Noua ordine mondială: interesele corporațiilor sunt legiferate în noul acord dintre SUA și UE, care diminuează până la sublimare suveranitatea statelor natiune. Astfel, corporațiile, considerate ca fiind privilegiate datorita statutului de investitor străin sunt investite cu puterea de a cere și obține depăgubiri nelimitate din partea statului colonizat dacă se consideră că legile interne ale acelui stat le subminează interesele.
Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană desfășoară negocieri cu ușile închise pentru a pune bazele unui Acord Trans-atlantic de Liber Schimb (TAFTA) care ar putea să aducă la același nivel corporațiile și statele națiune. Pe bune.
Se bănuiește că acest pact include un plan avantajos de investiții pentru străini, care ar putea să împuternicească orice corporație străină să ocolească legi și instanțe interne și să pretindă despăgubire contribuabililor pentru acțiunile sau politicile guvernamentale referitoare la garantarea unui mediu curat, mâncare sănătoasă și bănci sigure.
Acest sistem de constrângere caracteristic „statutului de investitor” ar putea permite firmelor străine să târască guvernele Statelor Unite și ale Uniunii Europene în fața unor instanțe extrajudiciare- compuse din trei avocați privați- care ar putea să decidă acordarea de compensații nelimitate din partea contribuabililor în ceea ce privește politicile publice interne legate de sănătate, finațe, mediu și care, în opinia corporațiilor, subminează “profiturile lor viitoare preconizate”. Nu ar exista posibilitatea unui recurs extern.
În timp ce Statele Unite și Europa uneltesc pentru a expune consumatorii și contribuabilii acestui sistem controversat favorabil statutului de investitor, guvernele din multe alte țări- din Australia până în Africa de Sud și chiar mai departe- acționează pentru a reduce și mai mult neajunsurile provocate de regimul existent.
Și ce de-a neajunsuri a provocat! Sistemul extrem de favorizare a investitorilor a fost inclus într-o serie de acorduri americane de “liber-schimb”, forțând contribuabilii să acorde mai mult de 400 de milioane de dolari către corporații pentru interdicții legate de toxicitate, legi interne de folosire a terenurilor, avize reglementative, politici de utilizare a apei și a lemnului și multe altele. Recent, Ecuadorul a fost forțat să plătească celor de la Occidental Petroleum 2,3 miliarde de dolari, în urma faptului că firma a încălcat una dintre prevederile contractului cu statul. Au apărut firme specializate cu capital privat care să finanțeze acest sistem prin care corporațiile străine să jefuiască fondurile publice ale țărilor.
Numai în urma acordurilor încheiate de Statele Unite, mai mult de 15 miliarde de dolari sunt în așteptare din cauza revendicărilor corporațiilor. Printre aceste revendicări fac parte și un atac asupra politicilor de patentare ale Canadei, procesul unei companii de gaze naturale împotriva moratoriului cu privire la fractarea hidraulică și eforturile companiei Chevron de a se sustrage de la plata a 18 miliarde de dolari costuri de ecologizare în urma groaznicei contaminări a unei porțiuni din Amazonul ecuadorian de mărimea statului Rhode Island.
Folosirea de către corporații a acestui regim periculos este în continuă explozie. Din anii 1950 până în 2000 au existat 50 de astfel de cazuri. Astăzi, mai mult de 450 de cazuri similare au fost inițiate. Printre acestea, avem un atac corporatist împotriva creșterii venitului minim în Egipt, asalturile companiei Phillip Morris asupra măsurilor de sănătate publică împotriva tutunului în Australia și Uruguay și un proces al unei corporații de energie nucleară împotriva planului Germaniei de a diminua utilizarea energiei nucleare.
