, o masina care, evident, va fi o masina “nou nouta” ca “an de fabricatie” dar va ramine “aceeasi” masina invechita daca nu inventeaza cineva un “model nou” cu care sa o compare.

Lumea a invatat sa se apere inventind “razboiul”. Si-a creat institutii militare si tehnici performante de ucidere in masa. Niciodata insa nu a stiut cum sa mai “scape” de aceste institutii si de aceste imense arsenale. Iar cind “pericolele” au incetat sa mai existe, Nu a “dezinventat” razboiul ci a inventat “noi pericole”.

Lumea a invatat sa traiasca mai bine inventind “industria” si “productia de bunuri”. Iar cind aceasta a devenit mai mult decit suficienta, cind aceasta a devenit “supraproductie”, in loc sa “dezinventeze” industria si sa o “reinventeze”, si-a consumat toata capacitate ei intelectuala pentru a inventa “consumul”. Si-a creat pentru asta “institutii specializate”: corporative, financiare, guvernamentale, stiintifice, sociale, etc.. Niciodata insa nu a stiut cum sa mai scape de aceste institutii si de birocratismul colosal pe care l-au generat acestea si care nu mai permite nici cea mai mica schimbare, nicaieri in lume. Cind “consumul” a ajuns la limita “biologica” a fiintei umane, in loc sa “dezinventeze” consumul a inventat “consumul cu orice pret”. “Distrugerea insasi” a devenit un “bun de larg consum”. Bombele trebuiesc “consumate”. Odata consumate ele trebuiesc puse la loc, caci altfel cei ce le-au produs nu ar mai avea ce face si ar inceta sa mai “consume”. Vor continua deci sa distruga consumind si sa consume distrugind.

Iar problema fundamentala a acestei civilizatii este aceea ca oricit de “performanta” ar fi in “ a distruge” tot ce a construit, asta nu inseamna nici pe departe ca a capatat intelepciunea de a “desface” ce-a facut.

Oricit ne-am imagina scenarii apocaliptice, in care miscarile mondiale de “protest” ar flutura drapeluri victorioase peste ruinele “Wall Street-ului”, in care “guverne oculte” ar extermina nu stiu cite “treimi” din populatia planetei si ar instaura nu stiu ce “ordine mondiala noua”, niciodata nu vom fi capabili sa ne imaginam aceasta ordine in afara instrumentelor “vechi” pe care le avem la dispozitie, in afara conceptelor machiavelice. Pentru ca nu avem “instrumente noi”. Pentru ca NU EXISTA aceste instrumente. Nimeni nu s-a preocupat sa le creeze. Nici o “ordine mondiala” nu va fi in aceste conditii “noua”. Nici o miscare protestatara nu va fi capabila sa faca altceva decit sa “distruga”, nu sa “desfaca” si cu atit mai putin sa “puna ceva in loc”. Altceva decit tot ceea ce a distrus. Daca ar fi existat vreo “solutie noua” la “problemele vechi”, s-ar fi aplicat ea demult.

Dar nu exista. O solutie trebuie “cautata”. “Trebuie “creata”. Trebuie “experimentata”. O “solutie” nu poate veni asa “din senin”. Nu poate veni din “nimic”. O “solutie” nu poate veni decit din “elementele” acestei lumi, “desfacute” cu grija, pastrate cu grija, nu distruse cu ura si “refacute” intr-o alta forma si in zone “izolate” de lumea veche. Ori nimeni, absolut nimeni nu se ocupa acum in lumea asta de asa ceva.

Oamenii graviteaza bezmetici intre a cere cu disperare o “mina de fier”, un “Hitler” care sa faca “ordine” in lume si a “distruge” cu perseverenta si nebanuita ura tot ceea ce le sta in cale.

In Libia si in toata Africa de Nord oamenii isi “vineaza” cu frenezie “despotii”. Acum citiva ani, nici nu le-ar fi trecut prin cap asa ceva, asa cum nici romanilor nu le-a trecut prin cap prin anii ’80 ca vor ajunge vreodata sa-si vada peretii caselor din urbile lor linistite, ciuruite de gloante si caladrimurile inrosite de singe. In acelasi timp insa, combatantii din toata Africa de Nord, consuma munitie, beau coca cola, maninca hamburgheri dar mai ales… cheltuie bani. Iar dupa ce obosesc de vinat “forte proguvernamentale”, se duc “acasa” unde aprind “lumina”, se spala cu apa calda de la robinet, si continua sa-si plateasac taxele si serviciile publice pe care le-au folosit, acelorasi “guverne” pe care le distrug cu atita “patos revolutionar”. Si ca sa se duca sa-si plateasca taxele si serviciile publice, pasesc pe trotuarele acelorasi strazi pe care cu numai citiva ani in urma, ardeau “drapele americane” si jurau credinta despotilor care-i indemnau atunci sa faca asta. Conduc “masini moderne”, de care cu numai citeva zeci de ani in urma nici macar nu auzisera.

