Dragi creştini „homofobi”…
Deunăzi, mai-marii noştri au decis că, de acum înainte, discriminarea homosexualilor va fi interzisă. Pe viitor, articolul 4 din Constituţie ar urma să sune astfel:
“România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală”.
A introduce în Constituţie sintagma „orientare sexuală” înseamnă, de fapt, legitimarea homosexualităţii la nivel oficial. E lesne de înţeles ce va atrage după sine această decizie. Propaganda homosexuală în şcoli va lua amploare, iar penalizarea celor care o susţin va deveni, practic, imposibilă. De asemenea, orice formă de înfierare a acestor practici împotriva firii şi dumnezeirii va fi reprimată. Ne va fi greu, poate chiar imposibil, să ne mai exprimăm revolta faţă de toate aceste anomalii. Vom fi obligaţi să le considerăm manifestări normale ale sexualităţii umane. Copiii noştri vor privi cum cuplurile de homosexuali se îmbrăţişează şi se sărută în pieţele publice, iar asta li se va părea un lucru firesc. Afirmaţia că un copil are nevoie de o mamă şi de un tată va fi considerată incitare la ură. Acceptarea homosexualităţii va deveni datoria unui cetăţean model.
Toţi creştinii care se vor opune homosexualităţii, definind-o ca anomalie sau boală, vor fi catalogaţi imediat drept „homofobi”.
Aşadar, dragi creştini „homofobi”, de azi înainte nu vom mai avea voie să recunoaştem public că homosexualitatea este o tulburare psihică. Va trebui să o considerăm doar un alt „stil de viaţă”. Nu vom mai avea voie să afirmăm adevărul biblic legat de acest păcat strigător la cer şi de modul în care Dumnezeu a pedepsit Sodoma şi Gomora, preschimbându-le în cenuşă. Că vom fi catalogaţi drept fascişti, huligani, retrograzi, fanatici, ultrareligioşi. Degeaba vom încerca să le amintim celor care azi conduc destinele ţării că legiferarea sodomiei va atrage după sine distrugerea familiei, instituţionalizarea desfrâului, a perversiunilor sexuale, pedofiliei şi incestului. Vocea noastră nu va mai fi ascultată.
Şi atunci, ce credibilitate mai au instituţiile statului, dacă în sânul lor se răspândeşte cancerul moral al desfrânării? Mai mult decât atât, ce fel de stat este acela care loveşte, cu bunăştiinţă, în celula elementară a societăţii şi a Bisericii, care este familia, negându-i dreptul la existenţă?Ce fel de stat este acela care privează familia de funcţiile sale fundamentale, îndeosebi de cea educativã, când rolul statului este tocmai acela de a proteja şi promova familia? Dar noi, creştinii “homofobi”, pe ce poziţie ne situăm? Ne putem lăsa copiii, de bună voie, pe seama noilor “educatori”?
În majoritatea ţărilor occidentale se duce azi o campanie agresivă de pervertire a copiilor, de construire a unei societăţi în care relaţiile familiale şi comunitare tradiţionale trebuie distruse şi înlocuite cu altele. O societate în care “familia” de homosexuali să fie considerată absolut normală. În aceste ţări, copiii învaţă, încă de la grădiniţă, că există mai multe tipuri de familii, printre care şi cele homosexuale,fiind familiarizaţi cu noţiunile de “toleranţă”, “acceptare” şi “respect”. Totodată, educatorii au grijă să-i înveţe pe copii că ar putea avea orientări sexuale diferite, în urma procesului supranumit “coming out” (ieşirea la iveală). O sintagmă înşelătoare care sugerează că oamenii pot fi homosexuali fără să-şi dea seama. În cazul acesta, copilului nu ar trebui să-i fie ruşine sau să creadă că se întâmplă ceva anormal cu el, ci să accepte ceea ce de fapt e. Aceşti copii sunt educaţi de mici în spiritul toleranţei şi acceptării homosexualităţii, ca orientare sexuală „normală”. Când vor creşte, vor răspândi, la rândul lor, propaganda homosexuală, fiind bravi luptători împotriva discriminării.
Este ceea ce ne dorim pentru copiii noştri?
Pe ce poziţii se va situa România? Dacă nu tăiem răul din rădăcină, cât încă nu e prea târziu, vom fi zdrobiţi de tăvălugul Noii Ordini Mondiale care nu urmăreşte decât distrugerea ultimelor redute ale neamului: Biserica şi Familia. Şi asta cât de curând.
sursa: doxologia.ro
Biserica nu este si nu trebuie sa fie dictatorul unui stat din moment ce Crestinismul nu e singura religie existenta. Nu poti sa transformi o credinta impartasita de cativa oameni intr-o monarhie care sa le dicteze tuturor regulile acelei religii. Iubirea este adevarata esenta a spiritulu fiintei omenesti si ar trebui sa fie unicul ghid al nostru. Daca ai asta, vine de la sine totul. Daca am descoperi cu totii esenta noastra nici ne-ar mai trece prin cap sa judecam semenii nostri dupa obiceiurile lor, aparentele lor etc, din moment ce am fi iubire cu totii si atat. Fara ura, fara discriminare, fara categorii de oameni, superficialitate si alte detalii complet inutile.
As putea fi de acord cu principiul nediscriminarii de orice fel daca nu s-ar prefigura spectrul urat al depasirii limitelor de cei care acum cuceresc pas cu pas niste drepturi . Vom avea mult mai multi homosexuali si lesbiene decat sunt lasati de la natura , vom avea inca o cortina legala pentru pedofili , agresiuni ale unor grupuri impotriva heterosexualilor , asa cum deja exista ,etc . Ma tem ca o nediscriminare in sens absolut ar putea aduce si va aduce in mod cert prejudicii marii majoritati . Si daca libertaea insasi are limite ( libertatea mea tine pana la libertatea celuilalt , incat se stabileste un raport corect intre libertate si necesitate ), atunci de ce o minoritate ar trebui sa -si supuna majoritatea ? Trebuie sa existe un echilibru intre traditie si modernitate si orice dezechiliobru , se vede deja , a dus mereu la aspecte reprobabile pe care mai toti le dezavuam fara a sti cand sa punem piciorul pe frana .
Da , daca TOTI , am fi numai iubire , TOTUL s-ar rezolva de la sine , dar nu mizez pe asta , ci pe experienta milenara .
Biserica nu este un dictator. Zicand asta, aruncati cu pietre, asa ca in imaginea de mai sus. Biserica are datoria sa spuna lucrurilor pe nume, adica sa faca lumina.
Cat despre iubire, ea trebuie sa existe, dar este acea iubire de tara, de mama, de frate, de sot(sotie) sau de copii. Este raspunsul la iubirea cu care ne iubeste Dumnezeu.
Insa impreunarea impotriva firii este un pacat si Dumnezeu il va pedepsi, asa cum a pedepsit Sodoma si Gomora.
“ce mă nedumerește din nou, pentru a nu știu câta oară, e dorința acestora pentru o familie normală și tradițională în România. Totuși, cât de normală e o familie normală? Dacă stai să te uiți la TV (nu neapărat la Știrile de la ora 5), îți dai seamă că familia normală la români e, de multe ori, cam paranormală: bărbatul are dreptul să-și snopească femeia de câte ori i se pune pata, își poate trimite plozii la muncile câmpului și când afară sunt 40 de grade, iar femeia trebuie să stea cuminte-n banca ei, să facă de mâncare și să-i spele chiloții soțului, fără să crâcnească, pentru că așa a orânduit Dumnezeu lumea încă din cele mai vechi timpuri.
De ceva vreme încoace însă, celor din Noua Dreaptă li s-a pus grav pata și pe tema adopțiilor homosexuale, pentru că, nu-i așa, e păcat în fața lui Dumnezeu, iar săracul copil, dacă ar crește într-un asemenea mediu, ar ajunge automat gay. Nu știu alții cum sunt, dar din câte am văzut eu, cei care sunt de o altă orientare sexuală tot din familii d-astea „normale” provin. Cum ar veni, ar trebui atunci să interzicem „familiile normale”, nu? Bașca, am și eu o întrebare pentru acești oameni care se pretind a fi niște creștini miloși: ce-i mai rău pentru un copil, să moară de foame într-un orfelinat sau să crească într-o familie gay?”
Pentru normalitate!!!
Un tampit ca deputatul Remus Cernea, eu, personal, daca as avea posibilitatea legala, l-as pune la zid si la -s impusca. Ca si tampita de Eba, doi tineri pretins”emancipati”, fara strop de educatie, de cultura, ajunsi prin ironia soartei in “varful piramidei” se agata de “subiecte” pe masura capacitatii lor( altele nu le pot aborda ca nu le cunosc nici titlul, dar esenta. In cazul de fata, sex e un subiect perceput de mintea(?), nu, eventual, trupul lor…la diverse modalitati). Si un popor intreg sa sufere supliciul a doi imbecili si sa admita deformarea unui articol corect, moral si inteligent formulat pentru noua Constitutie?!… DEmenta e elegant spus! Legiferati atunci si casatoria intre adulti si minori(indiferent de sex) si cea intre adulti si animale(indiferent de sexe, culoare, blana, piei, copite)…Vai de capul romanilor ce vor accepta o asemene umilinta, degradare morala, slugi nerusinate si umile ale unui “emancipat occident”…
Sunt nascut, crescut si educat, in spiritul, morala si credinta ortodox crestina, aici in Romania. NU pot fi un “cetatean model”; prefer sa raman un crestin “homofob”, asa cum am fost crescut si educat de parinti, de bunici, de oamenii in mijlocul carora traiesc, de scoala si dascalii care m-au invatat si educat.
..cred că legiuitorii s-au apropiat de spiritul european. Așa cum nu sunt rasist, la fel, nu aș discrimina homosexualii. Existența lor nu mai poate fi negată sau reprimată. Cât privește atitudinea de tip ”creștin – homofob” eu o dezavuez, nesimțindu-mă îndreptățit să-i judec pe homosexuali. Las judecata Domnului..
Satan bâtuie prin mintea conducătorilor noștri.Să ne rugăm cu lacrimi în ochi lui Dumnezeu să NU poată tîsera în art.4 al pretinsei viitoare Constituții a României.Iată, până si noii alesi ai neamului,aveau în mintea lor pe Satan.Acum îl scot la atac si-l folosesc împotriva celor ce-l vor Pe Iisus.