Trădătorii buni și trădătorii răi – dubla măsură din spațiul public românesc

Trăim într-o lume în care trădarea de țară e de bon ton, e cool să nu-ți mai iubești țara care oricum nu-ți oferă nimic dar este destul de valoroasă încât alții să-și dorească s-o cumpere. Societatea românească a ajuns chiar la gradul acela de împărți trădădorii în buni și răi. Da, există trădători care trădează în partea corectă a hărții și trădători care aleg greșit, astfel trădarea lor devine imputabilă.



Avem chiar referințe istorice de trădori buni: Iuliu Maniu, spion britanic sau, mai recent, Mihai Pacepa. Dacă la Maniu se pot găsi oarecare scuze, ținând cont de context și de jocurile făcute la scară regională în timpul războiului, la Pacepa nu este cazul.

În 1979, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe a Securităţii, general locotenent în Ministerul de Interne, Ion Mihai Pacepa dezertează și fuge în SUA. Acesta nu a fost un disident, nu a fost un chinuit al sistemului comunist, a fost un exponent al său, un om care s-a bucurat de toate beneficiile sistemului. Plecând din România el nu l-a trădat doar pe Ceasușescu, el a trădat România, a trădat uniforma militară și și-a trădat colegii. Mulți agenți ai României au fost asasinați ca urmare a trădării sale. Trădarea lui Pacepa a fost o lovitură grea pentru România și pentru angrenajul de securitate, vorbindu-se că fuga sa a cauzat mai multe pagube decât cutremurul din 1977.

Și totuși în anul 2013, guvernul Ponta ajunge la concluzia că Pacepa a fost, de fapt, un patriot și un erou iar el este reabilitat în România.

Să revenim în prezent

Infractiuni contra securitatii nationale – art. 394-412 Noul Cod Penal 2018 – Fapta cetățeanului român de a intra în legatură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independenta statului, prin:

1. a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;
2. b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului;
3. c) aservire față de o putere sau organizație străină;
4. d) ajutarea unei puteri sau organizatii străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.[1]

Acestea sunt prevederile actualului cod penal din România democratică, membră UE și NATO. După ce am vândut către OMV (a se citi rușilor) Petrom, după ce indienilor de la Mitall ( a se citi tot rușilor) am vândut Sidex Galați am început să mai vindem bucăți din țară și-n Occident, astfel am dat sute de hectare de pămât arabil olandezilor, am plătit autostrăzi care nu s-au făcut niciodată către Bechtel, am cumpărat fregate englezești inutile și vechi – câte din aceste contracte se încadreză în codul penal la subminarea economică a României?

Câți din jurnaliștii noștri fac presă și câți fac propagandă, câți dintre ei servesc România și câți servesc interese străine?

Câți din politicienii noștri se vând celui mai puternic și câți rezistă pentru interesul național? Câți influenceri atacă statul și apără corporația pe bani frumoși? Și în final câți dintre noi chiar își iubesc țara și în altă zi în afara zilei naționale și evenimentelor sportive?

[1] https://e-juridic.manager.ro/articole/infractiuni-contra-securitatii-nationale-art-394-412-14481.html

Autor: Alexandru David