Pe măsură ce dovezile sunt tot mai numeroase cu privire la faptul că acest regim formalizează ca prioritare drepturile corporațiilor față de drepturile guvernelor în ceea ce privește reglementarea și dreptul suveran al fiecărui stat de a-și administra treburile, unele țări iau măsuri, pe bună dreptate. În 2010, în timpul unui guvern conservator, Comisia australiană pentru Productivitate în domeniul liberului-schimb a organizat un studiu cu privire la acest sistem și a decis că nu era în interesul național al Australiei. Australia refuză să fie supusă de regulile sistemului care favorizează investitorul în cadrul Parteneriatului Trans-Pacific (TPP), a cărui acord se negociază cu Statele Unite și alte 10 țări.
Africa de Sud a organizat recent un studiu similar, a ajuns la o concluzie asemănătoare și acum revizuiește acordurile din urmă și a început să anuleze pe unele dintre ele. Brazilia, beneficiarul principal al investițiilor străine în America Latină, a respins orice acord de genul acestui regim extrem care privilegiază investitorii străini. Multe alte țări au început să aibă dubii în privința acestui sistem.
Se pare că aceste acorduri nu și-au îndeplinit scopul lor principal- atragerea de invesiții străine. Analize care s-au repetat au scos la iveală că nu există o relație între semnarea unor astfel de acorduri și mărirea fluxului de investiții străine. Cererea neîndeplinită a fost aceea că flexibilitatea din partea legilor interne în țările unde se aplică acest regim va oferi un fel de siguranță investitorilor străini care ar dori să investească în țări cu legislație nesigură sau cu legislație slabă privind terenurile.
Revenim la TAFTA, unde această cerere poate fi respinsă definitiv. Cu sisteme judiciare și legislație în domeniul terenurilor care se numără printre cele mai bune din lume, nu se poate susține ideea că este necesar ca Uniunea Europeană și Statele Unite să permită coroporațiilor străine să flexibilizeze sistemul legal intern pentru a atrage investiții. Chiar și așa, TAFTA ar putea să acorde această putere miilor de corporații care fac afaceri atât în Uniunea Europeană cât și în Statele Unite ale Americii, împuternicindu-i să atace mult mai direct politicile de interes public.
Mai mult de 3.300 de corporații din Uniunea Europeană dețin mai mult de 24.200 de subsidii în Statele Unite, oricare dintre acestea ar putea să ofere fundamentul pentru o revendicare favorizată de statutul de investitor. Această expunere la atacuri favorizate de statutul de investitor străin depășesc cu mult cele asociate cu oricare alte acorduri de liber-schimb americane. În mod similar, Uniunea Europeană ar putea fi expusă la un potențial val de cazuri generate de același regim, din partea oricărei din cele 14.400 corporații cu sediu în Statele Unite și care dețin mai mult de 50.800 de subsidii în Uniunea Europeană. Per total, TAFTA ar putea să genereze astfel de atacuri în numele a oricărei dintre cele 75.000 de firme înregistrate și în Statele Unite și în Uniunea Europeană. Puteți vedea o hartă a acestor firme aici
Despăgubind corporațiile care câștigă procese în urma aplicării unui astfel de regim sau prin lipsirea guvernelor de dreptul de preempțiune în ceea ce privește acțiunile lor care vizează politicile publice, includerea în TAFTA a drepturilor corporațiilor și a privilegiilor care decurg din statutul de investitor privat, toate acestea vor impune o limită din exterior a posibilității unei reforme gradate.
Pe măsură ce administrația Obama avansează acest plan periculos, se merită a fi menționat faptul că și opoziția nu stă cu mâinile în sân. În America, Conferința Națională a Legislaturilor Statului, reprezentând toate cele 50 de instituții a emis o hotărâre anul trecut anunțând că se va opune oricărui acord comercial al Statelor Unite care favorizează investitorii străini. Să sperăm că această tendință se va extinde.
Autor: Lori Wallach
Sursa: Huffington Post
Traducerea: Alina Stredie
Asta pare spălare de bani la nivel internaţional. Plăţi din bugete naţionale, unor corporaţii pe diferite criterii. De fapt la ce sume se adună într-un buget naţional e clar că sunt ţinta rechinilor.