În trei ani, guvernul ungar condus de premierul Viktor Orban a făcut achiziţii de active şi naţionalizări de aproape patru miliarde de euro care dau statului o influenţă şi un control mai mari în sectoarele strategice pentru economie precum cel bancar, al gazelor naturale, telecomunicaţii şi administrarea deşeurilor. Unele tranzacţii sunt înconjurate de mister, altele de controverse, dar lucrul cert este că guvernul avansează încet şi sigur spre atingerea obiectivelor răscumpărând companii de la străini. Pentru guvernul ungar, să ajungă să controleze 30% din sistemul bancar ar fi „ideal“, potrivit ministerului dezvoltării.
Săptămâna trecută guvernul premierului Orban a făcut primul pas important în „recucerirea“ sistemului bancar cumpărând de la un grup german una dintre cele mai mari bănci locale, MKB, cu 55 de milioane de euro. Pretextul cabinetului este că sistemul bancar are nevoie de transformări majore deoarece criza financiară din 2008 a demonstrat că contează cine sunt proprietarii băncilor.
„Străinii au retras fonduri semnificative din sistemul bancar unguresc atunci când a lovit criza, ceea ce a pus presiune pe forint“, a spus ministrul economiei Mihaly Varga. El a explicat că de atunci creditarea pentru companii aproape a îngheţat, „ceea ce nu este bine pentru economie“.
Aventura lui Orban cu băncile a început cu TakarekBank, cea mai mare reţea de cooperative bancare din Ungaria, care asigură servicii financiare de bază în special populaţiei din mediul rural şi acoperă sute de oraşe şi sate. Banca a fost achiziţionată în 1997 în proporţie de 38% de uniunea de credit germană DZ Bank, totodată a patra mare bancă din Germania. În noiembrie 2012 participaţia a fost transmisă către Banca Naţională de Dezvoltare, deţinută de statul maghiar, printr-o tranzacţie secretă, scrie The Budapest Beacon. Mulţi analişti cred că prin aducerea TakarekBank în sfera de control a băncii de dezvoltare guvernul şi-a găsit entitatea non-guvernamentală cu care să formeze parteneriatele publice-privat cerute de UE pentru distribuirea fondurilor comunitare.
Prin Széchenyi Bank, una dintre cele mai mici bănci din Ungaria, guvernul a încercat să preia la începutul anului subsidiarele locale ale grupurilor austriece Raiffeisen şi Erste. Erste a anunţat imediat că nu este interesat, în timp ce Raiffeisen, potrivit presei, a indicat că ia în calcul această posibilitate. Aparent, guvernul a oferit un euro pe activele Raiffeisen. Széchenyi Bank a fost înfiinţată în 2008. Acţionarul majoritar este directorul general al Agenţiei de Administrare a Datoriilor Statului Istvan Töröcskei, un apropiat al lui Orban.
Paşi spre independenţa energetică
Premierul nu face niciun secret din faptul că vrea să aducă cel puţin 50% din sectorul bancar în mâini maghiare.
Un succes cu care se poate lăuda cabinetul Orban este achiziţionarea a 21% din acţiunile grupului petrolier MOL în 2011 de la compania rusă Surgutneftegas. MOL are cinci rafinării în Ungaria, Slovacia, Croaţia şi Italia şi operaţiuni directe sau prin parteneri în multe dintre zonele petroliere importante ale lumii.
De la grupul german E.On Ungaria a naţionalizat facilităţi de distribuţie şi stocare a gazelor naturale şi firma care achiziţiona gaze ruseşti de la Gazprom în strategia de a ieftini serviciile de utilităţi publice. De asemenea, prin naţionalizarea fondurilor private de pensii, adesea constituite de companii străine, Ungaria a preluat în 2011 participaţii la producătorul-fanion de automobile Raba şi la PannErgy, o companie care investeşte în proiecte geotermale.
O achiziţie foarte controversată a guvernului este cea a Welt 2000, firmă de software care a dezvoltat în 2003 şi deţinut codul-sursă pentru platforma software de administrare şi monitorizare a programelor de finanţare cu fonduri de la UE destinate Ungariei. Andras Komaromi, fondatorul firmei, a murit la o zi după ce a vândut guvernului patentul pentru acest cod.
Din 2003, când ungurii au votat intrarea în UE, Agenţia Naţională de Dezvoltare a plătit miliarde de forinţi către Welt 2000 pentru întreţinerea, dezvoltarea şi reconfigurarea sistemului de monitorizare. În 2006 Komaromi a vândut acţiunile pe care le deţinea la firma sa şi şi-a păstrat doar drepturile asupra codului-sursă.
Cu timpul, dependenţa statului de acest cod a devenit o problemă. Guvernul, care nu a vrut sau nu a putut dezvolta propriul software, a încercat în 2008 achiziţia acestuia, dar fără succes, iar de atunci a început să pună presiuni pe proprietarii firmei prin diferite investigaţii. Acestea nu au descoperit nimic. Firma a fost achiziţionată la un preţ mai mic decât veniturile ei pe un an.
Autor: Bogdan Cojocaru
Sursa: Ziarul Financiar
Adauga comentariu