“Uniunea Europeana este o structura din ce in ce mai anchilozata si mai putin competitiva. S-a transformat intr-o birocratie autosuficienta care lucreaza din ce in ce mai mult pentru ea insasi si pentru functionarii sai, deloc putini. Acestia par sa nu faca altceva decat sa genereze permanent noi si noi proceduri si reglementari, fara nicio utilitate concreta, blocand activitatea companiilor si cresterea economica. Este parerea ziaristului polonez Jaroslaw Mulewicz, care a lucrat timp de 6 ani in cadrul unui organism al Uniunii Europene.
Mulewicz da exemplul Comitetului Economic si Social European (CESE), un organism UE din care a facut parte in perioada 2004-2010 si care are rolul de a exprima pozitia societatii civile asupra legislatiei europene. Dar, concret, cum identifica acest organism pozitia societatii civile? Sau, altfel spus, ce activitati desfasoara functionarii angajati acolo si, pana la urma, pentru ce sunt platiti?
Relatarea ziaristului polonez arata ca membrii CESE sunt desemnati de organizatii nonguvernamentale, de sindicate si patronate si ca adesea nu au nicio legatura cu grupurile pe care le reprezinta. Astfel, in grupul patronatelor este greu sa gasesti un adevarat antreprenor, in grupul sindicatelor greu gasesti un muncitor demn de acest nume, iar in grupul ONG-urilor abia daca exista un activist social veritabil.
Se ajunge astfel la situatii bizare, cum ar fi cea in care un reprezentant al patronatelor, intrebat daca este om de afaceri, a raspuns ca nu, dar ca simte ca are spirit intreprinzator! Sau la cea in care un reprezentant sindical, intrebat in legatura cu profilul sau profesional, a spus ca nu a fost niciodata muncitor.
Si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, acesti oameni – raspunzand la o alta intrebare – au apreciat ca n-ar fi nicio problema pentru ei sa se mute dintr-un grup in altul.
Iar partea deranjanta este ca aceste persoane sunt foarte bine platite pentru sarcina lor, deloc clara, de a reprezenta societatea civila. Uniunea Europeana le ofera o diurna de 233 de euro pentru participarea la tot felul de reuniuni, unde este suficient sa semnezi lista de prezenta, dupa care poti sa dispari (ceea ce a devenit un obicei pentru unii). Apoi, o data pe saptamana acesti membri primesc cca 1.150 de euro pentru costurile de transport si cazare si, in plus, exista numeroase alte avantaje (tichete pentru cantina, acces la sala de sport si la servicii medicale), astfel ca in final ei beneficiaza de pana la 8.000 de euro net lunar.
Persoanele care detin functii importante pot castiga chiar mai mult, cu conditia sa participe la cat mai multe sesiuni, unde nu trebuie decat sa evalueze sute de noi reglementari (adica sa-si dea cu parerea). Cu cat sunt mai multe dispozitii legislative, cu atat este mai bine, pentru ca se castiga mai mult. Nu e de mirare deci ca atunci cand presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a lansat ideea simplificarii legislatiei, in urma cu cativa ani, toata lumea a fost de acord, mai putin membrii CESE.
Iar aceasta situatie se regaseste in intreaga Uniune Europeana. Toata lumea lucreaza si castiga bani buni creand si evaluand legi noi, intr-un ritm de 10.000 de reglementari noi pe an. Este o adevarata cursa a inarmarilor legislative, complet ineficienta, care saboteaza premisele unei cresteri economice sanatoase si care, pe deasupra, induce si o idee nociva – aceea ca viitorul cetatenilor europeni nu depinde de activitatea pe care fiecare dintre ei o desfasoara efectiv, ci doar de “eforturile” unei armate de functionari.”
Autor: Mihai Balescu
sursa: lorylex.wordpress.com
Adauga comentariu