Kafka era un ageamiu al absurdului ce n-a dat nas în nas cu șefii și șefuleții de la Romsilva. Dacă întâlnirea ar fi avut loc, am fi avut personaje care ar fi îmbrăcat toate, fără excepție, uniforma de pădurar.
Absurdul pălăriilor verzi ce lasă pădurile de drujbe să se năpustească precum lăcustele asupra lanurilor de copaci pentru ca, la final, când lanul e un tăpșan sinistru, să devină în statistici un codru mai verde, mai virgin și mai bun de exploatat decât înainte îi trage două palme Procesului lui Kafka, trimițând pățaniile lui Josef K. în categoria poveștilor suave.
La noi, pe meleagurile unde drujba e frate cu românul, secuiul și orice altă naționalitate, cred că putem s-o considerăm unealta prin care putem eradica xenofobia din România, nimeni nu știe exact ce suprafață forestieră mai are arealul carpato-danubiano-pontic. INS-ul lucrează cu niște date, Romsilva cu alte date, în teritoriul sigur datele sunt cu totul altele, iar la final ceața de peste aceste cifre duce la creșterea de la an la an a volumului de masă lemnoasă exploatată.
După turarea drujbei timp de 23 de ani, România avea la nivelul anului 2011 o suprafață forestieră cu 147.000 ha mai mare decât în 1990. Suprafața respectivă este puțin mai mică decât cea a județului Ilfov. Rezultă că românii au apucături ecologice dezlănțuite de sunetele lanțurilor de drujbă și, an de an, timp de 23, au plantat în plus față de ce-au tăiat circa 63 de km pătrați de pădure (cam un sfert din suprafața Bucureștiului). Măi să fie! și eu care eram gata – gata să arunc cu noroi în cei de la Romsilva. Le datorez scuze. Datele din 2012 de pe site-ul Romsilva ne arată că fondul forestier public e de 3,245 mil. ha, din care 3,137 mil. ha reprezită păduri. În proprietate privată s-ar afla circa 3,154 mil. ha. Cele două fonduri forestiere adunate (public și privat) dau un total de 6,399 mil. ha. Deci, față de 2011, sau față de datele INS din 2011, fondul forestier al României a scăzut cu 120.000 de ha, sumă comparabilă cu „sporul” de după 1990. Varza cifrelor între instituțiile statului nu e ceva nou. Cu cât mai vag, cu-atât mai bine pentru recolta de anul viitor!
Recapitulare a celor înșirate până acum:
– INS ne arată o creștere a fondului forestier din 1990 până în 2011 cu o suprafață echivalentă cu cea a județului Ilfov;
– Romsilva, în 2012, are alte cifre ce se apropie de cele din 1990, mai mari cu aprox. 200 km pătrați (20.000 ha);
– Jumătate din fondul forestier din România anului 2012 este în proprietate privată.
Până acum, clar? Să continui expunerea. Datele din tabel prezintă un volum de masă lemnoasă recoltat în 2012 din fondul forestier public de 9,57 milioane mc, ceea ce ar echivala cu 44 mii ha dacă luăm de bună estimarea Romsilva a volumului de 217 mc masă lemnoasă la hectar (9,57 mil mc/217 mc la ha = 44.101 ha; 44.101 ha = 440 km pătrați). Această suprafață defrișată anual din fondul public forestier este aproape dublă față de cea a Bucureștiului (228 km pătrați). Dacă nu vă impresionează dimensiunile razei de acțiune a drujbei fără suspiciuni de xenofobie, atunci aflați că această suprafață reprezintă mai puțin de 50% din suprafața defrișată legal anul trecut. Da, pentru că anul trecut, în domeniul forestier privat, s-a tăiat un volum de circa 9,77 mil. mc masă lemnoasă. Echivalentul acestei cifre în suprafață defrișată reprezintă 450 km pătrați. Împreună, legal, anul trecut în România s-au defrișat 990 km pătrați de pădure (1,54% din totalul fondului forestier). Neoficial, Dumnezeu și vârful piramidei șpăgilor știu. Dacă e să facem un calcul pentru a afla în cât timp dispare un hectar de pădure în România, rezultatul e că în 11,3 ha dispar într-o oră. Vorbim despre pădurea defrișată legal, recunoscută la nivel oficial. Cifra de 3 hectare pe oră vehiculată de d-na ministru Lucia Ana Varga e de aproape patru ori mai mică decât realitatea dată de cifrele oficiale.
Rezum:
– În România se defrișează legal circa 990 km pătrați de pădure anuală, proporția defrișării privat-stat este aproape egală;
– Suprafața de 990 km pătrați e echivalentă cu de patru ori suprafața Bucureștiului;
– 11,3 hectare dispar în fiecare oră, defrișare recunoscută ca fiind legală.
Ministrul mediului a rectificat cifra și a afirmat ulterior că 3 ha pe oră se defrișează în toată Uniunea Europeană anual. D-na ministru nu are habar că împărțind suprafața defrișată legal (990 km pătrați) la numărul de zile dintr-un an și numărul de ore din zi dă exact 11,3 ha pe oră defrișare de pădure. Calculul e cam așa : 990 kmp = 99000 ha; 99000 ha pădure defrișată anual / 365 zile/24 ore =11,3 ha pe oră. Aceasta înseamnă că 400% din defrișările la nivelul UE au loc anual în România?! Suprafața de păduri din UE este de 159 milioane de hectare. România deține 4% din această suprafață. Deci, deținem 4% din păduri și defrișăm circa 400% din totalul defrișărilor din UE, asta în cazul fericit în care tăierile ilegale sunt egale cu cele legale. Tragem concluzia că în restul UE se plantează pe oră circa 8,3 ha de pădure pentru a ajunge la cifra dată de d-na ministru?!
Deci:
– În fiecare oră în România dispar 11,3 ha de pădure;
– România deține 4% din pădurile UE și 400% din tăierile la nivelul Uniunii;
-cifrele date de minister și Romsilva se bat cap în cap, iar veridicitatea acestora e pusă la îndoială de niște simple calcule matematice.
Așa stau lucrurile în Absurdistanul unde drujbele zidesc viitorul de aur al șefilor din Romsilva și pe cel din rapoartele ce transformă boscheții în păduri, doar, doar nu s-o vedea urmările truditorilor cu uniforme verzi.
Autor: George Sofian
Sursa: Analize economice
Adauga comentariu