C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Tratatul dispretului fata de cetatean

Guvernul a gasit reteta miraculoasa a iesirii Romaniei din criza asta blestemata. Reducerea cheltuielilor publice. Cu orice pret. Austeritatea a devenit de la inceputul anului cuvantul de ordine al unei Puteri ce se indeparteaza in fiecare zi de nevoile populatiei. Nu mai exista niciun dram de responsabilitate, de decenta, de intelegere a realitatii in care traim. Jugul fiscalitatii inchide firmele una dupa alta. Numarul somerilor creste vertiginos. Pensiile si alocatiile au devenit bataia de joc a guvernantilor. Acolo, la Palatul Victoria, se testeaza rezistenta romanilor. Dar daca am taia alocatiile copiilor din familiile instarite? Daca am impozita toate pensiile, nu numai pe cele speciale? Voci razlete se aud din interiorul Guvernului. Nu exista o consultare prealabila cu colegii din executiv, nu ia nimeni in calcul faptul ca, poate, la auzul acestor ineptii, inimile multor pensionari incep sa bata mai repede. Cui foloseste, domnilor guvernanti, aceasta bataie de joc continua la adresa parintilor, copiilor si bunicilor nostri? Cine va da dreptul sa calcati in picioare ultimul strop de demnitate al unei largi plaje de categorii sociale?

Dispretul guvernarii se regaseste la tot pasul. In drama pensionarilor, profesorilor, functionarilor publici, minerilor, ceferistilor, angajatilor din sistemul privat. Destine umane sunt strivite in lupte politice absurde, ce nu servesc decat orgoliilor si intereselor liderilor. Povara neajunsurilor duce la situatii dramatice. Tineri si batrani renunta la viata, scufundati in probleme pe care le considera fara rezolvare. Nu cred ca vreunul dintre guvernantii actuali – in frunte cu Boc, Berceanu, Udrea, Videanu sau Blaga – a incercat vreo clipa sa se puna in locul unui parinte, proaspat disponibilizat, care nu are ce pune pe masa copiilor sai. Acolo, in lumea Puterii, a celor influenti care se amagesc ca au dreptul de a decide cu o singura semnatura soarta a zeci de mii de oameni, criza se vede in alt mod. Totul se reduce la cifre statistice, la obligatia “prostimii” de a mai strange inca o data si inca o data cureaua.

Ei nu vor renunta niciodata, de bunavoie, la privilegii, imunitate, la statutul de demnitar. Vor continua sa rezolve criza prin discursuri demagogice, tinand strans de haturile guvernarii. Sedintele de guvern au devenit locul in care se afiseaza ceasuri de zeci de mii de euro si genti de firma. Pe de alta parte, cand averea personala sau a familiei depaseste cu mult posibilitatile unui bugetar ca tine, chiar cu salariu de ministru sau parlamentar, incepi sa te temi. De pierderea Puterii, a privilegiilor, de faptul ca fara imunitate poti fi somat sa dai explicatii. Pe care, din pacate, nu le ai. Asa ca te prinzi in continuare in hora murdara a compromisurilor politice. Joci la doua capete. Incerci sa te pliezi in functie de conjunctura. Notiunea de clasa politica a fost aruncata in derizoriu de politicienii ultimilor 20 de ani. Compromisa iremediabil, clasa politica ar trebui sa se recunoasca invinsa. In fata propriilor obsesii de marire. De altfel, alesii nu inceteaza sa scrie, in fiecare zi, inca un rand si inca unul la tratatul dispretului fata de cetatean…

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss