Avem acum o certitudine. Peste jumătate din numărul total al judecătorilor și procurorilor din România au avut în ultimii patru ani deschise dosare penale. Prin urmare, cum ar spune Klaus Iohannis, sunt „penali”.
Această situație statistică demonstrează un potențial infracțional extrem de ridicat în rândul celor două categorii de profesioniști, unii fiind magistrați iar ceilalți avocați ai statului. Cum de s-a ajuns în această situație? Cum a fost posibil ca, până în prezent, CSM, în mod direct sau prin intermediul Inspecției Judiciare, să nu afle cum stau lucrurile și să nu încerce să găsească o explicație rațională?
Prima întrebare la care trebuie să dea toată lumea un răspuns este dacă e posibil sau nu ca mai mult de jumătate dintre procurorii și judectării pe care-i are un stat să fie autori ai unor infracțiuni. Și ca atare cercetați de acea parte a procurorilor dedicată demnitarilor și funcționarilor publici. Răspunsul rațional este negativ. Un stat, oricât de corupt ar fi, este cu neputință să atingă asemenea procente alarmante chiar în rândul celor care răspund într-un fel sau altul de aplicarea legii. Este evident că cele mai multe dosare sunt deschise ca să fie deschise și rămân deschise ca să nu fie închise. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât că judecătorii și procurorii au fost șantajați în masă.
Ca să poți șantaja un judecător sau un procuror, cea mai simplă metodă utilizată de orice stat cu tendințe totalitare, de orice stat de tip polițienesc, este ca mai întâi să-ți agăți victima. Într-o proporție covârșitoare, judecătorii și procurorii care au avut și au dosare penale în ultimii patru ani sunt victimele unor plângeri. Îndreptățite sau neîndreptățite. Plângeri făcute de cetățeni de bună sau de rea credință. Plângeri penale. Direcția Națională Anticorupție ar fi avut obligația să dovedească o celeritate deosebită față de toate plângerile penale, care îi au drept subiecți pe judecătorii și procurorii aflați în funcție. Pentru că dacă aceștia se fac vinovați de săvârșirea unor infracțiuni, dată fiind meseria lor și puterea pe care o au asupra destinelor unor oameni, ei trebuie de urgență trași la răspundere, scoși din sistem și sancționați drastic pentru faptele lor. Dacă, dimpotrivă, acești judecători și procurori sunt nevinovați și sunt doar victime ale unor plângeri penale făcute cu rea credință, atunci, din nou, celeritatea anchetatorilor DNA trebuie să fie maximă, pentru ca asupra acestor oameni, care participă la actul de Justiție, să nu planeze nicio suspiciune. Concret, este firesc ca cetățeni României să nu mai aibă încredere în Justiție, de vreme ce mai bine de jumătate dintre persoanele care fac anchete și împart dreptatea poartă, conform președinteui Klaus Iohannis, stigmatul de „penali”.
Procedând pe dos, Direcția Națională Anticorupție, condusă atât de mulți ani de doamna Laura Codruța Kovesi, a sabotat practic într-un mod greu de calificat actul de Justiție. Ca să folosesc chiar expresia acestei doamne, procurorii DNA au stat în mod intenționat cu fundul pe dosare. Le-au ținut deschise și nu le-au închis tocmai pentru a-i culpabiliza și a-i sigmatiza, pe procurori și pe judecători. Și nu numai. Un dosar penal este, mai ales în cazul unor procurori și judectori, dar și în cazul unor oameni politici sau oameni de afaceri, un dosar de șantaj. Sunt cele mai multe false dosare penale ținute deschise, nesoluționate, tocmai pentru a-i transforma pe procurori și pe judecători în slugi ale sistemului. Temându-se de aceste dosare penale deschise pe drept sau pe nedrept, dar ținute în nelucrare, judecătorii și procurorii devin slugi docile ale statului paralel. Și fac anchete la comandă și întocmesc sentințe la comandă.
Este fața cea mai hidoasă a unui sistem ticăloșit. S-a ajuns atât de departe încât o parte din inchiziție supune torturii o parte din inchiziție, pentru a o face cât mai docilă. Cred că prima urgență este soluționarea cu prioritate a tuturor acestor dosare.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
SECURSMUL SI SINECURISMUL EXACERBAT MANIFESTAT DUPA 1989 AU DISTRUS SI INGROPAT DEFINITIV SI IREVOCABIL VIITORUL POPORULUI ROMAN CARE A AJUNS SA FIE SUB CIVILIZATIA LA TOATE POPOARELE LUMII A TREIA , FIIND DOAR DONATOR ORI BANCA DE ORGANE UMANE.