Într-un fel, Parlamentul a emis o ordonanță de urgență! O ordonanță la comandă venită dinspre Președinție și Guvern. Și nu este vorba de un act în folosul țării, ci o dedicație de liberă exercitare pentru brațul guvernului.
Astfel, speculând o marotă a zilelelor noastre, pe seama căreia serviciile secrete au încercat mai agârț să creze un supracontrol prin promovarea legilor din seria Big-Brother de România, în speță conceptul de „securitate extinsă”, Parlamentul a supraînvestit Guvernul cu o forță decizională care deschide linia unui supra-guvernări dar care îi și aduce pe toți miniștri la raport în fața președintelui. Inclusiv pe cei ai… Culturii ori Mediului, domenii incluse într-o strategie de apărare căci, nu-i așa?!, scriiturile pot reprezenta vulnerabilități. În fapt, prin adoptarea Strategiei Naționale de Apărare, s-a creat un binom al supra-guvernării prin transferarea unor atribuții dinspre Parlament către Guvern, dar și dinspre Executiv către președinte..
Și, pentru că o aberație nu vine nicodată singură, relocarea generalului de cantină G. Oprea, din postura de vicepremier în soldă în cea de premier-intendent, interimar!, și avertismentul acestuia că va conduce guvernul ca un militar (asta nu ar fi prea grav, deși nu-i vedem pe miniștrii pesediști pe post de pufani ai bibanului UNPR!), iar instituția ca pe una militară, ar trebui să ne pună pe gânduri.
Și s-au făcut numeroase abuzuri pentru adoptarea Strategiei Naționale de Apărare. Inclusiv prin forțarea votului în plen, chiar și în absența unui aviz din partea Comisiilor de politică externă din Senat şi Camera Deputaţilor.
Or, din acest moment, orice decizie privind supraîncărcarea țării cu tehnică militară străină, deja vorbindu-se lejer de mutarea în România a „tehnicii grele” (poate, mâine-poimâine și câteva silozuri nucleare, nu?!), va fi scutită legal de orice aprobare a țării, nu doar prin sfidarea dreptului la referendum, ci și prin autoeliminarea aleșilor, ca reprezentanți ai poporului, din sfera unor asumării care ne vor putea urmări decenii întregi.
Da, este probabil ca, pentru americanii, staționarea și bazele de prin Europa, mai ales din Germania, să fi devenit costisitoare. Dar relocarea atât de lejeră în țara noastră, fără a ne aduce măcar o zecime din foloasele financiare pe care le-au avut alții, ci pe baza vânzării de iluzii pe care „Europa lor” le livrează „Europei celorlalți”, asta „de convergență”, printre care și mirajul unei supersecurități, ambalată în balonul (de săpun) al conceptului de securitate extinsă, ar trebui să ne îngrijoreze. Mai ales că, la adăpostul Strategiei Naționale de Apărare, Guvernul va putea lua multe decizii fără a mai fi nevoit să dea vreo socotelă. Un guvern care, pe domeniul politicii externe, va deveni o cancelarie la dispoziția Cotrocenilor. Și da, acesta va fi un mod de abordare militărească, o libertate de acțiune dată unui civil care se visează un soi de Rambo guvernamental, dar nu este decât o variantă de pamflet al lui moș Teacă, și care va supralicita aplecarea militarului către secretomania deciziilor sale. Și care va deveni un pion de punere în aplicare a deciziilor de politică externă ale președintelui impuse din afară.
Strategia, chiar dacă se referă la Apărare, nu conține explicit definirea posturii strategice a României, iar rezolvarea riscurilor este lăsată pe seama mecanismelor externe, ca într-o colonie asumată, strict prin folosirea mecanismelor NATO și a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite.
În schimb, această „strategie”, leagă Apărarea de o serie de alte segmente, precum, ordinea publică, informațiile, contrainformațiile, economia și energia, diplomația, dar și educația, sănătatea, și demografia. Dar nu spune nimic despre inamici zilei: corupția din interior și Rusia care destabilizează regiunea.
Așadar, avem o Strategie Națională de Apărare! Dar a cui apărare? Căci, din document rezultă mai mult interesul spre apărarea… instituțiilor, nu protejarea cetățenilor. Cetățeni care, pentru asigurarea apărării instituțiilor, devin subiecte în perdafurile anti-constituționale din viitoare legii Big-Brother.
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Sursa: Ziarul Natiunea
Adauga comentariu