Ideea de a majora taxele – de pilda TVA – sub presiunea unei visterii goale nu este cea mai buna din lume. Previzibil, inclusiv pentru acea visterie, efectele vor fi mai degraba negative.
In vremea Reginei Elisabeth l in Anglia, ambasadorul Maiestatii-Sale la Moscova, un anume domn Fletscher, scria: “Aici taxele sunt de citeva ori mai mari decit la noi, iar din aceasta cauza multi tarani isi lasa ogoarele nelucrate, isi beau mintile sau ajung sa ia calea codrului”.
Un exemplu de efecte neplacute la nivelul unei economii a hiperfiscalitatii, cu alte cuvinte, cum am spune astazi. Ideea de a majora TVA se poate dovedi nefericita din mai multe punte de vedere. Primul, pur economic.
Marea problema a companiilor – mici, mijlocii sau mari – din Romania, la ora actuala, este lipsa comenzilor, din cauza reducerii cererii solvabile de bunuri si servicii.
Cei care exportau se confrunta cu o amputare de aproape 30 la suta a pietelor externe, cei care vindeau la intern constata ca populatia cumpara mai putin pentru ca au mai putini bani in buzunare.
Un efect imediat si previzibil a majorarii TVA este comprimarea si mai severa a vinzarilor, ca urmare a cresterii cvasiautomate a preturilor.
Asadar, inclusiv din acest punct de vedere – nu mai mentionam dobinzile bancare mari, mediul ostil birocratic, etc, etc – firmele se vor confrunta cu o inflamare a chestiunii pietei de desfacere. Nu este momentul sa-i dai una peste glezne unui atlet care oricum gifiie si mai are destul pina la linia de finish (sfirsitul crizei).
Al doilea, cel fiscal.
Cum am mai spus si am mai scris de o suta de ori, politica fiscala nu se “pupa” cu aritmetica scolii primare. Daca acum TVA este atit si il majorez cu X procente, nu inseamna ca INCASARILE din aceasta taxa vor creste aritmetic cu acelasi procent X.
Asta pentru ca – asa scriam mai sus – riscam sa scada vinzarile si sa iei mai mult de la mai putin, deci una peste celalata sa nu te trezesti cu mai multi sunatori in visterie.
Este o lectie a cotei unice. Imblanzirea fiscalitatii a condus la CRESTEREA colectarii si nu la diminuarea ei, iar evaziunea s-a redus.
Evaziunea in domeniul TVA este oricum mare. Majorind aceasta taxa, riscam sa fie si mai mare. Deci, una peste celalalta, creezi un stres economic suplimentar pentru companii si consumatori laolalta, fara sa rezolvi chestiunea Trezoreriei goale.
Al treilea – si cel din urma – este aspectul social.
TVA are “defectul” ca este platita atit de bogati cit si de saraci cam la fel. Daca iti pune Dumnezeu mina-n cap si te imbogatesti, asta nu inseamna ca vei consuma mai multa piine, mai multa carne, mai multe medicamente sau mai multe haine.
Tot ce tine de cosul zilnic de produse de baza este cam la fel pentru miliardar si pentru salariatul mediu. Deci efortul pe care il pui in spinarea contribuabililor nu este etic – vei lua LA FEL de la bogati si de la saraci, spre deosebire de politica de accize, de exemplu, care “sanctioneaza” prin taxare luxul si nu consumul zilnic.
Majorind TVA, disipezi efortul fiscal printre contribuabilii marunti, nasti probleme pentru “opinci” si nu pentru “vladici”. Sunt complet de acord ca renuntarea la cota unica – am mai spus acest lucru – ar fi o catastrofa (a fost o masura buna care trebuie mentinuta).
Dupa cum este la fel de limpede ca Trezoreria are probleme si ca veniturile la buget ar trebui majorate, pentru ca nu facem fata cheltuielilor, nici macar celor care sunt, riscind derapajul unui deficit care ne-ar descalifica complet in cursa pentru euro, ar pune sub semnul intrebarii criteriile asumate la aderare (deocamdata se mai inchid ochii, toata lumea fiind in criza, dar aceasta politica comunitara nu va continua la nesfirsit) si ar stopa acordul stand-by cu FMI intr-o perioada extrem de dificila.
Insa nu cred ca aceasta este solutia, dupa cum nu cred ca simpla concediere a unor lucratori din domeniul public si/sau privat este cea mai potrivita cale de depasire a crizei.
Nimeni nu iesit din criza majorind taxele si amputind pina la blana bugetul public. Toti au iesit din criza – sau se apropie de acel moment – REDUCIND fiscalitatea si injectind mai multi bani in economie.
Chiar imprumuturile sunt preferabile – daca nu ai banii in visterie – decit majorarea fiscalitatii, daca banii din aceste imprumuturi sunt dirijati spre investitii, deci produc efecte pozitive pe orizontala.
Atit la nivel central (guvern) cit si la nivel local (primarii/consilii judetene) inca se risipesc aiurea bani cu nemiluita. Cumpatarea publica este un deziderat in discursurile politicienilor si nu o stare de fapt.
Acolo este o alta cheie de rezolvare si nu in taxarea suplimentara. Orice majorare de taxe, intr-o asemenea perioada, inseamna, asadar, o portie zdravana de gaz turnata pe un foc deja aprins. Iar daca va fi aplicata o asemenea masura, tare ne e teama ca se va demonstra ca am avut dreptate. Insa efectele vor fi de durata.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu