C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Zgonea, Blaga şi Machiavelli

1d941cdf8061a58fd9fcef6be363b85c[1]Ce arde acum în România? Faptul că ne-am risipit resursele sau le-am vândut pe nimic? Interesează pe cineva premisele pentru un viitor nefericit? Dar faptul că şcoala decade? Nici vorbă! Nu-i pasă nimănui nici de sănătate! Poţi să crăpi şi asta este. Depinde unde ai norocul sau ghinionul să te apuce! Faptul că maşinile se pupă bot în bot pe şoselele înguste şi gropălite iar oasele victimelor se frâng şi trosnesc? Intră la statistica accidentelor auto în comparaţie cu cele de avion. Becherii şi mahării beneficiază de coloană şi antemergător sau aleargă în nişte blindate încălzite, tapiţate în piele şi cu airbaguri protectoare. Foamea copiilor de la periferie? Nici asta! Ai lor au ce mânca la colegiile şi universităţile europene. Cei din canale nu revendică nimic. Cei plasaţi în familii, aşijderea. Îi adoarme adierea de căldură pe care au găsit-o, în sfârşit.

Nimic din toate acestea nu doare, nu preocupă şi nu înfierbântă minţile politicienilor. Acum războiul are o singură miză. Desfăşurarea alegerilor. Mai exact, cum să se desfăşoare. Într-un tur sau două? Asta este miza disperată a lumii politice de la noi. Toate ziarele şi televiziunile toacă subiectul. Parcă ne-am afla în plin război al triburilor sau al sălbăticiunilor. Gălăgie mare, duşmani la întâmplare, cârâială pe toate crăcile (canalale).

Toţi masculii şi toate femelele ieşite la păruială se întrec în demonstraţii care mai de care. Viaţa lor nu se mai exprimă decât în ţipete. Ureletul măreşte impactul şi ţine loc de argument. Cu Unu sau cu Două?Adică alegeri într-un tur sau în două? Animalele bătrâne dau tonul. Şi ele sunt împărţite pe două tabere. Taberele sunt niște triburi grupate pe denumiri politice. După un sfert de secol de profit au ajuns la un simţ pronunţat al dezastrului. Pierd, îi paşte foamea şi umilinţa. Câştigă, se scarpină pe burtă, savurează victoria şi comandă! Un tur? Se îmbuibă unii şi crapă alţii!? Două? Chinuiţii se prefac în boieri!? Şi unii, şi ceilalţi îşi bazează disputa numai pe logica burdihanului. Şi coţofenele mici, reunite în galerie, cele care strigă ”unu” sau ”două”, nu au în cap decât socoteli de aceeaşi factură. Ce câştigăm noi cu un tur? Ce câştigă ceilalţi cu două? Ambele tabere pot fi reduse la număratul merelor. Cine câştigă roade cele mai multe. Disputa pentru putere îi orbeşte pe toţi combatanţii. Nu mai văd nici ţara, nici nevoile oamenilor, nici nimicnicia zbaterii lor.

Întrebarea este simplă! Ce câştigă omul necăjit dacă primarii şi consilierii sunt aleşi într-un tur sau în două? E mai generos, mai grijuliu, mai devotat primarul ales într-o duminică decât cel ales în două, după ce-a apucat să târguiască voturi şi cu unii care l-au terfelit? Refuz să răspund. Altfel ar trebui să demonstrez de ce sunt la fel. Golăneala de la vârful piramidei, răspândită până la baza ei, nu suferă nici o diminuare, nici măcar o inhibiţie. Nici într-un caz, nici în celălalt. Mizeria lumii politice rămâne aceeaşi. Şi falsitatea ei. Şi reflexele sale limitate la rapacitate. Proporţia devotamentului faţă de comunitate nu creşte în raport cu tururile. Şi, culmea, nici în raport cu arestările. Un lucru este sigur. Puteţi să-i suspectaţi fără teama de a greşi pe cei care latră pe la televiziuni şi prin adunări publice. Şi care vor să rămână la coarnele bicicletei, ca zgonul de Zgonea, sau să mai dicteze un mandat folosirea linguroiului, ca Vasile Blaga sau ca Traian Băsescu.

De nişte sute de ani, românii încă n-au aflat cum să-i descopere pe cei care şi-ar dedica nişte ani din viaţă la îndreptarea unor necazuri istorice pomenite la începutul acestui articol.

Cum să-i lase pe unii să-şi atingă scopul când şi ei folosesc aceleaşi mijloace?

CORNEL NISTORESCU
sursA: cotidianul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss