Îmi este ruşine să declar, dar nu mai ştiu a cui colonie este acum ţara noastră, că prea o jumuleşte cine vrea. Am mai spus-o şi mă văd obligat să repet: România stă cu picioarele în două bărci, şi, la prima deviere de direcţie a uneia, riscă să cadă în apă şi să se scufunde. Pe o barcă scrie „Parteneriatul strategic cu S.U.A.”, pe cealaltă, „U.E.”! După instalarea americanilor la Deveselu, ruşii, în mod firesc, ca reacţie defensivă, înainte ca scutul antirachetă să devină operaţional, au fixat preventiv reperele-ţintă de pe teritoriul României, aşa că, nu trebuie să ne mirăm că am putea deveni poligon de trageri.
Suntem în faţa faptului împlinit şi dacă tot ne-am pus pielea la bătaie pentru alţii, pentru ce avem nevoie de U.E.? Ce ne-a oferit-oferă U.E.? Statutul de servitori-cotizanţi la bugetul conglomeratului european? Paznici la graniţa de est a Uniunii? Cetăţeni de rangul doi-trei, neadmişi în Schengen? Datornici pentru multe generaţii la F.M.I., caseria şi perceptorul Uniunii? Reamintesc cuvintele lui Mircea Eliade (graţie I.N.S.H.R.-E.W., proscrisul de astăzi): „Istoria neamului românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut între vifore. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi”.
Nu ne-am schimbat statutul, aşa este şi astăzi, fiind, însă, valabil doar pentru popor, nu şi pentru clasa politică. Parteneriatul cu S.U.A., bazele militare şi convenţiile parafate impun o anumită conduită pe termen lung, ceea ce i-a permis „inteligentului” nostru şef al statului, să-şi pună singur eticheta de „slugă la americani”. Statut de colonie, ne permite dispensarea de balastul privaţiunilor şi deciziilor absurde şi umilitoare la care suntem supuşi de Uniunea Europeană.
Orătania ciugulea din două ogrăzi
Nenumăratele proteste, intervenţia unei doamne europarlamentar dar şi decizia celor îndreptăţiţi au dat, în sfârşit, roade mult aşteptate. Gest pozitiv, unicat de la investirea ca preşedinte a lui Klaus Iohannis, acesta s-a conformat cererilor insistente, retrăgând unuia dintre posesorii necuveniţi distincţia „Steaua României”. Ca reacţie, lui Laszlo Tokeş i s-a băşicat limba şi a dat pe-afară. Rânza s-a umflat, iar „fideaua” „revoluţiei de la Timişoara” a declarat sus şi tare că prin retragerea distincţiei ar fi „pedepsit exact pentru ce a fost persecutat înainte de decembrie ’89”, adică pentru „libertatea de exprimare”. Ipochimenul omite să precizeze că parşiva sa „exprimare” avea dublă destinaţie: Securitatea din România, al cărei informator plătit era, şi „locatarii” clădirii situate pe Bulevardul Andrássy nr. 60 din Budapesta (sediul central al serviciului secret maghiar, Á.V.O.). Adică, orătania ciugulea din două ogrăzi, obicei pe care nu l-a abandonat, deşi astăzi, „beneficiarii” poartă alte nume.
Ungaria a „reperat” Onoarea Coanei Joiţica
Ca justificare a retragerii distincţiei acestui anti-român, un istoric contemporan menţionează: „Teza conform cărora Laszlo Tökeș ar fi fost cauza revoltei de la Timişoara este total falsă. Revolta a început la Iaşi […] şi a renăscut la Timişoara prin tentativa unui grup dur aflat în legături cu Ungaria de a prelua de la cei câţiva români revoltaţi protestele lor cu caracter social. […] întreaga desfăşurare a incidentului a fost filmată de Securitate şi în consecinţă aceasta deţine probele realităţii […] Nu s-a strigat nici o lozincă anticeauşistă în faţa casei lui Tökes”[1]. De „stelele” acordate pentru „meritele” de a fi ne-prieteni declaraţi ai României şi ai românilor, au beneficiat în mod deosebit doi indivizi: „Satana în sutană” – cum bine îl numea cineva pe Laslzo Tökes -, care a primit distincţia de la Traian Băsescu şi contestatul „deţinut nr. A7713 de la… Auschwitz” (?), Elie Wiesel, căruia i-a cadorisit-o Ion Iliescu, pentru că s-a adresat românilor, arătându-i acuzator cu degetul şi ţipând la ei: „Aţi ucis! Aţi ucis! Aţi ucis!”. „Bravos, naţiune, halal să-ţi fie!”. Ofuscat că i-a fost luată jucăria, păgubaşul „revoluţionar” a promis că va proceda „… așa cum am făcut în decembrie 1989 la Timișoara”, adică prin cacialma la două capete. Conform Agenţiei Ungare de Presă, M.T.I., după ce statul român i-a retras distincția „Steaua României”, replica statului ungar nu s-a lăsat aşteptată. La propunerea lui Victor Orban, Preşedintele „ţării vecine şi prietene” l-a decorat pe Tökes cu „Ordinul de Onoare” al Ungariei, prin care i se „recunoaşte curajul, demnitatea umană şi meritele lui Tokes în declanşarea Revoluţiei de la Timişoara care a condus la căderea dictaturii comuniste şi a deschis drumul către libertate pentru România şi maghiarii din Transilvania în 1989″. Ei, bine, dacă „revoluţionarului” din ’89 i-a căzut „steaua” pe bombeu, aplicarea loviturii de pedeapsă pentru patronul onorific al institutului inchizitorial de sub aripa protectoare a Guvernului României (I.N.S.H.R.-E.W.), care taie şi spânzură românii mai ceva decât Thomas de Torquemada în secolul al XV-lea, ar fi o reparaţie morală obligatorie adusă imaginii românilor şi ţării! Cum? Nu credeţi?… Aveţi dreptate, s-ar supăra… vremurile. Unde ar mai merge Preşedintele României, cu a sa primă doamnă şi urmaşii „Casei regale” a Republicii România, să facă temenele, să se pună bine şi să primească befehl-uri?
