Lumea continua sa fie pe dos. In mod traditional, intelectualul are sarcina sa defineasca limitele Puterii si sa denunte incalcarea lor; sau doar sa avertizeze despre pericolul ca un abuz sa se intample. Sa dea sfaturi politicianului cu privire la ce sa faca si, mai ales, ce sa nu faca poate fi pentru el inca un rol firesc. Astazi, am decis sa se intample invers; politicianul sa dea sfaturi intelectualilor. Nu este prima data cand ii cheama in ajutor; lipsa intelectualului din spatiul public a devenit cronica iar efectele se vad; nu asupra lor, asupra celorlalti.
Nivelul discursului politic a decazut mult si continua sa o faca; fapte inacceptabile se petrec cotidian santajul a devenit un act public, ascultatul telefoanelor, o supozitie implicita; faptul ca multi intra in politica doar pentru maximizarea avantajelor personale sau ale apropiatilor este asteptarea comuna, nu doar o nedorita stare de fapt… Neregula devine ceva obisnuit; nu mira si nu indigneaza. Cel mai grav lucru este ca de la situatie obisnuita mai este doar un pas pana la a fi considerata stare normala – adica regula; regula pe dos…
A spune ca politicienii sunt in mod exclusiv de vina este incorect si nu serveste; un sistem nu se schimba gasind vinovati, ci descoperindu-i hibele si propunand solutii. Intelectualii au aici partea lor de contributie, asa cum absenta lor, partea ei de vina. Cu o precizare necesara – intelectualul nu reprezinta vreo profesie care se atesta cu diploma universitara; diplomati de toate felurile avem cu duiumul. Nu este nici stilul de viata “aristocratic” al celui ingropat in carti si in trecut, ascuns in umbra prea intinsa a propriei imagini de sine. A fi intelectual este o stare de spirit si o atitudine. Il putem imagina drept posesorul unei gandiri critice si lucide asupra lumii in care traieste si un om angajat. Nu angajat la stapan, caci ideile nu ar trebui sa aiba stapan, ci angajat in apararea unor valori si principii; cu orice risc. Zece porunci ii ghideaza existenta, indiferent de situatie:
1. Nu lingusi Puterea; linguseala ii este hrana! Astfel devine ea obeza si excesiva.
2. Nu inchide ochii; strutul are alta utilitate decat sa denumeasca politici.
3. Nu-ti pleca crestetul; sabiile nu au primit instructiuni sa ierte supunerea oarba.
4. Solidarizeaza-te cu cine are nevoie; atentie, am spus nevoie; nevoi are si Puterea! Nu ea are nevoie de sprijin, ci cel discriminat, cel slab, sarac, minoritar…
5. Vorbeste public! Tacerea nu este de aur; chiar daca ar fi, aurul nu este o valoare mai inalta decat adevarul tau.
6. Nu minti; sunt altii capabili sa o faca mai bine; dar nu mai bine decat poti tu denunta.
7. Nu confunda inteligenta cu ratiunea; avem, oricum, tot mai multa inteligenta si tot mai putina ratiune.
8. Ai curaj. Castigul este totdeauna mai mare decat pierderea.
9. Angajeaza-te! Nu uita ca esti acarul istoriei; conducatorii sunt doar mecanicii locomotivei; mai recent, doar Acarul Paun.
10. Crezi si traieste ceea ce spui si faci! Artificiul intelectual de dragul spectacolului este tradare, nu performanta.
In timp – de la Zola la Chomsky, de la Chaplin la Michael Moore sau Oliver Stone – intelectualii au fost urati si temuti de Putere; au fost ironizati si ridiculizati, ca sa nu se vada ce pericol reprezinta; precum copilul inocent, ei striga ca imparatul este gol, descriu mecanismele prin care se intretin dominarea, exploatarea si alte rele pamantesti…
E ceva putred in Romania. Aici, ei sunt sau iubiti de Putere, sau nu sunt deloc. Ori poate noi nu-i mai recunoastem. In trecut, o “vorba de duh” spunea ca, prinsi in lumea ideilor, nu ar fi capabili sa parcheze nici o bicicleta; astazi, conduc masini de lux la evenimente mondene… Cum sa nu-i confunzi!? Daca stie cineva unde se ascund intelectualii, sa-i denunte! E mare nevoie de ei.
