Traian Băsescu a reuşit, pe termen lung, să distrugă democraţia în România, izbutind fără mare efort readucerea sistemului la nivelul anilor ’50. Acest fapt nu va putea fi ameliorat de personaje precum actualul prim-ministru, Victor Ponta, el însuşi unul dintre produsele de pe banda rulantă a acestui grav artefact de subminare a interesului public naţional. În timp ce majoritatea statelor foste comuniste căutau ieşirea din eclipsa care a fost totalitarismul, noua clasă politică de la Bucureşti, prin interpuşi – securişti, activişti -, a revenit la putere, confiscând-o.
Mentalitatea de om de comandă, necesară, utilă în alte profesii, plus conflictul funciar cu politica, văzută doar prin ocheanul profitului, l-au transformat pe Traian Băsescu într-un înger negru pentru reforma de profunzime pe care o clama credibil, raţional şi aparent competent.
Angajamentele cu Statele Unite, şi cu unii lideri europeni, cărora li s-a alăturat aidoma lui Ceauşescu, i-au fost un paravan pentru derularea unei restauraţii ample. De pe poziţiile şi stabilitatea oferite de serviciile secrete deturnate, Traian Băsescu a oferit recompense şi legitimitate noilor lachei ai regimului său, într-un adevărat regat al extrapolărilor. În această penumbră s-au refăcut strategiile terorii, corupţiei, abuzului. Statul a devenit proprietatea unor persoane aflate în funcţii de conducere, cu o sfidare totală. Sub incidenţa secretului de stat au fost trecute aproape majoritatea angajamentelor importante, încât transparenţa a devenit o iluzie.
Desigur, această strategie mafiotă a pus în mişcare un război al unora care au pierdut poziţii fără a mai fi putut să le recupereze, devenind indezirabili. Traian Băsescu nu a controlat Justiţia, serviciile, nici nu avea cum, ci pur şi simplu le-a deturnat sensul democratic, plasându-le în criminalitatea sferelor de influenţă subterane. Acestea au rămas într-o expunere a deraierii deja limpede pentru întreaga societate. Având în vedere perioada extrem de lungă în care mecanismele profunde ale siguranţei statului au fost folosite unilateral, se impun o analiză totală şi o deconspirare a încălcării democraţiei. Invocarea permanentă a legalităţii induce şi mai mult analiza corectitudinii democratice a acesteia. Corupţia generică şi-a constituit o legitimitate asupra căreia nimeni să nu se mai poate pronunţa eficient. Făcând din serviciile secrete o evidentă sursă a puterii personale, Traian Băsescu a reuşit să se menţină în două mandate ca un erou naţional, să traverseze un referendum care i-a fost potrivnic etc.
Comportamentul de om de stat al lui Traian Băsescu a fost sub orice standard, iar prin această cădere el a reuşit să se situeze continuu deasupra. Aceeaşi situaţie este de regăsit la întreaga clasă politică, fără abatere. Serviciile secrete păstorite de Traian Băsescu vor trebui retrase din peisaj, precum un ocupant, şi trecute prin sita luptei anticorupţie. N-ar fi rău dacă înseşi aceste structuri vor trece rapid la o devoalare care să se alăture aşteptărilor societăţii, spre a-şi creiona un alt statut întru totul demn de respectul public. Cele două mandate de preşedinte au lăsat urme grele, cronice, în revenirea Securităţii în spaţiul public. Un fost şef de serviciu, mult prea modest, ajunge reprezentant al ţării în Statele Unite, situaţie care contravine unor perspective democratice în relaţiile externe ale României, cel puţin din punctul de vedere al minimelor aparenţe. Alţii mişună peste tot, ducând în spate o mentalitate de slugi şi oameni de nimic, din punct de vedere democratic. Statul care le-a asigurat protecţie şi ascensiune nu este unul al românilor, ci unul confiscat din care cetăţenii au fost excluşi. Relativ maliţios s-ar putea spune, fără dubiu, că suntem conduşi de Securitate. Cum, cu ce drept se întâmplă această tragedie, ştiut fiind că România nu este nici dictură militară, nici politică?
Nici CSM-ul, nici măcar CSAT-ul nu pot face mare lucru. Actualul sistem este împachetat, sigilat, secretizat. Agitaţia acestor organisme este mai mult propagandistică. Deconspirar actuale. Siguranţa ţării este în acest moment, după cum arată chiar alerta unor organisme ale statului, în mâna incontrolabilă a unor grupuri de interese situate în poziţii cheie. Evaluarea reală a relaţiilor grupurilor infracţionale cu serviciile secrete nu mai poate aştepta. În jurul lui Traian Băsescu au fost de-a lungul anilor prea multe cazuri de corupţie, rezolvate la nivel individual, fără trimitere la fenomenul care le-a generat. Din aproape în aproape, lupta anticorupţie se apropie de miezul ei protector. Aşa cum comunismul s-a bazat pe Securitate, şi nu pe decizia dezbaterilor politice pluraliste, la fel aşa-zisa politică actuală. În umbra serviciilor a înflorit toată degradarea actuală.
Infiltrarea Justiţiei a trezit o panică pe care nimeni nu o poate gestiona în absenţa unei legi care să facă ordine, precum şi stabilirea unor sancţiuni extrem de severe. Aducerea serviciilor în perimetrul justiţiei, într-un regim al democraţiei contractual-europene, reprezintă pentru mandatele lui Traian Băsescu o incriminare absolută, precum şi consecinţele care se impun.
Autor: Ioan Vieru
Sursa: Cotidianul.ro
Adauga comentariu