“In luna ianuarie a anului 2007, in statia de metrou “L’Enfant” din Washington, faimosul violonist Joshua Bell a cantat la un Stradivarius din 1713, estimat la 3,5 milioane de dolari. Desi cu cateva zile inainte violonistul concertase cu sala plina la “Boston Symphony Hall”, unde un bilet a costat 100$, in dimineata de vineri artistul nu a strans decat 32,17$.” – aici
“Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat la sfarsitul saptamanii trecute un experiment inedit. Imbracat cu haine modeste, artistul a coborat in statia de metrou din Piata Victoriei si timp de o jumatate de ora a interpretat cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara. Intr-o jumatate de ora, in cutia viorii s-au strans fix 328,90 RON si un eurocent. Au donat bani zeci de calatori, poate chiar o suta.” – aici
La Washington s-a cântat cu 15 minute mai mult şi au dat bani doar 6 oameni. Ce concluzie să tragem, că americanul mediu apreciază mult mai puţin muzica de calitate faţă de românul mediu?
Media donaţiilor a fost la americani de 5 dolari, la noi de 1 dolar. Cam cât raportul PIB per capita între cele două ţări. Se poate spune că oamenii sunt la fel de darnici în limita posibilităţilor financiare. Să ţinem cont că noi avem bancnota de 5 lei care echilibrează raportul. E greu să dai 4 lei sau 3.
La ei a avut loc o donaţie la 7 minute şi jumătate, la noi au fost trei pe minut, de peste 20 de ori mai des.
La ei biletul este 100 de dolari, la noi de la 5 dolari până la aproape 20 de dolari. S-ar putea spune că practic raportul PIB-urilor per capita se păstrează. Să nu uităm de PIB-ul de la Botoşani în cazul primului concert. Deci întâlnirea cererii cu oferta se face cam în acelaşi loc. Cu o variaţie care nu dă peste cap rezultatul, există diferenţe de management, de publicitate, toate în favoarea lor.
Şi atunci, suntem noi de 20 de ori mai iubitori de muzică bună decât ei? Sau de 20 de ori mai darnici? Care-i explicaţia?
Care-i explicaţia că noi donăm, nici mai mult nici mai puţin, de 50000 de euro statului Haiti? O sumă ridicolă. Moldova trimite 100000 de euro. Să socotesc raporturile între PIB-urile per capita? Sunt ei, moldovenii, mai darnici sau pur şi simplu Statul nu înţelege valorile noastre?
Dan Selaru
sursa: romaniadeieri.blogspot.com