C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Suprataxa pe prostia din România

numarand-baniLa puţin timp după ce Daniel Chiţoiu a observat că veniturile fiscale – raportate la PIB – sunt cu 10% sub media UE, a pus şi Consiliul Fiscal pe tapet aceeaşi temă. După declaraţiile ministrului finanţelor am scris că poate nu veniturile-s mici, ci PIB-ul e mare, că prea a crescut el rapid între 2005 şi 2008 pe seama imobilelor şi a creditului. Pentru că una e să raportezi veniturile bugetare la un PIB umflat şi să-ţi dea că reprezintă o treime din el, şi alta-i să-ţi ajustezi PIB-ul cu reducerea finanţării din exterior şi să vezi că te plasezi, de fapt, peste media europeană.

Consiliul Fiscal arată însă că şi în condiţiile actuale, ale unui PIB umflat, tot ne-am putea situa cu veniturile peste media UE dacă s-ar încasa în întregime taxele, la cotele stabilite. Vă închipuiţi cât de opresivă e fiscalitatea la noi? E la fel ca în 1867, când Eugeniu Carada lega criza de “reaua şi nedreapta noastră sistemă de impozite”.

Dar pentru că “sistema” e rea, impozitele nu se încasează. De aceea înregistrăm cea mai slabă colectare din UE, fiindcă avem cel mai nedrept sistem. România are o rată implicită de taxare la TVA de 13,7%, raportată la o cotă standard de 24%, una de 14% la impozitul pe salarii de 16% şi una de 28,6% la contribuţiile de asigurări sociale de 44,4% la. De aici se vede la ce nivel ar trebui să scadă taxele pentru a nu se mai face evaziune. Ba chiar e indicat ca impunerile fiscale să se situeze sub respectivul prag critic pentru a se încasa mai mult decât s-a estimat, fiindcă astfel mediul economic ar fi stimulat. Iată, la bulgari, unei cotei unice de 10% îi corespunde o rată implicită la impozitul pe venit de 10,7%. Dar guvernanţii noştri refuză să înţeleagă că reducerea taxării măreşte baza de impunere şi creşte încrederea, ancorând anticipaţiile.

Şi dacă nu credeţi, opiniile antreprenorilor români identifică drept principale obstacole în calea businessului şi a competitivităţii: povara fiscală, corupţia, reglementările fiscale, accesul la finanţare şi birocraţia. Deci, după ce taxele explicite alungă afacerile “la negru”, corupţia definitiveză mişcarea, pentru că pe seama ei firmele “sar” din costuri. După care intervine permanenta modificare a cadrului fiscal ce induce impredictibilitate în business şi face “prohibite” creditele în lei pe 7-10 ani. Lipsa de încredere influenţează, fireşte, şi accesul la finanţare. Iar cât de nocivă e birocraţia se vede în faptul că deşi avem un număr semnificativ de administraţii şi de funcţionari, ne confruntăm cu cea mai slabă colectare din regiune, indusă de cel mai mare număr de plăţi şi formalităţi, care le consumă timp agenţilor economici. Morala: Cu cât e mai mare frica de furt, şi sunt puşi mai mulţi paznici să păzească “pepenii”, cu atât e paguba mai mare.

Iar rata implicită de 28,6% de la CAS e cât cea explicită de la bulgari, pe seama căreia au urcat ei masiv în topul competitivităţii şi au atras investiţii străine în plină criză. Aşa că dacă ministrul Chiţoiu se gândeşte să scadă contribuţiile sociale cu 3%, e bine să ştie că ar trebui să le micşoreze cu 15% ca să aibă un mediu stimulativ.

Autor: Ionut Balan
sursA: jurnalul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss