Capitalismul, așa cum ne este el prezentat azi de teoriile neo-liberale, se întemeiază pe eliminarea oricărei forme de reglementare de pe piețe (dereglementare), pe desființarea sau reducerea la minim a rolului autorităților publice cu menirea de a regla aceste piețe și a supraveghea comportamentul jucătorilor.
Altfel spus, exegeții capitalismului contemporan împing la extrem conceptul de piață liberă, în care prețul este stabilit de cerere și ofertă, iar jucătorii de pe diferitele piețe își adaptează comportamentul și își stabilesc obiectivele exclusiv în funcție de acești doi factori.
Aceste teorii pleacă însă de la o premisă care, în realitate, s-a dovedit a fi de cele mai multe ori falsă, o adevărată utopie. Este vorba de buna-credință a jucătorilor de pe piețe, de comportamentul corect al acestora față de concurenți și de piețe, în ansamblul lor.
Economii întregi au fost destabilizate, țări aduse în pragul falimentului, milioane de oameni sărăciți, din cauza manipulărilor pieței, a speculei ordinare și a abuzurilor de poziție dominantă la care s-au dedat marile bănci și corporații în ultimii ani, tocmai pe fondul lipsei de control și de reglementare statală a diferitelor piețe.
Cît privește o altă temă atît de dragă teoreticienilor neo-liberali, privatizarea serviciilor publice, rezultatele au fost mai mult decît concludente în toată lumea, nu doar în România:
Marile corporații care au pus mîna în diferite țări pe serviciile publice, cum ar fi apa și canalul, gazele, electricitatea, transportul, s-au dovedit a fi mult mai corupte și ineficiente decît statele de la care le-au preluat.
Aproape fără excepție, calitatea serviciilor a scăzut, iar prețul lor a crescut simțitor, atitudinea corporațiilor față de clienții lor consumatori, cetățenii diferitelor țări, fiind una de dispreț absolut, așa cum bine au putut constata și românii în ultimii ani, pe pielea lor, atunci cînd au trebuit să suporte abuzurile unor coloși precum Enel, GDF Suez, Apa Nova și alții.
În condițiile în care, pentru a intra pe piața serviciilor publice, marile corporații cer numeroase subvenții și ajutoare financiare de la puterile statale, apoi acaparează piețe și industrii bazîndu-se strict pe influență politică și corupție, deturnează fonduri uriașe care, în loc să fie investite în obiectul lor de activitate, ajung să formeze mari averi private și se aliază în oligopoluri, în dauna celor ce ar trebui să beneficieze de aceste servicii, cetățenii de rînd, piața liberă se dovedește a fi o uriașă gogoriță, o minciună cu care se încearcă adormirea celor naivi.
Sursa: Invectiva.ro
Capitalismul – utopie, comunismul – utopie; ce propui Inventica.ro ? Doar vorbe?
România trece printr-o foarte mare schimbare. Toate vor fi rearanjate, inclusiv sistemul economic. Nu trebuie să existe atitudini şi poziţii refractare faţă de noi tendinţe sau evoluţii din zona economică. Aici nu numai că pot fi dezvoltate şi implemen-tate politici de securitate alimentară, energetică şi locativă, dar sunt susţinute şi din punct de vedere energetic. Nu este nevoie să aşteptăm ca alte state să înceapă astfel de procese. Teoria este foarte simplă, dar din păcate nimeni nu este dispus să o aplice decât dacă nu mai are încotro. Toate cele trei programe trebuiesc puse pe câte un strat economic (legislativ şi financiar) separat. Securitatea alimentară este cel mai uşor de atins. Secretul este organizarea de tip fractal şi în coparticipaţie (stat-grup interesat). Este modul optim de a exploata eficient resursele ciclice (agricultura), energetica, resursele naturale etc. Fiecare cetăţean este îndreptăţit la o mică parte din resursele ţării şi nimeni nu are dreptul să-i ia partea. Prin urmare, fiecare om are dreptul să fie coparticipant la orice fel de mişcare din zona economicului. Pe această bază se pot realiza politicile de securitate alimentară, energetică şi locativă.
ReOranduirea societatii in acord cu respectarea principiului: “La vremuri noi, OAMENI noi”, LEGI noi, concomitent cu desteptarea si unirea poporului in acelasi gand bun de pace si INNOIRE a ORANDUIRII! UN NOU INCEPUT! Primul pas: sa invatam! sa fim uniti! fredonand aceeasi melodie!, ca pe vremea cenaclului “Flacara!”… ehei, ce vremuri!!!
Meritocratia ce cusur ar avea ? Capitalismul nu este o utopie – e doar o ticalosie imbracata in haine de sarbatoare.