Politică

Victoria lui Iohannis la prezidențiale îngroapă dreapta încă o dată

iohannis5Motto: “Poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul.” (Abraham Lincoln)

Nu sunt adeptul opiniilor panicarde și radicale, precum că România cu Ponta președinte va fi o catastrofă, că ne va scoate din UE, că va desființa DNA și altele. Sau că Iohannis este soluția miraculoasă și a dat norocul peste noi că putem să-l votăm ca președinte. Pur și simplu în politica contemporană nu mai există binele sau răul absolut. Idei trăsnite precum cele de mai sus au fost evocate și în 2012 vizavi de venirea USL la putere și, iată, că nimic nu s-a adeverit. Ba dimpotrivă, am putea spune că DNA a fost mult mai eficientă în ultima vreme. Evident, asta nu se datorează lui Ponta sau USL, ci cred că a fost o evoluție naturală a lucrurilor.

Mai mult, ar trebui să precizăm că proiectul Roșia Montană (un subiect cu efecte sociale importante), care a luat un avânt spectaculos în perioada 2008-2012, a fost abandonat complet în ultimul an. Deci, nu atribui un succes sau altul unui anume om politic, ci pur și simplu propun o analiză plastică prin care să observăm cine cu ce a fost contemporan, pentru că din punct de vedere al percepției publice asta este relevant, asta rămâne lipit de numele unui om politic: realizările sau eșecurile care s-au întâmplat când a ocupat o anumită funcție publică.

Este importantă această relație temporală dintre un om politic și anumite evenimente pozitive în planul socio-economic, pentru a înțelege de ce Ponta este la 40% și dreapta este nevoită să recurgă mereu la improvizații. Căci da, Klaus Iohannis nu este altceva decât o improvizație, o găselniță de ultim moment, menită să genereze o victorie nemeritată și nemuncită. La fel cum a fost și Traian Băsescu sau Alianța DA, în 2004. Soluții miraculoase, persoane cool, funny, trendy care să țină locul unui proiect solid, unor idei adevărate, unei construcții pe termen mediu în materie de dreapta românească.

Din aceste motive, eu cred că se înșală teribil cei care au senzația că un candidat care sucește mințile poporului va câștiga alegerile doar fiindcă afirmă că e de dreapta, respectiv este anti-PSD. Fără istorie, fără proiect, fără idei, fără muncă. O metafizică totală, într-un stil postmodern desăvârșit. A mers cu Băsescu, în 2004, pentru că, mai ales acum, înțelegem perfect complexitatea politică a acestui personaj și forța sa electorală. Iohannis este cu totul altceva și nu se pot face comparații.

În plus, Iohannis nu merită să ajungă președinte. Nici de țară, nici de partid. Politic, vorbind. Dumnealui este un parvenit politic, a ars etape, a promovat nemeritat și singura sa calitate se numește orașul Sibiu. Dar vi se pare că Brașovul arată mai rău ca Sibiul? Dar Clujul? Și atunci de ce ACL nu îi susține la prezidențiale pe Scripcaru sau pe Boc, dacă calitatea de administrator de oraș e cea necesară și suficientă pentru a promova în fruntea partidul?! Sunt oameni în ACL care-și tocesc coatele ani de zile să ajungă vicepreședinți de filială, cu structuri în subordine, cu responsabilitatea a câte 2-3 centre de votare la fiecare scrutin, deci oameni de-ai partidului. Care credeți că este sentimentul lor față de Iohannis și evoluția sa bazată doar pe faptul că a fost omul potrivit la momentul potrivit?!

Nu spun că Klaus Iohannis nu ar putea fi un om politic extraordinar, ba chiar a dovedit anumite abilități de apreciat, inexistente la marea masă a politicienilor. Este serios, nu răspunde la provocări superficiale, nu joacă murdar, este consecvent și are o atitudine perfectă pentru un om ce deține puterea și decizia administrativă, adică este rece, calculat și responsabil. Însă, domnul Iohannis mai are nevoie de experiența jocului politic de la nivel central. Trebuie să învețe cum e cu Guvernul, cu Parlamentul, cu Serviciile, cu mass-media, fiindcă altfel riscăm să avem un nou Emil Constantinescu.

Dreapta, fără Iohannis, dar către succes

Practic, dreapta românească trebuie să facă ceea ce a făcut PSD, din punct de vedere conceptual politic. După înfrângerile usturătoare din 2004 și 2009, PSD a înțeles că doar mașinăria de vot și suportul politico-mediatic nu sunt suficiente pentru victoria la prezidențiale. Au înțeles că situația din 2000 nu se prea mai poate repeta și au nevoie de ceva nou și de o construcție pe termen lung. Iar chiar dacă multora nu le place, adevărul este că, față de ce a oferit până acum PSD, Victor Ponta și guvernarea sa din ultimii doi ani reprezintă cu totul altceva. Sunt mult mai atenți la scandaluri, mai riguroși în alegerea și promovarea cadrelor, cu o altă atitudine față de factorul extern și față de mediul de business. Iar acest lucru se vede în procentele obținute de Ponta peste partidul său, în primul tur.

