Ministerul Comunicaţiilor a propus ieri un proiect prin care statul va şti cine, cât, unde şi cu cine comunică. Legea a mai fost adoptată în 2008 şi abrogată în 2009, printr-o decizie a Curţii Constituţionale. Pentru că nu avem încă un astfel de act normativ, Comisia Europeană ne ameninţă din nou cu infringementul
Sub pretextul combaterii organizaţiilor criminale şi terorismului, Ministerul Comunicaţiilor a scos de la naftalină proiectul de lege privind reţinerea datelor privind comunicaţiile. “Big Brother”-ul impus de Comisia Europeană cere furnizorilor de telefonie fixă, mobilă şi Internet să stocheze, pentru 6 luni, toate datele legate de cine cui se adresează, cât şi când şi ce furnizor foloseşte, fiind “protejat” doar conţinutul corespondenţei electronice sau al convorbirii. Astfel, potrivit actului normativ supus timp de 10 zile dezbaterii publice pe site-ul ministerului, începând cu o dată necunoscută (iulie 2011?!) – “furnizorii de reţele publice de comunicaţii şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a asigura, pe cheltuială proprie, crearea şi administrarea unor baze de date în format electronic”.
Datele care vor fi reţinute sunt cele necesare urmăririi şi identificării sursei comunicării, identificării destinaţiei, pentru a determina data, ora şi durata comunicării, “pentru identificarea tipului de comunicare”, a “echipamentului de comunicaţie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament” şi datele necesare identificării locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile. Datele se reţin timp de 6 luni de la momentul efectuării comunicării, cheltuielile legate de crearea şi administrarea bazelor de date fiind deductibile fiscal.
Oarecum liniştitor, deşi nu se mai înţelege care este scopul acestor monitorizări, proiectul de lege prevede că actul normativ “nu se aplică în ceea ce priveşte conţinutul comunicării sau informaţiile consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice”.
Ce vor urmări
Concret, datele necesare urmăririi şi identificării sursei unei comunicări se referă, potrivit proiectului de lege, la numărul de telefon şi adresa apelantului şi a apelatului, în cazul utilizatorului de telefonie fixă şi mobilă, iar în cazul serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin internet la datele privind identificatorul de utilizator şi a destinatarului, precum şi a numerelor de telefon alocate pentru efectuarea oricărei comunicări prin reţeaua publică de telefonie; numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, căruia i s-a alocat o adresă Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un număr de telefon, la momentul comunicării.
În ceea ce priveşte datele necesare pentru identificarea tipului de comunicare, acestea se referă la informaţii privind serviciul de telefonie utilizat şi la cele privind serviciul de acces la Internet Utilizat.
Printre datele necesare identificării echipamentului de comunicaţie se numără identitatea internaţională de abonat mobil (IMSI) a apelantului; identitatea internaţională a echipamentului mobil (IMEI) a apelantului; identitatea IMSI a apelatului; identitatea IMEI a apelatului; în cazul serviciilor anonime preplătite: data şi ora activării iniţiale a serviciului, precum şi identificatorul celulei din care a fost activat serviciul; în cazul serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin internet: numărul de telefon al apelantului în cazul accesului prin dial-up; linia DSL sau alt punct terminal al celui care iniţiază comunicarea.
Pentru identificarea locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile se vor reţine datele referitoare la identificatorul celulei la începutul comunicării şi cele care permit stabilirea localizării geografice a celulelor, prin referire la identificatorul acestora, pe durata în care datele comunicării sunt reţinute.
Parlamentul European discută revizuirea directivei pe care ne-a impus-o
Adoptată în 2008, la presiunile CE care pe-atunci ne ameninţa cu infringementul, legea s-a aflat însă în vigoare mai puţin de un an, până când a fost abrogată în urma deciziei Curţii Constituţionale… Lucru care s-ar putea întâmpla foarte bine şi acum, având în vedere că se încalcă dreptul la viaţă privată, prevăzut de art. 26 cu 1 din legea fundamentală.
În plus, nu mai departe de săptămâna trecută, Parlamentul European lua în calcul revizuirea directivei în baza căreia s-a elaborat, din nou, acest proiect de act normativ, considerând că se pierd mult prea multe date stocate de furnizorii de servicii de comunicaţii, ceea ce poate periclita siguranţa cetăţenilor europeni.
“Consumatorii ar trebui să poată controla fluxul de date personale de pe Internet. Ei ar trebui să ştie ce date sunt făcute publice, unde sunt acestea stocate şi cum vor fi utilizate în cazul în care sunt publicate. Consumatorii ar trebui să poată şterge aceste date sau să poată împiedica alte persoane să le colecteze”, a declarat eurodeputatul Axel Voss (Germania) de la Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat).
Noile reglementări privind protecţia datelor ar trebui să respecte, potrivit europarlamentarilor, patru principii de bază, respectiv efectuarea stocării datelor numai cu acordul prealabil al utilizatorilor, transparenţa colectării de date, reducerea la minimum, de către companii şi consumatori, a datelor de pe Internet şi stabilirea cu claritate a scopului în care se colectează datele.
PE: Consumatorii trebuie să poată şterge datele personale
Insistând asupra nevoii de transparenţă, eurodeputatul Axel Voss (Germania) a subliniat săptămâna trecută necesitatea deţinerii controlului asupra datelor personale de către consumator, arătând că acesta trebuie să ştie ce date sunt vizibile, unde sunt stocate şi cum vor fi utilizate. “Trebuie să poată şterge aceste date sau să-i poată împiedica pe ceilalţi să le stocheze: aceasta este transparenţa. Din păcate, mediul online nu este transparent în momentul de faţă”, a mai spus europarlamentarul.
Afrodita Cicovschi
sursa: curierulnational.ro
Adauga comentariu