Premiul Nobel pentru Pace acordat Uniunii Europene a împărţit continentul în două tabere. Eurocraţii de la Bruxelles şi cancelariile europene nu fac decât să exulte la aceasta neaşteptată onoare, în timp ce euroscepticii îşi descarcă oful pe Comitetul Nobel din Norvegia scrie Der Spiegel.
Unul dintre edtorialiştii cotidianului britanic The Daily Telegraph scrie că premiul acordat de comitetul Nobel este “dincolo de parodie”. El arată că premiul a fost acordat prematur, pentru că “nu avem nicio idee despre cum se va încheia acest experiment de creare a unei federaţii”. Mai mult, el scrie că cea mai scrântită dintre toate este ideea că UE însăsi a menţinut pacea în Europa.” The Telegraph scrie că britanicii şi americanii sunt cei care au adus pacea în Europa.
Deputaţii conservatori din Camera Comunelor de la Londra au descris decizia Comitetului Nobel drept hilară, “o păcăleală de 1 Aprilie”. Daily Mail a publicat fotografii cu protestatarii din Atena arzând drapelul Germaniei naziste în momentul vizitei Angelei Merkel, citându-l în acest context pe eurodeputatul britanic Martin Callanan declarând; “Probabil că premiul este pentru pacea şi armonia de pe străzile din Atena şi Madrid.”
Chiar şi britanicii de la The Economist, o revistă nu tocmai eurosceptică, nu pot decât să titreze “Hmmm”, atunci când e să dea un titlu ştirii decernării Nobelului pentru UE în asemenea momente.
Reţelele de socializare abundă şi ele in comentarii acide faţă de câştigarea acestui premiu Nobel, considerat la fel de surprinzător ca şi cel oferit preşedintelui Barack Obama la nici un an de la preluarea mandatului, când acesta s-a trezit la propriu, din cauza diferenţei de fus orar, cu Nobelul pentru Pace oferit mai mult ca un cec în alb pentru promovarea unei prezumabile dezarmări nucleare.
În Marea Britanie, unele publicaţii au ajuns să calculeze câşi penny ar câştiga un cetăţean britanic dacă premiul de un milion de euro ar fi împărţit. Presa britanică, scrie Der Spiegel, consideră drept propagandă ceea ce pe continent este privit ca un fapt istoric de necontestat. “Franţa şi Germania nu au mai pornit un război din 1945. Dar să punem asta pe seama UE este o înţelegere profund greşită a istoriei”, scrie The Spectator, care consideră acordarea premiului drept o decizie “bizară”.
În Grecia, un purtător de cuvânt al partidului Syriza, care se opune măsurilor de austeritate şi a fost la un pas sa formeze guvernul în această primăvară, arată că din cauza UE “noi trăim ceea ce se aseamană cu o situaţie de război…nu este nimic paşnic în asta.” În ţara creditoare a Greciei, Germania, Die Welt critică “corectitudinea politică forţată a juriului Nobel , care s-a făcut că nu vede realitatea neplăcută a crizei euro.” Unul dintre deputaţii Partidului Stângii din Germania arată că UE promovează “adversitatea, sărăcia şi războiul”.
Comentatorii eurofili consideră acordarea Nobelului pentru UE drept o surpriză divină, în condiţiile unei crize care ameninţă însăşi existenţa UE, şi îl citează pe ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schauble declarând că premiul “nu putea veni într-un moment mai potrivit”. Tot ei arată că premiul a mai fost oferit şi Naţiunilor Unite, însă este pentru prima dată când este primit de o organizaţie care îşi propune să integreze juridic şi politic statele care o formeaz.
Thomas Klau, analist la Consiliul European pentru Relaţii Externe, arată că “pacea este privită în Europa ca un dat. Totuşi, este frapant să constatăm că politicienii europeni recunosc că UE rămâne o necesitate imperioasă pentru evitarea conflictelor de interese suverane care pot duce la confruntări.” Iată ce a declarat Angela Merkel: “În istorie, ultimele decenii de pace nu înseamnă decât o clipire. De aceea nu trebuie să uităm niciodată să lucram pentru pace, democraţie şi libertate.”
Este o declaraţie a Berlinului care capătă multe sensuri când este rostită la câteva zile dupa ce Germania s-a opus celei mai mari fuziuni din istoria companiilor constructoare de armament (britanicii de la BAE Systems şi franco-germanii de la EADS), scrie Liberation. “Este bine că Nobelul a picat în aceeaşi săptămână, pentru a sublinia contradicţiile politicii germane”, spune Ulrike Guerot, de la filiala germană a Consiliului European pentru Relaţii Internaţionale.
Preşedintele PE, Martin Schulz, arată ca UE a avut un rol pacificator şi în afara frontierelor sale, dând exemplul ţărilor foste socialiste. “Este suficient de observat derivele autoritare din Ungaria, România şi Bulgaria pentru a înţelege că în lipsa UE situaţia ar fi degenerat de mult”, scrie Liberation.
Însă tocmai în aceste intervenţii în afara a ceea ce însemnau sau inseamnă acum graniţele UE rezidă o mare problemă. “Pentru pace este uneori necesar recursul la forţă, precum în Libia, sau recursul la intimidare. Or aici avem de aface cu monopul statelor. Uniunea nu vrea să aibă inamici”, spune Zaki Laidi, profesor de ştiinţe politice la Paris. Această naivitate, la fel ca şi criza economică, nu fac decât să slăbească vocea UE în lume, scrie Liberation.
Călin Marchievici
sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu