Programul de convergenta remis de Guvernul Romaniei Comisiei Europene a fost primit cu scepticism la Bruxelles, oficialii UE exprimandu-si indoiala ca tintele de deficit bugetar previzionate de Romania vor putea fi si atinse. Exercitiul de evaluare a capacitatii Romaniei-stat membru cu derogare al Uniunii, deoarece nu a adoptat inca moneda euro-de a indeplini criteriile de convergenta necesare va fi din ce in ce mai dificil pentru autoritatile de la Bucuresti, pe masura ce 2015 se apropie.
Intelegerea dintre Franta si Germania privin modalitatea de salvare a Greciei, oaia neagra si ratacita a zonei euro de la sfarsitul anului 2009 incoace, pune odata in plus disciplina inaintea solidaritatii europene fata de un stat membru. Faptul ca mecanismul inchipuit de readucere a Greciei pe linia de plutire se va pune in functiune doar in caz de inec iminent aduce aminte de situatia tarii noastre din anii 90. Atunci FMI ne trimitea sa cautam bani pe pietele private de capital inainte de a putea accesa resursele financiare ale organismului international al carui membru eram. Acum Grecia ar putea, daca va fi cazul, sa intre intr-un aranjament multilateral asemanator celui in care ne aflam si noi, cu un parcurs supravegheat de FMI si CE. Deosebirea majora intre cele doua, sa le zicem, situatii, este ca, in vreme ce mecanismul inovat pentru Grecia urmareste sa pastreze statul in zona euro, in cazul nostru pare singura solutie sa intram in club.Din acest punct de vedere, programul impus de acordul Romania cu FMI si CE, este nu numai singurul autentic anti-criza, ci si unul menit sa ghideze pasii autoritatilor spre obiectivul adoptarii euro.
Daca acceptam ca intrarea Romaniei in euro-zona nu este atat un drept, cat o obligatie asumata odata cu aderarea la Uniune, atunci unul dintre marile lipsuri de comunicare consta exact in a explica ce presupune aceasta obligatie. Cu alte cuvinte, este foarte probabil ca un eventual sondaj de opinie in randul romanilor cu privire la adoptarea cat mai curand a monedei europene sa dea un rezultat covarsitor pozitiv, dar in deplina contradictie cu sentimental popular de nemultumire la masurile de austeritate necesare pentru a duce deficitul bugetar la nivelul de 3 % si sa si ramana acolo. Un alt amanunt, intre ghilimele de rigoare, cu siguranta ignorat de mare parte a populatiei, dar si de mediul de afaceri, este pierderea functiei de politica monetara a bancii centrale odata cu trecerea la euro. In prezent, BNR este vazuta nu doar ca un gardian al stabilitatii preturilor si al celei financiare ceea ce si este prin statul sau. Ci si ca instuitutia responsabila de relansarea economica ( ceea ce nu este) un mit ce trebuie urgent demolat.
Politica si regimul cursului de schimb alaturi de cea monetara ar trebui sa iasa treptat din rolul atribuit de opinia publica de jolly-joker pentru orice trasnaie a politicienilor. Cum obisnuinta este a doua natura, insa a cam ramas de la sine-inteles ca unde gafeaza politicienii poate repara fara probleme BNR. Mai mult decat atat, analisti si oameni de afaceri se asteapta ca banca centrala sa rezolve cumva iesirea din recesiune miscand dobanda de referinta sau cursul de schimb nu in conformitate cu obiectivul de inflatie sau de mentinere a stabilitatii financiare, ci pentru a substitui lipsa de eficienta. De la inceputul crizei datoriei grecesti, din abundenta de informatii pe tema, ar fi trebuit sa se vada foarte clar ce inseamna pentru un stat nepregatit sa fie lipsit de parghia politicii monetare. Clubul euro inseamna prin definitie disciplina bugetara si competitivitate. Dobanda se stabileste la Frankfurt, constructia zonei euro se bazeaza pe disciplina si eficienta germana, pe deficit strans si inflatie scazuta, iar mecanismul imaginat pentru sustinerea grecilor pare mai degraba o concesie a Germaniei. De aceea, poate inainte de a intreba romanii, intr-un imaginar referendum, daca-si doresc adoptarea rapida a euro, ar trebui sa ne intrebam cu totii daca suntem pregatiti sa fim nemti.
Daniel Oanta
sursa: voxpublica.realitatea.net
Adauga comentariu