In Londra, stirile ne vorbeau mai deunazi ca oamenii dau foc la tot ceea ce le iese in fata. In acelasi timp insa, se folosesc pentru asta de laptop-uri, de retele sociale, de telefoane mobile, beau coca cola sau alcool, fumeaza tigari, iar cind obosesc de atita “dat foc”, se urca in niste “masini”, alimentate cu “benzina” si se duc in niste “case” carora nu le dau foc, pentru ca sint “ale lor” si se odihnesc, beneficiind de gaz natural, curent electic si apa de la robinet.

In America, sau Spania, sau Grecia, si nu peste multa vreme in toata lumea, oamenii viseaza sa danseze peste ruinele institutiilor guvernamentale sau financiare, blocind tot ceea ce mai functioneaza inca. Chiar si un copil ar fi hotarit, cindva, sa transfere toata productia mondiala in China in fata unui scenariu atit de apocaliptic.

In “lumea civilizata”, in “Lumea Intiia”, oamenii s-au obijnit sa “consume” si s-au “dezobijnuit” sa “produca”. Le-a placut foarte tare asta, (cui nu i-ar palce?) si cind nu au mai avut bani de pe urma muncii lor productive, au cerut “bani cu imprumut”. Sigur, au venit “emigranti” ca sa munceasca-n locul lor. I-au platit si pe acestia tot cu “bani de imprumut”. Iar acum, i-a lovit pe toti “amnezia” si nu mai stie nimeni “cui” sint datoare bancile si statele lumii. Inca odata, in loc sa “dezinventeze” consumul cu orice pret”, oamenii au inventat “consumul pe datorie”. Iar cind li se cere sa “plateasca datoria”, au “identificat” din nou dusmanul… a nu stiu cita oara de-a lungul istoriei. Acuma nu mai sint “burghezii” lui Lenin si nici “evreii” lui Hitler, sau vreo alta “rasa”. Acuma sint “bancherii” si “speculantii” de pe Wall Street. Acuma sint “marile corporatii” si “dolarul” insusi. Pentru ca cineva le-a “indicat” acest dusman. De parca acesti “dusmanii ai popoarelor” actuale, ar avea vreo “personalitate”. De parca vreunul macar din acesti “dusmani”, ar putea fi “identificat” in carne si oase. Pare ca niciodata Cervantes nu a fost mai actual decit acum.

Oamenii si-au propus sa “dea foc lumii”, pentru ca li s-a parut “corect” cind li s-a “sugerat” sa faca asta prin “puterea exemplului” unor “huligani” de meserie, remunerati pe state de plata pentru huligania lor “revolutionara”, pina cind “sobolanii” vor iesi afara si vor da socoteala. Dar “cine” este dusmanul? Cu cine se vor “bate” insa pentru “drepturile lor”? In special dreptul “fundamental” de “a consuma”, oricit, “pe datorie”? Cu “morile de vint”? Nuuu. Evident, cu “vecinii” lor din aceleasi orase, “deghizati” insa in “politisti” sau in “soldati” sau in “functionari de banci”, etc.. (Un razboi al “oamenilor, sau al “etichetelor”?) In acelasi timp insa, ei “oamenii”, dar TOTI oamenii, se folosesc de aceleasi ultime inventii tehnologice, beau aceleasi coca cola sau alcool, maninca aceiasi hamburgheri, beneficiaza de aceleasi servicii publice, dar mai ales… cheltuie aceiasi bani pe care ii dezaproba cu atita ura, si si-si consuma tot restul timpului vietii lor pentru a-i obtine… cu orice “pret”. Chiar si cu pretul “vietii”. A vietii “altora”, evident.

