Zilele astea, întrebarea care stă implicit pe buzele tuturor este: o să se repete Scenariul 2000 sau Scenariul 2009?

E clar că fără binecuvîntarea serviciilor n-ai nici o șansă la prezidențiale. E clar că băieții și-au șlefuit pînă peste poate ticăloasa artă a votatului din tabletă, din secția de votare diasporeză, 20 pe secundă, fără număr, fără număr, atîtea voturi cîte sînt nevoie să iasă cine trebuie. Mereu cine trebuie, mama ei de democrație cu epoleți.



E clar că turul doi este o formalitate, o ipocrizie, o bicisnică piesă de teatru în care actorii mimează în mod mediocru și doar fraierii și naivii și slabii de înger și dușii cu pluta pun suflet, pun botul, pun osul la un deznodămînt dinainte stabilit în înaltele sfere imperialist-colonialiste.

Dar totuși. Deși turul doi este mort și îngropat și cu pomana deja făcută, avem totuși niște pop corn de ronțăit. Oareșcum cumva, în mod paradoxal, despre turul 1 chiar putem sta de vorbă și pe persoană fizică, non-instituțională, cvasi-științifică și cvasi-civilă. Cum ar zice vestitul analist imprecativ Gigi Becali, dinspre partea sociologică chiar avem ce discuta, analiza, face grafice. Căci se joacă.

Evident că singura întrebare cu adevărat importantă este cine va fi al doilea finalist care să intre în turul doi, alături de Vodă Palton Solemn.

Avem două scenarii, ambele cu șanse relativ egale de concretizare. Le voi denumi, pe scurt, Scenariul 2000 și Scenariul 2009.

În Scenariul 2000 e vorba despre felul penibil în care doi se ceartă și al treilea cîștigă. În 2000 îi aveam pe cei doi muțunache țepeni ai taberei anti-PSD, Stolojan și Isărescu, ce și-au împărțit cu fierăstrăul relativ egal zestrea de voturi. Unul 11,8%. Altul 9,5%. Și uite așa, în loc să fie un singur candidat din partea taberei lor, care să ia peste 20% și să intre în turul doi, s-au sinucis reciproc ca niște fraieri solemni și pe lîngă ei a trecut ca trenul prin gară candidatul anti-sistem, Vadim Tudor cel plin de spume la gură.

Mulți consideră că e o probabilitate ridicată să se întîmple la fel și anul ăsta. În rolul lui Iliescu, nemuritor și intangibil, Iohannis. În rolul cuplului comic Stolojan – Isărescu, cuplul Dăncilă – Diaconu. Iar în rolul catindatului rachetă anti-sistem, Dan Barna, acest agamițoi civil deosebit, cum foarte probabil a fost la vremea lui tot un civil deosebit și turbatul de Vadim.

Atunci Vadim construise cu voie și ajutor de la stăpînire un țarc de păcălit și îngrădit resentimentarii din vremea aceea, care erau preponderent gulere albastre. Acuma aceeași misie întocmai și la timp o are civilul de agamițoi de Barna, doar că schimbîndu-se vremile, azi resentimentarii nu sînt predominant gulere albastre, ci gulere albe. Țara s-a schimbat, sînt mai multe resurse, lumpenproletariatul de la șaibă și vaselină a fost înlocuit cu lumpenproletariatul de la tastatura Excelului. Mai mulți bani, mai multe figuri în cap, dar la fel de isteric și de ușor de dus de nas.

Scenariul 2000 este clar detrimental candidatului PSD de azi, Viorica Dăncilă. La el pun umărul în mod spontan, entuziast și neprecupețit, cu o vigoare demnă de sintagma “întocmai și la timp”, diverși civili electorali, de la Barna și Cioloș și toți minionii lor la Tăriceanu, Ponta și alte personaje politice din rezerva de cadre civile.

Celălalt scenariu este Scenariul 2009. Spre deosebire de 2000, cînd mecanismul disruptiv al băieților civili a funcționat, în 2009 n-a mai funcționat. În 2009 am avut doi candidați relativi egali, Geoană și Antonescu. Ambii erau în perioada de vară de dinainte de campanie sensibil egali, în jur de 20%. Geoană clar sub partid. Antonescu ușor peste partid.