Într-o bună zi, românii vor înlocui imnul cu huiduiala şi steagul cu furca
Pentru că am amintit de Befehl-uri, Zgonea, repetând gestul la fel de „inteligent” ca poza cu ciocanul lângă zidul Parlamentului României, se erijează de această dată în staţie de radio-amplificare a recentelor perle ale şefului statului, îşi depăşeşte atribuţiile în relaţiile internaţionale, dând ordine „parlamentelor, guvernelor, organizațiilor internaționale și societăților civile din întreaga lume” precum Hans Klemm în România. S-avem pardon! Sub titlul „Răspunsuri oficiale și guvernamentale la antisemitism” – cui răspunde ciocănarul, nu se ştie, că nu l-a întrebat nimeni? – şeful Camerei Deputaţilor perorează: „Toate formele și manifestările de rasism și xenofobie sunt incompatibile cu valorile pe care s-a construit și se sprijină Uniunea Europeană. Este imperativ ca parlamentele, guvernele, organizațiile internaționale și societățile civile din întreaga lume să adopte o politică de « toleranță zero » față de aceste fenomene grave”. Domnul Zgonea ne invită la toleranţă faţă de alţii, dar uită de drepturile cetăţenilor României care l-au instalat în confortabilul fotoliu. Dacă tăcea, filosof rămânea! Domnule Preşedinte Iohannis, domnule Zgonea, doamnelor şi domnilor guvernanţi, domnilor „aleşi ai neamului”, cu noi, românii care nu mai suntem stăpâni în ţara noastră pe pământurile şi pădurile noastre, cu noi, românii care de dragul altora nu mai avem voie să intonăm Imnul Naţional la diverse manifestări cum rămâne, stimabililor? Ne pregătiţi psihologic pentru invazia „toleranţei” şi a violenţelor migratorilor? Ne pregătiţi pentru instalarea terorismului pe meleaguri mioritice? Că elitele româneşti sunt stigmatizate şi interzise în propria ţară nu se vede, stimabililor? Domnilor de la Casa Poporului, anul trecut aţi votat ca oile strâmba lege 217, fapt pentru care şi în cazul (ne)domniilor voastre „Toleranță zero” trebuie aplicată! Practicaţi în mod condamnabil discriminarea pozitivă, deci, să nu vă mire că într-o bună zi, „Când nu vom mai putea răbda/ Când foamea ne va răscula,/ Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa/ Nici în mormânt!”. Atunci, românii vor înlocui imnul cu huiduiala şi steagul cu furca. Feriţi-vă, domnule Zgonea de ziua aceea! Practicaţi joggingul, că de, nu se ştie… s-ar putea să nu ajungeţi destul de repede la luxosul dumneavoastă S.U.V.
————————————
[1] Alex Mihai Stoenescu, Istoria Loviturilor de Stat din România, vol IV, partea I şi http://www.activenews.ro/cultura-istorie/Un-istoric-distruge-mitul-lui-Laszlo-Tokes-din-decembrie-1989-Teza-conform-c%C3%A3reia-sursa-revoltei-de-la-Timisoara-si-a-revolutiei-in-general-este-Laszlo-Tokes-este-fals%C3%A3.-Pe-16-decembrie-pastorul-cerea-oamenilor-sa-plece-acasa-131130
Autor: Ion Maldarescu
Sursa: Art-Emis
Adauga comentariu