Nimeni, nicaieri, nu si-a imaginat nici macar o secunda, ca actiunile lor, nu pot conduce decit la o lume fara laptop-uri, internet, telefoane mobile, coca cola, gaz natural curent electric sau benzina, daca actiunile lor ar putea avea vreun oarecare succes. Nu numai ca nu vor mai putea consuma “in exces”. Nu vor mai putea consuma nici macar pentru a “supravietui”.

Nici ei si nici institutiile corporative, militare, financiare, guvernametale sau informative, oculte sau neoculte, care instiga si finanteaza astfel de activitati si care se intrec in a inventa scenarii cit mai “apocaliptice” si teorii cit mai “conspirationiste” si-n a bombarda mediatic cit mai eficient masele cu ele. Singurul lucru de care au fost in stare insa “bogatii lumii” si “factorii de raspundere”, a fost sa se “asigure”, inconjurindu-se de”averi”, de “armate private” de mercenari, in fata unor vremuri ale lui “scapa cine poate”, sperind ca astfel, ei vor “putea” scapa.

Indiferent insa de “cine” si “cum” va “scapa” din asta, mai devreme sau mai tirziu, cineva, undeva, va intelege ca mergind pe aceleasi “cai gresite”, nu va putea ajunge decit la acelasi deznodamint. Ca daca “a scapat”, a scapat doar… din greseala. Ca nu a fost decit o “intimplare”. Ca “disolutia” nu este si nu poate fi niciodata “o solutie”. Ca “despotia” oricit ar fi de “inteleapta” nu poate decit sa “dezbine” pentru “a conduce” si nu poate conduce decit spre o aceeasi “anarhie absoluta”, iar “anarhia” oricit de “absoluta” ar fi ea, nu poate decit sa reclame o “despotie inteleapta”. Ca aceste concepte, se invirt intr-un cerc vicios perpetuu si ne-au facut sclavii lor. Sintem sclavii propriilor noastre concepte, si nicidecum ai vreunui “guvern mondial”. sau ai “altor oameni”.

Sintem sclavii propriilor noastre minti. Si-atit.

Cristian Adrian Butusina
sursa: masinauniversala.blogspot.com

Filed under: Gandeste, Puncte de vedere | Alexandria Librarii, bogatii lumii, despot intelept, Gandeste, omenire, populatia planetei, wall street|1 Comment

Mesajul distributiştilor către protestatarii mişcării Occupy Wall Street

CAPITALISMUL WALL STREET-ULUI ESTE PENTRU BOGAŢI
SOCIALISMUL ESTE PENTRU BIROCRAŢI
AVEM NEVOIE DE O ECONOMIE DISTRIBUTISTĂ

Nu a venit oare timpul unei schimbări?
Capitaliştilor şi socialiştilor le place să discute despre joburi. Trăim într-o societate ciudată, în care ne petrecem viaţa muncind pentru alţii în loc să muncim pentru noi înşine. Credem că trebuie să alegem între Big Business şi Big Government, că trebuie să depindem de cărţile de credit şi de magia financiară, că nu ar trebui să ne revoltăm atunci când suntem deposedaţi de proprietatea noastră privată. Aceleaşi răspunsuri răsuflate oferite la fiecare campanie electorală, de către Stânga şi de către Dreapta, ne trimit înapoi la aceleaşi probleme. Socialismul şi capitalismul sunt sisteme impersonale în care câţiva câştigă pe seama mediului înconjurător, a săracilor şi a comunităţii familiilor.

Distributismul înseamnă mutarea economiei de pe Wall Street (simbol al economiei speculative, al centrelor financiare, al elitelor – n. tr.) înapoi pe Main Street (simbol al economiei reale, al clasei de mijloc, al omului de rând şi al valorilor sale – n. tr.). Avem nevoie de o economie la dimensiuni umane, bazată pe firme de familie şi cooperative, pe comunitate, pe grija faţă de ecosistem şi faţă de calitatea hranei noastre. Distributismul este un sistem sustenabil pe care l-au validat miile de mici firme de familie şi firmele cu lucrători-proprietari, băncile de microcreditare şi uniunile de credit. Pe scară largă, Cooperativele Mondragón din Spania şi economia distributistă din Emiliei-Romagna, din Bologna, unde 45% din PIB provine din cooperative demonstrează că economiile şi firmele distributiste au un avantaj structural pe care sistemul capitalist şi cel socialist nu pot să-l egaleze.