Multă lume deja începuse să parieze pe Antonescu și să-i pregătească strategia de tur doi, văzîndu-l deja în finală, pe principul “băieții apasă pe butoane, să vezi ce-o să crească Antonescu precum coca la soare”. Îmi amintesc cu nostalgie cum încerca săracu Patriciu să ne fraierească, să ne spună că ne dă jde de sute mii de de euro să ne cumpere institutul, doar să-l săltăm pe Antonescu în sondaje. Ce vremuri. Ce oameni. Dumnezeu să-l odihnească. Alt civil deosebit.

Socoteala de acasă, de la unitate, nu s-a potrivit însă cu cea din tîrg. Pe măsură ce se apropiau alegerile, pesediștii și-au dat seama că Geoană o fi el irecuperabil prostănac, dar e prostănacul lor. A intervenit disciplina de partid, s-au cumplat motoarele mașinăriei electorale și Geoană a intrat lejer în turul doi, alături de Băsescu. În trei luni a crescut de la 20% la 30%, cât era atunci scorul PSD, iar Antonescu a rămas pe loc, călcând apa tot undeva la doojșumpic. Alt civil care se supăra pe sondaje. Ce om. Ce destin. Ce pămpălău.

Al treilea candidat secundar din 2009, Sorin Oprescu, ce fusese lansat să-l încurce pe Geoană, a început fulminant cu jumătate de an înainte de campanie, în jur de 15%. Însă pe parcurs dom’ civil Oprescu a căzut între scaune, a devenit din ce în ce mai irelevant și s-a scurs în rezidualul scor final de 3%. Jucăria disruptivă s-a desumflat, deși avea în spate ditamai televiziunea Antena 3, plină de civili întocmai și la timp, cum de altfel e și în ziua de azi.

Zilele astea, întrebarea care stă implicit pe buzele tuturor este: o să se repete Scenariul 2000 sau Scenariul 2009?

O tabără de civili, umblă bîrfa că în jurul lui Coldea, și-ar dori să fie Scenariul 2000. Drept pentru care s-a băgat la înaintare actorul Diaconu, care să-i rupă picioarele de procente lui Dăncilă, să-l ajute de fapt pe Barna să intre în turul doi, căci are Coldea o răzbunare de răzbunat la adresa lui Vodă Iohannis Cel Care L-a Mazilit.

O altă tabără de civili la fel de epoletizați, adunați în jurul lui Vodă Iohannis Care El E Șef Acum Și Doar Pe Șefu Îl Slujim, își dorește în schimb să fie Scenariul 2009. Să intre Dăncilă în turul doi, căci Iohannis o simte mai ușor de tăvălit decât pe veninosul de deontolog de Barna. La fel precum în 2009 Băsescu și civilii din jurul său, din vestita sufragerie a lui Oprea, și-l doreau pe Geoană contracandidat, nu pe Antonescu.

Motivele erau identice, și atunci în 2009, și acum în 2019. În primul rând, candidatul PSD este mult mai ușor de demonizat. Emoția de tip Mmuie PSD se aprinde din nou fără nici un fel de efort. La sfert de cheie.

În al doilea rînd, un contracandidat din aceeași tabără anti-PSD, Antonescu atunci, Barna acum, e mult mai greu de contracarat, căci are aceleași argumente, folosește aceleași teme de campanie, stârnește aceleași emoții, iar bătălia fragmentează inevitabil în mod fratricid bazinul electoral anti-PSD.

Căci restul de votanți din turul 1, cei din tabăra pro-PSD, își vor băga picioarele în el de vot, urându-i și disprețuindu-i în egală măsură pe amîndoi. De unde și disperarea taberei Iohannis de a-l evita în finală pe Barna.

Drept pentru care această tabără civilă își dorește ca electoratul PSD să fie disciplinat la vot în turul 1, candidatul PSD de acum să fie votat la fel de gospodărește cum a fost votat Geoană în 2009, indiferent cum o fi, iar candidatul ALDE / Pro România să obțină un scor rezidual, cum pățea Oprescu acum 10 ani de zile. Totul în așa fel încît turul doi să nu creeze nici un fel de emoție.

Ceea ce, dragii mei pufoși de rit electoral, care încă mai credeți în Moș Crăciun, în Făt Frumos, în Ileana Cosînzeana, în Sfînta Paraschieva, în democrație și într-un scrutin electoral cinstit, pe bune, fără nici un pic de intruziune din partea instituțiilor de forță,

chiar așa se va și întîmpla.

Autor: Mirel Palada

Sursa: Mirel Palada Facebook