Gabriela Cretu
sursa: cronicaromana.ro
Unde sunt intelectualii?
A devenit retorică întrebarea în contextul actual.
Societatea nu sprijină o iniţiativă, iar cum azi “oricine” poate face o facultate, probabil nu o să-i găsim prin intermediul educaţiei.
Mai sunt şi intelectualii care, sufocaţi şi persecutaţi de îndobitocirea prezentă la nivel alarmant de mare, decid să plece acolo unde e nevoie de ei. Ori cel puţin societatea arată nevoia de ei.
Succes la căutat!
Dacă îi găseşte cineva, să mă anunţe şi pe mine. Aş avea nevoie de o muză de acest gen pentru o scriere.
Frumoase principii si tari in teorie: dar daca ne raportam la publicatia in care a aparut acest text constatam ca are o istorie trista in materie. S-a situat mai mereu de partea puterii, calcand in picioare principiile enuntate. iar acum se sustina o anumita parte a puterii…
Nu pot sa ma abtin sa nu comentez de o maniera cit se paote de pozitiva articolul tau Gabriela. Vorbeam in articolul meu “SA PUNEM CAPAT EREI MACHIAVELICE” despre “setul de instructiuni care ne-au condus spre dezastru”. Tu vorbesti in articolul tau despre setul de instructiuni care ne pot aduce salvarea. Si ai perfecta dreptate. Dar unde esti? Unde te afli? Ce scopuri ai in viata?
“Daca stie cineva unde se ascund intelectualii, sa-i denunte!”
Eu stiu si o fac acum public, cu curaj si tinind cont de toate dar absolut toate instructiunile pe care le-ai enuntat. ESTI UN INTELECTUAL VERITABIL asa cum defineai intelectualul in articolul tau. Excelenta definitie. Numai un intelectual veritabil putea emite o astfel de definitie. Asadar Gabriela, esti un intelectual veritabil si TE DENUNT acum si aici.DAr unde esti? cum te poate gasi altul ca mine? Nu e suficient sa fie fiecare intelectual denuntat. E imensa nu mare nevoie de ei. DAr ce folos ca apelam la astfel de subterfugii asteptin ce? E nevoie de un cadru adecvat. E nevoie de o uniune a lor.Atomul de oxigen formeaza molecula de apa impreuna cu atomul de hidrogen pentru ca au in comun “electronul de valenta”. Dar un atom de hidrogen de pe Marte si cu un atom de oxigen de pe Tera nu vor putea forma niciodata o molecula de apa. Pentru asta e nevoie sa se afle la o distanta nu mai mare decit maxima admisa de natura lor. Altfel nu pot deveni molecula de apa. Si fara molecule nu exista izvoare. Nici pe Tera nici pe Marte si nicaieri. Iar fara izvoare nu exista riuri. Si asa mai departe. Asadar tu unde esti Gabriela acum ca ai fost denuntata. Eu sint aici. Pe acest site. Tu unde esti?
Cea mai acuta durere personala, este aceea a constientizarii ca orice idee de bun simt, orice incercare si dorinta de a face lucrurile corect, pare a fi asezata sub blestemul ignorantei si ironiei celor care nu ar mai trebui sa pateze in mod grosolan scena politica a acestei tari.
Chiar nu exista oameni carora sa le pese de mizeria financiara in care mare parte din oamenii traitori aici, se zbat?
Zilnic cele mai normale si obligatorii valori morale si principii sunt injosite de jocurile “obscene” pt putere, ale celor care nu demonstreaza alt profesionalism decat cel al nesimtirii si al unei ipocrizii fenomenale.
Personal sunt scarbit de de faptul ca aproape intotdeauna inteligenta ne este jignita brutal de malformatiile intelectuale si sociale care s-au invatat sa se comporte fata de alegatori, cetateni, etc, plecand de la premiza ca suntem niste prosti, care, in imaginatia lor, chir cred ca noi nu suntem contienti de realitatea in sine s luam de bune aceste ineptii ce ni le servesc cu atata senintate.
Sunt revoltat!!!!
Cristian, 27 ani, Ag.