Unii dintre dumneavoastră sunteţi distributişti fără să ştiţi. Promovaţi economia locală făcându-vă cumpărăturile în vecinătatea casei, mâncaţi produse biologice şi beţi poate bere preparată în propria gospodărie. Dacă sunteţi de părere că libertatea înseamnă întărirea familiilor şi a comunităţilor, dacă sunteţi de acord că libertatea mai înseamnă să-i lăsăm pe ADEVĂRAŢII ţărani să ne producă hrana, să readucem micul magazin în cartierele unde locuim şi să sprijinim creşterea cât mai mare a numărului de proprietari – în loc de câţiva „aleşi“ – atunci sunteţi distributişti.

Să le dăm din nou posibilitatea oamenilor să muncească pentru ei înşişi!

Obiectivele noastre:
– Reintegrarea dreptăţii în economia de piaţă prin aplicarea principiilor istorice ale creştinismului, armonizând relaţia dintre morală şi economie.
– Micşorarea prăpastiei dintre proprietate şi muncă pentru a construi stabilitatea socială şi economică prin intermediul cooperativelor şi firmelor de familie.
– Răspândirea proprietăţii productive ca element esenţial pentru dobândirea independenţei faţă de corporaţii, birocraţii şi sistemul bancar cămătăresc.
– Subsidiaritate: mai puţină centralizare şi organizaţii mai mici şi mai diverse la cârma instituţiilor locale, întreprinderilor private şi a administraţiei de stat.
– Solidaritate cu lucrătorii, cu cei lăsaţi de izbelişte, cu nevoiaşi şi familiile.

Sprijinim:
– firma de familie
– breslele (asociaţiile profesionale)
– cooperativele
– regimul de impozitare diferenţiat
– creditele fără dobândă
– producţia locală pentru consumul local
– food banks (băncile de alimente donate pentru nevoiaşi)
– microcreditarea
– agricultura sprijinită de comunitate (metodă de cooperare între producător şi consumator prin care se asigură produse de calitate, pe bază de abonament sau de contracte de tipul „risc şi recompensă“. În România se încearcă ceva asemănător prin metoda „Coşul ţărănesc“ – n. tr.)
– tehnologia la scară mica
– agricultura ecologică
– gospodăriile autosuficiente, urbane şi rurale
– Houses of Hospitality (forme de ajutor pentru cei lipsiţi de mijloace – n. tr.)
– drepturile celor nenăscuţi
– justiţia economică
– acţiunile caritabile
– moneda locală.
(Traducere de Ovidiu Hurduzeu)
sursa: atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com

Filed under: Gandeste, Lupta pentru Romania, Politica, Puncte de vedere | a treia forta, Alexandria Librarii, alternativa, capitalism, distributism, economie distributista, Gandeste, Ovidiu Hurduzeu, socialism|1 Comment

Al Gore și cercetătorii din domeniul climatic se pregătesc de hibernare: se anunță o iarnă mai grea decât în anii trecuți

Într-o mişcare politică, puteţi estima întotdeauna nivelul de disperare a acesteia prin incapacitatea sa de a menţine un mesaj coerent. Acest lucru se întâmplă de obicei atunci când realitatea vizibilă din lume contravine realității plăsmuite și declarate de ei de la pupitru.

În ultimele zile ale Germaniei naziste, ofiţerii de elită erau îngrămădiţi în buncărul lor din Berlin, mâncau foie gras şi beau şampanie, timp în care Armata Roşie punea stăpânire pe capitalul lor.

Chiar şi în al 11-lea ceas, Hitler era convins că armatele drepte ale Patriei se vor regrupa şi vor stăvili avalanșa sovietică.

La urma urmei, Germania realizase atât de multe într-un timp scurt, încât nu aveau vreun motiv să creadă că revoluţia lor epopeică de „socialism-național” ar putea da greș.

Se pare că acum, în faţa unor ierni cumplite, cu pături de gheață pe arii mari şi a unui şir nesfârşit de scandaluri academice, Al Gore şi mișcarea încălzirii globale / schimbărilor climatice s-au retras, pentru moment, în buncărul din Berlin.

După ce am analizat recenta apariție de săptămâna trecută a lui Gore la emisiunea 24 de ore de Realitate pe internet, am putut observa că în toate prezentările acelei zile era afișat acelaşi nivel, foarte pronunțat, de disperare.

S-a văzut un nivel de incoerenţă mai accentuat comparativ cu alte campanii ale schimbărilor climatice. S-a relevat o mişcare bazată pe credință care se confruntă, în mod clar, cu o ideologie rapid deslușită.

Chiar şi activiştii tradiţionali ai încălzirii globale s-au ferit de la a avea de a face cu programul maraton al lui Gore, în fața căruia, prezentator după prezentator a încercat, în zadar, să aleagă orice eveniment meteo extrem de pe glob şi să stabilească o conexiune între acestea și încălzirea globală determinată de om.

Una dintre cele mai tulburătoare și deranjantă exprimări din acea zi a fost un apel pentru unirea cadrelor universitare şi a profesioniştilor din domeniul educaţiei pentru a face o treabă mai bună în livrarea mesajului lor, acela al încălzirii globale cauzate de om şi a Armagedon-ului climatic, spre tineri.

Cu alte cuvinte,se pare că se urmărește îndoctrinarea copiilor încă de la o vârstă fragedă, în cazul în care mişcarea va supravieţui. Prezentatorii au fost destul de clari privitor la dispreţul lor pentru „contestatari”.

Un prezentator chiar s-a adresat copiilor pentru „a pune presiune asupra părinţilor lor ca să fie mai responsabili”. Un ultim atac propagandistic înainte de sosirea iernii.

Pesemne, alarmiștii globali se simt precum se simțea și Joseph Goebbels, care s-a confruntat cu propriul coșmar, acela de a se dezintegra un Reich utopic în faţa ochilor lui, un om a cărui mutare finală a fost o campanie de mobilizare a copiilor, punând arme în brațele copiilor în scopul și speranța de respingere a inevitabilei înaintări sovietice.

Cu toate acestea, doza reală a realităţii este pe drum și ea nu se regăsește în montajul mass-media cu Al Gore. Daca locuiești în emisfera nordică, te poți aştepta la noi recorduri de frig în această iarnă, inclusiv viscole devreme … şi o serie de manifestări la sub zero grade.
În ultimii ani, meteorologii din Marea Britanie de la Met Office au ajuns să fie subiectul unor critici grele, având în vedere că nu au reuşit să prezică, cu orice nivel de acurateţe, o succesiune de înghețuri record, în ţara lor. Ca urmare, municipalităţile nu au reuşit să stocheze pietriş pentru drumuri, să aloce bani pentru pluguri de zăpadă şi nici să ia alte măsuri preventive.

Acest lucru a avut consecinţe dezastruoase; numărul de decese din iarna trecută, în Marea Britanie, a fost legat de condiţiile meteorologice neprevăzute.

Acest an pare a fi diferit, spun experţii meteo, în încercarea de a-și salva credibilitatea şi distanțându-se de previziunile celor de la IPCC şi de scandaluri precum Climategate, pentru prima dată în ultimii ani, trăgând semnalul de alarmă față de temperaturi scăzute.

Într-un raport recent Daily Mail, analiștii avertizează că Marea Britanie este pe cale de a experimenta o iarnă prematură, așteptându-se ca zăpada să apară luna viitoare.

Oficiul Meteorologic admite acum că ne putem aştepta la temperaturi scăzute încă din octombrie, şi Weather Services International este de acord, spunând că, în octombrie, noiembrie şi decembrie vom fi loviți de temperaturi cu aproximativ două grade mai mici decât media generală.

James Madden de la Exacta Weather este, de asemenea, de acord: „Mă aştept la primele semne ale iernii, de la ninsoare moderată și până la ninsori abundente, cât mai curând, în octombrie sau noiembrie, în unele părţi ale Regatului Unit”.

Madden a mai adăugat că Scoţia şi partea de Nord s-ar confrunta cu cea mai gravă vreme, inclusiv posibile „condiții de viscol asemănătoare” cu înzăpezirile din Arctica, pentru perioade prelungite. Un alt adversar al lui Al Gore şi liber fundamentalist este Weather Action, un centru de meteorologie din Marea Britanie, condus de omul de știință Piers Corbyn.

Weather Action a emis, de asemenea, un puternic avertisment prin care anunță patru furtuni majore în următoarele 6 săptămâni şi spune că este foarte important ca cei de la serviciile de urgenţă să fie conştienţi de ceea ce se prevede la orizont.

Organizaţia a elaborat, cu o precizie de aproximativ 80%, care sunt factorii reali ce conduc schimbările climatice pe această planetă şi anume, combinația dintre activitatea solară, ciclurile lunare şi schimbările în câmpul magnetic al Pământului.

