Doar o regândire fundamentală a întregului model al Uniunii Europene poate readuce bogăţia pe Continent, scrie preşedintele ceh Václav Klaus într-un editorial publicat de “The Telegraph”.
Timp de mulţi ani, Europa nu a acordat suficientă atenţie evenimentelor de pe Continent sau nu a îndrăznit să le privească în mod critic. Abia acum doi ani, o dată cu începutul crizei datoriilor eurozonei unii au început să privească mai îndeaproape problemele. Dar cei mai mulţi tot nu doresc să vadă că acesta a fost doar vârful unui aisberg mult mai mare.
Împreună cu politicienii şi economiştii, aceşti oameni au considerat că până şi criza din 2008-2009 a fost un fenomen global şi că Europa pur şi simplu l-a importat, deşi era evident că era o criză nord-americană şi europeană. Problemele de durată din Europa au fost mult subestimate: de aceea trebuie arătate dintr-o perspectivă istorică.
Integrarea europeană s-a bazat pe o idee raţională de a liberaliza Europa, de a o deschide şi de a extinde comerţul construind o piaţă comună şi un spaţiu economic larg interconectat. Această liberalizare a caracterizat mai mult sau mai puţin primele decenii ale procesului de integrare europeană. Şi a adus rezultate bune, mai ales în comparaţie cu anii 30.
Dar vremurile actuale sunt diferite, pentru că integrarea europeană s-a dus spre altceva. Liberalizarea a fost înlocuită de un transfer masiv al competenţelor de la statele membre către “centrul de comandă” al Uniunii Europene, din Bruxelles; de o înlocuire radicală a caracterului interguvernamental cu supranaţionalismul; de o slăbire atent orchestrată a “cărămizilor” integrării europene – ţările individuale; de o centralizare pe scară largă, reglementări împotriva pieţei, standardizare şi armonizare a întregului continent.
Post-democraţia
În trecut, un continent eterogen a înflorit graţie diversităţii saleâ, non-uniformităţii şi competiţiei sănătoase dintre ţări. Asta s-a schimbat când Europa a devenit unită şi a fost uniformizată artificial de către guvernanţa şi legislaţia centrală. Asta a dus la rezultatele economice slabe pe care le vedem azi şi la ceea ce se numeşte deficit democratic. Eu îi spun post-democraţie.
Uniformitatea instituţională s-a transformat într-o cămaşă de forţă care blochează toate activităţile umane pozitive. Cel mai important moment din acest proces a fost crearea Uniunii Monetare şi introducerea unei singure monede iniţial pentru 12 state, apoi pentru 17. Criza datoriilor suverane ale Eurozonei e o consecinţă inevitabilă a acestei monede unice, a acestei unice rate de schimb, a acestei dobânzi unice pentru mai multe ţări cu diverşi parametri economici. Decizia politică în favoarea acestui aranjament a fost luată fără a se lua în considerare fundamentele economice existente.
Economiştii ştiu că uniunile moentare prost construite sunt costisitoare şi nu durează mult. Asemenea aranjamente pot fi salvate ipotetic printr-un grad de solidaritate între membru şi prin transferuri fiscale uriaşe. Dar nu poate exista o solidaritate autentică în Europa şi nu există fonduri mari în mâinile autorităţilor politice europene pentru a compensa ţările care sunt victimele acestui aranjament din cauza parametrilor lor economici. Aşa că nu există nici o soluţie iminentă pentru capcana datoriilor suverane. Există doar consecinţe nedorite: probleme bugetare şi economice pe termen scurt şi stagnare pe termen lung.
Doar o jumătate de problemă
Şi totuşi, actualul model nu este decât jumătate din problemă. În afară de dificultăţile ce rezultă din integrare, există o problemă uriaşă cu economia de piaţă socială din Europa. Se preferă politici bazate pe redistribuirea venitului în loc de activităţi productive. Se preferă timpul liber, siestele, vacanţele lungi muncii din greu. Se preferă consumul investiţiilor, datoriile economisirii şi siguranţa riscurilor. Se preferă social democraţia capitalismului.
Problema are rădăcini adânci şi nu poate fi rezolvată prin şi mai multe summituri europene. Pentru a readuce productivitatea în Europa e nevoie de ceva similar din punct de vedere structural sarcinii pe care am avut-o de îndeplinit în Cehia când a trebuit să scăpăm de comunism.
Asta înseamnă cel puţin transformarea sistemului economic şi social şi restructurarea integrării europene. Iată cum văd eu principalele componente ale unei asemenea schimbări. Înainte de toate, trebuie să scăpăm de economia socială neproductivă şi paternalistă. Apoi, trebuie să acceptăm că procesele de ajustare economică iau timp şi că politicienii nerăbdători şi guvernele iau decizii greşite de multe ori. În al treilea rând, ar trebui să reducem masiv cheltuielile guvernamentale şi să lăsăm baltă flirtatul cu soluţii bazate pe creşteri de taxe.
Ar trebui să scăpăm şi de centralizare, armonizare şi standardizare a continentului european şi să începem descentralizarea, dereglementarea şi desubvenţionarea societăţii şi economiei. Ar trebui să devină posibil pentru ţări care sunt victime ale Fondului Monetar Internaţional să iasă din programe şi să se întoarcă la propriile aranjamente monetare. Şi ar trebui să lăsăm baltă planuri precum uniunea fiscală, ca să nu mai vorbim de ambiţiile antidemocratice de a unifica politic Europa. Ar trebui să ne întoarcem la democraţie, care poate exista doar la nivel de state-naţiuni, nu la nivelul întregului continent. O discuţie serioasă asupra acestor chestiuni a fost întârziată nepermis de mult.
sursa: adevarul.ro
Un dobitor conservator radical de dreapta care ar vreaca cetatenii europeni sa redevina sclavii capitalului autohton sau strain ca sa fie astfel competitiva cu acele state care n-au nici conditii sociale nici drepturi ale omului,si nici nivel de trai …Pai daca asta vrea el ,cehii se pot intreba pe bune dece dracu au mai vrut sa scape de comunism ? Ca si ala le asigura munca din greu,vacante putine si ieftine,nivel de trai de rob si deci productivitate mare …Mai ramine ca fraerul sa ceara si renuntarea la libertatea cuvintului care este un lux costisitor si o bariera in fata productivitatii si a “muncii din greu” dupa modelul nord sau sud coreean sau japonez…de unde se vede ca facinatia pentru modelele sociale asiatice nu l-a bintuit doar pe Ceausescu si doar in comunism …de fapt extremistii de dreapta sint leiti cu comunistii …pe invers !
IN FINE, DACA EUROPA ESTE ASA DE PROASTA DECE NU IESE TARA LUI DIN UE ?Sa fie libera si competitiva cum ipocrit sustine el in numele minusculei lui tarisoare ,pe care Europa nici nu stie ca o are inglobata in ea ….!
@florin
De unde știi că oamenilor nu li se va cere să renunțe și la libertatea cuvântului? Nici nu știi până unde poate merge manipularea. Dacă în Anglia, oamenii deja mai au puțin și-și vor pune camere de supraveghere și în pat, atunci ce să mai discutăm de libertatea cuvântului? Și apropo, care cuvânt? Ai văzut tu vreo televiziune care să te lase să-ți exprimi ideile într-un mod democratic? Noi stăm ca proștii și scriem pe internet în timp ce ANALIȘTII lor vin și ne prezintă idei care mai de care mai sinistre, dar aceste idei și viitoare legi de guvernare a populației sunt formulate către popor prin utilizarea de cuvinte pompoase, cuvinte care o dată ajunse la mintea cetățeanului de rând nu numai că îl vor face pe acesta să saliveze ca prostul, dar îl vor face să și creadă că ceea ce se spune la televizor, este spre binele urmașilor săi. Cam așa este cu libertatea cuvântului, adică, noi numai avem libertate de exprimare, ci doar dreptul de a asculta și cam atât! Și nu-mi spune că ai internet-ul, căci tocmai asta este și capcana: stai închis în propria-ți celulă din casă, și scrii, fără să încerci să vezi ce este dincolo de acei 4 pereți, deoarece avem impresia că această lume virtuală este cea care va schimba lumea, dar de fapt nu ne dăm seama că este care o va înrobi, prin inducerea nevoii de a fi un om informat, dar această informare înseamnă nevoia de manipulare, căci la ora actuală omul în sine percepe nevoia de știri ca pe un drog. El nu poate trăi fără știri, el nu poate trăi fără analize politice, căci el astfel se consideră un om liber, un om puternic. Nu cred că vrea cineva să-i traduc știrile de la televizor, sau să traducem un ziar, și abia atunci se vor vedea efectele. Numai este decât un singur pas până la microcipare, căci acest fenomen se va petrece mai devreme sau mai târziu, într-un mod extrem de brutal, și asta înseamnă că atunci cetățeanul model va fi un cetățean supus orbește unei noi ordini mondiale, o ordine în care nu vei fi altceva decât un simplu număr și cam atât. Tu nu contezi pentru ei, așa cum nici vecinul nu contează pentru tine. Ăsta este purul și tristul adevăr. Totul este comerț, și dacă se poate de ce nu, de ce să nu facă ei comerț cu libertatea noastră?
O zi bună în continuare!