Intr-un articol editorial de anul trecut din Wall Street Journal, Tom Gallagher, scria despre Romania:
“Presa din Romania, pentru o vreme una dintre cele mai progresiste din Europa ex-Sovieta, este din nou in ghearele vechii garde, dedicate sa inlature in masa jurnalistii daca scriu ceva neplacut. Posturile de televiziune atrag audientele in cadrul tiradelor nocturne impotriva politicienilor reformisti sau independenti impachetand continutul politic cu trivilaitati si gunoaie.”
Acoperirea mediatica recenta a mortii unei celebritati romane a fost mai mult decat ilustratoare a felului in care standardele presei din Romania se deterioreaza. Imagini cu sicriul acestuia, o multime plangand, clopote dramatice de inmormantare, imagini de-aproape cu batrane plangand disperate, amestecate cu fragmente audio cu politicieni exprimandu-si regretul pentru pierderea suferita de natiune si reportaje melodramatice in direct ale corespondentilor de la fata locului straduindu-se sa-l glorifice pe defunct. In studiouri, jurnalistii sustineau dezbateri: ”Ar trebui sa fie incinerat, asa cum si-a exprimat defunctul dorinta, sau ar trebui sa fie inmormantat, cum doreste Biserica Ortodoxa Romana?” “A avut cu adevarat un fiu nelegitim? De ce purta alb sotia lui la ceremonia de incinerare? Daca chiar este el in sicriu, atunci ar trebui sa ia capacul, ca sa-i vedem fata. Vrem sa-i vedem fata de mort!”
Celebritatea in discutie era Sergiu Nicolaescu, un faimos regizor, care a murit pe 3 ianuarie la varsta de 82 de ani. A regizat peste 60 de filme in care a glorificat istoria tarii, care i-au adus recunoasterea si aprecierea, mai ales in timpul regimului communist.
Chiar daca familia sa a cerut in mod public mijloacelor de comunicare in masa sa le fie respectata intimitatea, jurnalistii nu au respectat acest lucru. In loc sa se limiteze in a transmite doar informatii legate de activitatea profesionala a lui Nicolaescu in cinematografia si in politica romaneasca, ei au speculat in privinta vietii particulare a regizorului. In unele cazuri, nu au facut nici cele mai mici eforturi sa verifice informatiile, cum este de exemplu falsa poveste despre un presupus fiu nelegitim al lui Nicolaescu, informatii care au aparut in presa dupa moartea lui si care s-a raspandit in toata presa in cateva ore.
Nu este prima data cand presa din Romania isi pierde decenta. In ultimii doi ani, moartea a aproape oricarei celebritati a fost tratata in acest fel. De ce se intampla acest lucru?
Ioana Avadani, presedinte al Centrului pentru Jurnalism Independent din Romania, spune ca de fapt este o combinative de factori care au dus la acest continut editorialistic in spirala din Romania. Un factor este calitatea reporterilor, care reflecta calitatea educatiei. Reporterii nu numai ca nu au cunostinte de etica jurnalistica, crede ea, dar nici nu au invatat sa gandeasca critic.
A doua problema este cea a editorilor, care preseaza reporterii sa vaneze subiecte triviale si de genul tabloid. O a treia problema, crede doamna Avadani, este lipsa de masuri de contracarare a fenomenului. Consiliul National al Audiovizualului din Romania, institutia care reglementeaza domeniul audio-vizualului, nu a fost consistent in sanctionarea acoperirii senzationaliste a subiectelor si amenzile care au fost impuse nu si-au facut efectul. De aceasta data, Consiliul doar a emis o scurta declaratie prin care si-a exprimat dezacordul pentru modul in care a fost acoperit mediatic subiectul mortii regizorului.
Acesta este doar un alt capitol al decaderii presei din Romania, crede Ionut Codreanu care a mai monitorizat acoperirea tabloidizanta a unor subiecte pentru ActiveWatch, o agentie romana de monitorizare a presei.”In ultimii ani am adunat dovezi incontestabile care au dovedit ca, pentru a supravietui furtunii economice, presa din Romania si jurnalistii au ales calea cea mai usoara. Cercetarile noastre anuale in ceea ce priveste standardele eticii in discursul media arata clar lipsa de maniere si reguli in ceea ce priveste subiectele sensibile. Jurnalistii nu respecta intimitatea sau demnitatea umana si se folosesc de orice oportunitate sa exploateze indivizii vulnerabili sau evenimentele tragice.”
Dupa un consum fortat de presa cenzurata in timpul regimului comunist, romanii traiesc acum intr-o societate in care isi pot alege sursele de informare in mod liber. Pentru a-i ajuta sa ia decizia corecta, Romania ar trebui sa implementeze programe de educare mediatica, prin care sa ajute viitoarele generatii sa-si dezvolte o capacitate critica de a interpreta informatiile pe care le primesc. Dar, din nefericire, “Romania nu a luat in considerare vreodata un astfel de program si orice minut care trece este o pierdere”, spune doamna Avadani. “Ceea ce avem acum este intersectarea dintre un public needucat, jurnalisti needucati si editori slabi din punct de vedere profesional.” Retea perfecta pentru dezastru.
sursa: economist.com
traducerea: Alina Stredie
Adauga comentariu