Arta iubirii are regulile ei, si in lipsa unei minime intelepciuni care te avertizeaza sa deschizi ochii, pentru ca viitorul este legat de prezent, dupa seductie urmeaza abandonarea.
Daca e vorba de o vanatoare, ca in dansul nuptial dintre guvern si sindicate, intelepciunea trebuie sa fie maxima. Ca altfel, riscul e sa te transformi din arcas in pulpe la tava. Rezultatul negocierilor pe marginea legii salarizarii unice a bugetarilor e numai cea mai recenta demonstratie.
Somnul sindicatelor
Totul a inceput in momentul in care guvernul a anuntat ca vrea sa revolutioneze maniera retribuirii slujbasilor statului. Treziti din activitatile curente, mare parte reprezentate din afacerile in care s-au varat ca sa nu-i reduca istoria la calitatea de angajati, mai bine la cea de baroni, liderii sindicatelor s-au intors pe cealalta parte.
Cand a venit prima formula de calcul, si-au scos abacele si au constatat ca le miroase prost, prin urmare s-au strans in sedinte. Cand Gheorghe Pogea a taiat prima oara din coeficienti, le-a revenit glasul si au anuntat ca se opun.
Dar n-au acceptat sa discute despre calitatea prestatiei bugetarilor, ci numai de salariile pe care le merita otova, fara nici o samanta de verb despre o reforma biunivoca: platim mai bine, munciti mai bine.
Si in timp ce-si articulau vocile, sfaramate in jurul caprei vecinului, si nu le-a trecut prin capete, desi presa le atragea atentie ca sunt imbecili, sa glasuiasca la unison, le-au luat fata judecatorii.
Astia nu s-au incurcat in principii. Dupa prima ajustare s-au zburlit si au amenintat, dupa a doua au scos barda si-au pocnit guvernul in crestet pana i-a iesit sangele pe nari.
Intre timp, sangereaza si fundatia democratiei, asistam la o demonstratia de forta care a lasat statul, din considerente de putere, fara una dintre puteri, si tot nu se intorc in salile de judecata. Ei stiu cine va solutiona o eventuala plangere pentru greva ilegala.
Am decis ca vom decide
In al doisprezecelea ceas – doar ca in Romania nu sunt decat zece – , vatafii sindicali si-au dat mana si au anuntat ca vor paraliza administratia, educatia si sanatatea, daca guvernul nu redeseneaza ierarhiile si insista sa-si asume raspunderea pe legea salarizarii unice a bugetarilor.
Nu s-au inteles asupra datei, unii s-au sucarit ca altii isi asuma prea tare rolul de lideri ai Aliantei sindicale, dar pana la urma si-au unit vocile si au fost acceptati la negocieri.
Bun venit, le-a spus Boc. Vine v-am gasit, au replicat baronii. Facem ceva, sau ne cocositi, au continuat ei. Facem, ca v-ati uitat chilotii acasa, le-a tras cu ochiul premierul. Si zbif!
Aproape fericiti, oamenii au plecat acasa, deoarece li s-a spus ca executivul merge, totusi, in parlament cu legea, ca s-o treaca prin asumare, dar ca in actul normativ se va adauga ca poate suporta corectii pana in 30 iunie.
Si uite-asa, in Romania s-a mai inventat ceva in materie de management guvernamental: asumarea raspunderii pe o lege despre care recunosti din start ca are vicii. Un exemplu perfect de plecare cu sorcova. Realizati cum rad judecatorii?
Zero impartit la 3
Nu-mi trece prin minte ce spera sindicatele ca se va intampla in noua luni. Nemultumirile lor sunt legate de coeficientii pusi in dreptul unor functii, or aici, ministrul de Finante le-a spus ceva: “firul este intins la maximum si orice incercare de a forta trebuie insotita de disponibilizari adecvate de personal”.
Lucru catalogat drept “inadmisibil” de catre sindicalisti. Deci: ce modificam? Gasim intre timp bani, sau putere sa dam oameni afara? Nici-nici. Prin urmare de ce au renuntat sindicalistii la greva generala?
Fara indoiala, a proceda in aceeasi maniera cu magistratii ar fi inmultit lista categoriilor lipsite de responsabilitate. Fireste ca li se cuvine, unii au si legi in acest sens, dar in vremuri nasoale e nevoie de ceva mai multe minte, ca sa-ti spuna ca dincolo de lungul nasului tau se afla falimentul unei tari.
Ca leafa celui de la privat (redusa in multe companii, pe perioada crizei) este mai mica decat a celui de la stat, dar o sustine – parca am trai intr-o tara de cretini! Si ca daca se inveseleste un pic economia altor tari din UE, multi angajati de la privat isi vor lua lumea in cap, prin urmare baza de colectare se subtiaza si mai tare. Ce se va intampla atunci?
As fi vrut sa aud din partea baronetilor din sindicate altceva: bugetul e varza, tara n-are sa ne dea, prin umare acceptam mai putin, si totusi mai mult decat avem acum, decat mai mult decat este, si-apoi nimic.
Lasam balta greva generala. Dar am aflat doar ca o amana.
In definitiv, mai intelege cineva ceva?
Cristian Mihai Chis
sursa: ziare.com
Adauga comentariu