La rândul său, dreapta trebuie înceapă o construcție serioasă, un proiect pe termen lung, în jurul unor valori, unor idei și în jurul unor oameni. Ideea fuziunii PNL-PDL se înscrie într-un asemenea plan. Deci s-a început bine. S-a continuat prost prin găselnița Iohannis, scos din joben și catapultat direct în fruntea partidului și în cursa pentru prezidențiale, după o trădare de zile mari.

Apoi, trebuie explicat și dezbătut la nivel național ce înseamnă dreapta, astfel încât să se formeze un electorat educat, stabil și cu potențial de creștere. Pentru că astăzi ești de dreapta dacă ești anti-PSD, ceea ce e profund fals și greșit. Astăzi, singurul mesaj mobilizator pentru dreapta este panica venirii PSD la putere. Curat strategie politică.

Iar dacă Iohannis va câștiga aceste alegeri, complet gratis, fără un minim efort intelectual sau politic, atunci dreapta iar se va mulțumi cu giumbușlucuri și improvizații și va amâna momentul adevărului, momentul de început al construcției.

Îmi doresc ca, în 2016, să pot vota un „PNL dodoloț” pentru proiectul pe care îl propune, pentru idei, pentru viziune, pentru omul sau oamenii pe care îi scoate în față. Vreau să ajung să îl consider pe liderul liberal mai inteligent, mai interesant, mai responsabili decât ce are concurența. Așa cum l-am votat pe Crin Antonescu în 2009, fiindcă credeam în el, nu ca să scap de Geoană și Băsescu.

Autor: Ciprian Purice

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • poate ca exact aceasta ,,improvizatie”este mai buna decat un impatimit in rele si compromisuri cum sunt cei ce vor sa fie sefi de filiale,sau cotcarii care pacalesc in doua trei mandate…ponta e mai mult decat un parvenit,este o holograma creata in laboratorul securismuui comunistoid!

  • Corect commentul de mai sus. o improvizatie de ultim moment se poate confirma ca fiind o solutie veritabila fata de o istorie murdara

  • Multumesc pentru comentarii. Insa, va rog sa observati ca eu nu il critic pe Iohannis raportat la Ponta. Ci raportat la PNL si la dreapta, in general.
    Textul fiind publicat aici, deci dedicat celor care inteleg concepte politice si mecanisme de realpolitik, nu vine sa faca propaganda unuia sau altuia dintre candidati si nici sa multumeasca orgoliile infocate ale fanilor lui Ponta sau Iohannis.
    Eu doar incerc sa propun o analiza de ansamblu cu situatii reliefate in ultimul deceniu si cu efecte ce pot decurge pe termen mediu.

  • Ciprian, felicitari pentru comentarii. In mod evident, cei care s-au dedat la propaganda in comentarii sunt niste nepriceputi.

    Ei bine, dau eu un exemplu pentru a intelege o atitudine stanga sau dreapta si nu anti-partidul-x.
    Din Business Magazin, titlul spune totul:
    Confesiunile unui corporatist care şi-a distrus tinereţea muncind: “Mai bine îţi plângi anii pierduţi în Mercedes decât sărăcia pe bicicletă”

    Intrebarea ascunde: asumarea riscului, antreprenoriatul, dorinta castigului material, competitia si victoria in mod individual (egocentrica). Te regasesti in asa ceva, esti de dreapta.

    Dar eu cu greu am gasit in jurul meu oameni dispusi la astfel de sacrificiu deci vocifereaza anti-PSD si gasesc salvarea in dreapta (pe care nu o inteleg).

  • Poate sibiul arata ca clujul sau brasovul, dar acum 10 ani era cu mult in urma lor! Iar daca veniti cu citate din justitiarul, nu mai avem ce discuta. Sibienii il cunosc. A candidat de primar si a pierdut de fiecare data.

  • halal constructie de stanga PSD + PNL fosta USL, adica strutocamila, respectiv erau comunisti cu idei liberale sau liberali cu idei comuniste? nu poti cere constructie de dreapta si programe aferente daca liberalii au tradat si au preferat ciolanul in locul muncii. Ce sa/i faci asa e politica pe Dambovita! Ar vrea toti la guvernare deodata si sa nu fie nimeni in opozitie,ca oricum sunt toti impreuna cand e vorba de interesele lor si nu le pasa catusi de putin de poporul roman.

  • “l-am votat pe Crin Antonescu în 2009, fiindcă credeam în el”: ce frază ciudată! Mie Antonescu nu mi-a inspirit niciodată încredere. Bun de gură și atât. Ce e trist e că liberalii nu au fost în stare să producă un lider credibil și s-au agătat de Iohanis care este mult mai credibil. Iohanis va fi mai bun decât Emil Constantinescu. Si lui Ponta i-a fost frică de el pentru că nu l-a primit în guvern. Eu îi acord credit de încredere lui Iohanis.

Abonează-te la newsletter