Weather Action a identificat, de asemenea, faptul că vremea rece poate avea consecinţe dezastruoase pentru producţia agricolă, în cazul în care agricultorii nu sunt pregătiți.
Temperaturile globale au scăzut din anul 1998, de aici se poate deduce doar că tonul de sine alarmist al lui Al Gore, în stil „consensual ştiinţific”, a fost deja discreditat iar oamenii şi guvernele lor de pe această planetă ar trebui să se întoarcă înapoi pe drumul cel bun și să se trezească la realitate cât mai curând posibil.

Cel mai bizar fapt al ideologiei verde este acela că mulți fanatici climatici de top au susţinut „că răcirea globală este cauzată de încălzirea globală”. Este o idee destul de stupidă, care poate că a fost implantată cu succes în mintea unui efectiv de credincioși dar este destul de evident că a fost un mijloc de manipulare printr-o idee trasă de păr.

În această turnură de situație, milioane de oameni ar putea pieri din cauza foametei sau a exploziei preţurilor la produsele alimentare introdusă de către îngheţurile timpurii şi rezidenţii în vârstă ar putea muri blocaţi în casele lor, fără suficientă căldură şi, totuşi, fanaticii climatici vor să vă facă să credeți că acest lucru este determinat de încălzirea globală care este determinată de om.

Tot astfel, Pat Robertson ne-a spus că „Uraganului Katrina şi cutremurul din Haiti au fost aduse de către răzbunarea lui Dumnezeu pentru păcatele acestor popoare”. Fundamentaliştii climatici, indiferent dacă sunt conştienţi de acest lucru sau nu, operează pe acelaşi nivel de dezorientare ca și Pat Robertson.

Totuşi, milioane de dolari pe zi, pe întreg globul, sunt cheltuite în cercetări SF la fel de ridicole precum un vulcan simulat de om, în Anglia, sau o pătură rece gigant care să acopere ghețarii din Groenlanda.

Întreaga ideologie fuzionată în jurul încălzirii globale cauzate de om şi iluzia crizei climatice, au fost întotdeauna bazate, în primul rând pe frică, acesta fiind elementul primar, urmat de o idee politică, aceea de o puternică învinuire colectivă.

Acestea au fost dislocate împotriva populaţiei, în scopul de a atinge obiectivul final, care a fost colectivizarea şi controlul societăţii prin intermediul diferitelor instrumente juridice şi economice cum ar fi comercializarea emisiilor de carbon, un proces costisitor, care se va încheia în cele din urmă într-o redistribuire a bogăției societale la un rang mai mare.

Între timp, după 10 ani şi după sute de miliarde de bunuri publice şi private consumate pe o cruciadă ideologică pentru a salva planeta de la o răzbunare care nu a existat niciodată, realele ameninţări de mediu au câştigat teren asupra omenirii.

Consolidarea producţiei de alimente modificate genetic, introducerea de specii și rase încrucişate de himere în ecosistemul nostru, descărcarea continuă de deşeuri toxice şi substanţe chimice în oceane și în rezervele de apă, carcinogeni cunoscuţi fiind răspândiți prin intermediul produselor populare de consum şi eliberarea în masă a poluanților radioactivi, printr-o serie de incidente industriale care ameninţă, de fapt, locul omenirii şi a descendenţei de pe planetă; cu toate acestea progresul în combaterea factorilor distructivi este unul mic.

În final, discursul lui Gore la „24 de ore de Realitate” mi-a întărit convingerea; nu există nici o „criză climatică”, așadar, nu e nimic de făcut pentru a rezolva aceasta, să nu mai vorbim de combatere.

Paul Dorneanu

sursa: infocon.ro

Filed under: Adevaruri ?!, Gandeste, Globalizare, Politica, Puncte de vedere | Alexandria Librarii, alimente modificate genetic, criza climatica, Gandeste, incalzirea globala, Paul Dorneanu, realitate, rezervele de apa|No Comments

« Previous Entries||

Archive for Gandeste

Conducerea politica, degradare fara precedent

De Ce Iubesc Romania

Despre

Jean le Rond d'Alembert

Mahatma Gandhi

Emma Goldman

George Soros

Dan David

Steve Forbes

Urmarim frecvent

Oameni frumosi

Blogroll

Vizitatori

Meta

Pagini

Categorii

Postari recente

Comentarii recente