Apa plata este la acelasi pret cu berea. Branza e mai scumpa decat carnea. Carnea de pui este mai ieftina decat ciupercile. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos. Laptele simplu mai scump decat laptele batut. Portocalele mai ieftine decat merele. Cartile sunt mai ieftine decat revistele. Biscuitii fara ciocolata sunt mai scumpi decat ciocolata. Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta. Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu propriul sambure. Ceasurile mici sunt mai scumpe decat ceasurile mari. Hartia nescrisa (A4) este mai scumpa decat hartia gata tiparita. Vinul este mai ieftin decat strugurii. Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix. Si se mai presupune ca omul este o fiinta rationala…
Si ca o incununare … : Oamenii neinstruiti sunt mai “scumpi” decat oamenii valorosi care, pentru a supravietui, se “vand” ieftin. Se pare ca suntem mari amatori de etichete, nu de continut .
Statia metrou L’ENFANT PLAZA din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu.
Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu: Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute: Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute: Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute: Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani. Omul a colectat in total $32. Dupa o ora: El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat… Nimeni n-a remarcat, dar acesta era JoshuaBell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston . Valoarea medie a biletelor $100. Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei gustului si prioritatilor oamenilor. Problemele care s-au pus: *Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, suntem in stare sa percepem frumusetea? *Ne oprim s-o admiram? *Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat? O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta: Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, Oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra? Nonvaloarea stapaneste astazi lumea !
Sursa: Totul pentru noi
Exista speranta: copilul asculta,simte!
uşor forţată trecerea de la lista de comparaţii la deja celebrul moment de la metrou.
mă aşteptam la o continuare în cheie economică.
cand va creste copilul va mai asculta, va mai simti? aici e cheia, de fapt :)
De ce sa promovam talent si cultura cand avem manele si prostie ?
“Manelele ieste viitoru tzarilor noastre”.
Dansatori – Muzicieni – Actori . Majoritatea acestora evolueaza pe strada mai mult decat cei instruiti dar nu`i vede nimeni . Asa pacat ..tara noastra are de toate dar noi dam cu sutele pe manelisti :-j . Rusine noua.